1,517 matches
-
au secat fiori de iad și gheață, Simțindu-i inima bătând în clocot viu. Copilă când eram, știam că toamna-i moartă Și o vedeam mereu cu sufletul uscat De vânturi seci ce-i pârjoleau prin doruri, Săpându-i prin dârele de lacrimi în obraz. Nesigură m-am ghemuit sub mantia-i de frunze, În tulbura-i neliniște și-n freamătu-i gemut, Și m-am topit prin golul din sufletu-i fierbinte, Ce sta strivit și stors de sânu-i gârbovit. În
ȘI TOAMNA ESTE VIE de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384398_a_385727]
-
Stăvilar aș punen-n ceruri Și le-aș strânge la un loc, Într-o clipă dintre vremuri, Să-mi găsesc al meu soroc! Tu lumină ce din veacuri, Către noi mereu pornești, Poposește-n aste trupuri Și să nu le părăsești. Dâre albe lasă-n ceruri În a lor lungă mișcare, Anii noștri parcă-s fluturi, Din a lor eternă stare. Te găsesc în colț de lume În vremelnic-așteptare Steaua mea fără de nume, Să-mi fii mie luminare! Lumea ta îmi este
STELE CĂZĂTOARE de DANIEL DAC în ediţia nr. 2043 din 04 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383835_a_385164]
-
LA SCARĂ. Nu trebuie decât să cobor și să urc! Restul e viitorul. Călătorie sprâncenată, prietene! E o zi care duhnește a albastru și nemărginire: ființele există de la cap în sus, iar lucrurile de la nume mai departe. Vocea umană lasă dâre sonore în atmosfera îmbâcsită de lesturile toride ale verii. Fiecare individ ”răsună” clar și distinct. Fără dubii. Filtrată de simțuri, realitatea își ocupă din nou locul predestinat. Recenta aură semantică îi vine perfect, camuflând-o în cotidianul cel mai plat
58 (CINCIZECI ȘI OPT) de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1867 din 10 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383945_a_385274]
-
curțile oamenilor. Din când în când lasă buchetul de busuioc în găleată și din spate se apropie cu pași mărunți și repezi cântărețul care-i înmânează cădelnița cu tăciuni aprinși peste care presară din abundență tămâie, lăsând în urma lor o dâră uriașă de fum și miros îmbietor. - Fugiți, fugiți hoților și mincinoșilor de la poarta mea!... Pleacă prăpăditule din calea ortacilor mei... Pleacă Ștefane cu ceata ta!... Dispari Ștefane cu aghiotanții tăi din rai... Văleuuu, ăsta coboară raiul pe pământ!... Credincioșii mei
VI. ZONA DUHURILOR RELE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1392 din 23 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383931_a_385260]
-
făcută cu o zi înainte, în cuptorul din curte. Caut eu și în firidă și descopăr o cană aproape plină cu un lichid care semăna perfect cu laptele consumat de dimineață, mai ales că pe afară era murdară de o dâră care tare semănă cu o coajă de lapte cu cafea. Cum în încăpere era semiîntuneric, din graba de a mânca ceva cât mai repede, ca să-mi astâmpăr foamea de copil, nu m-am retras într-o zonă mai luminoasă, să
CELE PATRU INTALNIRI CU MOARTEA. de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384089_a_385418]
-
periculoși pentru organismul uman, cum ar fi gripa porcină... - Ai dreptate, am un purceluș care strănută ori de câte ori sosește în sat un domn parfumat, așa ca tine! - ...gripa aviară... - De, avioane tușind n-am auzit... Mai trec unele pe deasupra lăsând o dâră de fum. - ...și boala vacii nebune. - Nu-i bai! Asta-i la noi de când lumea! E un obicei încetățenit din tată-n fiu să rostești când o pui la jug: „Na, boalo! Hăis, Joiano! Cea, Priano!” - Uf! - răsuflară ușurați cei
IX. UN MUSAFIR CIUDAT de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384104_a_385433]
-
dar imaculat, Ofrandă mă vrea zeitatea păgână Când îmi săruți cu-ardoare, trup pontificat Cânt, lut albastru, modelat de-a ta mână... Zidindu-mă-n taină, topindu-mă-n noapte Simțirii de rai, nediluate trăiri Găsește-mă-n zori, după dâra de șoapte Tu, Rege al celei mai sfinte iubiri... M-adorni cu sidefuri pe trup, Galatee Te picuri ca mirul, din tot Preaînaltul Mă zbori, forța ta radiind curcubee.... Să-mi fii Dumnezeul, doar tu și nu altul! Antonela Stoica 8
ZIDEȘTE-MĂ ÎN TINE de ANTONELA STOICA în ediţia nr. 2232 din 09 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382992_a_384321]
-
însă... niciodată nu mersese pe acest drum pe vreme de iarnă. Când a ajuns la pâlcul de salcâmi de la marginea Lisei a rămas derutat de albul zăpezii căzută abundent în noaptea trecută. Noroc că firul plumburiu al pârâului nu înghețase. Dâra lui șerpuită mai desena pe coala albă a peisajului, o urmă subțire, fumurie, cu sclipiri argintii în ramurile sălciilor încărcate cu clopoței ireali de chiciură. Aproape de dâra șerpuită se distingeau două șleauri paralele cu luciri pe coame, semn că peste
NUIAUA FERMECATĂ-FANTEZIE FEERICĂ DIN VOL. MAGIA COLINDEI(PARTEA ÎNTÂI) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1800 din 05 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383060_a_384389]
-
căzută abundent în noaptea trecută. Noroc că firul plumburiu al pârâului nu înghețase. Dâra lui șerpuită mai desena pe coala albă a peisajului, o urmă subțire, fumurie, cu sclipiri argintii în ramurile sălciilor încărcate cu clopoței ireali de chiciură. Aproape de dâra șerpuită se distingeau două șleauri paralele cu luciri pe coame, semn că peste zi, după ninsoare se încumetaseră câteva sănii să treacă pe acolo. -Aha, se dumiri Tudorel. Merg pe urmele săniilor fără nici o grijă! Cum, fără grijă? Dacă săniile
NUIAUA FERMECATĂ-FANTEZIE FEERICĂ DIN VOL. MAGIA COLINDEI(PARTEA ÎNTÂI) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1800 din 05 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383060_a_384389]
-
Cine a mai plecat pe vremea asta la Turnu, când Piatra e la o aruncătură de băț?... Mă, nu fi prost! Au plecat oameni și la Turnu, că la Piatra sunt puține prăvălii. Așa își frământa mintea cu ochii pe dâra șerpuită și șleaurile cu sclipiri. Ridicase gulerul paltonului și trăsese căciula până la sprâncene. Ca să nu-i înghețe mâinile,deși avea mănuși,le înfundase în buzunarele largi ale paltonului. Cu o mână în buzunar, ținea capătul mult râvnitei nuiele ce se
NUIAUA FERMECATĂ-FANTEZIE FEERICĂ DIN VOL. MAGIA COLINDEI(PARTEA ÎNTÂI) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1800 din 05 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383060_a_384389]
-
vedea el, de a îi refuza, mai bine voia să pară dur. Așa îi ținea pe toți la distanță.Toate acestea Mihai avea să le afle cu trecerea timpului. În acea dimineață frumoasă de mai cu cerul limpede fără nici o dâră de nori, doar o funie trasă pe bolta cerească de trecerea unui avion, Ion cu pălărie nouă pe cap, o avea de mai mulți ani dar nu avusese ocazia să o poarte, a venit în odaia în care Mihai se
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ XV de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2289 din 07 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385349_a_386678]
-
cu bentiță tricoloră. Lazăr Lădariu a dobândit, prin șlefuirea sa permanentă cu Piatră de Hotar, taina clădirii caracterului după chipul și asemănarea Legii pământului. Nu poți fi iubitor de Neam și Țară dacă nu ți-ai încrustat pe răbojul vieții dârele aspre ale istoriei poporului tău. Or, Lazăr Lădariu este identic cu spiritul, sufletul și corpusul acestui Neam ancestral, așa cum au fost toți cei ce au rămas în eterna noastră amintire. Sunt obligat să scriu aceste rânduri, pentru că ele vin dintr-
Lui Lazăr Ladariu, Omul cu suflet de Ţară. [Corola-blog/BlogPost/92414_a_93706]
-
-se, apoi căzând. Toată baricada scoase un strigăt: dar în pigmeul acesta era ceva din uriașul Anteu: ștrengarul când atingea caldarâmul era ca uriașul când atingea pământul; Gavroche căzuse numai ca să se ridice mai bine. Rămase în capul oaselor; o dâră lungă de sânge îi brăzda obrazul. Ridică mâinile în sus, privi în partea de unde venise glonțul și începu să cânte: Nu isprăvi. Al doilea glonț al aceluiași pușcaș îl opri scurt. De data aceasta căzu cu fața la pământ și nu mai
GAVROCHE ÎN LITERATURA FRANCEZĂ ŞI ISTORIA ROMÂNIEI [Corola-blog/BlogPost/92494_a_93786]
-
a VI-a. Iată că, sub egida Consiliului local și a primarului Constantin Gherghe, un eveniment deosebit se perpetuează și, la sfârșit de an, spre aducere aminte și cinstire, sunt sărbătoriți oamenii locului, oameni care lasă ceva în urma lor, o dâră, semenilor. Sunt aceștia valori ale neamului românesc, ale orașului și județului Mehedinți. Anul acesta au fost omagiate 30 de personalități. Li s-au acordat premii simbolice, dar și câte un portret executat în goașe de renumitul Ștefan Popa Popas. Premiile
Drobeta Turnu Severin – miracolul de la porţile de fier ale Dunării [Corola-blog/BlogPost/92487_a_93779]
-
de la Nanterre la Place de la Concorde, Paris (vreo 20 km), și am avut un accident la o intersecție. Mi-am făcut două răni la fiecare genunchi, și am ajuns la consulat cu ciorapii de nylon lipiți de piele si cu dâre de sânge. Vorbisem cu aceeași secretară de la Consulatul American de probabil 9-10 ori. De fiecare dată îmi spusese că nu știe nici o organizație care m-ar putea ajuta să emigrez în America. De data aceea însă, mi-a spus: „Ai
O ROMÂNCĂ ADEVĂRATĂ (I) de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2345 din 02 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383055_a_384384]
-
vaporul de la Constanța! A fixat cu creta un punct pe tablă: - Aici este Constanța! Acum mergem cu vaporul aproape de malul Mării Negre până la strâmtoarea Bosfor. Intrăm în Marea Marmara, prin Dardanele... Și creta din mâna domnului Arsu lăsa pe tablă o dâră albă, care contura Europa. Când ajungea la Istanbul, Atena și alte țări, capitale și orașe importante, creta se oprea în acel punct și nu pleca mai departe până nu ne spunea tot ce considera că trebuie să știm despre țara
DOMNUL ARSU (DIN VOL. DOMNIȘOARA IULIA) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1903 din 17 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383080_a_384409]
-
tot ce considera că trebuie să știm despre țara, orașul sau locul respectiv. Despre oamenii acelui loc, ocupațiile lor, istoria și legăturile lor cu țara noastră. Eram pur și simplu fascinați de această călătorie imaginară, pe puntea tibișirului vapor și dâra sa magică de valuri spumoase, care desprindea conturul continentului din întunericul de pe suprafața tablei. Urmăream, fără să mai respirăm, dâra de cretă prin Marea Adriatică, mângâiam „cizma italică” apoi litoralul iberic, treceam triumfători Gibraltarul, înfruntam furtunile din golful Biscaia, treceam prin
DOMNUL ARSU (DIN VOL. DOMNIȘOARA IULIA) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1903 din 17 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383080_a_384409]
-
și legăturile lor cu țara noastră. Eram pur și simplu fascinați de această călătorie imaginară, pe puntea tibișirului vapor și dâra sa magică de valuri spumoase, care desprindea conturul continentului din întunericul de pe suprafața tablei. Urmăream, fără să mai respirăm, dâra de cretă prin Marea Adriatică, mângâiam „cizma italică” apoi litoralul iberic, treceam triumfători Gibraltarul, înfruntam furtunile din golful Biscaia, treceam prin Marea Mânecii, conturând arhipelagul britanic și...ce să vă mai spun? După ce ne-am bălăcit prin Marea Baltică, conturându-i golfurile
DOMNUL ARSU (DIN VOL. DOMNIȘOARA IULIA) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1903 din 17 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383080_a_384409]
-
decembrie 2015. Lui Tudorel i se păru că a intrat în sala palatului...Deși niciodată nu văzuse cum arată un palat împărătesc. Dar, în acest decor ireal, este ușor să vezi cum Izvoraș-împărat se ridică de pe tron și pleacă pe dâra invizibilă a pârâului, străjuită de lăncierii aurii (adică tulpinele de papură). Și ce costume fantastice aveau lăncierii ăștia! Dacă priveai în ochii lui Tudorel îi vedeai cu uniforme din fir de aur, cu fireturi argintii, căciuli albe, mițoase și săbii
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
mai mult Lui Tudorel i se păru că a intrat în sala palatului...Deși niciodată nu văzuse cum arată un palat împărătesc. Dar, în acest decor ireal, este ușor să vezi cum Izvoraș-împărat se ridică de pe tron și pleacă pe dâra invizibilă a pârâului, străjuită de lăncierii aurii (adică tulpinele de papură). Și ce costume fantastice aveau lăncierii ăștia! Dacă priveai în ochii lui Tudorel îi vedeai cu uniforme din fir de aur, cu fireturi argintii, căciuli albe, mițoase și săbii
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
magia cultivând Delta Nilului și nici indienii yoga călărind elefanții prin junglă. Vei opune unei lumi dispărute una fictivă, s-ar putea să declanșezi forțe necunoscute, imposibil de controlat. Chiar dacă dispui de puteri față de care cele ale Magistratului sunt insignifiante. Dâra ta de creion ori de cerneală devine Lege. Adulmeci, pândești. Viezure de bloc. Privești prin orificiile lăsate de către constructor: duhoarea gazelor de eșapament și a orașului în fermentație te țin acasă. Tragi cu urechea. Câteva zeci de secunde, nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
nu o rabie oarecare. Poți să aduni simultan, în Piață, pe Isus, pe Mahomed și pe Buda. Să inventezi un nou Profet. Să-i implici într-o acțiune comună de salvare a Stațiunii, pentru că nu mai întrevezi nici una. Scrii. O dâră de cerneală, întreruptă din loc în loc, închide, tainic, o poveste născocită. Tainic, pentru că aproape fiecare pagină e un spațiu criptic. „Adevărata poveste e numai pentru autor”, ți-ai notat în jurnal. Cineva, intrând în camera ta, a văzut harta Stațiunii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
brodat un scut, unde cinci culori se succedau În benzi verticale. Probabil că Guido Îi observase privirea, pentru că arătă spre propria inimă. — Există cinci monștri pe drumul tău, Îi zise. Apoi schiță un pentagon În văzduh. Degetul său lăsa o dâră de sânge ca aceea de pe pieptul lui Ambrogio. — Ce vrei să-mi spui? Întrebă Dante neliniștit, În timp ce urma din aer se risipea Încetul cu Încetul. — Noi, morții, suntem orbi În privința prezentului, Întrucât În prezent este existența, care ne e refuzată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
pe ce ca flăcările să Îl atingă, când dintr-o dată se trezi. Se ridică din pat tremurând. Privirea Îi alergă spre fereastra deschisă, În căutarea astrului pe care Îl visase. Se arătau zorii. Înaltă peste zare, abia Învăluită de primele dâre subțiri de lumină albastră, Venus strălucea de-ți lua ochii. Era astrul indicat de Guido,Înainte să se facă nevăzut În flăcări. Dante era uluit: prietenul său nu era mort. O știa cu siguranță. Atunci, de ce Îi apăruse ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
cu soare. O, Mare Neagră! Câți poeți, prozatori, critici nu ți-au cântat cu meșteșugite cuvinte valurile vijelioase! Pe câți mateloți cuprins-ai de-ai morții reci fiori! Câte lighioane groaznice la vedere și atingere adăpostești în întunericu-ți matern! Pe dâra albă de spumă din urma corăbiei, cei patru eroi ai noștri priveau jucându-se delfini albăstrii ce-și dovedeau inteligența înotând în formație de semilună, rechini bătrâni ce emigraseră din Mediterană în urma bătăliei de la Lepanto, pisici de mare îndreptându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]