420 matches
-
când În când, câte un strop de apă, ca o boabă de mărgăritar. M-am apropiat cu grijă de lacul În care salcia Își admira pletele-i verzi, plete care fluturau leneșe, lăsându-se legănate cu vădită cochetărie, de vântul curtenitor. Într-o fulgerare de clipă, m-am zărit În apa limpede și argintată. M-am aplecat, chemată de un duh nevăzut al apei, Încercând să prind În pumni propriu-mi chip oglindit. Îndată ce am atins suprafața strălucitoare și ademenitoare a
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
Și-apoi, cătând În urmă cu galeșe priviri, Zâmbind șăgalnic - ecoul ei s-o pierde-n amintiri. Mai bine taci! Ascultă ploaia Și nu te Întrista! Cuvântul ei - curgând În picuri Un soare arzător Îl va usca. Și parcă aud - curtenitor vântul, șoptindu-mi: E timpul să te bucuri!” Cu drag, Valentina 1 iulie 2006 Nu poți lega o prietenie veșnică cu timpul. Cine a crezut că poate face un legământ cu această curgere universală, s-a Înșelat amarnic. Nu poți
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
ceva legat de cuvinte care s-ar putea să mă deranjeze, dacă stau să mă gândesc mai bine. Nu e vorba că e ceva obraznic în ele sau în mailurile lui, numai că am impresia că e un pic prea curtenitor. Dar poate că asta e doar o diferență culturală. Oricum, sunt sigură că e complet diferit în realitate. Probabil nu e tocmai bun la scris scrisori, atâta tot. ― Frumos din partea colegei tale că m-a sunat. ― Ce? spun eu. Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
Da. —Doamne Dumnezeule! îmi venea să plâng. —Cum arată? Cam de un metru optzeci și doi, brunet... Nu! Cum arată la față? Adică, arată fericit, arată ca și cum ar fi înnebunit după ea? —Bea, mi-a spus Brigit indicându-mi foarte curtenitoare paharul cu băutură. Plecăm. Nu, am protestat eu cu voce scăzută, dar foarte hotărâtă. Vreau să stau. Trebuie să stau să-i văd... Nu, mi-a tăiat-o Brigit cu fermitate. în nici un caz. Nu e bine pentru nimeni. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
mine, am încercat să-mi dau seama care-i sunt sentimentele pentru mine, dar expresia lui era indescifrabilă. Când a ajuns la mine, nu ne-am salutat plini de efuziune, nu ne-am îmbrățișat și nici nu ne-am sărutat. Curtenitor, Luke m-a întrebat: —Cum îți merge, Rachel? Apoi s-a așezat pe scaunul din fața mea, oferindu-mi, pentru două secunde, imaginea delicioasă a zonei genitale îmbrăcate în piele, care, însă, a dispărut imediat sub masă. Nu înțelegeam cum de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
fiind subtilă). Această bună organizare a triunghiului conjugal, cu amiciția reciprocă a bărbaților și suveranitatea cunoscută a femeii, convine tuturor. De observat că Trahanache nu-l desemnează pe Tipătescu păzitor al onoarei sale; el are pe lângă „madam Trahanache” rolul cavalerului curtenitor: „trebuie să stai cu Joițica, i-e urât singură”, îl roagă Trahanache pe Tipătescu. Referitor la această relație, Pompiliu Constantinescu îl cataloghează drept „un imbecil care nu crede în evidența coarnelor puse de Tipătescu”<footnote Pompiliu Constantinescu, op. cit., p. 38
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
carnavalului), presupune implicații mai ample. footnote>, cu amiciția reciprocă a bărbaților și suveranitatea recunoscută a femeii, situație ce convine tuturor. De observat că Trahanache nu-l desemnează pe Tipătescu păzitor al onoarei sale. Acesta are pe lângă Zoe Trahanache rolul „cavalerului curtenitor”: „trebuie să stai cu Joițica, i-e urât singură”, îl roagă Trahanache pe Tipătescu. Relația Tipătescu - Zoe este bazată pe atracție, vanități, interese. „Momentul de criză” intervenit prin pierderea scrisorii determină la cei doi o precipitare care duce la uitarea
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
strivească între degetele sale cu urme de pământ la buricele turtite. După ras, primise cămașa al cărei guler îl irită și cafeaua de la o gardiană în uniformă de camuflaj, o negresă drăguță în fața căreia militarul ar fi încercat să fie curtenitor, de nu s-ar fi simțit infect. Cafeaua americană pe care o disprețuise ani de-a rândul, acum e bună și ea. (Saddam s-a predat sâmbătă fără nici un foc de armă, deși avea pușca de vânătoare. Zâmbește la comparația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
asta? ― Nu-mi place să faci cunoștințe singură. Acum înțelegi? Și mai cu seamă cunoștințe dubioase. ― Mai întîi nu e o cunoștință dubioasă, cum spui tu. Și al doilea, nu puteam să întorc spatele așa, tam-nesam, unui tânăr atât de curtenitor și cu maniere alese. Doar nu sânt crescută în pădure. Ah, femeia, cu capriciile ei bizare, se deșteptase în Mihaela și nu trecuse nici o lună de zile de când a plâns că un individ o acostase pe stradă. Mi-am ieșit
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
să știi dumneata... Grav: îmi spunea domnule punând între mine și ea o distanță de o sută de kilometri. Cearta noastră se înteți alimentată de îndîrjirea amîndurara. Dacă Mihaela ar fi omis să-mi spună că tânărul acela era un curtenitor și avea maniere alese poate nu s-ar fi întîmplat nimic. Și cu toate astea trebuie să adaug că aveam nevoie de o ceartă, indiferent de motivul care o aprindea, pentru a clădi cu ajutorul ei cele ce aveau să urmeze
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
făcuse corect, rece, dintr-un anumit caicul. Poate (știu eu?) sarcina o făcea capricioasă, iritabilă, plină de ciudățenii. Trebuia s-o cruț, să trec cu vederea aceste neajunsuri și chiar așa făceam. Niciodată nu m-am purtat mai concesiv și curtenitor cu ea ca în timpul sarcinii. Într-o zi, când m-am întors acasă, după ce colindasem un cartier întreg căutând o căsuță după spusele tatei, Mihaela avu o amețeală puternică. Se prăbuși jos, albă ca varul, apucată de dureri atroce. Am
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
în problema profesiei, întrerupere bruscă în fluxul nervos. - Numele dumitale are vreo semnificație? întrebă el. Yanar păru ușurat. Dădu din umeri. - Yanar, de la centrul de naștere Wilvry, insula Blove. Deci acesta era procedeul. Gosseyn manevră cablul încă odată, și spuse curtenitor: - Dumneata ești hărăzit într-adevăr cu darul anticipării. N-am mai întâlnit ceva asemănător. - Nu-i bun de nimic împotriva dumitale, zise Yanar abătut. Interesant de știut, deși această afirmație nu era suficientă pentru a garanta sinceritatea. Din fericire, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
fără nici o lumină. Aceeași iluzie a mea, de totdeauna, că dacă aș clarifica, aș fi fericit. Fuge de oameni, nu poate suporta pe proști. O enervează bărbații făcuți numai ca să fie cavaleri, și, de altfel, nimeni nu încearcă să fie curtenitor cu ea, căci ea ironizează la prima ocazie, și apoi nici ironia nu o continuă prea mult, neinteresînd-o deloc partenerul. Principial, femeie adevărată, ar vrea să fie frumoasă, elegantă, să placă. Se gândește multă vreme la aranjamentul unei rochii, dar
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
îmbrăcat simplu. Nu-l însoțeau ajutoare, numai un paj de unsprezece-doisprezece ani, care îngenunche în spatele lui. Omul era atât de puțin ostentativ încât, în lipsa săbiei și a pajului, ar fi părut o căpetenie de sat. Kanbei, din partea lui, era extrem de curtenitor cu acel general fără fasoane. — E o mare plăcere să vă cunosc. Sunt Kuroda Kanbei. În timp ce se făceau prezentările, Muneharu se înclină afabil. Emisarii se bucurau, convinși că aveau să-l câștige fără nici o greutate. — Hikoemon, spuse Kanbei, vrei te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
chiar din ochii ostașilor care făceau de gardă. Toți străjerii purtau armuri și, dacă cineva părea suspect, opreau persoana cu somații și răcnete. — Stați o clipă! Unde mergeți? îi întrebă gardianul pe cei doi negustori. Sunt Soshitsu din Hakata, răspunse curtenitor omul cel mai vârstnic. Când înclină capul, tânărul făcu același gest: — Eu sunt Sutan, tot din Hakata. Străjerii păreau să nu fi înțeles nimic din aceste prezentări, dar căpitanul lor, care stătea în fața corpului de gardă din curte, le făcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
ba chiar întreaga făptură - pătrunsă de deznădejde. Căpăstrul calului său era ținut de Toshinaga, care-i alergase în întâmpinare. Cei opt oameni care-l însoțeau rămăseseră dincolo de poartă. Prin urmare, Katsuie era singur. — Îți sunt nespus de îndatorat. Cu aceste curtenitoare cuvinte adresate lui Toshinaga, Katsuie descălecă. Îl privi pe Inuchiyo drept în față și-i vorbi cu glas puternic, plin de silă de sine însuși: — Am pierdut! Am pierdut! Era surprinzător de bine dispus. S-ar fi putut să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
omul pe care-l numise, recent, guvernator al orașului Kyoto. Nelăsându-i lui Kazumasa timp să refuze, Hideyoshi îl conduse la conacul guvernatorului. Curtea era măturată proaspăt, ca și cum musafirul ar fi fost așteptat, iar Geni îl primi pe Kazumasa extrem de curtenitor. Hideyoshi îl îndemna încontinuu pe Kazumasa să se destindă și, în timpul mesei, nu discutară despre nimic altceva decât castelul pe care avea să-l construiască. Geni aduse o foaie mare de hârtie și o întinse pe podea. Un plan al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
mari, ca și cum revenirea lui ar fi fost complet neașteptată. — La Inuyama era totul bine? întrebă el. Înainte ca Ieyasu să-i poată răspunde, printre vasalii din spatele lui se auziră glasuri și râsete. În timp ce-i explica situația lui Nobuo, Ieyasu fu curtenitor și plin de considerație. Nobuo era distrus. Ieyasu își aduse calul lângă al său și-l consolă: — Nu-ți face griji. Dacă noi am suferit aici o înfrângere, Hideyoshi va suferi una și mai mare. Privește într-acolo. Și-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
el a văzut o doamnă tânără și frumoasă după cât se putea desluși în lumina slabă ce era acolo dând semne de mare deznădejde. Singura sa tovarășă era o femeie bătrână pe care părea a o privi cu groază și indignare. Curtenitorul paladin a salutat femeile cu respect și le-a rugat să-i spună prin a cui barbarie ajunseră într-o asemenea captivitate. Doamna cea tânără a răspzîuns cu glas întretăiat de suspine: “Deși știu că povestea mea nu-mi va
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
el a văzut o doamnă tânără și frumoasă după cât se putea desluși în lumina slabă ce era acolo dând semne de mare deznădejde. Singura sa tovarășă era o femeie bătrână pe care părea a o privi cu groază și indignare. Curtenitorul paladin a salutat femeile cu respect și le-a rugat să-i spună prin a cui barbarie ajunseră într-o asemenea captivitate. Doamna cea tânără a răspzîuns cu glas întretăiat de suspine: “Deși știu că povestea mea nu-mi va
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
poală ca un moș Crăciun dintr-un magazin universal. După ce s-au foit, copiii au coborât. Din când în când, câte unul din tătici dădea buzna zgomotos și i se adresa plin de respect, dar și cu o anumită veselie curtenitoare. Cele două cerșetoare, fiecare posesoarea a câte unui dinte, murmurau, dând din cap și făcându-și cruce. Caduta mi se adresa uneori și mie tot în italiană, ceea ce nu limpezea cu nimic lucrurile. Am tușit și am spus: — Îmi pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
fruntea eșalonului. Despre premianți circulau vorbe inexistente în dicționarul laudativ, spre exemplu că ar fi niște : tocilari, încuiați, bucheriști și câte altele, ori fetele se fereau de aceste etichetări. Nu voiau să fie omise de pe lista de favorite ale băieților curtenitori. De aceea preferau, din calcul, locurile doi sau trei. Erau ca și cum s-ar fi aflat sub frunză, nu le ploua, nu le ningea și nici nu erau atinse de ironia celor certați cu cerințele școlii. Preocuparea lor de bază era
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
goale; Nu cred în zodii și în vrăjitoare, Nici în fericirea vieții viitoare. „Aristocratul” Cu maniere studiate Și falsă amabilitate, Cu artificiale zâmbete (Care aduc a rânjete), Îl întâlnești adesea, din păcate, Pentru că nu-i o raritate. Este atent, chiar curtenitor Și își oferă serviciile tuturor. Se laudă, fără jenă, Că rezolvă orice problemă. Îți prezintă și liste complete Cu persoane mari și influente... Îți cere, în final, să-l creditezi Cu câteva bancnote verzi. Dacă ai ghinion să-l întâlnești
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
alunecă melancolic către răsăriturile de soare pe dig, pe care mama nu le-a mai onorat din studenție. Atunci bruta, anesteziată de băutură și prezența atâtor femei, o invită pe mama la răsărit la modul cel mai serios și mai curtenitor. Cu atâta convingere și solicitudine, încât ai fi putut să crezi că se pregătea să țină soarele în loc până avea să sosească mama, care avea mari probleme cu sculatul de dimineață. Fetele, bătrânele fac pe rând câte o reverență în fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
care oamenii de ordine anihilează insurgenții de ocazie. Intenția dumitale a fost cât se poate de limpede, stimate domn, și te onorează. Primește, te rog, Întreaga mea gratitudine, zise bătrânelul și Îi Întinse mâna cu o prudența pe care zâmbetul curtenitor nu o masca În Întregime. Am fost ridicol, nu-i așa, domnule profesor? Sunteți profesor, dacă am auzit eu bine. Asistent, mai precis. Dați-mi voie să mă prezint: Petru Șendrean. Anastasie Zegrea, farmacist pensionar. Nu locuiți În oraș. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]