966 matches
-
moșie și un alt auto, mobilizat de Doru, o căutau. Înainte de sosirea ei se petrecuseră grozăvii. EJ găsise pe Lenora căzută într-un fel de sincopă apoplectică, cu gura încleștată, cu un ochi vânăt, plină de contuziuni și arsuri. Jumătate cuverturii, percleluțele erau arse, Doru nu era de recunoscut: cu ochii bolboșați, cu părul vâlvoi, năuc. Slugile fugiseră în toate părțile și baba o luase razna pentru totdeauna. Lina se speriase așa de tare că nu fusese bună de nimic și
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
ușă. Este încuiată și solidă. Se uită în jur să vadă ce-ar putea folosi. Arme? Nu. Frânghii. Nu. Poate ar fi bine să rupă un cearceaf, să-l folosească drept frânghie. Un cearceaf. O idee bună. Foarte bună. Trage cuvertura de pe pat și se pregătește s-o rupă fâșii. Este o bucată de material uzat și slinos, cu un model ca de batic, care abia se vede în lumina slabă. Oare ce reprezintă? Îl răsucește în mâini, simțindu-i textura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
iatac nupțial. Am auzit despre ritualurile imperiale de nuntă de la Fann Sora cea Mare. Sunt familiară cu patul nupțial și cu perdelele sale din voal de culoarea soarelui, acoperite cu modele simbolizând fertilitatea. Îmi amintesc cum mi-a descris Fann cuvertura din satin galben aprins, brodată cu o sută de copii care se joacă. Peste ani, Nuharoo mi-a povestit că parfumul din iatacul imperial era cel mai dulce din câte a întâlnit vreodată. Mirosul venea chiar de la patul nupțial, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
picturi vechi. Inima mea mă dojenește: Ce altceva ai mai vrea, ce altceva ai mai putea să-ți dorești, Orhideea? Îmi este frig, dar mi s-a spus să las ușa deschisă în timpul zilei. Stau pe pat, acoperită cu o cuvertură bej, și mă sprijin de cele opt cuverturi împăturite, confecționate din mătase și bumbac de cea mai bună calitate, care sunt așezate una peste alta la perete. Perdelele patului, lungi până la pământ sunt brodate cu glicine albe. Pe bordura roșie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
ai mai vrea, ce altceva ai mai putea să-ți dorești, Orhideea? Îmi este frig, dar mi s-a spus să las ușa deschisă în timpul zilei. Stau pe pat, acoperită cu o cuvertură bej, și mă sprijin de cele opt cuverturi împăturite, confecționate din mătase și bumbac de cea mai bună calitate, care sunt așezate una peste alta la perete. Perdelele patului, lungi până la pământ sunt brodate cu glicine albe. Pe bordura roșie sunt brodați bujori roz și verzi. Îl zăresc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
perete. În mijlocul încăperii se află patul Majestății Sale. Eunucii care m-au adus pleacă și sunt înlocuiți de un grup de eunuci de-ai lui Hsien Feng, îmbrăcați în robe frumoase din mătase galbenă. Scot repede așternuturi brodate, pături și cuverturi. După ce fac patul, mă ridică ușurel pe marginea imensei sale suprafețe și mă lasă singură în cameră. Intră un alt grup de eunuci. Fiecare ține în mâini vase fierbinți din cupru, cu ajutorul cărora încălzesc așternuturile. Apoi mă desfășoară de țesătura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
de o pernă. Își întoarce capul, și în acest moment privirile noastre se întâlnesc. Nici cea mai mică umbră de surpriză nu se zărește în ochii lui. A avea o fată în pat e pentru el ca și cum ar avea o cuvertură în plus. Nu întrezăresc nici o scânteie de interes în ochii lui mari și oblici. Abia acum încep să-mi amintesc înfățișarea împăratului din prima zi în care l-am întâlnit, și realizez că e la fel de frumos ca atunci - bărbia rasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
dând la iveală o cutie sculptată din lac roșu. Shim continuă: — De la Majestatea Sa, împărăteasa Nuharoo, opt lingouri din aur și argint, opt ruyi purtătoare de noroc, patru bani de aur și argint, patru pături din bumbac pentru iarnă, patru cuverturi și cearșafuri din bumbac, patru haine de iarnă, patru perechi de pantaloni, patru perechi de șosete și două perne! Restul oaspeților se prezintă cu darurile potrivit rangului și vârstei. Cadourile sunt mai mult sau mai puțin asemănătoare, cu excepția cantității și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
ei expuse sugerează că tânjește după el. Spre uimirea mea, picioarele îi sunt legate. Lumina din vasul de ulei emană un miros dulce și răspândește raze portocalii. Ea adaugă căldură mobilei roșii. Pe o masă, în colț, sunt teancuri de cuverturi, pături, cearșafuri și perne. Mormântul e primitor precum un dormitor. Masa și scaunul îmi sunt familiare, sunt cele pe care le-a folosit Hsien Feng. Spătarul înalt al scaunului este sculptat cu crini. Îmi amintesc că odată mi-am agățat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
aveam senzația că din odaia de alături ne pîndește maică-sa. Nu îndrăzneam s-o urmez acolo. Rămas singur, mă mărgineam să inventariez iatacul: pe lîngă cele observate mai înainte, înregistrai o față de masă din macramé cu volănașe roz, o cuvertură destrămată pe divan ș-un covoraș pe jos, țesut din iută. Fata revenea senină, instalînd între dînsa și mine o barieră din caiete. Sîrguincioși, reîncepeam lectura pînă cînd, în mine, exploda din nou dorința. Atunci, pe sub caiet, căutam mîna fetei
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
în acel moment, acoperișul începu să strălucească palid, în lumina lunii. Medicul pe care-l trimisese Hideyoshi era lângă pat, împreună cu vasalii lui Hanbei. Coliba era abia înjghebată dintr-un gard de lemn, dar, peste rogojinile de stuf, fuseseră așternute cuverturi albe și, într-un colț, stătea un paravan pliant. — Hanbei, mă auzi? Eu sunt, Hideyoshi. Cum te simți? Hideyoshi se așeză încet lângă prietenul său, privind chipul de pe pernă. Poate din cauza întunericului, fața lui Hanbei era translucidă ca un giuvaer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
pâlpâia ca și cum ar fi fost zgâlțâită de un spirit rău. Mitsuhide se întoarse pe partea cealaltă. Cu toate că era anotimpul nopților scurte, avea impresia că dimineața nu mai venea. În sfârșit, chiar când respirația îi redevenise adâncă și regulată, dădu iarăși cuvertura la o parte și se ridică, cu o tresărire. — E cineva acolo? strigă el, spre odăile pajilor. Undeva, departe, se deschise o ușă glisantă. Pajul de gardă intră tăcut și se prosternă la podea. — Spune-i lui Matabei să vină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Trebuia să fie chiar așa de mic? Cele două paturi minuscule înghesuite înăuntru abia dacă încăpeau. în afara dimensiunilor, sau mai curând a lipsei lor, asemănările încăperii cu o chilie de călugăr se opreau acolo. Asta dacă nu cumva călugării aveau cuverturi sintetice roz, de genul ălora care se fabricau pe când eram copil, prin anii șaptezeci. Și care nu semănau deloc cu cearșafurile irlandeze, albe și apretate, la care mă așteptasem. Trecând pe lângă pat, am auzit un pocnet înfundat, ca și când atmosfera ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
sticla de Valium din chiloți care era cât pe ce să-mi spintece măruntaiele! Când durerea s-a mai potolit, am pescuit sticla și am decis s-o ascund în comoda de lângă pat. Dar când am încercat să mă ridic, cuvertura roz s-a lipit de mine. Cum încercam s-o desprind, alt colț se lipea la loc. Eram frustrată, dezamăgită și de-a dreptul furibundă! 9tc "9" Haide, m-am îmbărbătat singură. Să luăm partea bună a lucrurilor! Gândește-te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
le ignore, oricâte enigme ar fi conținut. Nu, nu existau, se spulberau instantaneu. Singura realitate în care trăia: o nouă zi. Primăvara, iarna, toamna sau vara, totuna. Noaptea rămânea o paranteză uitată, o afazie. Lumina dimineții se așezase, cuminte, pe cuvertura albă a canapelei. Pe canapea, Tolea freca pudra nes pe fundul ceștii de cafea. Încet, încet... Așadar, curând, din nou la locul ispășirii. „N-a venit încă profesorul?“, avea să întrebe ciocănitoarea Gina, dacă Tolea întârzia, cumva, și în această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
vino. Glasul își recăpătase vibrația, termicitatea. Avansa prudent, clătinându-se pe stânga, se îndreptau spre ușa din fundul sufrageriei. Trecură printr-un scurt vestibul gol, ghidul deschise o altă ușă. — Aici e dormitorul lor. Un dormitor alb, pat dublu. O cuvertură de lână groasă, albă. Noptiere albe, de o parte și de alta a patului. Lângă fereastră, o măsuță rotundă, albă. Un taburet alb. Pe perete, oglinda rotundă, în ramă albă. Erau deja în fața altei uși. — Aici e laboratorul lui Tavi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
să cadă de pe marginea patului. Nu-mi vine să cred. Eu bat câmpii aici despre Donald și prietenul lui Tim, Shane, iar tu te întâlnești cu un un afurisit de superstar. Păi asta e, îi spun, jucându-mă cu ciucurii cuverturii. Dar am senzația că se întâlnește și cu altele. —Probabil, îmi răspunde Debbie calmă. Dar ai ceva șanse, nu? Ți-a cerut numărul de telefon. Hei, am fost acolo, așa că nimeni nu poate spune că tu ai umblat după el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
acesteia și la fusta cea nouă care stă atârnată de ușa de la garderobă. — Cancer Research ? spune nedumerit, privind eticheta. Ce Înseamnă... — E un magazin, spun ușor sfidătoare. Un magazin second-hand. — A. Aprobă din cap cu Înțelegere plină de tact. Frumoasă cuvertură, adaugă zâmbind. — E o glumă, spun iute. E la mișto. Doamne, ce jenant. Trebuia s-o fi schimbat. Acum, Jack se uită uluit În sertarul deschis de la masa de toaletă, plin până la refuz cu farduri. — Câte rujuri ai ? — Ăă, câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
pomenit de sânii mei. La televizor. — Când iese În oraș, se joacă de-a ființa sofisticată, dar pe pat... Mi-e atât de teamă, Încât mă ia cu leșin. Nu. Nu. Te rog, nu. Te rog, te rog... — ... are o cuvertură cu Barbie. Asistența izbucnește Într-un râs copios și-mi Îngrop fața În mâini. Îmi vine să intru-n pământ de rușine. Nu trebuia să știe nimeni despre cuvertura mea Barbie. Absolut nimeni. — E sexi ? Întreabă moderatorul și aproape că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Nu. Nu. Te rog, nu. Te rog, te rog... — ... are o cuvertură cu Barbie. Asistența izbucnește Într-un râs copios și-mi Îngrop fața În mâini. Îmi vine să intru-n pământ de rușine. Nu trebuia să știe nimeni despre cuvertura mea Barbie. Absolut nimeni. — E sexi ? Întreabă moderatorul și aproape că-mi stă inima. Mă holbez la ecran, și mi-e atât de frică Încât uit să respir. Oare ce răspuns o să dea ? — E foarte senzuală, spune Jack imediat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
cu Întrebări. Nici nu mai sunt În stare să gândesc de zarvă ce e. — De-asta a venit În Anglia ? Să te vadă ? — Te măriți cu el ? — Știi, nu arăți ca și cum ai avea 58 de kile... E adevărat, ai o cuvertură Barbie ? — Și, În fantezia lesbiană, erați doar voi două sau... — Ai făcut sex cu Jack Harper la birou ? — De-asta i-ai dat papucii lui Connor ? Nu mai suport. Trebuie să ies de aici. Acum. Fără să mă uit la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
mult ca sigur că, Între timp, a apărut cine știe ce zvon mult mai palpitant. Precis că toată lumea va vorbi despre... fotbal. Sau despre politică sau chestii din astea. Exact. Împing ușa de sticlă cu optimism și intru, cu capul sus. — ... o cuvertură Barbie ! aud imediat În jurul meu, din partea opusă a holului de marmură. Un tip de la contabilitate se Întreține cu o femeie cu ecuson de vizitator, care Îl ascultă avidă. — ... și-o punea tot timpul ăsta cu Jack Harper ? aud o voce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
să spun, de ce naiba ar face cineva așa ceva ? OK. Deci... n-au uitat de mine. Tot optimismul Îmi moare brusc și, o fracțiune de secundă, mă gândesc să o zbughesc la fugă și să-mi petrec tot restul vieții sub cuvertură. Dar nu pot face asta. În primul rând, pentru că, după maximum o săptămână, m-aș urca pe pereți de plictiseală. În al doilea rând... pentru că trebuie să-i Înfrunt. Trebuie neapărat să fac asta. Cu pumnii Încordați pe lângă mine, Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
nici vreuneia dintre rudele mele. S-au prefăcut cu toții ani de zile, așa cum ai făcut și tu. Acum am Înțeles o serie de lucruri. Ridică ușor vocea, de surescitare. Știi, de Crăciunul trecut, i-am făcut bunicii mele o ditamai cuvertură pentru canapea, și ea mi-a zis că i-au furat-o hoții. Dar, pe bune, ce hoți mai sunt și ăia care fură o husă croșetată pentru canapea ? — Katie, nu știu ce să zic... — Emma, de ce nu mi-ai spus mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
peisaj... — Furat de peisaj ? Mă trece un nou val de furie. Jack, ai făcut public fiecare amănunt despre mine ! — Știu și Îmi pare rău... — Ai spus lumii Întregi ce lenjerie port... le-ai dat detalii despre viața mea sexuală... despre cuvertura mea Barbie, dar fără să le spui că e la mișto... — Emma, Îmi pare rău... — Le-ai spus ce greutate am ! Ridic glasul până devine un țipăt. Și nici măcar nu le-ai spus adevărul ! — Emma, Îmi pare sincer rău... Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]