6,543 matches
-
studiilor comparatiste. Chiar dacă și aici se fac simțite, e drept, într-o măsură mai restrânsă, și procedeele istoriei literare sau al altor discipline înrudite. Natura mirifică și sorgintea teologică, filozofică, istorică, estetică etc. a informațiilor și comentarea lor într-o curgere logică accentuează diversitatea derutantă, fără exagerare, a discursului care se dovedește mai puțin recalcitrant față de intențiile ordonatoare ale autorului, în special pe direcțiile nu atât de constrângătoare și mai tolerante ale comparatismului. Iată de ce textul dens în idei abundă de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
dinainte s-o viețuiască. A rămas cu gura-n o, pîn' la destinație. N-a lătrat nici la firma Vînd hotdogi. În patru-cinci zile, am început să mă obișnuiesc cu traiul din casa cu columbar. Cu timpul ei, într-o curgere de miere. Fără telefon și fără televizor. Oh, sentimentul de pierzanie cînd mi se defectează televizorul și sentimentul de inutilitate, cînd mă las vînată de telecomandă! Se-ntîmplă în România: știriste contaminate de plutonierul Garcea (le aude o țară futuind cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
torsul liniștit al apei. Am mai auzit acest zgomot de aceeași frecvență și intensitate la testele auditive, când trebuia să ridici o mână ori de câte ori survenea un zgomot în cască, în timp ce la cealaltă ureche se auzea un zgomot de fond, similar curgerii apei la cascadă. Aici, aerul poartă miresme de fân uscat și alte esențe tari asemănătoare smirnei. Abadiania este așezată pe un pat de cristale speciale, ceea ce face acest spațiu atât de energizant. Cristalele sosesc unul câte unul pe povârnișul cascadei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
-ul www.karlmarx 51.ro din ambele oglinzi. Dar un seism, stârnit se pare de contradicțiile dintre formă și conținut, declanșă distrugerea întregului eșafodaj, iar bătrânul Fluviu se opri cu epavele amintirilor cu tot, bulversat, clătinat, deturnat și șocat din curgerea sa. Porni în aval îmbufnat și greoi, sătul de antagonismul ivit în căsoaia Alimentarei. Era vânt afară. Gândire barocă, suna decodificat mesajul. Ceea ce înseamnă că Paravocile din Citadelă deveniseră Plurivoci prin automultiplicare, semn de independență și de rupere de Metavocile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Filozofie ieftină!", strigă un actor local care, împreună cu alți colegi, fusese obligat de Consiliul Director să deraieze lentoarea împietrită a brăilenilor spre apropiatele spectacole cu miros de dragoste și moarte. Dar viața își urma cursul static. Pentru că și stagnarea are curgerea ei. Și nu era altceva decât repetarea. Și scriitorii anonimi vedeau că repetau povești cu aceleași cuvinte, în loc să repete aceleași cuvinte în povești noi, crimele erau plicticos de trase la xerox, niciodată vreun elev să-și aduleze profesorii sau părinții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
repugnă. Se sparseră în același timp, dispărând ca cerință și rol. Și ca esență a copilăriei. Singur Iisus și timpul care nu trece Le închise într-un sertar. Care oftă adânc. Mioara dispăruse. În imaginea inversă a obiectivului fotografic, în curgerea rotundă a spațiului, în scrisorile părinților scrise înainte de a fi concepute, în batista unui cavaler medieval dăruită ca omagiu al eroismului său, într-un cuvânt care ucide sau într-o ecuație. E ora 445. Afară, Salieri cânta într-o pasăre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
din bucăți, dincolo, s-a trezit orgoliul brăilenilor. Au introdus în combine MP3-uri, în laptop-uri dischetele extraterestre. Au auzit șuierul stelelor în rotirea lor, zgomotul timpului când a țâșnit ca un izvor din Absolut spre a inunda spațiul, nesațul curgerii lui năvalnice, artileria fotonilor prin bezna solidă, urletul disperat al celor care nu puteau să se mai nască. Asociațiile umanitare au pichetat Primăria și au scandat lozinci. Orașul furat/Nu-l vrem duplicat, Un eșantion depui/ Mâine el va face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
pot racorda diverși consumatori ocazionali. La atingerea valorii de 7,35 bari în racordul Es este comandată supapa de suprapresiune care pune racordul I respectiv compresorul, în legătură cu atmosfera și acesta funcționează în gol. În această stare, supapa de sens împiedică curgerea inversă a aerului de la racordul Es către I. Când se consumă aer din rezervorul principal și presiunea scade în racordul Es, la atingerea valorii de 6,7-6,8 bari supapa pilot comandă închiderea supapei de suprapresiune și astfel se reface
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
sunt respectate de răzășimea moldavă, harnică și mult iubitoare a pământului sfânt dăruit de strămoși, slăviții domni ai Moldovei, pe care nu uită să-i pomenească la slujbe, duminică de duminică și la fiecare sărbătoare creștină. Drept-Înainte, ochii minții deslușeau curgerea -liniștită acum a Siretului, care În miez de vară scăzuse destul de mult, după ce În primăvara trecută -așa cum se Întâmplă din patru În patru ani, se revărsase peste malurile Înalte, acoperind cu apă, mâluri bogate și mult pește, lunca și
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
mugurii noi“ etc. Din când în când se face auzit și sunetul poeziei lui Eminescu: „ți-am șoptit / Codrule ție, / Lasă zorile-n pustie / Dorul nostru / Cine-l știe. // Plânge-mă codru cu dor, / Doina frunzelor în zbor / Răsăritul munților / Curgerea poienelor“ etc. În general însă, tonul este voios, de pionier al poeziei românești. Simțindu-se singur, fără concurență, poetul scrie tot ce-i trece prin minte, așa cum alții cântă în baie. S-a demonstrat, de multă vreme, că personificarea este
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
urzită, iubire, din roze sacre sângerând - / mormântul și mirul, aici potirul și cerul / se întâlnesc pentru ultima oară“; „parcă toți au murit ca niște lucruri vechi“; „suferința mea pe spinarea suferinței / istoriei se-ntoarce în clipa de-orbire în neagra / curgere“; „mâna ta a ucis îndelung / în somnul meu zbuciumat, Nefârtate, îmi amintesc / câinii tăi, mi-au râs în față urinând pe trandafiri“; „azi când umbra morții se întinde peste lume, / azi când vocea ta s-a stins sub acești zori
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
mecanism astral doar de Dumnezeu știut, dar respectat de toată Ierarhia Cerească fără abatere, spre a concentra bogăția întregii creații spirituale. Această trudă a tuturor spiritelor născute din cea mai pură energie a Creatorului este un flux cu o eternă curgere și îmbogățire, din care se adapă toate Spiritele în funcție de valoarea lor.“ Floarea Necșoiu, având o valoare mai mare, s-a adăpat, fără îndoială, mai mult din fluxul cu o eternă curgere și îmbogățire. Dar... la ce i-a folosit? Stilul
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
energie a Creatorului este un flux cu o eternă curgere și îmbogățire, din care se adapă toate Spiritele în funcție de valoarea lor.“ Floarea Necșoiu, având o valoare mai mare, s-a adăpat, fără îndoială, mai mult din fluxul cu o eternă curgere și îmbogățire. Dar... la ce i-a folosit? Stilul declamativ În volumul Teatru de Mihai Nedelcu (Ploiești - Mileniul III, 2006) sunt incluse trei piese: Maxima libertate. Vis încarcerat în vis, dramă ezoterică, 2001, Capcana, poem dramatic în 4 cânturi, și
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
ca să-mi raportez indiferența la inevitabila lașitate de a rămâne, ci pentru că am învățat de pe la unii, de pe la alții că rostirea justifică bătăile inimii. Eu, în pustie, nu am la cine să mă strig, așa că, dragilor, primiți aceste scrieri despre o curgere între două fântâni pline și nicio sete. Posibil, veți mototoli aceste pagini și le veți arunca; posibil, veți aprinde cu ele altare deasupra singurătății... Faceți cum vă rabdă inima, fraților! Al dracului mai arde, Doamne, durerea când sub ea așterni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
de nuntă în piept. Isaia dănțuiește, cresc muguri pe cruce! Cunoștea pe de rost toate cântările. Viața o repetiție continuă în câteva "Ceasuri Împărătești". Învierea, o promisiune amânată, legată nod de batistă. La 16 ani, viața pe orizontală era o curgere domoală. Petru era decorul. Cu ochii închiși, cu bărbia căzută, cu genunchi tociți, cu palmele încleștate, cu umerii exfoliați, cu fruntea brăzdată. Un decor nu-l poți locui cu un alt decor. Este imposibil să saluți un decor, nu poți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
a băgat piciorul între spițele Carului Mare; se rostogolește hodorogită caleașca printre stele și nicio tușă de absolut. Anatema peste cei care tulbură geometria cerului! Avea un mers grăbit și dezordonat, o privire ștearsă, trecută dincolo de punct, de fotografie, de curgere; rătăcea departe și nicăieri; nicăieriul se ruga dimineața: Doamne, ajută-mă să cuprind cu sufletul tot ce-mi tulbură ochii! Mereu în afara arenei. Pe scenă, în biserică, aceleași măști se topeau precum ceara lumânărilor sub icoane (sfinții percepeau arderea ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
un radical, te blochezi într-un subsol de fracție. Libertatea este o justificare a claustrofobiei. Fereastra tăiat-n zid de dragul luminii nu îndreptățește fuga spre soare. Libertatea este o alunecare lichidă spre nicăieri. Timpul se despletea râu, Petru înota împotriva curgerii, se lovea de stânci. Venele pietrelor se legau noduri, hemoragie de nisip în pântecele scoicilor. Libertatea de a fi râu nu-i tot una cu blestemul de a fi mal: curgeau în aval dezlegările, precum sângele lui Dumnezeu; în cer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
în ce pântece de lut se desface lutul? Exiști atâta timp cât portretul ce-l port în inimă nu-ți uită numele. Petru săpa fântână în oglindă; la miezul nopții, un duh senin usca izvorul. Pe cealaltă lume, setea nu este o curgere. 36. Oglinda descompune fotografiile. Te apropii, se deschide o ușă; pășești dincolo, se desface un cer; te îndepărtezi, cerul își trage obloanele, fereastra se ascunde după gratii, ușa se închide, prin gaura cheii, lumina punct alb la sfârșitul unei rugăciuni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
a crește mari, poți împleti pulovere, poți despleti pulovere, poți întoarce pe față firele țesute pe dos. Oglinda este cea mai performantă bandă animată: viața este o infinitate de instantanee oglinda pune fotografiile în mișcare; oglinda atât de bine accelerează curgerea, încât îmbătrânirea se întâmplă între două blitzuri; în oglinda poți aluneca după bunul plac al gravitației fără implicarea lui Dumnezeu; în oglindă, starea de piatră se repeta cu fiecare lacrimă; o zgârietură în carnea luminii pune pauză mereu între două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
din ce incertitudini să-mi construiesc acoperiș, în care piatră să-mi sap fereastră? Dumnezeule, nu am de gând să-ți cer îngăduință pentru o desfacere ireversibilă, confortul de a fi nisip într-o clepsidră spartă nu-mi încape nici măcar curgerea între două intenții. Copile, până când să-ți îngădui rătăcirile? De vrei să exiști în afara lumii, leapăd-o din suflet! Ia un foarfece și decupează sângele arhivă de chipuri cioplite, inima cinematecă în oglinda retrovizoare. Petre, filmul despre un tramvai rupt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
fii om atât cât te pot înțelege! Copile, în casa stăpânului, privitul pe fereastră fugă înseamnă. Fericirea schimonosește fața aidoma cu durerea. Nu căuta apă limpede sub cerul fântânilor, izvorul se întâmplă acolo unde pășește îngerul. Te răzvrătești în propria curgere, copile. Vas curat am modelat din tine, de ce vrei să motivezi preaplinul oceanelor? Jumătatea goală întregirea așteptărilor, jumătatea plină confort în sticla cu lapte, de ce justifici seceta melcilor? Te rabd pentru că iubești, Petre. Doamne, mă plimbi între creștet și tălpi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
un alfabet al semnelor tot mai șterse, purta lentile 6-, doi ochi pe față, doi pe dos, andreaua înțepa degetele, pe genunchi se șiroia agheasmă mare. Sub epitrahil, degetele arhimandritului deșirau rugăciune din fiecare bob de metanie; rugăciunea minții limpezea curgerea; sângele, râu adormit, își caută cu ochii închiși vadul; sub epitrahil, Petru, tot mai puțin cu fiecare incertitudine mărturisită, ochii două oceane pline de nerostire. Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul meu mult milostive, îți mulțumesc că prin mărturisirea mea m-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
ce-i uscat, arde ce este putred, aruncă peste umăr ce-i vechi, îngroapă necinstea și o ia de la capăt! Păstrează pentru tine atât cât să-ți umezești buzele, păcatul zace cu limba uscată doar în sângele ce a uitat curgerea spre izvor. Ești în lume cu umerii tăi, cu palmele tale, coastele, fruntea, irișii, limba, pentru Sine te-a lăsat Dumnezeu cu venele deschise, pentru lume. Învață să deosebești apa după asprimea pietrei, florile după gustul pământului, pomii după intenția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
În mijlocul horei, viețile pocneau din toate încheieturile, viața pomului, viața omului, viața zidului, viața clopotelor, viața crucii... se desfăceau viețile dintru cele făcute. Vântul sufla violent printre secunde, reminiscențe violacee clipoceau a somn pe limbile ceasului; sângele mielului înjunghiat mima curgerea izvoarelor, focul ardea după modelul fotografiei. Singurătatea lui Petru era cea mai fotogenică obsesie. În mijlocul horei, două flăcări decupau poartă în cer. În mijlocul horei, fiecare pas, o intenție de groapă acoperită; peste cadranul ceasului, necuprinsul se adâncea tot mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
niște semințe cojite de floarea soarelui, pendulul oscila între două nedefiniri; ceasul, precum clopotul, precum comandantul de vas, moare ultimul. Dumnezeu, atent, a schimbat discul. În ritm de vals, flăcările imitau legănatul corăbiilor deasupra tăciunilor aprinși, plutirea era precum o curgere între două incertitudini. În orgile heruvimilor, cântau cenușa pentru foc, focul pentru vânt, vântul pentru uitare. Aleluia! Deasupra prăpădului, nimeni nu mai ploua pentru nimeni. Dansează, Genia mea, dansează! Este nunta noastră. Am așteptat-o jumătate de viață, nu te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]