805 matches
-
isca umbra celui vechi, moșul ce căuta mioarele, olicăind după mirosul de la târlă. Oile se opreau din rumegat ; tremurând, câinii rămâneau cu boturile pe labe. Toate simțeau umbra iar baciul, cu ochii în jar și știind că trece stăpânul, nu cuteza să întoarcă fața. După ce umbra se mistuia în râpi, oile se mișcau, clopotul clincăia iar, și câinii mârâiau înăbușit. Baciul cel nou își trăgea zeghea peste cap. Când era băitănaș, povestea părintele, la Lespezi se afla un boier care avea
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
siguranța militară a cetății. Acum trebuie să mai aibă grijă și de integritatea imperiului. Inima îi plânge cu lacrimi de sânge. Se gândește la prietenele ei, copilele și tinerele alături de care a stat închisă în acest sfânt lăcaș. Câteva au cutezat totuși, după toți acești ani, să-și schimbe viața. Nu le-a fost foarte greu să se căsătorească căci ofereau nume mai râvnite chiar decât zestrea. Nici una însă n-a avut noroc. Câte mai trăiesc, își duc zilele în resemnare
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
impertinentei: — Tu aia, care faci glume fără rost, ia vino încoace! Tânăra preoteasă se apropie tremurând. — Nu tot Fascinus te-a păzit și pe tine de deochi când erai bebeluș? o ia la rost Occia. Fata tace, roșie la față, necutezând a spune nimic. Bun! Măcar i-a închis gura, ei și celor tentate să o imite. Își înăsprește vocea: — El este atât protectorul generalilor, cât și al copiilor, deci este normal să-l cinstim... Ușor plictisit, regele o întrerupe: — Ceea ce
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
unul la altul. A cui e crucea? sparse tăcerea, pierzându-și răbdarea, unul care părea a fi șeful lor. Nimeni nu răspunse. Toți se uitară unul la altul. A cui dracu' e crucea asta? Crucea mamii lui!... -... A mea e, cuteză într-un târziu marinarul timid, căutându-și mirat la piept cruciulița. Ptiu! Prost să fii, noroc să ai! strigă unul cu năduf. Și încă pe banii noștri, îl completă altul. Am pierdut și banii și mândrețea asta de fată. Barem
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
în culoarea ambrei, din ocru în culoarea aurului patinat. Crezând că flacăra mișcătoare a opaițului este cauza, îl stinse. Inelul continua să viețuiască, fiind străbătut de sclipiri reci de aramă, lumini fosforescente și flăcări mocnite de jeratic. Într-un târziu, cuteză să-l atingă cu prudență. Sub degetul său tremurând, materialul necunoscut devenea ba sticlos, ba catifelat, ba unsuros, ba cerat. Era când cald și umed ca sângele, când răcoros și uscat ca piatra. Vru să strige: "Așa ceva nu există!"; dar
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
pe mine. Le am găsit acolo nepăsătoare, parcă mai zgomotoase, mai active, mai pline de viață. Stăteam inutil în mijlocul lor, neîndrăznind să izbesc cu fierul mort pe cel însuflețit. Erau în ele viețile tuturor a lor mei și n-am cutezat să le curm definitiv. Am preferat să fiu eu cel distrus de ele. Macedoneanul tăcu brusc. Noaptea era pe sfârșite și toți trei stăteau în aceleași poziții ca în ajun. Doar lumânarea se consumase, marcând trecerea unui timp ireal și
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
care cu el peste tot o veche oglindă de familie, acoperită în permanență cu o bucată de pânză albă. Destul de repede și-a uitat înfățișarea și chiar a uitat că are vreuna. Acum, când se hotărî să o înfrunte și cuteză să o privească, desluși un bărbat bătrân care îi imita mișcările și gesturile, dar nu mai putea fi sigur că ceea ce vede în oglindă este imaginea lui însuși. Avea convingerea că oglinda, mai mult decât reflectă, devorează lacomă sufletul și
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
unul la altul. A cui e crucea? sparse tăcerea, pierzându-și răbdarea, unul care părea a fi șeful lor. Nimeni nu răspunse. Toți se uitară unul la altul. A cui dracu' e crucea asta? Crucea mamii lui!... -... A mea e, cuteză într-un târziu marinarul timid, căutându-și mirat la piept cruciulița. Ptiu! Prost să fii, noroc să ai! strigă unul cu năduf. Și încă pe banii noștri, îl completă altul. Am pierdut și banii și mândrețea asta de fată. Barem
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
în culoarea ambrei, din ocru în culoarea aurului patinat. Crezând că flacăra mișcătoare a opaițului este cauza, îl stinse. Inelul continua să viețuiască, fiind străbătut de sclipiri reci de aramă, lumini fosforescente și flăcări mocnite de jeratic. Într-un târziu, cuteză să-l atingă cu prudență. Sub degetul său tremurând, materialul necunoscut devenea ba sticlos, ba catifelat, ba unsuros, ba cerat. Era când cald și umed ca sângele, când răcoros și uscat ca piatra. Vru să strige: "Așa ceva nu există!"; dar
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
pe mine. Le am găsit acolo nepăsătoare, parcă mai zgomotoase, mai active, mai pline de viață. Stăteam inutil în mijlocul lor, neîndrăznind să izbesc cu fierul mort pe cel însuflețit. Erau în ele viețile tuturor a lor mei și n-am cutezat să le curm definitiv. Am preferat să fiu eu cel distrus de ele. Macedoneanul tăcu brusc. Noaptea era pe sfârșite și toți trei stăteau în aceleași poziții ca în ajun. Doar lumânarea se consumase, marcând trecerea unui timp ireal și
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
care cu el peste tot o veche oglindă de familie, acoperită în permanență cu o bucată de pânză albă. Destul de repede și-a uitat înfățișarea și chiar a uitat că are vreuna. Acum, când se hotărî să o înfrunte și cuteză să o privească, desluși un bărbat bătrân care îi imita mișcările și gesturile, dar nu mai putea fi sigur că ceea ce vede în oglindă este imaginea lui însuși. Avea convingerea că oglinda, mai mult decât reflectă, devorează lacomă sufletul și
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
printre resturi. singurul loc de care moartea nu știe uneori sap în mine și rămân acolo până noaptea târziu caut locul din care am venit știu că există pericolul să se surpe pereții scrijeliți de nesomn și nimeni n-ar cuteza să mă dezgroape iar căutările mele vor fi zădarnice rănit printre resturi ignorat cu tălpile arse de căutări o să aștept în singurul loc de care moartea nu știe știu totuși că în locul acela a locuit o femeie... un alt fel
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
de veacuri în această zonă și la obsesia bolnăvicioasă a Rusiei, din cele mai neguroase vremuri, de a ajunge la apele calde (strâmtorile Mării Negre) sau măcar să controleze gurile Dunării (din care cauză România a constituit o permanentă țintă pentru că a cutezat să bareze calea extinderii Imperiului Țarist), spunând că nu-i nimic nou sub soare non nova, sed nove; mai mult, obiceiul de a stăpâni zonele de interes (căile navigabile) a constituit, de multă vreme, o practică a Marilor Puteri, mereu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
Popa. Înșelarea a fost din partea mea, că nu l-am nimerit. — Se poate și asta, răspunse pe gânduri paznicul. Nana Floarea află numaidecât de la Onu că s-a întâmplat ceva neobișnuit. Ar fi poftit să întrebe pe domn și nu cuteza. Culi n-avea poftă să vorbească; a îmbucat de puține ori și s-a dus în fundul odăii, întinzându-se în patul cel mare pe o coastă, cu tâmpla rezemată în palmă. Vânătorul s-a simțit trudit și a adormit îmbrăcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
spunea că avea mână norocoasă și că adusese pe lume mult mai mulți băieți decât fete. Sora mea, Mariam, se născu spre amiază. Taică-meu abia de-i aruncă o privire. Nu mai avea acum ochi decât pentru Salma, care cuteză să-i spună: „Eu n-am să te dezamăgesc!“ Numai că nu era chiar așa de sigură, în pofida rețetelor fără greș ale Sarei și repetatelor ei făgăduieli. Mai ales, fu nevoită să suporte încă două nesfârșite zile de neliniște și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
indiscrețiilor oaspeților și ale slugilor, simpla menționare a numelor sultanului și al Sorayei aducea pe buzele tuturor injurii și ocări, împingând uneori oamenii până în pragul răzmeriței. Fără a fi nevoiți să se lege direct de Abu-l-Hassan, lucru pe care rareori cutezau să-l facă, unii predicatori din ziua de vineri 1 nu trebuiau decât să defaime corupția, nerușinarea și nelegiuirea pentru ca toți binecredincioșii să știe fără urmă de îndoială cine anume era vizat și să arunce în gura mare strigăte răzvrătite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
de Anul Nou, în sala Ambasadorilor. Tocmai aflasem crudul adevăr despre Basta de la un tânăr ofițer berber din pază, care avea rude în orașul împresurat. Venea ades să mă vadă la cancelaria statului, și mi se adresase mie căci nu cuteza să i se adreseze direct sultanului, mai cu seamă pentru a-i vesti o nenorocire. L-am condus pe dată în fața lui Boabdil, care l-a invitat să-i dea raportul cu voce scăzută. Aplecat spre urechea ciulită a monarhului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
-și va mai vopsi niciodată părul cu hena, hotărâse el într-un moment de lehamite, și vai de cel care îl întreba din ce motiv: „Atunci când Ziditorul tău te va întreba ce-ai făcut când a fost asediul Granadei, vei cuteza să-I răspunzi că ți-ai cănit părul?“ În fiecare dimineață, la ora muezinului, urca pe acoperișul casei, una dintre cele mai înalte din oraș, nu pentru a-i chema pe credincioși la rugăciune, așa cum o făcuse vreme de ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
abia pubere, își acopereau chipul din teamă de Dumnezeu, altele de teama bărbaților, căci se alcătuiseră grupuri de tineri înarmați cu ciomege care îi pofteau pe oameni să facă fapte bune și să fugă de rău. Nici o tavernă nu mai cuteză să-și deschidă ușa, nici măcar pe ascuns. Prostituatele părăsiră orașul în număr mare spre a se duce în tabăra asediatorilor, unde soldații le primiră cum nu se poate mai bine. Librarii sustraseră privirilor lucrările care puneau la îndoială dogmele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
pe atât de dezlănțuiți, dădeau târcoale pe străzi în căutarea unui vinovat bun de pedeapsă. În jurul orașului împresurat, luptele erau mai rare, mai puțin violente. Călăreții și pedestrașii Granadei, decimați la fiecare dintre ieșirile lor de către artileria castiliană, nu mai cutezau să se aventureze în masă departe de metereze. Se mulțumeau cu mici lovituri în cursul nopții pentru a ataca vreo căprărie dușmană, a șterpeli arme sau a pune mâna pe niscaiva vite, acțiuni temerare, dar fără perspectivă, căci nu erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
fără să se mai uite la noi. Era pentru întâia oară când tatăl tău vorbea despre plecarea în pribegie și aș fi vrut să-l întreb mai multe despre decizia lui și despre hotărârile pe care le luase, dar nu cutezam, iar el nu mi-a vorbit decât o singură dată despre acest lucru, a doua zi, ca să-mi spună cu glas scăzut să nu amintesc de problema asta în fața Wardei. În zilele următoare, tunurile și catapultele au rămas tăcute; zăpada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
așadar fără să se mai uite înapoi; era scris că aveam să-i ajungem curând din urmă pe drumul risipirii. ANUL SĂRBĂTORII MIHRAJAN 896 de la hegira (23 octombrie 1492 11 octombrie 1493) Niciodată, începând din anul acela, n-am mai cutezat să rostesc în fața tatălui meu cuvântul Mihrajan, atât de tare îl cufunda în cele mai dureroase amintiri. Și niciodată de atunci familia mea nu a mai ținut această sărbătoare. Totul s-a petrecut în a noua zi a lunii sfinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
înseamnă a păcătui de două ori. Îi repeta necontenit tatălui meu acest lucru, fără a izbuti să-l clintească. Singurii ochi care se uită după mine pe străzile Granadei sunt aceia ai oamenilor care n-au plecat. Ce învinuiri ar cuteza ei să-mi aducă? De altfel, ne asigura el, dorința lui cea mai scumpă era să se îndepărteze de acest oraș în care onoarea sa de bărbat fusese călcată în picioare; numai că nu avea să fugă precum un șacal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
un clinchet s-ar fi auzit, ci o adevărată salvă de zornăieli, căci tatăl tău îmi dăduse să port sute de dinari, îngrămădiți în zece pungi pântecoase, pe care le agățasem în jurul șoldurilor, convinsă fiind că nici un bărbat n-ar cuteza să scotocească atât de departe. Când trecătorii providențiali ajunseră în dreptul nostru, am văzut că era vorba de un detașament de soldați. Mohamed se grăbi să le povestească în amănunt urzeala căreia îi căzuserăm victime. Tocmai, explică atunci comandantul lor zâmbind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
pot adresa lui Khâli, el va găsi argumentele care să-l convingă pe tata. — Deschide bine ochii, nu pe tatăl tău trebuie să-l convingi. — Totuși, nu Mariam ar fi cea care ar putea refuza să se mărite! Dacă ar cuteza să scoată fie și un sunet, i-ar rupe oasele! — Rămâne logodnicul! Nu pricepeam. Cu siguranță nu mă deșteptasem bine. — Zeruali? — Da’ cine altcineva, și nu te mai uita la mine cu ochii ăștia! Scoală-te și hai după mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]