388 matches
-
în coloană, ca-ntr-o conductă a unui vechi castel de apă, și de-acolo se-mpărțea în țevile nervilor cranieni, ai celor intercostali, ai celor ce coborau către obositele sale organe, către pielea sa veștejită. Bătrânul deveni o statuie dăltuită în piatra străvezie a amurgului. Acum gheața se topise cu totul, până la marginea lumii, și valurile imprevizibile și imposibil de descris agitau ușor gelatina groasă a mării. Generații de topologi s-ar fi stins înainte să poată prinde-n formulele
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
vostru. Mi-e greu să-ți înțeleg altfel vorbele... ― Nu înțelegi încă, dar nu-i nimic. Vom fi drepți cu tine, în ciuda Profeției! ― Ce vrei să zici? ― Se spune că zidurile Abației nu pot fi dărâmate decât cu un ciocan dăltuit din chiar pietrele lor. ― Și ce să însemne aceste cuvinte, frate? ― Exact ceea ce sugerează înșiruirea lor. ― Chiar crezi că am venit aici nepregătit? ― Nu am trufia asta, Rim! Știu că ești un quint... ― Și-atunci, ce vrei să-mi spui
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
putea lua ochii însă de la cel pe care Abatele îl numise Rim. Nu era un călugăr obișnuit. Era proaspăt tuns și avea un fel ciudat de a ședea nemișcat. Își concentra privirile și văzu cum trăsăturile feței lui Rim erau dăltuite parcă în piatră. Parcă stă la pîndă! Parcă e un hultan care stă la pîndă! Stin se hotărî să se ferească din calea acestui frate ostaș. Privi peste mulțime și întîlni ochii Mariei. Și ea îl căuta. Porni spre stejarul
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
râsul Îndrăgostiților, În veghea nocturnă, când auzi xilofonul de fildeș al pustiului. Amintiți-vă pâlnia telefoanelor turmentate de codul iluziilor și ascultați vuietul de șrapnel al urii În fiecare zi și fiecare oră și fiecare clipă a secolelor devenite piatră. Dăltuiți amintirea ororii În calendarele voastre diurne și nocturne, superbele zile și nopți ale incertitudinii, și repetați-le fiilor voștri și fiilor dușmanilor voștri. Dacă acesta este un om Întreabă acum pribeagul ascultând, alături, umbra venită, și ea, În cetatea Cărții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
și a scos două pungi și mi le-a dăruit țipând să audă straja și toți câți or mai fi fost în sală: „Dorim să fim și noi pomeniți în asemenea biserică minunată”. — Și? — E iarnă, domnia ta, și nu pot dăltui lemnul, dar iată înaintez cu voia lui Dumnezeu la Sfântul Epitaf. Lucrez și la lumina lumânărilor, când tiparnița îmi înghite timpul zilei. Am poruncit la Nucetul Târgoviștei să taie cei mai mari patru nuci, cu trunchiuri sănătoase și întregi, să
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
un fel de cașmir negru mai gros având pe margini blană de vidră, așa că se bucură când intră în clădirea arhondăriei, răcoroasă și curată. În sala mare, o masă florentină, lungă și lată cât trunchiul de nuc din care fusese dăltuită, acoperită sumar cu ștergare albe în locurile unde trebuiau puse tacâmurile comesenilor, își arăta splendoarea celor două tăblii care o susțineau, ornamentate cu frunze de acant și terminate fiecare cu câte două labe de leu. La capetele mesei nu era
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ai fi născut din altă mamă, dar ochii albaștri ai ei te făcea de-al nostru. De fapt, dădeai impresia că știi mai bine ca noi pentru ce trebuie să trăiești. Pe scara socială ocupai o treaptă de marmură albă, dăltuită cu sârguință de tristețile și lipsurile din copilărie, de rarele plăceri ale adolescenței, iar la maturitatea deplină, de munca și ambiția de a deveni “cineva”. Ți-ai șlefuit starea nativă prin inteligență și voință. Norocul l-ai căutat, poate că
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
săi, alunecând înapoi în puț. — Numai gândiți-vă cât trebuie să fi suferit! Ați văzut afurisitul ăla de braț? Dr. Mayfield îl văzuse. Se scutură înfiorat. în spatele lui, dr. Board chicoti înfundat. Oricum ne-am ciopli râvnitul țel, ni-l dăltuiește-o pronie... zise el plin de veselie. Cel puțin Wilt s-a scutit de cheltuiala pentru piatra de mormânt. E suficient să o rezeme cioclii pe femeie acolo, la cimitir, și să-i graveze pe piept „Aici zace Eva Wilt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
altă apocalipsă comunistă, din care vor rezista un număr redus de supraviețuitori pentru perpetuarea speciei, așa cum în Sodoma și Gomora s-au găsit și câțiva oameni drepți pe care să-i salveze Dumnezeu. Las piatra filozofală a existenței s-o dăltuiască metafizicienii, și revin la „chestiune”, pentru că iubesc viața la fel de mult pe cât o urăsc, vorba Apostolului Pavel: „dacă dragoste nu e, nimic nu e”. Nu sunt un înger pe pământ, ci o ființă normală totuși, care în evoluția dramatică și uneori
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
credința nețărmurită în valorile eterne ale neamului și cu admirația profundă pentru acest nesecat izvor de inspirație - folclorul românesc de la care n-au încetat să se adape toți care cântă și se simt ai acestui pământ, cea care i-a dăltuit în timp pe făuritorii de cântec și neam românesc (vol.Cercul Militar Huși ) îi încredințează iarăși tuturor zărilor, pentru ca, în sfârșit, Trandafirul de la Moldova să reprezinte Trandafirul României. Profesor, Luminița Săndulache 3 Motto: “Trandafir de la Moldova, Te-aș iubi, dar
ANSAMBLUL ARTISTIC TRANDAFIR DE LA MOLDOVA by LUMINIŢA SĂNDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/254_a_495]
-
poate oferi un refugiu calm și îmbietor. Ce altceva i-a mai rămas? Se înviorează. Da, studiul să-i fie ocupația și recreerea, munca și odihna. Lui să-i dedice nopțile de veghe și chiar somnul. Să plăsmuiască și să dăltuiască ceva care să rămână pe veci al lui. Căci celelalte bunuri vor reveni unuia sau altuia după ce va muri. Numai acesta, odată al său, nu va înceta niciodată să-i apar țină. Pieptul i se umflă, respirația redevine precipitată. Știe
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
care-l plasează pe rege deasupra supușilor, nu se regăsește în frizele comemorative din interiorul incintei. Mai degrabă sculptorii au încercat să reliefeze o concep ție aproape umană a imperiului, nicidecum una maiestuoasă. Augustus, în continuare figura centrală a ceremoniei dăltuite în partea superioară a zidului, rămâne, ca și înainte, strâns legat de acțiune, dar și de ceilalți participanți. Artistului nu i s-a cerut să-l scoată în evidență plasându-l într o poziție frontală. S-a folo sit în
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
a și fost. Toate din mintea unui pasionat sculptor. De aici, pe un drum îngust, după ce traversăm o pădure de conifere, intrăm pe un vârf de munte, pe celebrul drum al acelor - Needle Way. Dincolo sculptorul, aici mama natură, a dăltuit cu timpul în stânca calcaroasă, realizând o pădure de ace, dând impresia că te afli printre vârfurile Domului din Milano. Drumul e îngust și oarecum periculos, neavând niciun parapet. De aci, în zare, se întinde o câmpie, rezervația indienilor. Nu
30.000km prin SUA. 1935-1936 by Prof. dr. Nicolae Corn??eanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83483_a_84808]
-
pe pământ. Cum omul are un dar neprețuit, mintea, refuzul său în a crede că "morți sunt cei muriți", îl determină să născocească o mulțime de șmecherii care săi sculpteze în piatră trecerea pe acest pământ. Unii se congelează, alții dăltuiesc mărturii ale efemerei lor treceri prin această lume, alții, cei mai mulți, sunt luați prin surprindere de doamna cu coasa. Puțini oameni privesc sfârșitul existenței lor ca pe ceva firesc, natural. Mulți dintre semenii noștri nu se tem de sfârșit, datorită credinței
[Corola-publishinghouse/Administrative/1486_a_2784]
-
grav echilibrul static și mersul, mi-a spus Într-o zi În felul său degajat: „Acestă neputință este o pomană a Celui de Sus - ca să ajung cât mai greu În rai, În urma multora. Abia așa Îmi va ajunge timp să dăltuiesc Întro marmară rotundul țării.” Poezia Îi asigura o anumită pace intimă În condițiile dramatice În care se află. „Așa cum mă vedeți, eu am un mărgăritar care mă face bogat. Acum și, mai mult În viitor”. Adesea, se refugiază În natură
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]
-
În fața unui pedagog din noianul pe care ni l-a pus la dispoziție Sarmiento, profetul genial, de la care e absurd să cerem pedestrele virtuți ale prevederii. Dar plăcerea negrăită cu care a ascultat o cunună de triolets pe care-i dăltuisem din fuga condeiului În trenul-landou care unește moderna fabrică de zahăr din Jaramí cu ciclopica statuie dăltuită de Fioravanti În onoarea drapelului național mi-a dovedit că el era una din solidele valori ale tinerei noastre literaturi. Nu era tontul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
care e absurd să cerem pedestrele virtuți ale prevederii. Dar plăcerea negrăită cu care a ascultat o cunună de triolets pe care-i dăltuisem din fuga condeiului În trenul-landou care unește moderna fabrică de zahăr din Jaramí cu ciclopica statuie dăltuită de Fioravanti În onoarea drapelului național mi-a dovedit că el era una din solidele valori ale tinerei noastre literaturi. Nu era tontul insuportabil care profită de primul tête-à-tête pentru a-ți băga pe gât avortonii iscați din pana sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
credința nețărmurită în valorile eterne ale neamului și cu admirația profundă pentru acest nesecat izvor de inspirație - folclorul românesc de la care n-au încetat să se adape toți care cântă și se simt ai acestui pământ, cea care i-a dăltuit în timp pe făuritorii de cântec și neam românesc (vol.Cercul Militar Huși ) îi încredințează iarăși tuturor zărilor, pentru ca, în sfârșit, Trandafirul de la Moldova să reprezinte Trandafirul României. Profesor, Luminița Săndulache 3 Motto: “Trandafir de la Moldova, Te-aș iubi, dar
ANSAMBLUL ARTISTIC TRANDAFIR DE LA MOLDOVA by LUMINIŢA SĂNDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/254_a_494]
-
miluiește-ne pre noi... Pre noi înșine și unul pre altul, și toată viața noastră lui Cristos Dumnezeu să o dăm...” Ce adânc s-au săpat, în mintea și-n sufletul meu, toate acestea! Mâna atotputernică a divinității le-a dăltuit de-a pururi, ca să rămână așa acolo și să reziste tuturor vicisitudinilor. Și să fie, totodată, reazăm cugetului, în momentele sale grele, când îl încearcă minciuna și-i dă târcoale lăcomia, când e asediată de egoism sau vrea să-l
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
urâtă, cu nas mare, ochi înguști, spălăciți și fără expresie, fruntea cât două degete, buze senzuale și groase, disproporționat de mari față de ovalul feței. În schimb, cu picioare lungi, armonios pierdute în arcul vânjos al coapselor, cu sâni și umeri dăltuiți într-o marmură palidă, vag irizată de vinișoarele de dedesubt. Conștientă de farmecele trupului ei, de atracția pe care o emana, convinsă că e cuceritoare, prin urmare chiar și frumoasă, din moment ce toți bărbații întorc capul după ea ori îi fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
e, așadar, departe de aceea a cămăruței subterane a templului din Emesa, cămăruța ferecată înăuntrul căreia sunt puse în libertate ciudate și imprevizibile forțe. Ceva asemănător se întâmplă și cu statuile din Mexic: în scobiturile pietrei din care au fost dăltuite dormitează zei gata oricând să se trezească. Mâna sculptorului a știut că în efigiile create de el freamătă forțe ascunse, că umbre ce vor să iasă la lumină se zbat să învingă rezistența și limitele materiei. Acest păgânism autentic - cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
deși ești închis în el, imaginea ta izbutește să evadeze de acolo neîncetat”. Fantomă orbitoare, menit, ca și actorul, „să apară, să strălucească și apoi să moară parcă”1 - sau, mai degrabă, să moară a doua oară -, Echilibristul, corp-statuie, corp „dăltuit”, „monumental”, revarsă asupra noastră lumina pe care o revărsaseră la vremea lor marile figuri tragice - Fedra, Antigona etc. -, „ansamblu în sfârșit scânteietor de litere”. Statuie modelată din lut ori cioplită în marmură și statuie înălțată din cuvinte - acesta este colossos-ul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
după Liturghie. Lectura, de altfel, va rămâne preocuparea de bază, chiar dacă Îmi obosesc ochii la lumânare mai bine de 2-3 ore pe zi, la strană ori În chilie. Dar, dincolo de Îndemnul Părintelui Steinhardt - Citește orice, numai citește, cuvântul Își va dăltui spiritul, formându-l. - trebuie neapărat să mă inițiez În literatura patristică și să ajung la cărțile cele mari ale ortodoxiei. Deocamdată, azi am finalizat Viața și minunile Sfântului Simeon de Verhotur (Editura Sophia, Editura Cartea Ortodoxă, București, 2011, 128 pagini
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
Scăpat de restricțiile de curent, acum mergea chiar și tramvaiul. Am rămas țintuit chiar în prima întreprindere, în care am fost în audiență, în apropiere de cimitirul Wersten, fiindcă în atelierul meșterului Julius Göbel un cioplitor bătrân pe nume Singer dăltuia la un crucificat impresionant de musculos care, ca basorelief pe un perete lat din piatră, ținea capul întors spre stânga și suferea cu atâta fidelitate față de natură, încât nu-ți puteai întoarce ochii de la el. Nu că martirul cu aer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
nu mai amintească de un bărbat, să spunem Friedrich Gebauer - născut 1854, mort 1923. După care diferite unelte folosite pe rând au ajutat un bloc de diabas să se aleagă cu o nouă suprafață lucioasă, în care avea să fie dăltuită o nouă perioadă de viață odată cu cioplirea numelui și a datelor și prin care aceasta avea să fie nemurită până la expirarea stabilită oficial; astfel refolosibile, pietrele cioplite sunt fundamentul vieții noastre de apoi limitate în timp. Numele trec, inscripțiile, însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]