3,433 matches
-
ea intră-n realitatea personajului, devine consoarta lui Dumitrache, și-atunci o infinită vulgaritate cotropește scena » (Magdalena Boiangiu, Scena, 7/1998). Cloul montării se pare că a fost locomotiva cu aburi - care, În final, Își face apariția pe scenă și dărîmă zidul casei de la numărul 9...De ce ? Nimeni n-a știut să răspundă... Se remarcă, prin multe și contradictorii comentarii, viziunea regizorală a lui Alexandru Tocilescu la O scrisoare pierdută (1999), Teatrul Național București, cu o distribuție impresionantă: Ion Lucian, Mircea
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
de pe o parte pe alta, cu soarele ca un ou-ochi sulițele toate au zburat către ce avem noi mai drag, miezul nostru de dulce, ființa comună de ronțăit părți de aer, viori și nisip împreună. pașii au durut, ecourile au dărâmat piscurile muntelui, vorbele noastre s-au rotunjit ca ouăle de ornitorinc mușchii noștri au fost folosiți la cărat saci în canton feminitatea ta a devenit o batistă scăpată pe jos pe bund, penga thae pe unde mă plimb, de atunci
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
global judecând, a fost totuși onorantă, au repurtat un serios succes strategic. nouă în al cincilea loc: de aici, de sus, vezi armate de lăcuste-verzi-gigante cum sar peste cetatea cu ziduri groase a maimuțelor lumii noi, picioarele lungi ale insectelor dărâmă fortificații întregi, antenele lor tăioase fac măcel în rândul femeilor și bebelușilor maimuțelor nancy ma, gurile flămânde ale uriașelor săritoare fac prăpăd în lanurile de grâne ale maimuțelor cu gât roșu. hanuman, împreună cu cei mai temuți membri ai forțelor speciale
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
dânsul! Din ușă, către cei din casă) Florică, scoate-i binișor pe ușa din spate și stați după casă până v-oi chema eu aici. (Zarva din casă se potolește) SMARANDA: Ptiu, bătu-l-ar pustia, că era să mă dărâme! Cată să fac rost de niște păr de lup, să afum plozii, să le treacă de spaimă. DĂNILĂ: Care spaimă? Nu i-ai auzit? SMARANDA: Apoi bine, Dănilă, numai cu dracii n-ai avut în cârcă până acuma. De unde l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
avid, agitat, cu lacrimi în ochi și cu sughițuri puternice, să revadă imaginea nespus de dragă sufletului său. Traseul i se păru infernal, nesfârșit de lung. Dau asigurări că asta era doar în închipuirea bolnavă a lui Anton. În drum, dărâmă și un scrin din lemn masiv (care, de altfel, stătea bine-nfipt). Totuși, într-un final, ajunse. Cu o privire de trădător umplut de căldura căinței, își ridică din cale-afară de temător privirea și rămase uluit în nemișcare. Își privea atent
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
un sentiment de neliniște și de nemulțumire față de mine însumi, pentru că, toată viața mea, m-am condus după cele mai înalte și mai solide principii de etică, și eram conștient că acum tocmai eram pe cale să încalc voit regulile acestora, dărâmând, astfel, întreg edificiul meu interior, pe care mi-l clădisem înainte atât de atent și de cumpănit pe baza lor. Însă, cu toate acestea, deloc nu m-am putut abține. Fără să-mi explic cum, am început destul de vioi și
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
tot avântul și cu toată tragerea de inimă, de care eram atunci stăpânit, spre a mă ridica peste ceilalți și a mă realiza cât mai bine, spre a arăta cu câtă putere pot lovi orice obstacol ivit în drumul meu, dărâmându-l aprig și pășind mai departe, cu alte cuvinte, spre a da o formă cât mai întregită și mai frumoasă carierei mele, fiindcă eram tânăr și puternic în vigoarea vârstei mele, iar singura mea calitate, pe atunci, era doar persistenta
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
prin scris!”, își spunea acesta în gând, de foarte multe ori, încrezător. Se și vedea, astfel, pe cel mai semeț pisc al acestei arte, fiind cel mai de seamă reprezentant al ei, iar mizeria în care trăia astăzi nu-i dărâma deloc speranța pentru izbânda ce sigur va veni mâine. Sărăcia nu-i putea strica, cu niciun chip, frumusețea viitorului - era prea puțin importantă, pentru ca s-o ia serios în seamă. Nici măcar nesusținerea și ironia celorlalți nu părea a-l deranja
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
de porci pe scară industrială, aruncă cadavrele și resturile eviscerate cu Încălcarea regulilor sanitare si zooveterinare. O altă situație când propietarul nu se poate bucura din plin de posesia și propietatea ce o are asupra bunului, este atunci când propietarul vecin dărâmă o construcție lipită de a sa fără să-l Înstiințeze cel puțin, știind că această acțiune i-ar putea periclita elementele de rezistență ale construcției, aflată in bună stare de folosință. În toate aceste genuri de fapte și altele legate
Medierea litigiilor care privesc posesia by Mihai Santa () [Corola-publishinghouse/Law/1701_a_2910]
-
D. de trei ani, timp În care ne-am revăzut de două ori, fără să schimbăm prea multe impresii; cele câteva zile petrecute acasă, fiind devastatoare, tăcerile tensionate ducând la stări de agonie și deznădejde. Nimeni nu mai putea să dărâme zidurile care se Înălțaseră Înfricoșător Între noi. “Te sun mai spre seară. Acum am de rezolvat câteva probleme ce nu suportă amânare. Ai grijă de tine. La revedere!” N-am apucat să spun și eu „la revedere”, deoarece telefonul s-
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
emoționantă. Iată, o descriere inegalabilă a casei părintești, a casei copilăriei: „Casa părintească nu e doar o casă, nu e doar un loc undeva, care poate fi vândut, dăruit, părăsit, uitat... pe care, cu timpul, vânturile și ploile o pot dărâma, fiind fără de stăpâni. Casa părintească sunt trăirile, simțirile, bucuriile, amintirile frumoase, imaginile întipărite în suflet, pe care nimeni nu ți le poate lua, de care nimeni nu te poate lipsi, care nu se vând și nu se cumpără. Acestea sunt
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
atenția, zâmbetul, compătimirea, susținerea morală, un cuvânt bun, încurajare, milă. Aici, își are rolul său cuvântul. Cuvântul putere mare are: el poate ridica suflete din pierzare și din noroi, le poate scăpa de moarte, poate zidi, așa cum și invers, poate dărâma, poate ucide, poate pustii. Ce vor folosi aceste persoane dacă noi nu le vom face niciun rău? Cât folos și cât bine le putem face, însă, acordându-le ceva timp, ascultându-le, compătimindu-le, încurajându-le? Toate acestea se fac
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
se mai deprinde cu ideea. Apoi se gândi și își zise: „Casa părintească nu e doar o casă, nu e doar un loc undeva, care poate fi vândut, dăruit, părăsit, uitat... pe care, cu timpul, vânturile și ploile o pot dărâma, fiind fără de stăpâni. Casa părintească sunt trăirile, simțirile, bucuriile, amintirile frumoase, imaginile întipărite în suflet, pe care nimeni nu ți le poate lua, de care nimeni nu te poate lipsi, care nu se vând și nu se cumpără. Acestea sunt
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
au pornit și salvările să adune morții, spectacolul își atinsese scopul, oamenii nu se mai îngrămădeau în piața din centrul orașului, răzmerița trebuia răspândită ca molima prin cartierele muncitorești, aceștia nu știu multe, se urcă în vârful casei și o dărâmă de zici că n-a fost nicicând, dar muncitorii, se zice, au fost mai inventivi, s-au dus la ei în fabrici, au sechestrat directorii, pe cei care li s-au alăturat i-au îmbrățișat în lacrimi, i-au uns
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
neam ales, din marele popor al Indiei, spuse el și acest lucru e neprețuit! Dacă cineva ar pune întrebarea de ce am plecat noi de pe acele locuri, răspunsul nostru ar fi ca un zid pe care nici un timp nu l-a dărâmat. Sin, un mare rege al nostru, care avea o fată ca ruptă din soare, nu a vrut să i o dea de soție regelui Talani. Din această pricină, s-a iscat un război cumplit între cele două tabere. Sin a
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
aici. Anii de liceu mă vor ajuta să ocup un post, cât de modest, undeva. Făcu o pauză voită, ca în cele din urmă să spună: și apoi, apoi mă însor... Aceste cuvinte căzură ca o bombă care, o dată declanșată, dărâmă întreg edificiul familiei însumat în creșterea și educarea acestui copil, toate visele lor de bine. Se așternu o tăcere apăsătoare, timp în care Mihăiță gândi în sinea lui: Știam demult că Vișinel nu era atras să urmeze cursuri universitare. El
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
o speranță Înaltă, ce flutură În sus ca un drapel victorios, scânteindu-mi puternic În privire. 17 Vestea cea neagră a venit a doua zi, Într-un noiembrie friguros, și m-a lovit tunător, până departe, În adâncul ființei mele, dărâmând ordinea cuminte a lucrurilor de-acolo și pustiind totul. Trilă-Pătrățilă a adunat toată suflarea școlii pe platou (Îi plăcea tare mult grăsanului să facă lucrul acesta, să ne adune În curtea școlii și să ne anunțe câte ceva, plin de impozanță
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
al psihologiei umane poate fi, dintr-o dată, un individ atât de influențabil și de necugetat! Nu cumva fusese ajuns de blestemul lui Napoleon I, care se răsucea În mormânt, pătruns de ciudă și de ură că internaționaliștii aceștia i-au dărâmat, „În numele frăției” coloana Vendome, Înălțată În cinstea victoriilor sale?... Ha, ha, ha, ce speculații caraghioase, lipsite de fond face uneori și Valeriu ăsta! Mi s-a părut că madam Gușă nu mi-a răspuns la salut când ne-am Întâlnit
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
în față o asemenea prăjitură o irita, mai ales că Marcel compara zilele petrecute împreună cu această prăjitură nesuferită! Va evita toată viața prăjiturile de acest gen, n-or s-o mai tenteze, se topesc prea repede, n-au consistență. Se dărâmase întreaga cetate a viselor ei, precum castelele clădite pe nisip, care nu rezistă nici timpului și nici intemperiilor naturii. A doua zi, trebuia să înceapă serviciul la secția de chirurgie. O săptămână întreagă făcu tot posibilul să n-o întâlnească
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
v-ul dintre vârfurile tenișilor, și nu te gândeai decât că, dacă n-ai fi fost tu, ei, poate niciodată, n-ar mai fi avut cum să învețe să trăiască din nou. Pentru ei orașul murise. Acum aveau planuri să dărâme și restul clădirilor, așa nu vor mai fi nevoiți să irosească timp printre pereții pustii mirosind a mucegai, așa vor termina odată cu coșmarul și se vor putea întoarce în sfârșit la realitate, la viața lor atât de frumoasă. DE DRAGUL LUI
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
de izolare termică, ca și de instalatori specializați în domeniul ce ține de apă și canal. Șase luni încheiate durară toate amenajările începute în martie. De la primii ghiocei, se ajunse la florile toamnei, la crizanteme și dumitrițe... Mai bine o dărâmam și făceam o casă nouă, își spunea Alex uneori înciudat. Ina trecuse în vară prin zonă, fără știrea lui Alex și, când văzu numai gropi, movile de pământ, fiare torsionate, țevi, cărămizi și atâtea materiale în perimetrul a ceea ce se
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
în mai multe ocazii că obișnuința poate să ucidă dragostea. Am creat împreună cu Alex, își spuse ea, un imperiu al nostru în care am construit o cetate, punând în zidărie visele, gândurile, toată dragostea noastră. E oare posibil să se dărâme totul, dintr-odată, la o simplă pală de vânt!? L-o fi îmbolnăvit și pe Alex această conviețuire comună? Părăsi starea care o depărta de intenția inițială și începu să scrie în jurnal. Cuvintele curgeau nerăbdătoare, fără șir și fără
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
Măndel o fi trăit dezeaba sinzesi de ani bătusi pă muchie!?" Și o prinde pe după umeri, pupând-o zgomotos. Avântul lui erotic o dezechilibrează. Caută un punct de sprijin. Și îl găsește tocmai în laptopul meu. Pe care îl și dărâmă de pe birou. Îl văd cum cade parcă cu încetinitorul. Mă enervez. Da' ce pot să fac? Se opresc brusc din jocul amoros și se holbează sincron la aparatul de pe parchet. Ea își revine prima: "Uite ce-ai făcut! Aoleo! Dacă
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
pot să fac? Se opresc brusc din jocul amoros și se holbează sincron la aparatul de pe parchet. Ea își revine prima: "Uite ce-ai făcut! Aoleo! Dacă s-a stricat, am pus-o urât dă tot." "Păi, io l-am dărâmat?", face el nevinovat. "Nisi nu l-am atins." "Nu l-ai atins!", se indignează cucoana. Dân cauza ta am dat peste el, lua-l-ar dracu, Doamne, iartă-mă!" Îl ridică cu grijă, cercetându-l: Nu s-a spart, nu
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
din bucătărie devenise locul unde Creația putea fi deci din nou posibilă, unde femeia putea revigora gesturile zeiței sau zeița putea seconda fiecare femeie în care Bing-Bangul Începuturilor se concretiza din nou pentru a câta oară? Groaza de nu se dărâma statuia reîntregită, îmi tăia respirația. Încercam să adorm în gând, pe de o parte, cu versurile lui Homer, pe numele său adevărat Melesigenes, prinse întrunul din cele trei imne consacrate zeiței frumuseții: Părea înaltă de statură, cu chipul pur și
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]