682 matches
-
să reziste tentației femeilor de rangul ei: lacomă și gurmandă, să se prăvălească, până la capătul zilelor, pe un divan al belșugului. Se măritase, era divorțată sau văduvă? N-am discutat niciodată de asta. Aș fi vrut să rostesc, cu glas cutezător: „Te-am iubit Încă de-atunci, de la Istanbul”. Buzele mi-am tremurat, apoi s-au pecetluit, fără să scoată cel mai mic sunet. Șirin se Întorsese Însă către mine cu blândețe. M-a privit fără surprindere, ca și cum nici n-aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
de nedescris. Iar evenimentul s-a petrecut la o sută de metri de gară. Acolo Începeau să se Înalțe primele case, care, oricât erau ele de rare, alcătuiau o mică rețea de străduțe. S-a Întâmplat că grupul cel mai cutezător s-a aruncat Înainte, fără frică, În timp ce eu și - spre norocul meu - și alții, câțiva, am Încetinit pasul și ne-am postat pe după colțurile caselor, observând de departe. Dacă Martinetti ne-ar fi organizat În avangardă și ariergardă, ne-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
să adaug, «din păcate»”. Planul s-a Întrerupt și poate că cei care trebuiau să-l ducă la termen nu mai există, grupurile de treizeci și șase s-au dizolvat În cursul vreunei catastrofe mondiale. Dar un grup de oameni cutezători care ar avea informațiile exacte ar putea relua firele urzelii. Acel ceva e Încă acolo. Iar eu tocmai caut oamenii potriviți. De aceea vreau să public cartea, pentru a stimula niște reacții. Și, În același timp, Încerc să mă pun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
aduse de marele capital. Cum puteam să mai gândesc ca un european, când aflam că speranțele extremei stângi erau Întreținute și Înviorate de un episcop din nord-est, suspect de a fi simpatizat În tinerețe cu nazismul și care, cu o cutezătoare credință, ținea foarte sus făclia revoltei, punând pe gânduri Vaticanul Înfricoșat, ca și pe acei barracudas din Wall Street, Înflăcărând de exultanță ateismul misticilor proletari cuceriți de stindardul amenințător și totodată blând al unei Frumoase Doamne care, străpunsă de șapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
-l găsesc. Trebuie că rădăcinile mele țărănești sunt de vină, pe câmpurile alea de pe la noi suntem niște oameni de nimic. Asta e o poveste - cum se zice pe nemțește - unheimlich. Al dumitale, Jacopo Belbo 25 ...acești misterioși inițiați, deveniți numeroși, cutezători, conspiratori: tot ce e iezuitism, magnetism, martinism, piatră filosofală, somnambulism, eclectism, totul provine de la ei.” (C.-L. Cadet-Gassicourt, Le tombeau de Jacques de Molay, Paris, Desenne, 1797, p. 91) Scrisoarea mă neliniști. Nu de teama de a fi căutat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
-mi spuie dumnealui cum e mai bine! murmură fata resemnată și nemulțumită, aruncîndu-și ochii pe fereastra mare, deschisă, dinspre curte, unde colonelul Ștefănescu vorbea și nu mai isprăvea cu țăranii. Bătrânul pensionar arendaș avea o înfățișare mai vioaie și glasul cutezător. Într-un moment de inspirație, alaltăieri, și-a adus aminte de maiorul Tănăsescu, care i-a fost camarad de promoție și de regiment ani de zile, la Severin, pe când erau căpitani. Nevastă-sa, fie iertată, a fost bună prietenă pe
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
tremura lângă prefectul Baloleanu tot timpul cât bătrânul suferea loviturile fără a scoate un glas de durere, parc-ar fi fost de piatră. După ce mai fură bătuți câțiva bătrâni, între care mai rău Luca Talabă, pentru că atitudinea lui a părut cutezătoare, după ce atât Filip Ilioasa cât și Marin Stan fură dovediți și recunoscură că s-au lăcomit fiecare la prădăciune, deși sunt oameni cu stare, veni rândul lui Ignat Cercel. Ieri, când s-au potolit împușcăturile, ca să se ia bine cu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
zvelt, dar nu slab, și un ten neted, aproape ca de fată. Părul buclat, castaniu cu reflexe aurii, îi cădea pe umeri. Buza de sus era prelungă, bine modelată, gura senzuală îi strălucea ca gura unui copil. Avea ochii albaștri, cutezători și inocenți ai „Neajutoratei Fiona“. — Ce noroc să vă găsesc pe toți aici! Apropo, ce face bătrânul George? Ce face mama? — Mama-i bine, răspunse Brian, refuzând să recepteze privirea de avertisment a lui Gabriel. Evident, Tom nu aflase nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
și livresc, fiind chiar liantul lor, în timp ce eul încearcă să se lepede de ea, flancat de recuzita simbolistă (Corăbii mari și pânze cenușii; crinii care-și scuturau parfumul / Peste cadavrul nesfârșitei nopți etc.) și cutreierând acest domeniu al imaginației, privind cutezător (ochiul meu rănit privea spre astre), romantic, când ziua și cu noaptea se-mpăcară, continuându-și menirea, încercând să răspundă unei fantomatice depărtări, ale cărei date, deși imprecise, sunt promițătoare. Dincolo de toate orientările literare tangente, lirica lui Viorel Dinescu este
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
principate sunt sigure și fericite. Dar, întrucât sunt guvernate printr-o rațiune superioară, la care mintea omului nu poate să ajungă, nici nu voi vorbi despre ele; căci, fiind create și păstrate de Dumnezeu, ar însemna să fiu încrezut și cutezător dacă aș trata despre ele. Cu toate acestea, cineva ar putea să mă întrebe cum se face că Biserica a dobândit, ca putere temporală, autoritatea foarte mare pe care o are astăzi, știut fiind că, înainte de Alexandru, principii cei mai
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
pe acela care nu-și îngăduie decât prea puțin să se bucure de ceea ce îi aparține); unii sunt considerați darnici, alțiilacomi; unii cruzi, alții miloși; unii sperjuri, alții oameni care își țin cuvântul; unii lipsiți de vlagă și lași, alții cutezători și curajoși, unii binevoitori și apropiați, alții mândri; unii iubitori de plăcere, alții caști; unii oameni întregi, alții vicleni; unii încăpățânați, alții docili; unii serioși, alții ușuratici; unii cu credință în Dumnezeu, alții fără religie, și așa mai departe. Știu
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
de partea lui autoritatea deplină a principatului, legile, mijloacele de apărare ale prietenilor și ale statului, care îl păzesc, astfel că, dacă adăugăm la toate aceste lucruri și simpatia poporului, nu este cu putință ca cineva să fie atât de cutezător încât să uneltească. Și, în timp ce un conspirator trebuie să se teamă, de obicei, înainte de a făptui răul, în cazul de față el trebuie să se teamă și după ce l-a săvârșit, deoarece, când conjurația s-a produs, el va avea
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
de suportat, încât a fost pentru mulți cauza căderii lor, deoarece nu era ușor să satisfaci și soldații, și poporul; căci poporul iubea liniștea, și de aceea îi plăcea ca un principe să fie cumpătat, pe când soldații preferau un principe cutezător, crud și lacom. Ei voiau, de asemenea, ca acesta să facă uz de însușirile lor împotriva poporului, pentru ca ei, la rândul lor, să obțină o soldă îndoită și să și satisfacă din plin lăcomia și cruzimea. Se întâmpla astfel că
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
epoca sclavagismului. Aș mai spune că Tăcu, în a sa Partogeneză... periferica realității dominante a lumii materiale, decelează ascunsul, presupusul, eșecurile genetice - înfricoșătoare prin acțiunile lor antiumane. Adică atacă un segment mai puțin tratat în literatura contemporană modernă de alti cutezători poeți. De apreciat, totuși, la dânsul strădaniile de documentare și eforturile personale de interpretare, adesea fanteziste, literaturizate și chiar convingătoare. Ce nu-mi place este ideea legitimării ideii existenței OMDIAVOL - misticism curat (Coane Fănică!). În unele secvențe din tema în
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93038]
-
prin prospețime, tinerii de acum plănuiau o noapte de... șoimi ai patriei. „Revelion 1984!“ a exclamat fata. Cu oameni născuți în preajma anului orwellian și cu, probabil, tot ce ține de nostalgia lor: Cico și biscuiți Eugenia, insigne de 1 Mai, Cutezătorii, hăinuțe orange, Liceenii, „noi, în anul 2000, când nu vom mai fi copii“... Ce mai, curată perversiune, exact precum cărele de sălbăticie vânate în extaz de inconștiența americană, cea care, disprețuindu-și ca proasta sfântul confort mic-burghez, dă bani grei
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
său, care să propovăduiască credința creștină și să lumineze mințile celor rătăciți. Seine se numea alesul. El provenea de la mănăstirea Saint Jean, care aparținea de episcopatul Longres. Seine făcea parte din falanga eroică a călugărilor, recunoscuți ca fiind singuratici și cutezători. Aceștia erau deosebit de fideli credinței lor și luptau cu înverșunare împotriva păgânilor și a celor considerați sălbatici. Aceștia din urmă trăiau împreună cu viețuitoarele codrului și nu cunoșteau preceptele religiei catolice. Propovăduitorii s-au făcut repede remarcați, atât prin faptele lor
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92338]
-
În pădurea de mesteceni care tremură ușor vântul bate nu se-ncurcă și-n albeața pinilor, în mătasea frunzelor, în dorul cutezător. Coaja dulce ce imprimă ordine firească-n glie te ferești ca fiecare să ajungi țară străină pictori sfinți din acuarele îi ferești ca-n pasul tău să se-ngroape în nădejde și în chin de visul tău. Alergăm după fantasme
Tremur final by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83706_a_85031]
-
Întorcîndu-i spatele și ascunzîndu-și fața În pernă ca să adoarmă la loc, fiindcă timp de o clipă avusese impresia că abia s-a Întors acasă, obosită de atîta dans și nu voia altceva decît să se culce. „Mămico“, Îi spunea el, cutezător, cu un strigat aproape poruncitor, deși abia șoptit și pe un ton de glumă, căci Îndemnurile Vilmei din pragul ușii Îl făcuseră să prindă curaj. Susan Începea să-și dea seama că se făcuse ziuă, dar, profitînd Încă de faptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
găsească pacea); în sfârșit, să reconsiderăm omul pentru ceea ce este el (o creatură care crește și se poate înțelege numai trecând prin inima sa), să privim lumea nu doar cu ochi pătrunzător, dar și cu o inimă mai generoasă și cutezătoare. Din păcate, astăzi, nu mai există inimă; astăzi, lipsește inima. În sens pozitiv, trebuie să spunem că este necesară ini-ma pentru timpul de astăzi atins de cinism într-un mod considerabil. În tendințele culturale, în alegerile politice, în stilurile de
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
strig. Tresare. Se uită la mine cu o obrăznicie agresivă" (Agatha Grigorescu Bacovia, Poezie sau destin, CR, p.116). De aici lucrurile curg oarecum de la sine, doamna Agatha merge la autoritățile locului și are o izbucnire revendicativă, privește "drept și cutezător" spre mai marele cartierului și-i spune următoarele: " Tovarășe, soțul meu, poetul Bacovia, are din partea Consiliului de Miniștri o pensie de onoare din ianuarie acest an. Nu poate avea și onoarea unei împrejmuiri a locuinței sale? Nu poate avea onoarea
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
se gândi că era vorba de voluntari: ceea ce-l interesa era faptul că, de fiecare dată, aerulota pleca înainte ca voluntarul să fie lăsat să urce la bordul navei galactice. Tocmai acest gen de detalii dorise să descopere. Se apropiară, cutezători. La zece kilometri, începu să sesizeze energia bordului - și cunoscu o mare dezamăgire. Numai electricitate, și nu în cantitate mică. Pila propulsivă era stinsă. Gosseyn era necăjit. Începu, îngrijorat, să fluiere. Sesiză că Leej îl observa. - Dar dumneata ești nervos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
se gândi că era vorba de voluntari: ceea ce-l interesa era faptul că, de fiecare dată, aerulota pleca înainte ca voluntarul să fie lăsat să urce la bordul navei galactice. Tocmai acest gen de detalii dorise să descopere. Se apropiară, cutezători. La zece kilometri, începu să sesizeze energia bordului - și cunoscu o mare dezamăgire. Numai electricitate, și nu în cantitate mică. Pila propulsivă era stinsă. Gosseyn era necăjit. Începu, îngrijorat, să fluiere. Sesiză că Leej îl observa. - Dar dumneata ești nervos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
redutabil dintre istoricii benzii desenate românești), Mircea Mihăieș (cel care a publicat o serie de texte magnifice închinate aceluiași Corto Maltese) ori a lui Mihai Iacob, contribuțiile sunt mai degrabă marginale și ocazionale. După lichidarea ciuda tului experiment ideologic al Cutezătorilor, banda desenată a încetat să mai fie un obiect central în peisajul culturii populare postbelice. Cunoașterea prozei grafice anglosaxone și francofone din ultimele decenii este incompletă și super ficială. Textele unui Alan Moore, precum V de la Vendetta, sau seriile de
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
urbane. Iubită cu patimă, jinduită și invocată obsesiv, ea nu era niciodată mototolită spre a servi ca armă în luptele dintre colegii de clasă. Fără a ști, cei ce refuzau maltratarea revistei făceau o opțiune deliberată între sistemele ideologice - doar Cutezătorii, modesta clonă comunistă, putea fi redusă la postura modestă de buzdugan modern. Pentru cealaltă revistă era rezervată doar afecțiunea pe care o aso ciezi unui miracol ce-ți intră în viață spre a nu mai ieși. În economia simbolică a
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
fi intenționat să dialogheze, intertextual, cu o tradiție narativă care îl precedă. Atât Blake, cât și Mortimer au acces, împreună și separat, la misterul lumii pe care o explorează. Complementaritatea personajelor se sprijină pe existența unui numitor comun al inteligenței cutezătoare și nedomolite. Edgar P. Jacobs reconfirmă anglofilia ce definește spațiul textelor de bandă desenată belgo-franceză. Jacobs omagiază nu doar un spațiu geografic, cel englez, ci și tipul uman pe care cei doi îl ipostaziază, cu grație ironică și lipsă de
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]