680 matches
-
de azi-dimineață cineva mi-a spus, mie, nu lui Belbo, că am Înnebunit. Luna se Înalță Încet la orizont, dincolo de Bricco. Casa asta mare e colindată de foșnete ciudate, poate-s cari, sau șoareci, sau fantoma lui Adelino Canepa... Nu cutez să străbat coridorul, stau În biroul unchiului Carlo și mă uit pe fereastră. Din când În când ies pe terasă, ca să controlez dacă se apropie cineva urcând pe colină. Mi se pare că sunt Într-un film, ce chin: „Ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
a minții. Asta e credulitatea. Nu Înseamnă că incredulul nu trebuie să creadă nimic. Nu crede orice. Crede câte un lucru o dată, iar pe al doilea numai dacă derivă În vreun fel din primul. Procedează ca un miop, metodic, nu cutează spre orizonturi. Când două lucruri nu se potrtivesc, să le crezi pe amândouă, cu ideea că există pe undeva un al treilea, ascuns, care le unește, asta-i credulitatea. Incredulitatea nu exclude curiozitatea, ci o Întărește. Neîncrezător În Înlănțuirile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
care nu se află la vedere. Când sudarea biologică a tuturor crăpăturilor este completă, un tunet cutremură, din profunzime, sacul fostului trup femeiesc, care pare că se dilată, supus unei maximale presiuni! După anvelopa organică se prăbușește imediat în sine, cutându-se, pungindu-se și fâsâindu-se, asemenea unui balon spart și eliberând, totodată, prin te miri ce ungher obscur, o fumigație pucioasă flatulentă, verde-lintiță, cu un miros iritant de sulf, de clor, de bor și de amoniac! Alunecând pe sol, din
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
dacă a fost... Și nici boierul Cosma nu s-a putut plânge de mai mult, uite crucea, dom plutonier! Doi-trei saci poate, dar ce vagon? Plutonierul îl plesni cu dosul palmei peste gură răcnind: ― Ești obraznic după ce furi?... În fața mea cutezi să... Obrăznicia țăranului îi vârâse un ac în inimă. Strigă un jandarm odihnit și-i ordonă să aplice indivizilor o bătaie românească, să le fie de ținere de minte. Dar pe urmă îi iertă și le dădu drumul cu condiția
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
moșie?... (își luă seama și adăugă:) Adică da... Știu. Am înțeles. Pe când spunea c-a înțeles, simțea cum i se umple sufletul de o amărăciune dureroasă. I se părea jignitor pentru mândria lui că înșiși țăranii de pe pământurile familiei Iuga cutează să se ofere a cumpăra frânturile moșiei care i-a hrănit generații de-a rândul. Dacă ar fi fost după pofta inimii sale, ar fi pus slugile să-i dea pe mâna jandarmilor, să le înmoaie oasele și să le
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Bine și înțelept ar fi fost să fi încheiat tranzacția atunci când i-a propus el și a stăruit. Atunci însă Nadina n-a vrut să trateze. Azi situația s-a schimbat în defavoarea ei. Cu mișcările țărănești actuale, nimeni nu mai cutează să-și vâre capitalul în proprietăți rurale, când nu știe ce va aduce ziua de mâine. El, în orice caz, acuma n-ar mai reflecta decât cel mult la o opțiune, urmând ca eventuala definitivare să se facă după ce se
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
că nu prea îndrăznește să întrebuințeze metoda lui obișnuită. Țăranii au devenit foarte turbulenți și arțăgoși, cum s-a văzut și ieri, în fața domnului prefect. Cu vorba simplă sau cu amenințări nu se mai pot înfrîna. Nici cu forța nu cutează să procedeze deocamdată, pentru că n-are destui oameni și i-e teamă să nu provoace răscularea satului întreg și să-și atragă pe urmă vreo pedeapsă gravă. De aceea încearcă să mențină ordinea cel puțin în Amara prin indulgență și
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
tăcute, să nu afle Europa și lumea. Tunurile au bubuit, au nimicit din temelii sate multe, puștile au trosnit neîncetat... Victimele sunt aruncate în gropi colective, fără cruce, să nu lase nici o urmă... Și nimeni nu poate protesta, nimeni nu cutează să crâcnească, fiindcă sunt în joc interesele țării și fiindcă interesele țării cer ca atâtea milioane de țărani să muncească flămânzi și goi pentru a procura câtorva mii de trântori bogățiile care să fie risipite în lux și luxură! ― Dacă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
cumva la înmormântare și pe acea tânără văduvă a colonelului Albu despre care s-a vorbit atât ? Doamna Mironescu întinde madamei Ana ceașca de ceai neterminată. — Cineva, stimată doamnă, mi-a arătat-o într-adevăr... Dar în asemenea circumstanțe nu cutezi a privi o doamnă și, de altminteri, ar fi fost dificil chiar dacă aș fi cutezat, parce qu’elle portait grand deuil. Voalul îl avea atât de des, încât nu puteai decât presupune, astfel că cei ce i-au lăudat frumusețea
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
mine însumi mă miră lungimea timpului în decursul căruia nu mi-am putut da seamă de nimic. Punând în socoteala acelei stări toate neajunsurile și supărările pe cari le-am putut cauza atât d-voastre cât și altor amici binevoitori, cutez a solicita din nou îngăduința d-voastre și a vă cere ca, prin câteva șiruri, să mă lămuriți daca am perspectiva de-a mă întoarce în curând în țară. În așteptarea unui răspuns, rămân al d-voastre cu toată supunerea
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
domnule, Pe la 11 1/2 o să vă caut acasă, însă nu cred să fiu în stare de-a mă duce la d. Maiorescu. Sunt atât de descurajat în toate privirile și am așa de puțină încredere în mine încît nu cutez să mă prezint la d-sa. Vă rog dar să mă scuzați dacă n-aș putea da urmare unei invitațiuni care, desigur, mă onorează, dar pe care, pentru mii de împrejurări, n-o pot urma. Al d-v[oastre] devotat
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
s-o prezint. Îmi trebuie încă câteva zile sau câteva ore măcar de dispoziție ca să pot termina // și atunci bucuros voi avea onoarea de-a v-o prezenta. C-o scriere necompletă, și încă plină de neajunsuri și erori, nu cutez. Al d-voastre supus și recunoscător M. Eminescu {EminescuOpXVI 286} {EminescuOpXVI 287} {EminescuOpXVI 288} {EminescuOpXVI 289} Din cauza asta veți vedea că tot ce-am schimbat în basm e fără tact, o lucrare mai mult mașinală, căci de schimbări esențiale și
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
despre afecțiunea călduroasă ce vă o păstrez rămân al d-voastre supus [CAROL I] Prea înălțate Doamne, Societățile "Romînia" și "Societatea Literară a Românilor din Viena", întrunindu-se în urma unei convențiuni frățești în noua Societate Academică "Romînia jună", comitetul acesteia cutează, în conformitate cu paragraful 50 din statute, să vă numere între membrii fundători ai societății, recomandînd-o înaltei binevoințe a Măriei Tale. Comitetul e totodată fericit că poate fi interpretul simțemintelor generale ale societății dând o modestă espresiune vielor simpatii cari le are
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
care se-nchină mulțimea celor fericiți, nici platitudinele unei tinereți necoapte. Nici tinerețea, nici frumseța ta, nici virtuți sufletești, nici grații fizice nu au fost cauza acelei simțiri care a aruncat o umbră adâncă asupra vieții mele întregi. Eu nu cutez să-i dau nume și nu i-am dat nicicând. Adesea există lungi* enigme matematice pentru a căror dezlegare îți trebuie o singură cifră cunoscută. Adesea un complex întreg de cauze se dezleagă prin o singură cauză, necunoscută încă. Astfel
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
tine neesplicabilă; de nu între viața ta și a mea, dar desigur între a mea și tot ce te atinge pe tine, între a mea și răsuflarea ta pe pământ. Veronică - e întîia dată că-ți scriu pe nume și cutez a-l pune pe hârtie - nu voi să-ți spun, dar tu nu știi, nici poți ști cât te-am iubit, cât te iubesc. Atât de mult încît mai lesne aș înțelege o lume fără soare decât pe mine fără ca
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
zice că n-am avut nici un folos din ele. Acuma am ajuns la o mizerie atât de amară și deplină, încît nu e condei care ar putea-o descrie. Părăsit de toți ca o corabie care se îneacă, iată că cutez încă o dată a mă adresa la d-ta care ai avut atâta bunăvoința pentru mine și a te ruga să-mi vii în ajutor sau să-mi răspunzi măcar, sfătuindu-mă ce-ar fi de făcut în contra acelei extreme mizerii
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
a dezvăluit cu generozitate în mai multe rânduri, prin volumele publicate până acum. Acum iată, autorul de picturi și de cărți întărește cu...pecete domnească această mare dragoste a lui față de Istorie și față de Cultură. Nu în paranteză fie spus, cutez să afirm că avem a face cu o dragoste reciprocă. Argumentul de susținere a afirmației se găsește chiar în paginile cărților pictorului-scriitor și nu este altul decât valoarea, nu numai documentară, ci și literară, a acestora. Într-un anume fel
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
profita de ele. De altfel, mai toate afacerile noi se făceau în amestec cu străinii și Lică nu putea suferi "liftele". Prin toată apucătura lui - bună ca si rea - era un indigen. Cam fiămînd, strâmtorat, își ascuiea dinții fără să cuteze să muște. Sia se dezvoltase acum ca o femeie. Era tot așa de amorțită însă și de ursuză. Când se lega vreunul de ea, nu se alegea cu nimic. Fata nici nu se speria, nici nu cocheta. Era tembelă și
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
a'iară a bisericii, nedumerit și izo'lat. Atunci gemenii, ca două omizi desprinse, lunecară undeva spre trăsuri, spre-salvare. Buna Lina rămăsese înănntru singură cu preoții și dricarii. Plângând acum în voie, moșica Mari se apropie de ea, fără' să cuteze a-i vorbi. Lina n-o vedea. Cu glas asurzit, dar cârâitor, găsise ceva de cicălit cu personalul serviciului mortuar. Cosciugul, căruia i se mai pusese o cutie, fu scos, în sfârșit, anevoie. Se auziră clopote, dar numai de două-trei
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
Constantin Chirilă - Mitropolia Iași Vol. I: „Mă înclin cu respectul și smerenia cuvenită în fața unei înalte personalități bisericești - cu certitudinea că Ziditorul m-a apărat mereu de relele din jurul meu. Al. Mânăstireanu” La vol. II: „Cu același respect și smerenie cutez a-mi exprima atitudinea critică față de unele autorități care pun mai presus interesul personal - față de cel general. Al. Mânăstireanu” Cam pe la orele 19 mă sună din Brăila colegul Grigore Negură. Nu prea aud clar ceea ce ar vrea să-mi spună
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
până și ale pescărușilor, căci numai goală putea fi cu adevărat înțeleasă și descrisă. Și mereu rămânea o vreme doar în chiloți, albă ca laptele și linsă de briza din larg, și-atunci pubisul ei întindea mătasea albastră ce se cuta de desubt, între labiile îngemănate. Ar fi fost idealul de frumusețe a, practic, întregii umanități. Ar fi fost vândută și cumpărată, lângă șofran, scorțișoară și oricalc, în porturi îndepărtate. Cu picioarele ei groase, de zeiță ce susține un colț de
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
la noi, Din Maica Ta, Fecioara, Născut pe paie moi. Precum au scris proorocii, Toți ce-au trecut prin lume, S-a născut Mesia, ”Cel unul din treime”. Doamne, coborât-ai la Iordan, Plecând capul către Ioan, Rugându-l ca să cuteze, Pe Tine să Te boteze. Dar, Ioan Botezătorul, Și Înainte Mergătorul, Sfânt Mare, Blând și curat, N-a îndrăznit, n-a cutezat. Tu, Doamne Iisuse, Iarăși L-ai rugat, Vino Ioane și cutează Și pe mine mă botează. Treime s-
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93388]
-
Plecând capul către Ioan, Rugându-l ca să cuteze, Pe Tine să Te boteze. Dar, Ioan Botezătorul, Și Înainte Mergătorul, Sfânt Mare, Blând și curat, N-a îndrăznit, n-a cutezat. Tu, Doamne Iisuse, Iarăși L-ai rugat, Vino Ioane și cutează Și pe mine mă botează. Treime s-a arătat, Fiul era botezat, Duhul Sfânt e porumbel, Tatăl, a grăit din cer.
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93388]
-
banale și prietenești. — O, te cunosc, Thaw, știu totul despre tine, despre copilul isteric, adolescentul sîrguincios, violatorul crud, despre tăticul bătrîn și înțelept, vai, ți-am suportat toate trucurile și știu cît de găunoase sînt, așa că nu plînge! Să nu cutezi să plîngi. Jalea e cel mai blestemat dintre toate trucurile. Lanark era prea tulburat ca să-și simtă lacrimile de pe față. — Nu mă cunoști. Nu mă cheamă Thaw. N-am făcut nimic din toate astea. Sînt un lucru banal care e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
la ureche-i, blând pe nume el o chiamă, 45 {EminescuOpVI 46} 690Ea deschide somnoroasă lunge gene de aramă Și adânc la el se uită, i se pare că visează, Ar zâmbi și nu se-ncrede, ar striga și nu cutează, El din patu-i o ridică și pe pieptul lui o pune, Toată viața-i se adună n-al ei sân rotund și june. 695Ea se uită și se uită... mută... un cuvânt nu spune, Doară râde c-ochi-n lacrimi, speriată de-
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]