2,824 matches
-
putea crede că eu trăiesc această dramă a neadaptării, un minut numai, dar un minut în fiecare zi când Dimitrie și Ela mi se par străini și obiectele din cameră, toate, nu-mi par a fi ale mele și mă cutremur la întrebarea, ce caut eu aici în casa asta, aici, la margine de lume, sau mă uit după poșetă sau după pardesiu, pregătită, parcă, să plec, în sfârșit la mine acasă. Un minut care trece, în fine, trece și el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Carmina a sesizat cum sângele i se înfierbântă brusc și pornește înspumat către capilare. Își simțea toată carnea înfierbântată, săgetată, electrizată. Se lăsă să cadă moale pe scaun. Astăzi vine, își zise în gând, astăzi vine. Înfiorată de neliniști, se cutremură, scuturată ca de frisoane. Era cât pe ce să lase să-i scape un țipăt, își încleștă dinții, ar fi vrut să se ascundă undeva, să fie singură. Ce demență! Ce demență! Căută cu privirea ceva de care să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
plină de-o plăcută împăcare cu sine... Ecoul pașilor lui ce se îndepărtau se stinsese demult. Se întorcea în pat și apăsa butonul veiozei cu sentimentul că pacea din suflet e o eternitate, o fărâmă de eternitate, de neegalat. Se cutremura, tânjea după tandrețe, își ațâța singură imaginația. Ce nebunie, ce nebunie, șoptea înainte de a lua perna în brațe. Se complăcea să tânjească, să-l poarte peste tot în minte, el exista pretutindeni, pe stradă, la serviciu, aiurea, exista și atunci când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
toți băieții, care stăteam în gazdă la Pavel ciubotarul, ascultam cu mare atenție poveștile lui moș Bodrângă, un moșneag fără căpătâi, însă de tot hazul. În timpul acesta, Nică a lui Oșlobanu a adormit și a început să sforăie de se cutremurau pereții. Atunci, Zaharia lui Gâtlan, enervat peste măsură, i-a propus lui Nică să facă împreună niște poște pe care să i le pună lui Oșlobanu la tălpi, căci amândoi aveau ciudă pe el din cauză că le mânca toată mâncarea. Zaharia
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
fluieram alene un cântec monoton.” Mihai Eminescu - O zi de vară Furtuna ,,Furtuna, odată, m-a prins la căsuța din poiană. Parcă voiau să-și smulgă rădăcinile din pământ, așa se frământau plopi cenușii de la marginea poienii. Fagii bătrâni se cutremurau mânioși, se aplecau prelung și iar se îndreptau. Printre ei, din inima codrului, zvâcnea cu vârtejuri, cu frunze spulberate, cu găteje, mânia furtunii. Un zvon greu creștea între nourii negri. Învăluiri dese de stropi se zbătură și duduiră ușurel, apoi
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Întrebarea pe care ai evitat cumva să ți-o pui singur este ce gen de armă ar putea fi cât de cât de folos împotriva unei asemenea creaturi? La început, n-am priceput încotro bătea. Apoi... — Un ludovician. Lumea se cutremură și clocoti în clipa în care am rostit asta cu voce tare. — Întocmai. Să faci să se întâlnească un gigantic eu colectiv ca Mycroft Ward și un rechin mâncător de sine ca un ludovician ar fi... ei bine, ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Continuă să stea în picioare, cu capul în jos, uitându-se țintă la un punct de pe podea. — Nu te-am mințit cu nimic, zise în cele din urmă, fără să ridice ochii. — Cum poți să spui asta? Simțeam că mă cutremur; gâtul, mâinile, toate îmi erau slăbite și tremurau, lipsite de orice vlagă. — Pentru că ai avut grijă să-ți alegi cuvintele așa încât, practic, să nu spui nici o minciună? Ideea e că nu mi-ai spus de ce mă aduceai de fapt aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
îmbibate de apă. — Și unde e acum? am zis, uitându-mă mai departe în jos. E tot aici? Nu știu, răspunse Fidorous. Poate. — Poate? — Probabil. Eric, o să-mi trebuiască alt fir și altă momeală. Vreau să... Bum. Toată puntea se cutremură, iar eu am fost aruncat în față, lovindu-mă cu genunchiul de spatele imprimantei. O durere sfâșietoare și greutatea mea desprinse aparatul din strânsoare, aruncându-mă împreună cu el peste bord. Eu în aer, căzând cu capul înainte. Oceanul gonind în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
nuvelei românești moderne; Formarea statului național unitar român; Istoria poporului român; România, o broșură pentru uzul elevilor, studenților și publicului portughez interesat de realitățile românești. Cu participarea sa nemijlocită, la Lisabona a fost publicată cartea "România, numai pământul s-a cutremurat" de ziaristul Henrique Antunes Ferreira, fiind prima lucrare din lume dedicată cutremurului din martie 1977 din țara noastră. La Brasilia, a sprijinit Institutul Brazilia-România în publicarea, la Editura Thesaurus, a lucrărilor: Primăvara românească, volum bilingv dedicat poetului Mihai Eminescu și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
Ți-aduci aminte de distinsul filosof, foarte vîrstnicul și distinsul filosof M.P.? L-am antrenat într-o discuție supra-inteligentă. Părea că-mi urmărește demonstrația, că mă ascultă cu urechile pîlnie. Aiurea! La un moment dat, am schimbat scaunul. S-a cutremurat: "Stai cum stăteai". Avusese unghi bun să se caște la picioarele mele și-l pierduse. În vara aia se purtau fustele cu sictir. Sictirul meu îi provoca amintiri orgasmice. Un exemplu din multe. Mereu și mereu, ce-am crezut a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
geam ca nebunul, dară-mi-te mîndrele exemplare de bărbătuși din Jurassikul ieșean. Mmda. Și Magda U. și-a digerat cu discreție multele eșecuri. S-o luăm de la capăt. Nu anarhic, ci metodic. S-a oprit la adolescenta cu gleznele cutremurate de apa prea rece a lacului Dorobanț și citește cu voce tare versul din Blaga, atașat tabloului: "(rotunjit în sine a este a)". Bun vers, noician. Îmi place și mie pictura asta. Russ întinge cu pensonul în nori, în val
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
îngerul ei, cel căruia cândva i se ruga: ...Înger, îngerașul meu..., acesta amintește autoarei bolnave că, în copilărie, instinctul de conservare îi anihila tristețea prin joc: "Jocul împins la extreme, exacerbat, urmat de râs, acel râs catartic, contagios, care-ți cutremură toată ființa, te-a ajutat să-ți transcenzi tristețea, s-o escamotezi în cele mai năstrușnice întruchipări". Potrivit aserțiunii îngerești, naratoarea nu mai știe să se joace, dar zămislitoarea acesteia dovedește, prin practica ei scriptică, exact contrariul. Ea își recuperează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
sunt și alte căi; atunci când iubirea nu este posibilă, și arareori este, chiar dacă ea există. În copilărie, instinctul de conservare ți-a anihilat tristețea prin joc. Jocul împins la extrem, exacerbat, urmat de râs, acel râs cathartic, contagios, care-ți cutremură toată ființa, te-a ajutat să depășești tristețea, s-o escamotezi în cele mai năstrușnice întruchipări. Acum nu mai știi nici să te joci, nici să visezi, nu mai poți nici să râzi. Iată cum zâmbetul ți se contorsionează într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
natură moartă, estul fără ferestre râdea, acum cu ferestre rămase în râsul de atunci, personaje din paginile cărților râd acum din când în când, amintindu-și râsul de atunci, apa din vasele de-atunci s-a evaporat de-atunci, se cutremurau geometric desenele de pe covorul de iută, camera râdea cubic și cu clinchete roz, așa cum era tapetul, paharele de șampanie râdeau în alto, ficusul acompaniat de fagotul cactusului care intermitent râdea în sol major, râsete de coloratură auzeai de la figurinele emailate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
schimba nimic. Se pornește un vînt în rafale care ridică în aer nori de praf, spulberă pungi de plastic, bucăți de ziare, chiștoace de țigări, se aude un vuiet dinspre Giulești. A dat gol Rapidul, se gîndește, cade Potcoava, se cutremură podul Grant, anul ăsta o să prindă fără emoții Cupele Europene, s-ar fi bucurat de una ca asta dacă ar mai fi fost în viață. Cui crezi că i-ar putea trece prin cap să ne urmărească chiar în timpul unui
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
modă acum comunismul, le-a propus, o să le dăm comunism. Și nu unul de duzină, ci unul creat în spirit legionar, a țipat. La dracu’ cu Partidul, cu Comitetele, cu Frontul Plugarilor, o să punem bazele unei formațiuni care să le cutremure din temelii pe toate celelalte, și chiar dacă am da-o în bară, cît ne-ar putea costa la urma urmei, i-a sfredelit cu privirea. O nimica toată, le amintește șoferul, la banii matale conașule, chiar dacă te-aș purta pe
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
să se calce în picioare, nu mai încăpeau în biserică, a fost nevoie să scoatem două difuzoare afară ca să se audă vocea peste tot, ești ca un mic Dumnezeu mi-a spus într-o zi Angelina și eu m am cutremurat de parcă m-ar fi lovit un trăsnet, n-am știut ce să-i mai spun, tu mi-ai făcut asta, nu trecuseră decît cîteva săptămîni și devenisem mai popular decît nenorocitul ăla de partiarh. Asta o să-ți fie scăparea, alibiul
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
marfa, folosiți-o fără frică, dar eu habar n-aveam despre ce era vorba, din clipa asta ești revoluționar, pe dracu’, nu se abține Roja să spurce, eram sigur că voi ați deturnat o, am deschis fermoarul și m-am cutremurat, dar era prea tîrziu, omulețul intrase-n pămînt, ia l de unde nu-i ca să-i cer explicații, era clar că mă confundase. Fusese indus în eroare de faptul că arătam ca o ceată de derbedei, mi am zis după aceea
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
ce făcea obiectul studiului său, Îi intra pe sub cămășuță, speriindu-se reciproc. Se oprea cu teamă și stătea multă vreme nemișcat, la o depărtare bunișoară de gușteri, niște șopârle mici, verzi cu ochi frumoși, declanșându se În suflețelul său mici cutremure, ori de câte ori animăluțul Își mișca vioi capul sau codița neastâmpărată iar când acesta Îi părăsea privirea, pe fața lui Va se Întipărea o tristețe sinceră. Aceasta nu ținea mult, fiind ștearsă ușor, când de o holbură șerpuitoare, cu tulpina de ață
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
parțial și aleatoriu, să Îndepărteze puful supărător de pe fața sa. Alteori, privirea Îi aluneca de la păduricea de stuf clătinat de frecventa adiere de vânt, către Întinsurile apei galben-verzi și atunci, În sufletul de copil suna un clopoțel fermecat, producându-se cutremure de fiori, prevestitoare a minunilor care nu vor Întârzia să apară. Se declanșau strigătele sugrumate de emoție: Va, ba-cu, ba-cu, ba-cu! Fetele, uitânduse una la cealaltă Își comunicau În tăcere: Asta-i, de-acu! N-avem ce
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
tăcere: Asta-i, de-acu! N-avem ce face! Tot a zis Mamaia c-are poftă de ceva, poate avem noroc și să găsim și să nu ne bată! Dorița, mai bărbătoasă, rămasă numai În cămașa lungă de finet, intra, cutremurându-se, În apă și aducea la mal ciobacul, o ambarcațiune șubredă, din lemn, pentru două persoane, cu o formă antihidrodinamică, cu două lopeți rudimentare și putrede pe post de vâsle, și după ce Va era așezat Într-un loc de maximă
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
bună și suflet mare, care deși nu Înțelegea cum un mort se poate mișca În mormânt, cele două-trei lacrimi picurate din ochii stinși ai bunicii sale pe fața ei plină de coșuri, au declanșat un potop de alte lacrimi fierbinți, cutremurându-i sufletul până seara târziu. Copilul urmărea, prin cioburile multicolore, mica sa bogăție câștigată cinstit, cum Soarele Își continua neîntrerupt drumul, rotindu se de la răsărit la apus, și creștea fără să țină seama de trăirile, patimile ori interesele celor mari
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
unde-o ajuns! Dacă muream eu după ce-l făceam pe Ștefan, la nici dou’ș trei de ani Împliniți, tu cum ajungeai, ha?! Mai ți-i minte cât de frumoși eram noi și cât de frumos era?! Bunicul Ghiorghi se cutremură la gândul că fata aceea frumoasă pe care o iubea ca pe ochii din cap ar fi murit și spuse Înfiorat și Împăciuitor: Ilenuță-fa, ămâia mătii, ne-om descurca noi ca și-n alte dăți! Am să „instalez” roata și
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
adormit pe rând, fiecare cu gândurile și nedumeririle sale! Victor nu știa cum s-o prezinte pe Maria, pentru că așa se numea fata aceea despre care Va credea că poate fi bună pentru orice numai pentru mamă, nu! Maria se cutremura la gândul că a fost adusă așa În toiul nopții, pe ascuns și nu ca pe o fată cinstită, cu pețit, cu nuntă, etc. Ce vor spune părinții lui Victor, oare cum și când o va accepta copilul ăsta cu
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
și eu ți-am fost! Așa-i? Așai, Ghiță-Ghiorghi! Ț-am plăcut și eu, și Lisandra și mai ales ... vinul! Păi! Cum dar?! Când Maria a cântat „Că nu e om să nu fi scris o poezie”, Victor s-a cutremurat la gândul poeziei de nedescris a iubirii „lor” (Iartă mă iubita mea! Oare ce mai faci tu și ce-ai face dacă ai fi acum cu noi, Viorița, viorica și vioara inimii mele?!), iar când nefericita a cântat, fără a
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]