1,698 matches
-
Iar acum, nevoită Rătăceam printre oglinzi, Ciobul din inimă Modela realitatea Și fiecare lucru devenea opusul său. Cautam binele Și nu-l găseam În fulgerul imaginilor, Ruga sfinților Și plânsul Le ascundeam În mine Căci metalul oglinzilor Voia să le curme Într-un hohot de râs... ... Când Începuse visul? Nu mai știam Așa cum nu mai știam Nici clipa cand Începuse Să alunece În realitate. Rătăcesc dar prin lumea oglinzilor căutand ieșirea În spirala amintirilor. Doar ruga, Stă la graniță Zidind speranța
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
o gâgâlice, în seara aceea am plecat hotărât de-acasă ca să nu mai văd tristețea ce se prelingea pe chipul mamei. Tata vroia să se alăture grupului de homălăi ce se duceau la Montreal și mama nu putea să-i curme, sub nici un chip, hotărârea. Era în 1927. Cu inima îndoită de tristețea florilor ce pier atunci când le prinde pârdalnica brumă, am săltat, totuși, alături de zbanghii uliței mele și ne-am oprit în fața porților de alamă ale Pipicușei. Era tartorele și
Montrealul din sufletul meu sau Noaptea curcubeelor. In: Editura Destine Literare by DORINA MÃGÃRIN () [Corola-journal/Journalistic/101_a_266]
-
1983. Nu știm ce ar fi fost în cele din urmă, dacă autorul ar fi apucat să-l finiseze, romanul Melancolie, publicat postum, în 1988, pe baza unui dosar în lucru al cărții. O ascensiune lentă, dar sigură, a fost curmată brusc la împlinirea vârstei de 50 de ani ai scriitorului, tocmai când se cucerește, se apără și se stabilizează un loc în ierarhia literară. Sorin Titel, fire discretă, nu a fost în prim-planul generației sale și criticii cei mai
Revanșa unui "marginal" by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10807_a_12132]
-
care făcea parte din marea rezistență armata anticomunista. După numai doi ani de la sentința de condamnare firul vieții acestei legendare figuri a aviației române care a făcut cunoscut numele țării noastre în cele mai îndepărtate colțuri ale planetei a fost curmat de o boală nemiloasa. Fostul sublocotenent de aviație, comandor aflat la vârsta senectuții, mi-a povestit cu ochii umezi toate întâlnirile cu Smaranda Brăescu, a cărei imagine i-a rămas fixată în memorie la fel de tânăra că în fotografia cu cască
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
Jerzy Kosinski a fost repede ecranizat de Peter Sellers. Curând după aceea, romanul s-a dovedit plagiat după un altul, tot al unui polonez, din anii 1930, mai mult, scris de Kosinski cu ajutorul unor „negri”. Cariera lui Kosinski s-a curmat în acea împrejurare. De curând, un compatriot, Janusz Glowacki, a publicat o biografie a lui Kosinski, intitulată Noapte bună, Jerzy!, care adaugă la invențiile romancierului una mai gogonată decât toate: micul evreu polonez n-a fost niciodată victima țăranilor, care
Scriitori mitomani () [Corola-journal/Journalistic/3997_a_5322]
-
acest subiect) și-a luat inima în dinți și i-a vârât în mână piesa lui, Moartea lui Hercule, cerându-i să-și spună părerea. Poetul a luat-o, a mormăit ceva despre Glouar și Cicero, dar Orlando i-a curmat vorba promițându- i să-i plătească o pensie trimestrială; iar Greene, după o ploaie de efuziuni și declarații de afecțiune, a sărit în trăsură și dus a fost. Sala mare n-a arătat niciodată atât de vastă, atât de splendidă
Virginia Woolf ORLANDO by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/3844_a_5169]
-
Cînd vioarele tăcură, muzicalitatea subliniată a versului devine metaforă a dorinței, a visului, a existenței percepute cu ochi estet: „Vioarele tăcură. O, nota cea din urmă Ce plînge răzlețită pe strunele-nvechite, Și-n noaptea solitară, o, cîntul ce se curmă Pe visurile stinse din suflete-ostenite" ( Cînd vioarele tăcură, I). Limbajul lui Petică s-a compus pe baza unei atente selecții a cîmpurilor semantice: ele sunt ale „luxului", „muzicii", „aristocraticului"; li se adaugă o arie figurativă proprie, radical schimbată față de limbajul
Ștefan Petică – suavul visător by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Memoirs/6807_a_8132]
-
miere. Să vă gândiți la scoica durerilor sortită: Anume, nestemata că-nmugurește-n plagă! Gândiți-vă cum lanul, dăruitor de pită, își gârbovește paiul sub spicul greu de blagă. Gândiți-vă cum plânge cu spume în orbite Manole când își curmă odoru-n monastire, Desăvârșind cunună de turle poleite: Să aibă Vodă fală și gloata să se mire! Când răsfoiți vreo carte, măcar din an în Paște, Gândiți-vă la greier: că bruma îl înhață Și La Fontaine purcede cu bârfă să
Gheorghe Azap by Gheorghe Azap () [Corola-journal/Imaginative/10091_a_11416]
-
ce te-nfioară. Nu întrebi de ce fiindcă-ntrebi degeaba, căci nu ai primit răspunsuri astrale. Stai uimit și ești intrigat de graba topirii tale. Din uimire treci în altă uimire dispărând încet, nelăsând o urmă, pentru că mereu orice amintire cândva se curmă. Anatol Covali Referință Bibliografică: Topire / Anatol Covali : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1764, Anul V, 30 octombrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Anatol Covali : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu
TOPIRE de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1764 din 30 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384715_a_386044]
-
Articolele Autorului Vin slujitorii Domnului, Sfinții Arhangheli înzestrați Cu nemurirea Duhului, De-a fi slăviți și venerați! Însoțitori de suflete Dintr-o lume către alta, În urmă lăsând regrete, Destinului închid poarta. În cimitirul de patimi, Când visul vieții e curmat, Se revarsă râu de lacrimi, Cu dorul celor ce-au plecat. Dar prin Dumnezeiesc mister Alungă spirite rele, Soare și Lună țin pe Cer Și viețuirii, frâiele. Alungă rău din blesteme, Iar cu harul biruinței, Păzitori sunt peste vreme, Ai
MITUL SFINȚILOR ARHANGHELI de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1770 din 05 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384717_a_386046]
-
Îl sesizează abia într-un târziu,frânează brusc și se oprește, într-un final ,. „E mai bine să am cu cine vorbi .” Îl vede în oglindă cum aleargă,destul de bine pentru părul lui cărunt,dar dă totuși înapoi să-i curme gâfâiala. I-a mai rămas puțin bun-simț. - Mergi la Constanța ? întreabă, abia trăgându-și sufletul. - Da,sigur,urcați ! Trecut de mult peste 60 ,poate chiar și de 70,cu geacă sport care-i accentuează destul de bine musculatura. Steluța înghite kilometri
VIATA LA PLUS INFINIT (2) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1777 din 12 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384687_a_386016]
-
să cred că nu sunt eu , că picioarele nu mă mai țin,că fentele și schemele m-au părăsit, încercam doar să mă apăr de ploaia de lovituri ce mă izbea de peste tot. Un pumn puternic sub bărbie, mi-a curmat până la urmă umilința. Eram deja în altă lume...în lumea minunată a viselor în care mă mișcam țanțoș,înfofolit în halatul auriu.... M-am trezit a doua zi la spital, operat de fractură de mandibulă. Iar cicatricea a rămas.... Am
VIATA LA PLUS INFINIT (2) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1777 din 12 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384687_a_386016]
-
vreți să... vreți să intrați în locul meu? MAIA: Vreau sau nu vreau? Aceasta-i întrebarea. Mai nobil e să rabzi în cuget, oare/ A vitregiei praștii și săgeți/ Sau armă s-o ridici asupra mării de griji și să le curmi? Ridică iar pumnalul asupra-i. ȚIPĂ: Vă rog... va rog mult! Intrați în locul meu, să faceți pipi. MAIA: Să mor, să dorm aș vrea.../ Și printr-un somn să știu/ Că pun sfârșit durerii sufletești/ Și suferinței la vezica. ȚIPĂ
Maia la toaleta by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19079_a_20404]
-
-nfrângă Nu oastea mea ce praf te poate face, Ci mintea ta războinică, nătângă... 11. Sæpe malum petitur, saepe bonum fugitur (Adesea căutăm răul și fugim de bine) E-n firea noastră să tânjim spre bine Și răul să-l curmăm de când ne naștem, Dar ce mai rău e răul ce convine Când binele nu vrem să îl cunoaștem... 12. Corruptissima republica plurimae leges. (Statul cel mai corupt are cele mai multe legi) În verdele pădurii și-n desișu-i, Ci nu în uscăciunea
QUOD SCRIPSI, SCRIPSI...! CATRENE INSPIRATE DIN ÎNŢELEPCIUNEA UMANITĂŢII de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1289 din 12 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349220_a_350549]
-
la munte și la mare“ (1971), „Operațiunea «Monstrul»” (1975) ș.a., seriale de televiziune - „Neînfricații“, „August în flăcări“, „Urmărirea“; de asemenea, a apărut în numeroase emisiuni de televiziune, inclusiv câteva memorabile showuri de Revelion. Cutremurul din 4 martie 1977 i-a curmat viața. MIERCURI, 24 AUGUST ION BUDAI-DELEANU În 1820 a decedat Ion Budai-Deleanu, scriitor, istoric și om de cultură luminist. Născut în 1760, a refuzat să se hirotonisească și a preferat viața de funcționar. Scrierile sale nu au fost publicate în timpul
Agenda2005-34-05-stiri () [Corola-journal/Journalistic/284112_a_285441]
-
a făcut ca femeia să scoată un oftat din tot sufletul, iar în ochii ei căprui să apară câteva lacrimi de durere. -Draga mea, -femeia își reținea cu greu plânsul-în urmă cu opt ani un stupid accident de mașină a curmat viețile celor doi soți Pleșoiu, Manuela și Vasile. -Îmi pare rău, cum s-a întâmplat o asemenea nenorocire? -Nimeni nu își explică cum, într-o intersecție o mașină cu mare viteză a intrat în ei, nu au fost cu nimic
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ VI de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2235 din 12 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384777_a_386106]
-
mai afla părinții fetei. Peste patru zile, cei doi își lăsară odorul pentru câteva ceasuri în grija bunicii și se duseră la nunta prietenului lui Gligore, care își mărita fata. Numai că acolo se întâmplă nenorocirea. Cineva fără de suflet le curmă viețile de tineri, turnându-le otravă în pahare. La trei zile fură îngropați pentru vecie în țintirimul satului. Niciodată nu s-a știut cine a fost criminalul. Autoritățile din acele vremuri nu s-au prea străduit a afla adevărul. Nici
DE-AS PUTEA VIATA ÎNTOARCE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1968 din 21 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/385159_a_386488]
-
mofluz, dar asta nu s-a putut dovedi de nimeni niciodată. El nu fusese la nuntă, dar ar fi putut avea vreun complice printre nuntașii veniți de prin satele megieșe, care să-i otrăvească pe cei doi și să le curme definitiv viețile, începute împreună atât de frumos. Copila a rămas o perioadă în grija bunicilor și, apoi a fost înfiată de o familie fără de copii din Vetrișoaia, județul Vaslui, o localitate de pe malul Prutului, situată în zona de câmpie, între
DE-AS PUTEA VIATA ÎNTOARCE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1968 din 21 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/385159_a_386488]
-
cascadă , În gânduri se zbate dorința în noapte . Se sparg peste vreme rănitele șoapte Și ceasul din cuib stă aproape să cadă Aproape clepsidră, nisipul întorc În gânduri se-așează uitarea din urmă Se sparge de umeri un plânset ce curmă Durerea ascunsă într-un strâmb nenoroc Aproape mai sunt, departe mai ești ! Primejdie-mi pare doar lipsa iubirii, Doar trista schimbare a minții și-a firii Ce stinge lumina atâtor ferești. Aproape-nțeleg cum să fac să nu judec, Aproape
APROAPE CLEPSIDRĂ , APROAPE ȘUVOI... de CAMELIA FLORESCU în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384403_a_385732]
-
un ban muncit, câștigat ușor, Țugulanului - cuțitul la os... Celui ce vă vinde luați seamă, Dar mai ales când, unde, cum, cât, cui, Ața pe mosor se strânge-n vamă Și, volens-nolens, atârnați în cui; Ghilotină nu-i ca să vă curme Dintrodată chinul, suferința, Când urcați Golgota făr’de urme, În zadar cerșiți apoi căința; Asta vi-i răsplata pentru fapte, Cuvântul dintre toate-i mai presus, Cât aveți în palmă viață, moarte, Întoarceți fața Domnului Iisus! Alungați păgână rătăcire Ce
PSALM de ELENA NEACŞU în ediţia nr. 1913 din 27 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384661_a_385990]
-
o contesă! De Ziua Recoltei să te primenești! Sa te iubească lumea, ca pe-o prințesă! Cu daruri să surprinzi priviri omenești! TOAMNA IUBIRII PIERDUTE Toamna iubirii pierdute transformă roua în brumă. Iar prin zile tot mai scurte, plăcerea plimbării curmă. Vântul biciuiește pomii, până cad frunze sângerii. Jalea morții pun în lacrimi galbene, roșii, arămii. Vântul răscolește norii ce-ascund razele de soare. Ploaia să-și pună fiorii în vreme rea și răcoare. Vremea rece ia cu sine, sentimentele plăcute
ILUZII DE TOAMNA (POEME) de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1419 din 19 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384627_a_385956]
-
pârjolește destine, de iubirile pierdute. Cerul este ca pământul. Ceața scurtează orizont. Aspru și tăios e vântul, impunător ca un despot. Omul își îneacă necaz în vinul proaspăt fermentat. De soartă să mai facă haz, când cheful de viață-i curmat. VĂLUL PLUMBURIU Vălul plumburiu al toamnei târzii leagă Cerul și Pământul la un loc. Din el mai zboară frunze ruginii, săltate de vânt într-un macabru joc. În văl adoarme tristețea vremii, când norii cenușii se scurg în zare. Bruma
ILUZII DE TOAMNA (POEME) de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1419 din 19 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384627_a_385956]
-
-ai fost sau poate ai s-ajungi cândva călărind pe doruri în care mereu, de viață sculptate, se află zboruri. Pleci în viitor sau te-ntorci în urmă, ori de câte ori sufletu-își dă seama că în ce părea că-n curând se curmă viața dă iama. Și păreri de rău, lacrimi sau regrete coboară-n neant, ca să nu mai vină în orice prezent, nici măcar ca pete, fiindcă-i lumină. Soare sclipitor e-n orice speranță și chiar dacă-s ploi și vreodată ninge, tristețea
SUFLETUL TĂU DALTA de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1770 din 05 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384699_a_386028]
-
Florian: (Ridicându-se în șezut.) Ce caut eu la spital? Bolnavul X: Ați fost adus ieri-seară. Ați primit îngrijirile medicale corespunzătoare și de atunci dormiți întruna. Florian: Ieri-seară? Da. Încep să-mi amintesc. Eram în parc și culegeam trandafiri. Le curmam viața cu o plăcere sălbatică când, un câine vagabond, m-a atacat. Era un câine uriaș. Parcă acum îi vad urechile ascuțite și rânjetul. Piciorul! Bolnavul X: Ați fost operat la picior imediat ce ați fost adus la spital de niște
DE CE SE OFILESC FLORILE CÂND LE ATING? de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1818 din 23 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382280_a_383609]
-
Florian: Tata mi-a spus că eu am omorât-o așa cum am omorât și gladiolele. Mi-a reproșat că ofilesc toate florile pe care le ating. Mama mea a fost o floare specială, iar venirea mea pe lume i-a curmat viața. Gladiolele rupte de mine s-au ofilit până seara lângă crucea mamei mele. Soarele și-a înfipt degetele fierbinți în zulufii lor și ei au început să se stafidească. Din frumusețea de odinioară au mai rămas câteva pete sângerii
DE CE SE OFILESC FLORILE CÂND LE ATING? de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1818 din 23 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382280_a_383609]