602 matches
-
corespondență. Înseamnă că obiectivul principal era exproprierea și, fiind o chestiune de vanitate, aceasta trebuia realizată în concordanță cu dorințele vanitosului. În procesele-verbale ale Comisiei Monumentelor Istorice din 1924 și 1925 nu se inserează nici o scrisoare și nici o mențiune asupra dărâmării casei de la Ipotești, ceea ce vine să întărească părerea că exproprierea nu se realizase, contrar afirmației citate anterior. Banii strânși pentru casă s-au cheltuit, probabil, în alte scopuri, căci la Ipotești nu s-a înfăptuit absolut nimic. Pentru anul următor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
de 30000 lei, cuvenită proprietarei 70. În 15 iunie 1933, prin adresa nr. 70760, Ministerul Instrucțiunii, Cultelor și Artelor din România confirmă primirea copiei certificate depe actul de transacție intervenit 71 între cele două părți și astfel ia sfârșit odiseea dărâmării casei copilăriei lui Eminescu de la Ipotești. Dar banii (cei 97340 lei) s-au mistuit. Se găsește însă prilejul de a se aduna alții, organizându-se o serbare populară închinată lui Eminescu! Pe 18 iunie 1929, Irimescu însuși se adresează administratorului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
65 prăjini rămânând astăzi numai cu 615 prăjini pentru care vă supunem cazul la cunoștința Înalt Prea Sfinției Voastre. Paroh, P. Scobai 114. Mitropolia nu a dat nici un răspuns la această întâmpinare. În primăvara anului 1935, Irimescu, deși revoltat de dărâmarea casei copilăriei lui Eminescu, aprobă însă cu toată nonșalanța dărâmarea bisericuței de la Ipotești, pe motiv că s-a făcut alta mai arătoasă. Ordinul Protoieriei Botoșani (nr. 666 din 22 mai), înregistrat la Ipotești cu nr. 30, din 24 mai 1935
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
vă supunem cazul la cunoștința Înalt Prea Sfinției Voastre. Paroh, P. Scobai 114. Mitropolia nu a dat nici un răspuns la această întâmpinare. În primăvara anului 1935, Irimescu, deși revoltat de dărâmarea casei copilăriei lui Eminescu, aprobă însă cu toată nonșalanța dărâmarea bisericuței de la Ipotești, pe motiv că s-a făcut alta mai arătoasă. Ordinul Protoieriei Botoșani (nr. 666 din 22 mai), înregistrat la Ipotești cu nr. 30, din 24 mai 1935 spune clar: Cucernice părinte, Vi se face cunoscut că I.P.S.
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
mai arătoasă. Ordinul Protoieriei Botoșani (nr. 666 din 22 mai), înregistrat la Ipotești cu nr. 30, din 24 mai 1935 spune clar: Cucernice părinte, Vi se face cunoscut că I.P.S. Mitropolitul Moldovei prin ordinul No. 4286 din a.c. a aprobat dărâmarea vechei biserici din satul Ipotești; Obiectele sacre din acea biserică vor fi așezate în biserica nouă. Iscălește: Icon. Al. Simionescu 115. Nici măcar frica de Dumnezeu nu-i oprește pe infatuații noii ctitorii de la săvârșirea unui asemenea act. După mărturia orală
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
biserică vor fi așezate în biserica nouă. Iscălește: Icon. Al. Simionescu 115. Nici măcar frica de Dumnezeu nu-i oprește pe infatuații noii ctitorii de la săvârșirea unui asemenea act. După mărturia orală a învățătorului Petre Silveanu, sătenii s-au împotrivit însă dărâmării, nu atât pentru conștiința că bisericuța aceasta ar avea o valoare istorică deosebită, ci pur și simplu din frica de Dumnezeu. Aceasta nu este, din nefericire, ultima încercare la care va fi supusă ctitoria 116. În capitolul anterior se menționa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
și simplu, nimic altceva. Dar mai viețuia sintagma "nu întâmplător" și au fost luate la puricat dosarele: nu cumva a apărut popoul în loc de "poporul" fiindcă redactorul responsabil de număr avea un văr popă la Rădăuți? Iar MRI o fi preconizat dărâmarea zidului Berlinului (!) deoarece are un bunic în Canada? La edituri, lucrurile erau mai simple și mai complicate în același timp. Viza manuscriselor se făcea la București. Cenzura nu tăia un rând, ci doar marca, cu creionul, un semn pe margine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
lumea satului, unde au fost puse cu grăbire la pământ acareturile CAP-urilor, gest salutat entuziast de o gazetăriță care, sunt sigur, habar n-are nici acum câte țâțe are vaca, dar se pricepea, atunci, în 1990, să vadă în dărâmarea grajdurilor o salutară eradicare a "simbolurilor comunismului" ! De parcă bietul chirpici rural era purtător de ideologie! A urmat industria, după ce s-a constatat, de asemenea gazetărește, că tot ce ce funcționează cu folos pe aiurea, n-are cum viețui și pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
ontestarea brutală și, pe alocuri, suburbană, a omului și poetului Eminescu nu-i rara avis în cultura română. De la Grama încoace, a existat o continuitate a negării, mai fiecare generație înscriindu-și contribuția barem la șubrezirea soclului, dacă nu la dărâmarea statuii. Frumos drapată în fraze de necontrazis, prin care se cere legitima și necesara scoatere a poeziei eminesciene de sub zodia festivistă a solemnității de carton, contestarea contemporană derapează din când în când, trecând dincolo de onorabila intenție declarată și, uneori, coborând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
activitatea PCR și de necesitatea scrierii istoriei Partidului fără a fi menționat PCUS sau revoluția din 1917 demonstrează clar intensificarea atitudinii naționaliste". Chiar așa de clar? Ori cu Moscova, ori... naționalist? A doua observație s-ar referi la preluarea clișeului "dărâmării satelor cu buldozerul", care a făcut atâtea valuri în presa internațională. Nu știu să fi existat un singur sat dărâmat cu buldozerul. Arătați-mi-l! Nedreapta lege ceaușistă prevedea, într-adevăr, desființarea unor cătune considerate fără perspective, dar în timp
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
sobei (...) Numitul, încă și mai furios, a început să amenințe: Avem să vă tratăm de aici înainte drept dușmani! Am să vă dărâm burlanul!" apoi a ieșit și peste câteva clipe am auzit că dărâmă burlanul. Ieșind afară, am constatat dărâmarea burlanului. Trăiască R.P.R.! Contabil, Șt. Șiclody". Și procesele verbale de casare au farmecul lor. În 1959, într-o "răbufnire de orgoliu" (cum ar spune comentatorii sportivi), Filiala își ia inima în dinți și hotărăște că caseze la modul (cine mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
îngustă (câtă vreme arcul de zidărie ce lega clădirea de aceea a Liceului Național și îngusta trecerea, dispăruse de mult), iar în respectivul perimetru nu s-a construit, după aceea, nimic. Procesul verbal al ședinței în care s-a decis dărâmarea a constituit temeiul unei piese ("Hardughia" ) la rândul ei demolată, fiind interzisă la scurt timp după premieră și la Teatrul Național din Iași (regia, Dan Nasta) și la Teatrul din Piatra Neamț (regia, Călin Florian). Cum am mai scris, oștean fiind
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
viața acestui guvern, de la început, na făcut altceva decât promisiuni... Această sursă fără fund de iluzii... eterne iluzii... După instalare la putere, guvernul a răsturnat camioane de promisiuni, în strigăte asurzitoare, pe tot întinsul și latul țării. Asistam cu toții, la dărâmarea societății și neamului românesc. Vremurile se înverșunau din ce în ce, și, pentru un om lucid, realitatea era cu totul alta decât cea descrisă în comunicatele oficiale. ... Seminariștii s-au întors din vacanța de iarnă, plini de surprize... Abia așteptau
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
țară și din străinătate..!” „ Da, da...așa este!”, mormăiră toți, crezând și ei la fel. „ Viața, continuă glasul din cutie, sub apăsarea celor puși în slujba unui regim cu rele deprinderi, este tot mai greu de îndurat... Asistăm, cu toții, la dărâmarea Societății și neamului românesc... Valoarea se confundă cu nonvaloarea..! Dar, mai îngrijorătoare sunt, manifestații grandioase, în piețe tixite de lume... o lume exaltată întrecând orice măsură... în care preamăresc pe opresor până la paroxism..! Oare au uitat atât de repede ?!” „Treziți
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
domnule, a venit un cutremur care a dărâmat toate adevăratele valori... le-a măturat ca un ciclon !”, spuneau ei. „ - Nu mai cred în nimic, domnule, totul e pierdut, trebuie să te aștepți la orice, comunismul ne pândește!” Asistau cu toții, la dărâmarea societății și neamului românesc, chiar sub ochii lor. Valoarea se confunda cu nonvaloarea. O anumită intelectualitate, agronomi, ingineri, chimiști, fizicieni, lucrau în fabrici.. la „munca de jos”, adică muncă necalificată. Totuși, acești oameni continuau să surâdă vieții. Realitatea trebuia privită
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
aduși prin grija Sa personală,.. după peste o sută de ani de existență,.. prin „grija” autorităților comuniste a fost desființat. Dar, așazisa Reformă a Învățământului, nu se limita doar la desființarea unor școli de prestigiu, ci, a însemnat, de fapt, dărâmarea unui sistem de învățământ care ajunsese printre cele mai bune din Europa. În clasă era o tăcere deasă, că-ți auzeai bătăile inimii... Ploaia bătea în fereastră de azi dimineață... O pânză de apă aluneca pe geamul crăpat la un
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
cursului Dunării, dar numai în aval de Porțile de Fier, navigația pe partea superioară a fluviului rămânând astfel în afara oricărei reglementări internaționale, fapt care ducea în mod inevitabil la "desființarea hotărârii Tratatului de la Paris"12. Regimul de neutralizare preconizat includea dărâmarea fortificațiilor de pe ambele maluri, cât și din toate insulele de pe cursul superior al fluviului. În al doilea punct al programului se prevedea prelungirea sine die a activității Comisiei Europene a Dunării (CED), care se bucura de o deplină independență față de
Chestiunea dunăreană la Conferința de la Londra: viziunea unui tânăr diplomat by -Emanoil Porumbaru () [Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
-
reușit prin aceste argumente ca neutralizarea să fie respinsă, însă au eșuat în încercarea de a para eforturile Vienei de a exclude traficul de pe cursul superior al Dunării unei reglementări internaționale 29. Alte prevederi cuprinse în programul rusesc mai erau: - dărâmarea fortificațiilor de pe malurile fluviului de la Porțile de Fier până la vărsare; - interzicerea circulației vaselor de război, cu excepția celor însărcinate cu paza și serviciul vămilor; - staționarele marilor puteri să poată circula de la gurile Dunării până la Galați; - menținerea Comisiei Europene a Dunării cu
Chestiunea dunăreană la Conferința de la Londra: viziunea unui tânăr diplomat by -Emanoil Porumbaru () [Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
-
capitala Germaniei, desfășurată timp de o lună de zile32. Așadar, în conformitate cu textul acestui document, era menținută formula libertății navigației pe Dunăre, statuată în articolul 52 al Tratatului, una de interes european, hotărându-se în același timp, în vederea garantării acestui principiu, dărâmarea tuturor fortificațiilor de pe malurile fluviului pe porțiunea Marea Neagră-Porțile de Fier și interzicerea navigației bastimentelor de război între aceste limite, cu excepția celor ușoare, destinate poliției fluviale, și a staționarelor de la gurile Dunării, acestea din urmă având doar dreptul de penetrare
Chestiunea dunăreană la Conferința de la Londra: viziunea unui tânăr diplomat by -Emanoil Porumbaru () [Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
-
pentru a mătura, la propriu, mulțimea care le stă în cale, ei sunt de fapt cei care imprimă forță și dinamică acestui ritual religios care va lua în brațele sale tot suflul lumii și al existenței noastre. Doar acțiune, emoție, dărâmarea ordinii stabilite dintr-o societate, modul în care oamenii încearcă să tălmăcească lumea, atunci când religia și magia se amestecă, iar granița dintre religia populară și cea „oficială” se estompează. Oamenii din cortegiu aruncă cu flori de sânziene deasupra raclei și
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
din Cluj. (intră doamna) Spuneți, vă rog, unde s-a eliberat domnul. La Feldafing. Este o stațiune unde mergea tot timpul regina Elisabeta a Angliei. Acolo ne-am eliberat. Era zi de post, că eu mă țin de ritual - era Dărâmarea Templului. Și dacă a fost post am zis: „Dar cum o să petrec eu toată ziua nemâncând?”. Și m-am dus la un spital cu un grup de fete și a ieșit un tinerel, a văzut că nu vrem să discutăm
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
marile orașe din Asia Centrală și au cucerit China, unde au dat de așezări dese și lume multă. Ghinghis-Han, stând în cort, nu avea din această cauză, ca în stepele mongole, vizibilitate până în zări depărtate, cum era obișnuit, și a propus dărâmarea caselor și uciderea oamenilor. Planul ar fi fost pus în aplicare negreșit, dacă înțelepții uiguri și chinezi nu i-ar fi spus ce sume uriașe se pot strânge de la acei oameni, prin impozite. Ideea de a distruge ceea ce se consideră
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
s-o luăm mereu de la început. Oare chirpicarii noștri care nu înțeleg și declară de prisos Casa Poporului înțeleg Piramidele, Zidul Chinezesc, Pentagonul (chiar, de ce nu cer distrugerea Pentagonului?!) și a altor mari construcții din lume? Acești telurici care cer dărâmarea Casei Poporului, nu mai au nici justificarea că li se obturează vederea spre U.E. O întrebare rămâne totuși: de ce-o fac? Încerc să răspund apelând la personajul pitoresc, Vintilă, din romanul lui Marin Preda, „Cel mai iubit dintre pământeni
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
Ceaușescu și după moarte. Trebuie să vă dezamăgesc și să vă spun câte biserici din București a dărâmat Ceaușescu, pentru schimbarea la față a Bucureștiului, pentru sistematizarea capitalei și nu din plăcerea lui ateistă. Schimbarea, noile modificări arhitectonice au impus dărâmarea a 20 de biserici și 8 au fost translatate, așa după cum, în secolul al XIX-lea, pentru același scop, Carol I a distrus 14 lăcașuri de cult, dar nu te-am văzut sărind la gâtul prusacului. Ce să mai spun
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
cai putere sau, mai târziu, câte utilaje cu motoare pe abur - avea țara ta și cât de inventiv o puteai folosi. În timpul acestei ere, țările și cârmuitorii lor (deseori Însuflețiți de religie, de imperialism sau de amândouă) au avut inițiativa dărâmării zidurilor și alcătuirii unei lumi unite, stimulându-se astfel integrarea globală. În timpul Globalizării 1.0, Întrebările cheie erau: Unde se situează țara mea În competiția și În oportunitățile globale? Cum mă pot dezvolta la scară globală și cum pot colabora
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]