384 matches
-
simpla abandonare a unor prevederi care devin astfel literă moartă, la sfidarea clară și deschisă a unei comenzi pozitive. Nicio constituție nu este aplicată cu desăvârșire; de fapt, multe constituții supraviețuiesc probabil tocmai pentru că sunt modificate în timp de schimbarea cutumiară. Aceasta este un mod tacit de a ocoli pas cu pas prevederile formale și astfel un mijloc de reconciliere a statului de drept și a supremației constituțiilor cu realitatea schimbării sociale și politice. În sfârșit, constituțiile ajung destul de frecvent să
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
administrative poate să nu fie la fel de importantă în realitate cum pare în teorie. Dacă guvernarea centrală poate prelua în linii generale controlul asupra unor domenii noi și importante, dacă poate juca un rol major în amendamentele constituționale sau în schimbarea cutumiară a constituției, atunci este pe departe organul cel mai influent, iar nivelul descentralizării poate scădea destul de mult. Acest fapt se întâmplă de fapt în multe state federale și este unul din motivele pentru care s-a spus despre mai multe
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
și mai mult, în special în aria în care modelul federal este cel mai vag și anume, în alocarea puterilor tocmai pentru că modelul este vag în această privință. În primul rând, uneori, prin amendament constituțional și mai des prin schimbarea cutumiară, dar și ca rezultat al acțiunii justiției, sfera puterilor autorităților federale a crescut. În domeniul economic, o interpretare "liberală" a clauzelor precum cele asupra comerțului între statele componente ale Statelor Unite permite guvernului federal o legiferare extinsă. În acest sens au
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
stabilirea faptului că un anumit pretins eveniment a avut într-adevăr loc. Adjudecarea regulilor și normele sistemelor politice Nicio societate nu poate evita problemele adjudecării regulilor. Toate societățile au norme, fie scrise sub formă de legi, fie transmise în mod cutumiar din generație în generație. Orice ar decide și ar încerca să implementeze guvernele și serviciile publice, vor exista întotdeauna întâmplări care nu corespund cu ce ar fi trebuit să se petreacă. Astfel, toate sistemele politice trebuie să includă organe care
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
între statele componente și guvernul federal, Curtea Supremă este mai mult decât un arbitru. Într-adevăr, aceasta a invalidat legislația pentru prima dată în 1803 și apoi abia în 1857; doar de la sfârșitul secolului al XIX-lea, practica de tip "cutumiar" a controlului de constituționalitate a fost complet recunoscută. Controlul de constituționalitate deplin a fost astfel o evoluție treptată care se poate spune că a rezultat din distincția clară făcută în constituție între jurisdicția statelor și cea a federației Curtea Supremă
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
simbiotică, strîns înfășurată în coconul teologic: fiecare dintre componentele sale devine nu doar complementară, ci și antagonistă în raport cu celelalte. Are loc explozia economică, socială, civilizațională: dezvoltarea civilizației burgheze clădește un nou tip de societate, subminînd temeliile arhaice, rurale, feudale, religioase, cutumiare și comunitare ale vechii societăți. Are loc în sfîrșit explozia Europei în state naționale, fiecare dominînd etniile din alcătuirea sa, dintre care cele mai importante sînt Spania, Anglia, Franța, Austria, Suedia și, curînd, Rusia. Se creează în acest fel o
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
pe fondul unei omogenizări fără precedent a societăților noastre, în care spiritele se apropie tot mai mult la un nivel profund, printr-un proces de „unificare morală” (grație urbanizării, consumului, mediatizării etc.); în aceste condiții, credința este aleasă, nu moștenită cutumiar, ceea ce încurajează intransigența crescândă a credincioșilor, până la fundamentalism; această „redefinire identitară a religiilor”, echivalarea religiilor cu „culturile” sau „stilurile de viață” integrate apoi unei societăți „multiculturale”, este efectul pervers al pluralismului dus la extrem, care conduce la o „identificare intracomunitară
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
adecă împărțit sub maĭ mult stăpânirĭ. De aceea istoria Românilor va cuprinde expunerea destinelor, prin care a trecut întregul grup al Latinilor răsăriteni (Xenopol, 1897, p. 10). Citatul desprins din manualul lui Xenopol sintetizează în același paragraf unitatea etnico-lingvistică și cutumiară a poporului român, unitatea sufletească și morală, unitatea de destin istoric, precum și aspirațiile spre întregirea politică a corpului românesc despicat în numeroase stăpâniri. După ce vom urmări procesul de unificare a panteonului național, vom explora în continuare firul din urmă al
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
la Bruxelles. Facultatea de Drept avea în programa de cursuri stabilită prin legea din 1835 enciclopedia dreptului, filosofia dreptului, instituții de drept român, Pandecte, drept public (intern și extern), drept administrativ, drept civil modern (elemente generale și aprofundate), istoria dreptului cutumiar al Belgiei, drept criminal, drept militar, procedură civilă, organizarea atribuțiilor judiciare, drept comercial 35. 14 ani mai tarziu nu se mai făceau cursuri de drept cutumiar și de istoria dreptului, acestea fiind înlocuite cu introducere istorică în dreptul civil, respectiv cu
[Corola-publishinghouse/Science/84993_a_85778]
-
intern și extern), drept administrativ, drept civil modern (elemente generale și aprofundate), istoria dreptului cutumiar al Belgiei, drept criminal, drept militar, procedură civilă, organizarea atribuțiilor judiciare, drept comercial 35. 14 ani mai tarziu nu se mai făceau cursuri de drept cutumiar și de istoria dreptului, acestea fiind înlocuite cu introducere istorică în dreptul civil, respectiv cu istoria dreptului român 36. Potrivit reglementării din 1857 erau declasate la un rang inferior o seama de discipline, care se finalizau cu acordarea unor certificate; era
[Corola-publishinghouse/Science/84993_a_85778]
-
sistemului limbii, trebuie precizat că, în acest caz, este vorba de limbă în general, în primul rînd de limba populară, unde constatăm o normă a tradiției care se impune individului vorbitor ca simplu fapt de obișnuință, ca sumă de reguli cutumiare. Limba literară, deși realizată pe baza celei populare, presupune o diferențiere de aceasta și, de aceea, cei care o folosesc trebuie să renunțe la unele elemente ale limbii populare și să adopte altele inexistente la nivelul ei. Utilizatorul limbii literare
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
literare face deci de fiecare dată o opțiune, o selecție și o adopție de fapte de limbă și acest lucru se poate întîmpla numai prin orientarea sa către o anumită variantă a limbii. Norma rămîne și în acest caz tot cutumiară, o încadrare în tradiție, numai că această încadrare se produce printr-un act de voință. Așa s-a întîmplat în faza veche a românei literare și așa s-au petrecut lucrurile, în general, în toate limbile literare în primele faze
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
în măsura în care este respectată sau nu, conferă vorbitorului un anumit statut cultural (și, uneori, chiar social). Așadar, se distinge o normă a sistemului la nivelul limbii populare, diferențiată uneori la nivelul dialectelor, și o normă a limbii culte, care poate fi cutumiară sau legiferată. Norma are, deci, origine și statut diferit în limba populară și în diferite faze ale limbii literare. Astfel, în cazul limbii populare, tradiția impune o anumită folosire a posibilităților sistemului, norma fiind dominată de tradiție și activînd mijloacele
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
și în diferite faze ale limbii literare. Astfel, în cazul limbii populare, tradiția impune o anumită folosire a posibilităților sistemului, norma fiind dominată de tradiție și activînd mijloacele sistemului în funcție de ea. În cazul limbii literare premoderne, cînd este specifică norma cutumiară, sistemul este cel care domină tradiția (el este anterior tradiției), dar tradiția rămîne dominanta normei, fiindcă norma este rezultatul tradiției manifestate în cadrul sistemului, această tradiție valorificînd sau neglijînd posibilitățile sistemului. În limbile literare moderne, tradiția este înlocuită de normare și
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
această tradiție valorificînd sau neglijînd posibilitățile sistemului. În limbile literare moderne, tradiția este înlocuită de normare și, de aceea, norma este rezultatul actului de normare realizat în cadrele sistemului aflat și de data aceasta în condiția de anterioritate. Atît norma cutumiară a limbii literare, cît și norma legiferată pot institui tradiții, manifestate uneori cu intensitate și cu durată apreciabilă. Despre existența normei în folosirea limbii discută și Traian H e r s e n i, după care, limba este nu numai
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
a vorbi corect" și, pe de altă parte, cum trebuie procedat pentru "a vorbi cînd și cum se cuvine"156. Această dublă perspectivă în manifestarea normei lingvistice are aplicabilitate atît la nivelul limbii populare, cît și nivel literar, încît normele cutumiare și cele legiferate au în vedere ambele aspecte, concordanța cu structurile limbii (și cu tipul ei) și înscrierea în exigențele stabilite de tradiție și de uzul curent. Lingvistica limbii populare și lingvistica limbii literare Din constatarea diferențelor dintre statutul limbii
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
care se ghidează folosirea limbii literare. Este drept că există perioade în istoria limbilor literare, de obicei perioadele lor vechi, cînd nu există norme legiferate, dar aceasta nu înseamnă că lipsesc orice norme, fiindcă, prin imitație, se respectă anumite norme cutumiare, fără ca acestea să coincidă întotdeauna cu norma limbii populare. Faptul devine evident dacă avem în vedere că, de exemplu, vechea limbă literară românească nu a cunoscut norme academice, variantele ei (dialectele) fiind caracterizate prin norme cutumiare. Dar, varianta moldovenească a
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
se respectă anumite norme cutumiare, fără ca acestea să coincidă întotdeauna cu norma limbii populare. Faptul devine evident dacă avem în vedere că, de exemplu, vechea limbă literară românească nu a cunoscut norme academice, variantele ei (dialectele) fiind caracterizate prin norme cutumiare. Dar, varianta moldovenească a vechii limbi literare nu urma norma locală a graiului, ci propria sa tradiție, bazată pe graiurile nord-ardelenești și maramureșene, avea deci o normă-cutumă divergentă în parte aceleia dictate de grai. Nici norma vechiului dialect literar muntenesc
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
specifice altor graiuri. Rezultă din aceasta că norma limbii populare și norma limbii literare au permanent un statut diferit și pot avea chiar orientări și conținuturi diferite. La Eugen Coșeriu se constată o extindere a principiilor după care funcționează norma cutumiară de la nivelul limbii populare la nivelul întregii limbi, prin selectarea laturii funcționale și formale în sistem și prin anularea importanței normei legiferate, care rămîne o specie a celei cutumiare. De aceea, expunîndu-și teoria despre sistem și normă, Coșeriu notează, de
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
Coșeriu se constată o extindere a principiilor după care funcționează norma cutumiară de la nivelul limbii populare la nivelul întregii limbi, prin selectarea laturii funcționale și formale în sistem și prin anularea importanței normei legiferate, care rămîne o specie a celei cutumiare. De aceea, expunîndu-și teoria despre sistem și normă, Coșeriu notează, de exemplu, că deși sistemul admite două plurale pentru chibrit (în -e și în -uri) norma "nu este indiferentă" preferînd una dintre cele două forme 219. Se deduce de aici
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
dintre cele două forme 219. Se deduce de aici că norma limbii realizează selecția (preferința pentru forma de plural chibrituri), cînd, de fapt, aici acționează norma legiferată a limbii literare. Trebuie admis deci că există o normă a limbii literare (cutumiară sau legiferată) în paralel cu norma lingvistică de la nivelul limbii populare, aceasta fiind însă baza pentru cealaltă. Așa cum norma lingvistică produce o selecție între posibilitățile sistemului, norma literară produce o selecție a modelelor normei lingvistice, anulînd în primul rînd diversitatea
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
acest context, libertatea se corelează cu normativitatea, cu regulile de folosire a limbii, atît din punctul de vedere al elementelor ei, cît și din acela al coordonatelor sociale și culturale care determină folosirea acestor elemente. Normele limbii −fie că sînt cutumiare, fie că sînt legiferate− au însă caracter istoric, se pot deci schimba, ele avînd un rol funcțional din perspectivă sincronică și un rol disfuncțional din perspectivă diacronică (fiindcă ele tind să frîneze evoluția lingvistică). Schimbarea limbii se realizează, ca atare
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
să creeze, răspunsul ar fi că aceasta permite realizarea a ceea ce nu a mai fost înfăptuit, prin exploatarea virtualităților oferite de sistemul limbii dar nerealizate încă, uneori cu abateri (admisibile) de la norma limbii (prin normă înțelegîndu-se, în primul rînd, normele cutumiare și, în al doilea rînd, cele legiferate). Apare însă acum problema dacă aceste virtualități sînt în tr-adevăr infinite, încît să permită creația permanentă a tuturor vorbitorilor, mai ales că norma limbii (cea cutumiară) restrînge pentru fiecare grup dialectal, profesional și
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
prin normă înțelegîndu-se, în primul rînd, normele cutumiare și, în al doilea rînd, cele legiferate). Apare însă acum problema dacă aceste virtualități sînt în tr-adevăr infinite, încît să permită creația permanentă a tuturor vorbitorilor, mai ales că norma limbii (cea cutumiară) restrînge pentru fiecare grup dialectal, profesional și cultural posibilitățile sistemului. Se pune apoi chestiunea dacă sistemul este imuabil, construit într-o limbă pe toată durata existenței ei sau dacă este el însuși în transformare. Cît privește acest ultim aspect, se
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
141-155. Urse, Laureana. 2005. Stiluri de viață ale clasei de mijloc rurale, în Calitatea vieții, XVI, 3-4. Uslaner, Eric. 2002. The Moral Foundations of Trust. Cambridge: Cambridge University Press. Vasile, Monica. 2008. Un fond fără formă obștea vrânceană. Statutar și cutumiar în dinamica definirii unui sistem de proprietate colectivă, în Sociologie Românească, vol. VI, 1, pp: 56-73. Vasiliu, Florica (coord.) 2005. Globalizarea și identitatea socio-culturală. Sibiu: Editura Universității "Lucian Blaga". Vasiliu, Florica. 2005. Identități multiple și impactul acestora asupra dezvoltării (cazul
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]