718 matches
-
lăsăm impresia de lingușire sau chiar de slugărnicie. Un alt proverb este deosebit de plastic În acest sens: „Cinstea feței ca zăpada: dacă o dată se topește, albeața nu se mai vede”. Îndeosebi romanii cultivau acest simț al măsurii, care cere moderație, cumpătare, nedepășirea limitelor bunului-simț: „Este o măsură În toate și limite bine trasate” - Horațiu.) Poți sparge vaza, dar parfumul trandafirului rămâne. (Calomnia, de exemplu, nu distruge, ci, dimpotrivă, pune și mai mult În valoare meritele sau virtuțile celui denigrat.) „Un gând
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
facă; privește nepricepând nimic: „Se uită ca mâța În calendar”.) Să stăm strâmb și să judecăm drept. (Omul din popor invită la a se trece, de la „fuga gândului În picioare”, la justețea gândului pe care o poate da „șederea” Întru cumpătarea judecății. Să facem deci tot posibilul pentru a fi obiectivi, realiști În aprecieri: „Nu judeca după cuvinte, judecă după fapte”; „Uită-te În față și judecă-i viața” etc.) „Când vorbești cu tine Însuți, ai Întotdeauna dreptate.” (H. de Balzac
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
acesta rămâne nefăcut, În virtutea unei inerții care infectează, ca o otravă reziduală, atmosfera morală din jur”. Cum e turcul, și pistolul. (Cum e caracterul omului, așa sunt și faptele lui.) „Poți adopta atitudinile virtuții și pentru motive inferioare, de pildă cumpătarea din avariție, discreția din lipsă de curiozitate, castitatea din lipsa pasiunilor. Un om rece, mărginit și egoist poate semăna cu un om virtuos. Păcatul cel mai mare al unui suflet ordinar este că poate compromite virtutea.” (T. Vianu) Se Îneacă
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
importanță mai mare decât ar trebui.) „Cine-i În stare să lingușească e În stare să și calomnieze.” (Napoleon I Bonaparte) Fericirea e un pas Între prea puțin și prea mult. Fericirea este expresia Înțelepciunii, deoarece aceasta aduce cu sine cumpătarea, măsura În toate: „Unde omul se mulțumește, acolo raiul lui și-l găsește”; „Mai multă fericire e În bordeiul săracului, decât În palatul bogatului”.) „A fost cineva nedrept cu voi, ați fost criticați, calomniați? Bine, am Înțeles, dar de ce să
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
articole, discursuri și, bineînțeles, suveniruri. O meditație, Mângâiere (din volumul Spice), cotropită de melancolia senectuții și de presentimentul sfârșitului apropiat, respiră în cele din urmă o liniște aproape filosofică, decurgând din împăcarea cu rosturile eterne ale firii. Această seninătate, această cumpătare sunt și ale operei lui G. Unele pagini sunt de evocare pur și simplu, fără intenție literară (Amintiri din timpurile „Unirei”, Din Junimea, Cum am început a scrie, O baie în Marea de Nord, O serbare școlară). Zile trăite (1903
GANE-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287162_a_288491]
-
Avem multe fragmente din omiliile lui Teofil, dar numai trei dintre ele s-au păstrat în întregime: una în greacă, despre euharistie, transmisă în mod eronat între operele lui Chiril din Alexandria, și două în limba coptă, despre pocăință și cumpătare și, respectiv, despre cruce și tâlhar. Sunt bogate în citate biblice dar și în înflorituri retorice. Printre apoftegmele pe care i le atribuia tradiția Părinților din deșert există o scurtă omilie despre moarte și judecată din care avem și o
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
să-l menționeze pe Teodor ca să nu fie nevoit să-l condamne în mod expres. După o primă parte (2-4) în care îndeamnă la apărarea credinței, a speranței și a carității, superioare celor patru virtuți prețuite de păgâni (dreptatea, prudența, cumpătarea, tăria morală), Proclus trece la expunerea cristologică. El reamintește că expresia lui Ioan „Și Cuvântul S-a făcut trup” (Ioan 1, 14) nu înseamnă că Logosul a pătruns într-un om perfect (teză antiohiană), însă nu înseamnă, pe de altă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
sub numele lui Nilus, cel mai lung este cel dedicat Călugărului Agațiu, sau Peristeria. În introducere, autorul evocă întâlnirea din ziua precedentă cu Agațiu care i-a vorbit despre Peristeria, o matroană contemporană cu ei, care s-a distins prin cumpătare, meditație și rugăciuni fierbinți, prin binefacerile în folosul săracilor și al călugărilor; în cinstea ei, autorul s-a hotărât deci să scrie un tratat consacrat virtuților de care a dat dovadă. În douăsprezece secțiuni (prima fiind chiar introducerea) se vorbește
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
prin Capitolele gnostice (6 x 90, plus 60 = 600) și prin Tratatul practic (o centurie), de Maxim Mărturisitorul în secolul al VII-lea (patru centurii Despre iubire, două Despre teologie și întrupare), de Talasie (patru centurii Despre iubire și despre cumpătare) și așa mai departe. Cele o sută de capitole ale lui Diadoh sunt gândite ca o introducere globală la viața duhovnicească; ele sunt precedate de zece definiții ale unor virtuți fundamentale (credință: „gând despre Dumnezeu, departe de orice dorință [apathês
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
asupra Scripturii). Urmează secțiuni privitoare la dragostea față de Dumnezeu, la percepție sau simțul sufletesc (24-25), temă dezvoltată apoi în expunerea despre capacitatea de a discerne între duhuri și despre viziuni și vise (26-40). Apoi vin capitolele despre ascultare (41), despre cumpătare și înfrânare (42-52), despre boli (53-54), despre necesitatea de renunțare la atracțiile lumii acesteia (55-57) și de a învinge akedía, adică plictiseala și dezgustul față de experiența spirituală (58), de a nu uita numele lui Dumnezeu și de a invoca numele
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
traducere latină; din acesta aflăm că Esihie fusese un adversar neînduplecat al lui Nestorios și că acel pasaj fusese scris după moartea lui Teodor, în 428. În schimb nu-i poate fi atribuită lui o scriere dedicată Lui Teodul, despre cumpătare și virtute, alcătuită din două centurii de sentențe. Ar putea să aparțină, eventual, unui Esihie care era abate în peninsula Sinai în secolul al șaselea sau al șaptelea. Este incertă apoi autenticitatea unor omilii din care două sunt dedicate unor
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Alte studii confirmă rezultatele Pew. Întrebați de ce oamenii sunt bogați, 64% dintre americani spun că se datorează ambiției, disponibilității de a-și asuma riscuri, muncii intense și inițiativei 15. De ce alții nu reușesc? 64% spun că se datorează lipsei de cumpătare, 53% - lipsei de efort, iar 53% - lipsei de talent 16. Studiul valorilor globale a găsit că 71% dintre americani „cred că cei săraci au o șansă de a scăpa de sărăcie”, În schimb, numai 40% dintre europeni cred același lucru
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
actual descris pe coala din centru. Ce blocaje, ce obstacole veți întâmpina pentru a putea suprapune cele două tipuri de rezultate? Descrieți aceste momente de criză în spațiul oferit de către coala din dreapta. Cei doi autori ne îndeamnă să trecem cu cumpătare și seriozitate peste fiecare etapă, rezistând, spre exemplu, tentației de a sări direct la lista cu obstacolele posibile. O tehnică bazată pe aceleași principii, dar care presupune două tipuri de obiective (de ordin personal - în genul celor exprimate mai sus
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
Avem multe fragmente din omiliile lui Teofil, dar numai trei dintre ele s-au păstrat în întregime: una în greacă, despre euharistie, transmisă în mod eronat printre operele lui Chiril al Alexandriei, și două în limba coptă, despre pocăință și cumpătare și, respectiv, despre cruce și tîlhar. Sînt bogate în citate biblice, dar și în înflorituri retorice. Printre apoftegmele atribuite lui Teofil de tradiția Părinților din deșert există o scurtă omilie despre moarte și judecată din care avem și o versiune
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Proclus evită să-l menționeze pe Teodor, ca să nu fie nevoit să-l condamne în mod expres. După o primă parte (2-4) în care îndeamnă la apărarea credinței, speranței și carității, superioare celor patru virtuți prețuite de păgîni (dreptatea, prudența, cumpătarea, tăria morală), Proclus trece la expunerea cristologică. El reamintește că expresia lui Ioan „Și Cuvîntul S-a făcut trup” (Ioan 1,14) nu înseamnă că Logosul a pătruns într-un om perfect (teză antiohiană), dar nici că s-a transformat
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
sub numele lui Nilus, cel mai lung este cel dedicat Călugărului Agațiu, sau Peristeria. în introducere, autorul evocă întîlnirea din ziua precedentă cu Agațiu, care i-a vorbit despre Peristeria, o matroană contemporană cu ei, care s-a distins prin cumpătare, meditație și rugăciuni fierbinți, prin binefacerile în folosul săracilor și al călugărilor; în cinstea ei, autorul s-a hotărît să scrie un tratat consacrat virtuților de care a dat dovadă. în douăsprezece secțiuni (prima fiind chiar introducerea) se vorbește despre
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Ponticul în Capitolele gnostice (6 × 90, plus 60 = 600) și în Tratatul practic (o centurie), de Maxim Mărturisitorul în secolul al VII-lea (patru centurii Despre iubire, două Despre teologie și întrupare), de Talasie (patru centurii Despre iubire și despre cumpătare) și așa mai departe. Cele o sută de capitole ale lui Diadoh sînt gîndite ca o introducere globală la viața duhovnicească; ele sînt precedate de zece definiții ale unor virtuți fundamentale (credință: „gînd despre Dumnezeu, departe de orice dorință [apathês
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
asupra Scripturii). Urmează secțiuni privitoare la dragostea față de Dumnezeu (12-23), la percepție sau simțul sufletesc (24-25), temă dezvoltată apoi în expunerea despre capacitatea de a discerne duhurile și despre viziuni și vise (26-40). Apoi vin capitolele despre ascultare (41), despre cumpătare și înfrînare (42-52), despre boli (53-54), despre necesitatea de a renunța la atracțiile lumii (55-57) și de a învinge akedía, plictiseala și dezgustul față de experiența spirituală (58), de a nu uita numele lui Dumnezeu și de a invoca numele lui
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
traducere latină; din el aflăm că Hesychius fusese un adversar neînduplecat al lui Nestorie și că pasajul respectiv fusese scris după moartea lui Teodor, în 428. în schimb, nu-i poate fi atribuită lui o scriere dedicată Lui Teodul, despre cumpătare și virtute, alcătuită din două centurii de sentințe. Ea ar putea să aparțină, eventual, unui Hesychius care era abate în peninsula Sinai în secolul al VI-lea sau al VII-lea. Este incertă apoi autenticitatea unor omilii, dintre care două
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
cu suflarea gurii sale, îl va da focului gheenei. Prin puterea sa magică, Anticristul va uzurpa tronul împăratului roman, făcându‑se recunoscut de iudei ca Unsul lor. Devenit stăpân al lumii, Anticristul se va arăta mai întâi cu „judecată” și „cumpătare”, trecând gradat, în cea de‑a doua parte a domniei sale, la crime fățișe. Recurgând la câteva citate clasice, din Daniel 7, Chiril completează portretul magului impostor, accentuând latura sa tiranică și sângeroasă. De asemenea, el nu uită să denunțe ilegitimitatea
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
personal, erau lipsiți de orice bun și se aflau cu toții în doliu din pricina rătăcirii lui Israel. Se hrăneau doar cu ierburile sălbatice pe care le culegeau de pe vârfurile munților; după ce le strângeau le consumau împreună cu profetul Isaia” (2, 10‑11). Cumpătarea, postul, fuga de lume și inspirația profetică sunt trăsături comune terapeuților, prezentați de Philon (De uita contemplativa), esenienilor și discipolilor lui Ioan Botezătorul. Referitor la cumpătare, cf. de asemenea exemplul recabiților (Ier. 35) și al lui Iuda Macabeul (2Mac. 5
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
de pe vârfurile munților; după ce le strângeau le consumau împreună cu profetul Isaia” (2, 10‑11). Cumpătarea, postul, fuga de lume și inspirația profetică sunt trăsături comune terapeuților, prezentați de Philon (De uita contemplativa), esenienilor și discipolilor lui Ioan Botezătorul. Referitor la cumpătare, cf. de asemenea exemplul recabiților (Ier. 35) și al lui Iuda Macabeul (2Mac. 5,27). . „Războiul cosmic” este menționat în treacăt de textul nostru (4, 14.18), poate datorită interesului scăzut pe care acesta îl prezintă pentru teza susținută aici
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
după lege (licitas). A doua nuntă [a doua căsătorie] nu este - firește, în anumite circumstanțe - un rău (malum), dar mai bună este văduvia, căci „bonum est pudicitia conjugalis, sed melius bonum est continentia vidualis”. Și scriitorul exaltă funcția înaltă a cumpătării (continentia), fără a nega, însă, foloasele căsătoriei („Bonum viduitatis non mimitur laulato bono conjugii, sed augetur”). Este limpede că văduva Iuliana (și văduvele, în genere, sfătuite să aibă grijă de buna lor reputație - „Famae bonae cura” - și să-și înfrâneze
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
pofta trupească ar depăși limitele zămislirii de prunci, răul să fie scuzabil sau motivabil, întrucât relațiile dintre bărbat și femeie se desfășoară sub oblăduirea acestei Sfinte Taine care este căsătoria” 173 -, ci către un trai dus în pietate și în cumpătare doar în compania „lucrurilor spirituale” (lectio, oratio, psalmus, bona cogitatio, bonorum operum freqventatio ... în alt loc sunt repetate „izvoarele” deliciilor spirituale: „Jejunia quoque ac vigiliae in quantum valetudinem non perturbaut, si ornando, psallendo, legendo, et în lege Dei meditando insumantur
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
căci îi zicea tată-său că el are doamnă și coconi, ci să dea mai mult; și așa viețuea bietul Antonie vodă”. între acești coconi (care - în opinia lui Antonie Vodă din Popești - pe care cronicarul Cantacuzinilor [ignorând aplecarea spre cumpătare a fostului vornic Antonie, o cumpătare ce se putea metamorfoza în zgârcenie] îl găsește, firesc, a fi „un om bun și blând” - ticluiau să sporească participarea bănească a lui Neagu la achiziționarea alimentelor) se va fi aflat și viitoarea Doamnă
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]