2,675 matches
-
cetatea aflată la stânga sa pentru a se duce Într-una mai mare, la dreapta. Dante se apropie de aceasta din urmă pentru a o ilumina mai bine, atras de un amănunt pe care Îl surprinsese prin pădurea de turnuri și cupole ce răsăreau din cuprinsul centurii de ziduri crenelate. Era imaginea unei mari fortărețe pe care o văzuse pe timpul călătoriei sale În capitala creștinătății: Castelul Îngerului, clădit peste rămășițele gigantice ale mormântului lui Hadrian. Profilul său nu lăsă loc de Îndoială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
masivele structuri portante, Împărțite În trei naosuri străjuite de marii pilaștri. Zidurile exterioare fuseseră ridicate până la marginea ferestrelor, În timp ce, spre transept, structura absidei era aproape completă, cu cele trei nișe ale sale. Acolo, Arnolfo așezase deja pilaștrii de susținere ai cupolei care urma să acopere cea mai mare biserică a creștinătății. Poetul intră pe șantier, Încercând să evite roabele și mai ales roțile de scripeți care se Învârteau În jurul precum piesele unui model planetar care o luase razna. În interior, chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
mai ales roțile de scripeți care se Învârteau În jurul precum piesele unui model planetar care o luase razna. În interior, chiar În locul pe care urma să se Înalțe viitorul pristol, În centrul geometric al marelui octogon de cărămidă al tamburului cupolei, erau niște scânduri lungi, rezemate pe cavalete. Îl recunoscu de departe pe arhitect, aplecat asupra unei serii de desene. Dante ajunse În spatele lui fără ca omul să Își fi dat seama de prezența lui. Se opri pentru o clipă În tăcere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
câte-o chestie și uite-așa se umflă epicul. Dar uite că înaintea noastră se văd porțile Stambulului. Ne strângem uneltele, ne spălăm pe mâini și cu îngăduința ta, mărite Cetitoriule, în fața luminilor gălbui pe care le aruncă spre noi cupolele moscheilor și turnurile minaretelor, sfârșim aici acest episod mai slab. Stambul, deschide-te! Episodul 32 RĂSĂRITUL SEMILUNII. LA STAMBUL La începutul secolului al XVII-lea, pe ulițele și-n piețele Stambulului, în șandramalele albicioase și cocoțate vraiște unele peste altele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
mint că În asta stă toată fascinația abandonului În amînare pînă cînd pașii ah pașii ăștia din spate care păstrează cuvenita distanță vor rupe echilibrul și se vor apropia doamne nu mă ispiti cu plăsmuirile tale roșie se arată pe cupola bisericii Sf. Ecaterina geana dimineții bucuria mea rea Îngrozitoare abia se mai vede sus sus În Înălțimi un balon cu hidrogen nici somn nici frică nici dispreț nici admirație căpitane mica ta armată de plumb ia-ți de-aici jucăriile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
lui pe o distanță de câteva zeci de metri. Văzu cum vehiculul care cobora încetinește pentru a se putea înscrie în viraj după care farurile acesteia îl scăldară în lumină. Recu noscuse Loganul secției cu bara de girofaruri de deasupra cupolei. Respiră ușurat și coborî, făcând semne cu mâna. Unde l-ai lăsat pe Godunov? îl luă Pop la rost, imediat ce ajunse lângă subordonatul său. E în siguranță, arătă cu capul spre mașina din care coborâse. Nu-l puteam lăsa acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
de fresce populate cu figuri de Îngeri și de creaturi fabuloase. L-am urmat pe paznic de-a lungul acelui coridor de palat și am ajuns Într-o mare sală circulară unde o adevărată bazilică de neguri zăcea sub o cupolă sfîșiată de fascicule de lumină ce atîrnau din Înalt. Un labirint de coridoare și de rafturi ticsite cu cărți urca de la bază spre vîrf, configurînd un stup urzit din tuneluri, scări, platforme și punți ce lăsau să se ghicească o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Ori poate că ar trebui să spun cartea care avea să mă adopte pe mine. Se deslușea timid la capătul unui raft, legată În piele de culoarea vinului și susurîndu-și titlul În litere aurite ce ardeau În lumina distilată de cupola din Înalt. Am Înaintat pînă la ea și am dezmierdat literele cu buricul degetelor, citind În tăcere. Umbra VÎntului Julián Carax Nu auzisem niciodată de acest titlu ori de autor, Însă prea puțin mi-a păsat. Hotărîrea era luată. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
îndată greșeala. Acum scrie despre scumpul de Charlie și a venit să mă întrebe dacă-l pot ajuta. Dl Van Busche Taylor era un bărbat foarte slab, cu un cap mare și chel, cu oasele proeminente și strălucitoare; iar sub cupola imensă a craniului său fața, cu zbârciturile adânci, părea tare mică. Era un om liniștit și excesiv de politicos. Vorbea cu accentul din Noua Anglie și în comportarea lui era un fel de frigiditate de reptilă care mă făcea să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Magicianul. Un om care cunoaște calea stelelor... și un asasin. Bătrânul continua să nu răspundă. Se mărgini să Își ridice capul, ca și când ar fi căutat prin beznă stelele pe care le pomenise. - Forma sa e perfectă, murmură, arătând spre tamburul cupolei de deasupra sa. De o perfecțiune inutilă, ca Întotdeauna când faptele oamenilor vor să maimuțărească Natura, adăugă sarcastic. Dante ajunsese În fața lui. Le porunci, printr-un semn, celor doi călugări să stea locului. Carul se opri lângă sarcofag. Astrologul ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
mândriei dumitale, Îți va domoli obrăznicia. Nu mă tem de provocarea dumitale. Așadar, intră În templu, dacă Îndrăznești să-l profanezi cu știința dumitale zăludă. - Pe poarta dinspre miazănoapte. În Baptisteriu se fac ultimele lucrări la mozaicul cel mare de pe cupolă și o lasă deschisă ca să treacă meșterii și muncitorii. Din spatele lor, cei doi călugări asistaseră la această Înfruntare de la Început până la sfârșit, În tăcere, cu expresia lor perplexă ascunsă sub gluga trasă peste chip. Grupul se strecură pe lângă peretele lateral
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
răsună strident, trambulina se îndoaie scârțâind. Strigăte înăbușite se fac auzite, nu se știe exact de unde vin și încotro se duc, nu pot fi localizate în această cavitate imensă, așa că răsună pur și simplu. Deasupra, la mare înălțime, se arcuiește cupola de sticlă. Acolo sus vrea să fie Rainer și să se uite în jos la tinerii care se stropesc cu apă, dar unde este el în realitate? Din păcate, jos, ca un prost înotător ce este. Dar trebuie să ascundă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
și în creierul Annei, fiindcă e imponderabilă și numai calul ei îi cunoaște adevărata greutate, pentru că e nevoit adesea s‑o poarte în spate. Dar nici pe calul Tertschi nu l‑a auzit nimeni până acum gemând sub această povară. Cupola răsună de urletele unei clase de elevi care se prezintă în grup compact la ora de înot. Rainer și Anna se uită pe furiș într‑acolo ca să mai învețe câte ceva și să încerce apoi și ei, în momentul când Sophie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
înapoi în birou ca să dea telefon, în timp ce eu am mers până la marginea curții pietruite care se întindea sub cerul nopții reci. Din interior castelul părea mai mic, cu cele trei aripi acoperite unite prin trei turnuri, două dintre ele cu cupolă, iar al treilea, cel mai puțin înalt dar cel mai lat, având înălțat un catarg pe care un steag SS flutura zgomotos în bătaia vântului care se întețea. Locotenentul veni înapoi și, spre surprinderea mea, luă poziție de drepți și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
2, arătând spre trunchiurile groase ce creșteau înalte, îngrămădite, dincolo de tonetă. — Astea? făcu paznicul. Ce să fie? Sunt ciuperci! Roboții se uitară mai bine și văzură cu uimire că, într-adevăr, ceea ce păreau a fi copaci erau ciuperci uriașe, cu cupola sus de tot, la vreo 30-40 de metri de sol. Paznicul luă un topor și izbi în trunchiul unei ciuperci care sună sec, lemnos. — Vedeți? zise el. Dacă nu le culegi de mici, nu le mai poți opri, cresc până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
mare, triunghiulară. Un perete era în întregime din sticlă și, dincolo de el, pe-o suprafață de circa un hectar, stăteau tolăniți zeci de porci mari, numerotați pe spinare cu laserul, mișcând încet din cozi. Întreaga suprafață era acoperită de o cupolă din material transparent și rezistent la radiații. În încăpere se mai afla o persoană care, la intrarea oaspeților, acoperi repede cu o husă o cratiță. Inginerul-șef făcu prezentările: inginerul stagiar cutare, tovarășii roboți etc. Se apropiară de peretele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
Vibrare necurmată, zigzag de pâlpâiri, Ușoară și fierbinte văpaie, te destramă; Redă nemărginirii fugarul tău mister... Mereu mai străvezie, mereu mai necuprinsă, Prin sure și înalte pustiuri de eter Desfășură pe hăuri o horbotă aprinsă. Deasupra ta, deasupra haoticului drum, Cupolele nocturne te-or strejui hieratic; Iar tu vei fi parfumul lunecător de-acum Pe-a lumilor întinsă tipsie de jeratic. Curând, sub faldul umbrei, nu vei mai desluși Nici recea Astartee, nici încruntata Gee... Doar spuza sidefată în depărtare, și
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
șarada are unul) mi-ar înșela ambițiunea. O poezie cu obiect creează necesar o Fizică sau o Retorică (același lucru) forme închegate față de viața spiritului. Eu voi continua cu fiecare bucată să propun existențe substanțial indefinite: ocoliri temătoare în jurul câtorva cupole - restrîn-sele perfecțiuni poliedrale. Valéry și Dehmel Eseistul mi se pare mai important în Valéry decât însuși poetul Vrăjilor. Bucata Eureka, de exemplu, te obligă să saluți foarte adânc Omul Vincian din Valéry. Trebuie să ne mirăm totuși cum Valéry, care
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
bucuria de a fi tras cu arcul în pătrarul lunii. Nu știu nicio umbră care ar face cu ochiul în câmpia soarelui de răsărit pe care tu vrei s-o străbați dimineața călărind după dropii. Cerul e mai mult o cupolă tapetată cu mătase gri-albăstruie între niște orizonturi liniare unde gândurile se arcuiesc dezinvolt ca valurile unei mări într-un golf cu țărmuri stâncoase. Seara coboară în cântecul greierilor cu gabriolete trase de cai înaripați. Din amvonul zilei pleacă păsările spre
AMURGUL UITĂRII de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 965 din 22 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364412_a_365741]
-
peste crestele sublime Atât de limpede acoperind zăpezile albastre Imense umbre plăsmuind aripi senine Spre echinoxuri pure și arcade caste Ce zbor rănit acoperind oceane de tăcere Siaj rănit al păsării supreme Pierdut în spuma valurilor efemere Zenit planând pe sub cupole fără vreme Ce cruce de lumină se deschide-n noi Mai tainic urcă încet spre nevăzute sfere Oh! moarte timpul nu mai curge înapoi Siajul tău rămâne-n urmă cu durere. Tu Doamne însă mă întâmpini peste ape Și mâna
SIAJUL PĂSĂRII SUPREME de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 258 din 15 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364517_a_365846]
-
simbol al purității absolute a sufletului neîntinat, al reflectării de sine în propria oglindă. Cealaltă semnificație a cercului și a ochiului magic din central său (Discul) ne duce la textele biblice, la tradiția creștină, care pe plan architectural a precedat cupola, exprimare a suflului divin (“Duhul Sfânt”). Cercul arată și puterea “închis asupra lui însuși, fără început și fără sfârșit, complet desăvârșit, cercul este semnul absolutului”- Jean Chavalier - dicționar de simboluri). Discul circular al afișului și al catalogului lansate de artista
ORACOLUL DIN PALAT de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 383 din 18 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361282_a_362611]
-
duminică la "circul vieții"(mele) e spectacol trapeziștii fac salturi printre nori fulgere și noduri dresori cu bici păzesc lumina, zorii arlechinul are fața surâzătoare așează curcubeul pe umerii spectatorilor dar nimeni nu vede râul care-i inundă identitatea sub cupolă toți râd, aplaudă, ovaționează par fascinați de prestația lui spectacolul s-a terminat cortina cade se desparte de fața pe care o ducea pe umăr dezvăluie taina ochiului de sticlă plouă în miezul umbrei vopseaua în culori vesele se șterge
CIRCUL VIEŢII de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 242 din 30 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361509_a_362838]
-
Acasa > Impact > Scrieri > FLORI PE PLANETA PERLA-22 - PARTEA I-A - POVESTIRE SF Autor: Viorel Darie Publicat în: Ediția nr. 1109 din 13 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului Flori pe planeta PERLA-22 Privește acolo în vale! Poți vedea acele cupole rotunde ale elegantelor palate răsărind printre coroanele zvelte ale platanilor? Acolo se află Sediul Central al Academiei Mondiale de Cosmonautică din Platoul Munților Anatoliei. Acest loc mă fascinează prin atâtea amintiri pline de nostalgie. Simt fiori numai când aud pomenindu
POVESTIRE SF de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1109 din 13 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363793_a_365122]
-
din Platoul Munților Anatoliei s-a anunțat “Conferința solemnă extraordinară“ în legătură cu primirea de misiuni cosmice noi de către tinerii absolvenți ai Academiei. Sala - elegantă, cu multe mii de locuri, echipată cu cele mai moderne echipamente de proiecție și prezentare - era arhiplină. Cupola te uimea de-a dreptul, era prevăzută cu ferestre minunat colorate, prin care se reflectau plăcut razele soarelui. În sală era deja mult entuziasm, o forfotă și o nerăbdare de nedescris. Era o veritabilă zi de sărbătoare și într-o
POVESTIRE SF de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363779_a_365108]
-
a astrului nopții, ca o cloșcă ce-și supraveghează atentă puișorii ce hoinăresc pe câmpul infinit al cerului... În noapte colindă peste înălțimi umbra lui Avram Iancu. De acolo, din cer, privirile sale se revarsă asupra ținuturilor Ardealului ca o cupolă protectoare. Figura marelui revoluționar și patriot, Avram Iancu, va dăinui în memoria românilor peste veacuri... De pe aceste înălțimi șoseaua pătrunde în pădure și coboară în serpentine. La Fântânele ești întâmpinat de imagini de vis care se derulează pe rând prin fața
ŢINUTUL ÎNĂLŢIMILOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 906 din 24 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364020_a_365349]