490 matches
-
ne ducem zilele de azi pe mîine e alterat. În fața enormității petrecute, război sau altceva, o anume stupoare te împiedică să mai privești înainte, și te îndeamnă în schimb să scotocești în trecut, cum ai scotoci în molozul unei clădiri dărîmate, căutînd ceva, orice, rămășițele unei lumi pierdute. Pentru supraviețuitorii comunismului, cam aceasta este nostalgia, așa cum o descrie Svetlana Boym. O stare de regret difuz după un trecut morganatic, categoric idilizat, dar imposibil de plasat cu precizie. E nostalgia devenită cuvînt
Trecutul care nu există by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16241_a_17566]
-
Boym există două categorii de nostalgie, în funcție de felul în care ne focalizăm pe una din componentele etimologice ale cuvîntului: cu accent pe nostos (grecescul "întoacere acasă"), nostalgia devine restaurație. A unui spațiu distrus sau pierdut (așa cum refac arhitecții o casă dărîmată), dar și a unui timp, a unui loc mental. Cu accentul pe algia (grecescul "durere"), nostalgia nu caută să regăsească un ceva pierdut, ci îi comemorează la nesfîrșit dispariția. Ca stare de reflecție ea devine stare de doliu permanent, ezitare
Trecutul care nu există by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16241_a_17566]
-
parte bisericile și mănăstirile, ele nu se încadrau în linia arhitectonică comunistă, deci se impunea eliminarea lor din acest spațiu. Lăcașurile de cult care au suferit în timpul sistematizării din anii ’80, pot fi catalogate în funcție de gradul de distrugere în: biserici dărâmate, biserici translatate și biserici agresate. Prima „victimă” a sistematizării capitalei a fost Biserica Enei. Construită mai întăi din lemn, în anul 1611, de o anume Iana, soția unui târgoveț, rezidită, între 1720-1724, din cărămidă și piatră de către jupâneasa Safta, cumnata
Politica demografică a regimului Ceauşescu by Moţoiu Virginia () [Corola-publishinghouse/Administrative/91523_a_92998]
-
scrieri ca ascuțiș și limpezime aceea ne-o spun fără sfială Irredenta română și presa ei din România și din Paris. Ce zicea, în decemvrie anul trecut, cu ocazia iubileului Habsburgilor, "Romînia liberă"? "Austria a sprijinit cu umerii săi clădirea dărâmată a statului unguresc, s-a făcut complice cu despotismul hunic și a menținut pîn-în zilele noastre sclavia naționalităților (în Ungaria). Oare dreptatea eternă va mai îngădui mult timp această pată pe care-o aruncă existența acestui imperiu parazit pe fruntea
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
cârpe, însuflețită fantastic de lumina focurilor, ținea sfat. Scheletele curate, cele mai vechi, agitau în ninsoare labe lungi ca de călugăriță. Murmurul cuvios dinăuntru și mireasma de tămâie nu le veneau la socoteală. Cu toate astea, cetatea trebuia supusă și dărâmată, iar cei dinăuntru jertfiți până la unul. Și asta până la cântatul cocoșilor. Zăpada care-ncepuse să se depună, umedă și cristalină, se retrăgea din fața labelor zornăitoare care-și iveau falangele cu unghii pietrificate din străvechi opinci. Poarta bisericii era țintuită în
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
și apărea luna. "Mircea, era atunci așa de ciudat! Luna apărea atunci ca un sloi uriaș de gheață, și până și florile de gura-leului sălbatice de pe maidan căpătau culoarea palidă a lunii. Câte un calcan sau un zid pe jumătate dărâmat începea să strălucească, pe când tot restul se adâncea în umbră. Iar de după zid apărea întotdeauna, în nopți din acelea, Herman. Nu-mi era deloc frică de el, fiindcă se apropia de mine foarte ușor, cum stăteam pe vine, cu fusta
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Altfel, doar gura de el: "Haoleu, să fie el al meu, ce i-aș mai pune pielea-n băț!" Atunci, după bombardament, l-am văzut prima dată plângând. Nu mai avea nici o speranță. Credea că muriserăm, dacă a văzut casa dărâmată. Auzise încă de la miezul nopții de bombardament. Pînă-atunci avioanele se duceau mai mult pe la Ploiești, la rafinării. Treceau chiar peste sat, peste Tîntava, le vedeai ca niște fluturași de argint... De multe ori aruncau grămezi de beteală pe care le
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
zei... Părinții mei o dată plecați, am rămas în fund, pe covor, înălțînd pentru căluț turnuri și piramide din cuburi. După un timp însă, întors de la pipi, am găsit turnul meu, înalt cât mine, pe care-l echilibrasem cu atâta trudă, dărâmat și împrăștiat, iar șaua de lac purpuriu smulsă de pe trupul plin al căluțului. Abia atunci am început să plâng disperat, cum ar fi trebuit s-o fac la plecarea părinților. Când a venit sora, mironosițele erau în paturile lor, jucîndu-se
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
care se vedeau în zare peste o sută de asemenea proiectile. Căzuseră ireal de repede de pe caii care continuaseră să alerge, câțiva dintre ei ajungând chiar să fie prinși de Mas. Animalele se prăpădiseră însă în vadul de sub un pod dărâmat, acolo unde îi atacase un trăgător singuratic. Mos îl văzuse o secundă prea târziu și raza laser tăiase picioarele tuturor celor patru cai pe care îi luaseră. Mas era de părere că avuseseră noroc. Știind o parte din ceea ce avea
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
în lucrarea „Artă medievală. învățături și mituri în Țara Românească”, vol. II. . Cercetările lui D. Moraru arată că sculpturile au avut însă o soartă diferită; cea cu dragonul învingător a fost folosită ca piatră de construcție ce provenea din turnul dărâmat al mitropoliei care a existat anterior ctitoriei lui Neagoe Basarab. Stema cu dragonul înfrânt a fost așezată într-adins la intrare, pe turnul clopotniță, comunicând contemporanilor firea și intențiile domnitorului. „Sfidând regulile heraldice, Neagoe Basarab și-a compus o stemă
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Luminiţa Crihană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1429]
-
doar o scurtă relaxare până când Ceaușescu s-a acomodat cu scaunul pe care l-a primit moștenire de la Gheorghiu-Dej. După câțiva ani, fără să ne dăm seama cum, ceea ce a presimțit Goma înaintea noastră s-a adeverit. Zidurile care păreau dărâmate s-au ridicat înapoi și s-au lărgit treptat până când toată țara a devenit o închisoare. Canalul, început cândva cu pușcăriași, a fost terminat cu așa-zișii oameni liberi care au fost împinși treptat - prin foame, prin frig și prin
[Corola-publishinghouse/Administrative/1914_a_3239]
-
vor fi zidite din nou; 34. țara pustiită va fi lucrată iarăși de unde pînă aici era pustie în ochii tuturor trecătorilor. 35. Și se va spune atunci: "Țara aceasta pustiită a ajuns ca o grădină a Edenului; și cetățile acestea dărîmate, care erau pustii și surpate, sunt întărite și locuite!" 36. Și neamurile, care vor mai rămîne în jurul vostru, vor ști că Eu, Domnul, am zidit din nou ce era surpat, și am sădit ce era pustiit. Eu, Domnul, am vorbit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
și voi și face." 37. Așa vorbește Domnul, Dumnezeu: "Iată în ce privință Mă voi lăsa înduplecat de casa lui Israel, și iată ce voi face pentru ei: voi înmulți pe oameni ca pe o turmă de oi. 38. Cetățile dărîmate se vor umple cu turme de oameni, ca turmele închinate Domnului, ca turmele care sunt aduse la Ierusalim în timpul sărbătorilor celor mari. Și vor ști că Eu sunt Domnul." $37 1. Mîna Domnului a venit peste mine, și m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
cu alee de naramze, unele-n flori de argint, altele cu poame de aur. Daca visez fericirea, n-o visez decât acolo. Departe de lume, pe-o insulă scăldată de valurile senine ale mării spumegate. într-un castel pe jumătate dărâmat să duc o viață de fantasmagorie și de vis... Să dorm ziua cu picioarele-n soarele fierbinte... să veghez, să cânt noaptea, în aerul cel parfumat... să cânt, să scriu...... Iată fericirea ce visez... E[MMA] Și să ai o
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
pare a fi locuit castelul din Vauvert, care era situat pe locul ocupat azi de veselul bal" la Chartreuse'', la capătul bulevardului Luxemburg și în fața aleelor Observatorului, în strada Infernului. Acest castel de un renume trist fu în parte dărâmat și ruinele deveniră o dependență a unei monăstiri de șartrozi (chartreux) în care muri la 1414 Jean de la Lune, nepotul antipapei Benoît XIII. Jean de la Lune era bănuit că are relațiuni cu un oarecare drac, care era poate spiritul familiar
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
cu Atena frumuseții. Copil din flori ale răului... Asemenea soluție păgână și „estetizantă”, care opune trivialității comune artificiul blazonat și fatalitatea ruinării este, orice am spune, mai confortabilă totuși decât Îndârjirea de a invoca porțile Închise ale „sensului”, la zidul dărâmat al unui Ierusalim utopic. N-ar fi de mirare, poate, idolatria care a crescut, treptat, În jurul Crailor... Micul grup de fanatici admiratori de la Început, practicând, Într-un fel de „club” neconstituit, smerenia imnică sau docta exegeză manieristă sau mimetismul vanitos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
Saddam Hussein, n-a Înviat”. Dar adăuga, În chiar rândul următor: „Mă apasă atrocitățile din Iugoslavia, din Caucaz, din Sri Lanka. Mă apasă soarta țiganilor. Și mi-e groază de skinheads. Cartierul nostru nu l-au cercetat Încă, dar dincolo de Zidul dărâmat n-aș mai avea curaj să mă plimb pe-nserate”. Suferința personală are, cum se vede, altă portanță decât la introvertit. La fel, și cea colectivă sau globală. Unul se retrage, resemnat și solitar, În „casa melcului” rătăcitor; solidaritatea sa cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
milioane. Rapoartele s-au strâns teanc pe masa de lucru din biroul premierului Zhou. Mao e mai mult rușinat decât îngrijorat. Își amintește cât de hotărât era să-și transforme planul în realitate. A emis instrucțiuni: „În goană spre comunism” „Dărâmați structura familială” „Un castron de orez, o pereche de bețișoare, un set de pături - stilul comunismului” „Un hectar, zece mii de pfunzi de yame, două sute de mii de pfunzi de orez” „Împerecheați iepurele cu vaca, pentru ca iepurele să ajungă la fel de mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
rărit, al lui Weber, licărirea albastră din spatele ramelor de sârmă, jumătatea de cupolă moale, binevoitoare, a feței și barba cenușie revărsată - o combinație între Charles Darwin și Moș Crăciun - și-l salutau de parcă ar fi fost un bunic inofensiv. Bărbatul dărâmat se apropie, netezindu-și vesta slinoasă, bâțâindu-se și trăncănind. Weber era prea intrigat de ticurile lui faciale ca să-i întoarcă spatele. Dădu drumul unui șuvoi confuz de cuvinte. Hei, salutare. Ce mișto că ne-am întâlnit iar. Mai ții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Weber le atrase atenția asupra evidenței: Mark era deja mai rău. Daniel începu să înșire o listă cu toate efectele secundare din istoria medicinei. Weber încuviința din cap, încercând să-și înfrâneze iritarea. Voia să-l vadă pe omul ăsta dărâmat, căindu-se. — Ăsta e un medicament mai nou, unul dintre așa-zisele antipsihotice atipice. Are mult mai puține efecte secundare decât marea majoritate a celorlalte. Karin se așeză pe marginea scaunului stacojiu de hotel, cu piciorul zvâcnind. Hipotensiune posturală și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
toți bărbații”, striga cu năduf doamna Petrea. „Eu dorm și tu mă lași să tot dorm, eu dorm și tu uiți de mine. Precis cu intenție, lua-te-ar naiba. Ca să-mi cadă blocul în cap și să mă îngropi dărâmată.” „Dumnezeule, chiar am uitat-o! Într-adevăr, am uitat de nevastă-mea”, mormăia domnul Petrea, vorbind cu el însuși. „Așa-mi trebuie. Dacă te-ai măritat cu un bețiv, nu poți să scapi nepedepsită. Cu ce am păcătuit, Doamne, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
un fel de durere - nu mare, dar care nu se poate compara cu nimic. La 5 ani, într-o zi de mai, am părăsit casa noastră pentru totdeauna. Din cauza datoriilor, bunica mea a pierdut-o. I-a fost luată și dărâmată. Azi locul unde a fost casa e o bucată din ograda unei biserici. Ne-am dus la țară, unde tatăl meu, în tovărășie cu un frate al mamei și cu altă rudă, au luat în arendă o moșioară. Țin minte
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
voci de femei strigând, dar el nu le bagă În seamă. Înaintează pe străzile șerpuitoare, trecând pe lângă vânzătorii de fructe și pe lângă restaurante, până când ajunge pe altă stradă și intră Într-o biserică. Mai exact: o veche moschee cu minaretul dărâmat și cu inscripțiile din Coran acoperite de o tencuială care servește drept fundal pentru icoanele creștine care se mai deslușesc chiar și acum În interior. Lefty Îi dă o monedă bătrânei care vinde lumânări, aprinde una, o Înfige În nisip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
niște cai bine hrăniți, care aleargă încoace și încolo, fiecare nechează după nevasta aproapelui său. 9. "Să nu pedepsesc Eu aceste lucruri, zice Domnul, să nu-Mi răzbun Eu pe un asemenea popor?" 10. "Suiți-vă pe zidurile ei și dărîmați, dar nu nimiciți de tot! Luați-i butucii aceștia, căci nu sunt ai Domnului. 11. Căci casa lui Israel și casa lui Iuda Mi-au fost necredincioase, zice Domnul." 12. "Ei tăgăduiesc pe Domnul și zic: "Nu este El! Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
către înserare Și-n dimineți pierdute-n depărtare/ Suie la cer, statornicu-i lăcaș, / Și-abia din cer coboară pe oraș..." Recitam patetic, gesticulând, privindu-i în față pe cei care treceau în sens opus. îmi plăceau ruinele, casele pe jumătate dărâmate, pătrundeam în câte o cameră fără acoperiș, cu ziduri zugrăvite naiv (oribili palmieri căcănii, crenguțe albastru-decolorate, toate pe o tencuială căzută, fărâmițată, umflată, putredă), cu fecale umane prin colțuri, pietrificate și ele de vâjâitul timpului, cu dreptunghiuri galbene pe pereți
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]