626 matches
-
băga în răcori... Și păr cu reflexe ca smoala... Unde mai văzusem asemenea ochi? Chiar trupul... M-da, era mlădie, bine construită. Sânt sigur că am mai zărit cândva perechea asta de ochi. Cred că din cauza acestor ochi îmi pierdusem cumpătul în fața ei, eu care ― orice s-ar spune ― aveam destulă experiență în materie de femei. În definitiv, de ce-mi făceam sânge rău din cauza unei fetițe care nu mă interesa nici cât negrul sub unghie? Am rămas multă vreme lungit
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
cu scrisoarea înapoi, nedesfăcută... Așa e. aveam dreptate! Era supărată pe mine. Supărată pentru că o zi. numai o zi, nu-i scrisesem. Ah, draga de ea! Cât mă iubea! Și cum își dăduse în vileag sentimentele. Ce fel, își pierdea cumpătul chiar de la cea dintâi piedică întîlnită în drum? Am vrut să-i trimit din nou scrisoarea, de astă dată deschisă, așa cum procedasem la început. M-am răzgândit. Ar fi însemnat o totală lipsă de amor propriu din partea mea. Ce? Adică
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
Asta mă îngrijorează mult. După ce am atâtea necazuri pe cap trebuie de-aici înainte s-o supraveghez îndeaproape. Cu adevărat, lucrurile se înrăutățeau din ce în ce. Chiar Alexa. femeia călită, care luase aprig viața în piept, își cam pierduse cumpătul. O ascultam, mai mult înțelegeam intuitiv ceea ce spunea, pentru că gândurile mele zburau în altă parte și nu puteam să prind decât crâmpeie din frazele ei. Și starea asta de golire și apăsare nu mă părăsi tot timpul. După câteva zile
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
am găsit în mine tăria să dau curaj Alexei pentru a suporta fapta soră-si. I-am strâns brațul, am dojenit-o cu blîn-dețe, ca pe un copil: ― Ce faci, Alexa? Dumneata care-mi cereai să mă stăpânesc îți pierzi cumpătul? Desigur, e destul de grav ceea ce s-a întîm-plat, dar trebuie să ne păstrăm capul acum când avem atâta nevoie de el. Să chibzuim pe îndelete ce-i de făcut. Cred că o judecăm prea aspru. Chiar dacă ar fi făcut ceva
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
îi vorbeam astfel, aruncând nenorocirea pe spinarea amândurora (ca s-o îndurăm mai lesne), ea se căina mereu: ― Nefericita! Cum a putut să apuce pe drumul ăsta? ― Mă duc la ea, nu mai pot răbda, i-am spus pierzîndu-mi brusc cumpătul, pradă unui impuls covârșitor. Vreau să aflu adevărul din gura ei. ― Nu, a țipat Alexa ca mușcată de șarpe. Nu te duce! Nu trebuie să te duci! Mai ales acum! ― Nu-ți fie teamă: n-are să se întîmple nimic. Nu
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
sunat. Mi-a deschis Alexa, o arătare înveșmîntată în negru. Când m-a văzut, a podidit-o plînsul: ― De ce mi-a făcut Mihaela una ca asta? Numai pe ea o aveam pe lume. ― Curaj, Alexa! Nu trebuie să ne pierdem cumpătul. Nu rezolvăm nimic, absolut nimic... Mi-am mușcat într-ascuns buzele, stânjenit de goliciunea frazei ce-i debitasem. Abia aici, la fața locului mi s-a confirmat revelația pe care am avut-o în urma apelului telefonic și m-am îngrozit
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
și miercuri toți la înmormîntare . .. iar joi, marele concert! Orânduia astfel totul cu voioșie, soluționând descumpănirea gazdelor. Vroia, mai ales, să liniștească pe Elena, făcând din concert un bloc de apărare în jurul ei. - E bine așa! zisese Elena, regăsindu-și cumpătul și cu o supunere de copil. ' 267 Rămas în mijlocul odăiei, cu urechi care pocneau, Drăgănescu avea un aer rătăcit, ncștiind dacă Elena, în adevăr, îi întinsese lui mâinile și dacă ar fi trebuit să le ia. Nory se apropie de
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
lor; iată de ce Domnul a adus asupra lor toată această nenorocire". Văzând hârtia, după slujba de dimineață, l-am căutat pe "fratele Martin". Eram furios. Răbdarea mea ajunsese la capăt. Nu aveam intenția să-l lovesc, dar mi-am pierdut cumpătul când mi-a zis din nou "fiu de cățea ". Atunci am văzut negru în fața ochilor. Am tăbărât cu pumnii pe el și l-am umplut de sânge. A doua zi, am fost alungat din mănăstire... În final, doctorul Luca a
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
cutreierînd mahalalele. Se Întorceau lac de sudoare și povestind Întîmplări incredibile. Una din ele povesti că Îngrijise un bețiv care fusese rănit Într-o Încăierare, el voise s-o ia la bătaie nu altceva, dar ea nu și-a pierdut cumpătul, a rămas calmă și curajoasă, i-a dezinfectat rana și l-a Îngrijit În timp ce doi zdrahoni Îl țineau zdravăn ca să nu se repeadă la ea. Susan, profund impresionată și sub efectul pastilei verzi Întăritoare, se uită la preot și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
meu? Ea îi promise. Și pentru numele lui Dumnezeu, ad-o aici mai repede pe sora mea, te rog. Probabil că nici măcar nu e la curent. Învățase deja destule până la momentul ăla ca să nu spună nimic. În fața lui Mark își păstra cumpătul. Dar noaptea, singură cu Daniel, își hrănea cele mai negre temeri. — Am renunțat la slujbă. M-am întors într-un oraș de care nu pot scăpa, în casa fratelui meu și trăiesc din economii. Săptămâni întregi am stat aici, neputincioasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
bruscă o dezechilibră, împingând-o spre el. El o luă de umeri și o ajută să se repună pe picioare. Se aplecă să ia geanta. —Gata. Lasă-mă să te ajut. Mila lui stupidă, inumană, o făcu să-și piardă cumpătul. Se ghemui departe de el, își apăsă gura cu pumnii și intră în hiperventilație. El se întoarse spre ea, s-o ajute pe cât putea. Ea îl respinse cu ambele mâini. —Lasă-mă în pace. Nu mă atinge. Astea nu sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
măcar cu ce are de-a face. Weber rămăsese surprinzător de stăpân pe el, cel puțin în amintire. În orice caz, nu spusese ce gândea. Avea prea multă experiență ca să facă asta. Din câte-și amintea, nu-și pierduse niciodată cumpătul într-un cadru profesional. Plecarea mea nu e ceea ce crezi, ar fi vrut el să-i explice. Dar atunci ar fi trebuit să-i spună ce era plecarea lui. Avusese dreptate cu o singură acuzație mută: nu era psiholog. Comportamentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
La început rama s-a mișcat ciudat înainte și înapoi ca un pește care fusese pe uscat ori într-un năvod și acum își recîștigase libertatea, după care am simțit cum își reia poziția verticală și cum eu îmi recapăt cumpătul și o umbră de încredere. "Și capul hoch!" strigă Schneiderhahn. Cîteva săptămîni mai tîrziu, am făcut totuși o baie. După ce primul nostru antrenament s-a terminat, Doctor Schneiderhahn nu a spus decît "Ne vedem mîine" și David m-a privit
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
Geții aruncau săgețile lor. Că Dacii considerau furtuna ca un semn rău pentru ei, se vede de pe aceea că în lupta de la Tapac contra lui Traian, intervenirea unei ploi vijelioase, le ia curajul și îi face să piardă mai curând cumpătul față cu Romanii. Prin urmare cu toată încredințarea lui Herodot că «Geții nu ar admite ca să existe alți Dumnezei decât al lor», ceea ce i-ar arăta oare cum ca monoteiști, noi credem că religiunea lui Zamolxis nu era decât o
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
dar, în chip de balansier, se folosea de cuvinte. Și aceste cuvinte se găseau în conflict cu evidența. Ca și cum omul de pe sârmă își pierdea deodată balansierul. Se clătină. Teroarea crescândă genera nenumărați stimuli, periculoși, strâns asociați. Gesticulând violent, își pierdu cumpătul. Nebunia. Nebunia, născută dintr-un conflict intern insolubil. Prin veacuri de existență umană, asemenea conflicte frământau spiritul a milioane de indivizi. Ostilitate față de tată, în conflict cu o dorință de securitate și de protecție; atașament la o mamă prea posesivă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
bocancii ăștia m-au costat cinci lire optzeci. N-ar mai existat nici știință, nici progres și nici civilizație dacă toată lumea ar face la fel ca alții, îi răspunse Thaw. Discuția a continuat pînă cînd domnul Thaw și-a pierdut cumpătul, Thaw s-a isterizat și i-au făcut o baie rece. Bocancii au rămas în dulap pînă cînd Ruth a crescut și i-a putut purta ea. între timp, Thaw n-a fost luat în excursie de tatăl lui. într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
îți convine, spuse Lanark ridicîndu-se. — Mda! strigă Alexander, pe un ton plîngăcios. Tu trebuie să ai dreaptate tot timpul, nu-i așa? Nu lași pe nimeni în pace, așa-i? Trebuie să strici totul, nu-i așa? Lanark își pierdu cumpătul, își împinse bărbia și șuieră: — Nu-ți place deloc să vizitezi un ținut, așa-i? Am urlat și m-am mîțîit tot timpul? Dacă aș urî peisajul rural, așa aș fi făcut, nu-i așa? — Ridică-te. — Nu. O să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
dar, în chip de balansier, se folosea de cuvinte. Și aceste cuvinte se găseau în conflict cu evidența. Ca și cum omul de pe sârmă își pierdea deodată balansierul. Se clătină. Teroarea crescândă genera nenumărați stimuli, periculoși, strâns asociați. Gesticulând violent, își pierdu cumpătul. Nebunia. Nebunia, născută dintr-un conflict intern insolubil. Prin veacuri de existență umană, asemenea conflicte frământau spiritul a milioane de indivizi. Ostilitate față de tată, în conflict cu o dorință de securitate și de protecție; atașament la o mamă prea posesivă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
Începu să se plimbe agitat: Are idei, domnule, înțelegi? Mă înnebunește cu ideile! Când i-am spus că Doru Matei s-a înzdrăvenit, a intrat în panică. Mă rog, e un fel de a vorbi. Individa nu și-ar pierde cumpătul nici în fața unui regiment de marțieni. Hm, cred că exultă, se topește de plăcere la gândul că ne joacă o festă superbă. Ține minte ce-ți spun! Ajunsă în străinătate, o să-mi trimită toată viața felicitări duioase de Paști și
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
descurci singură, e destinul tău... Deci povestea cu telefonul nu e serioasă. Să vedem mai departe. Faptul că ai leșinat în fața ușii când bietul șofer încerca să scape... Vai de mine și de mine! Cine și-ar fi putut păstra cumpătul asistând la o astfel de dramă? Și apoi erai chiar acolo, cum să-ți spun, pe loc. N-ai avut nevoie să faci nici măcar un pas pentru a bloca ieșirea, ci doar să aluneci. Bătrâna se opri în fața oglinzii amenințîndu-se
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
cu ei? ― Vreți să auziți povestea până la capăt. Asta e, oftă Cristescu. Știu ce vă mîngîie: Lipsa de probe. " Da, draga mea! N-a făcut decât să reconstituie punct cu punct itinerarul tău, dar n-a demonstrat nimic. Păstrează-ți cumpătul, fetițo, și procedează ca și cum ai fi sigură de nevinovăția ta." ― Într-adevăr, reluă maiorul, nu constituie o probă faptul că am reușit să descopăr misterul expedierii scrisorii de către necunoscuta care se afla în casă, printre victime, ipostază firește ignorată in
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
să mă ascund. Chestia s-a întîmplat în '34. În '39 eram amândoi în garnizoana Câmpina, comandată de generalul Marian Toma. Nu exista pintenat în toată România să nu fi auzit de nebunul ăsta. Capabil, dar răzbunător, violent și fără cumpăt. Îi trata pe ofițerii superiori ca pe simpli recruți, cu un singur bumb pe epolet. Nu admitea greșeala. La un chef, într-o grădină de vară, omul meu de la Sinaia s-a apucat să-l înjure în gura mare. Cunoștea
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
joc de noi! Știe precis că Valerica a mierlit-o și totuși se interesează dacă nu s-a întors. ― Nu știe, accentuă Melania Lupu liniștită, și acesta e un punct câștigat. Trebuie să fim doar atenți, să nu ne pierdem cumpătul. Grigore Popa își înghiți saliva. ― Nu-mi place maiorul! Scotocește, mereu scotocește... Nu înțelegeți? E un război al nervilor. Tremura sub pledul gros din care îi ieșea doar capul. Din cauza obrazului neras, părea bolnav. Sculptorul se uită la ei și
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
așteptam cu pumnii strânși ca el să-mi ceară un anumit lucru, pentru a proceda pe dos. Și cred că nu greșesc când spun că am avut de la o vârstă fragedă doi profesori care m-au învățat să-mi pierd cumpătul: tata și eu. Nici unul dintre noi nu dorise să devină așa ceva, dar peste dorințele noastre asta reprezentam fiecare și pe măsură ce relațiile noastre erau mai rele intram amândoi mai bine, mai adânc, în rolurile noastre. Conflictul a izbucnit până la urmă cu
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
frică. A renunțat să mai încerce o aterizare și a sărit cu parașuta. Avionul s-a zdrobit sub ochii îngroziți ai spectatorilor, într-un nor imens de flăcări și fum. Pilotul a fost acuzat după aceea că și-a pierdut cumpătul, că a sacrificat un avion fără nici un motiv, că nu mai prezenta garanții, și s-a trezit concediat. Și-a văzut cariera compromisă- și tot atunci s-au stins și farurile seducției. Fluturii nu mai năvăleau spre lumina și mai
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]