392 matches
-
să recunoaștem că informațiile pot avea o bază reală. Este drept că apropierea de puterea țaristă vine și ca o contrabalansare a planurilor franceze de a accepta Încorporarea Principatelor de către Austria, dar, de asemenea, observăm că ideea creării unui regat dacoromân prinde contur prin susținerea unor acțiuni naționale din Transilvania <ref id="14">14 În acest sens, vezi influența Pronunciamentului sau a incidentului provocat de tipărirea și distribuirea În școli a hărții „Daco-României”. </ref>. În consecință, nu este exclus, ca la
Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SUZANA BODALE () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1248]
-
să aibă poziții mai ferme față de ingerințele Austro-Ungariei, În Comisia Mixtă sau a „războiului vamal”, mergându-se până la „Înghețarea” relațiilor pentru aproximativ o lună, la sfârșitul anului 1881. Mai mult, Regatul României nu a Încetat să fie niciodată unul al dacoromânilor, autoritățile de la București implicându-se În sprijinirea, În primul rând culturală, dar și prin intervenții politice, a ardelenilor, bucovinenilor și chiar a „cuțovlahilor”, conturându-se, astfel, o politică națională tot mai fermă.
Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SUZANA BODALE () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1248]
-
etimologic, cu două ediții, 1963, 1974) și al creațiilor populare ale aromânilor, în lucrări precum Antologie aromânească (1922), Folclor român comparat (1929), Aromânii. Grai, folclor, etnografie (1932), Poezia lirică populară (1948). Constată „deosebirea folclorică, atât cantitativă cât și calitativă, dintre dacoromâni și aromâni, în sensul că, spre deosebire de cel aromân, folclorul dacoromân e pe cât de fecund și strălucit ca fond și imaginație, pe atât de impresionant și plăcut în manifestarea literară și artistică”. Dacă Pericle Papahagi a examinat lingvistic raporturile dintre popoarele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288673_a_290002]
-
ale aromânilor, în lucrări precum Antologie aromânească (1922), Folclor român comparat (1929), Aromânii. Grai, folclor, etnografie (1932), Poezia lirică populară (1948). Constată „deosebirea folclorică, atât cantitativă cât și calitativă, dintre dacoromâni și aromâni, în sensul că, spre deosebire de cel aromân, folclorul dacoromân e pe cât de fecund și strălucit ca fond și imaginație, pe atât de impresionant și plăcut în manifestarea literară și artistică”. Dacă Pericle Papahagi a examinat lingvistic raporturile dintre popoarele sud-estului european, P. a publicat câteva temeinice lucrări în care
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288673_a_290002]
-
ale lui, aflate sub ocupație străină, populația românească fiind deznaționalizată, deportată sau exterminată. Prin emigrare, comunități importante de români au ajuns în S.U.A., Canada, Australia, în unele dintre țările Americii de Sud și dintre țările vest-europene. Limba română are patru dielecte: dialectul dacoromân, pe baza căruia s-a creat limba română literară și cu care se identifică însăși limba română în zonele menționate, dialectul aromân (sau macedoromân), dialectul meglenoromân și dialectul istroromân (acesta dispărut astăzi). Ultimele trei dialecte se vorbesc în sudul Dunării
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
atinge parametrii de comparabilitate cu limbile romanice literare occidentale, prin eforul conștient și tenace al cîtorva generații de intelectuali din secolul al XIX-lea. Din punctul de vedere al bazei dialectale, la crearea limbii române literare a participat numai dialectul dacoromân, dar pe teritoriul lui, în epoca veche -secolele al XVI-lea al XVIII-lea-, au existat variante literare care apoi s-au unificat printr-o prevalare, sub unele aspecte, a elementelor din zona sudică a României. O particularitate a limbii române
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
pentru calcule complicate și precise, pentru descoperirea de materiale și pentru valorificarea intensivă a resurselor. Transhumanța și alte mișcări ale populației românești au avut însă la nivelul limbii populare efectul benefic de a împiedica diferențierea pronunțată a graiurilor, încît dialectul dacoromân, deși ocupă o arie foarte extinsă, manifestă o unitate pronunțată în toată istoria lui. Aceasta a făcut ca, în ciuda firii lor predispuse la însingurare, românii să aibă conștiința unității lor, dar această unitate a putut deveni manifestarea voinței de a
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
stat numai în epoca foarte recentă, prin urmarea modelului european, iar nu prin-tr-o inițiativă sugerată de unitatea lingvistică, încît gîndirea istorică și politică a românilor nu s-a ridicat la performanțele limbii lor. Această apropiere pronunțată dintre graiurile vorbite de dacoromâni, identificați deseori cu românii în general, a fost observată de mult timp și a contribuit la unitatea relativă a limbii române literare din epoca veche și, în unele cazuri, a dus la ideea că limba literară modernă s-ar putea
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
complexe precum sanscrita în formule de o lapidaritate algebrică. Apropo de limbi, graiuri și dialecte: ele reprezintă familia rostirii omenești, cu o subordonare strictă între ele. Cei ce susțin existența unei limbi moldovenești ridică în grad un grai al dialectului dacoromân. Ignoranța e atât de evidentă încât niciodată susținătorii acestei inepții nu și-ar fi luat examenele la Simenschy. Când e vorba de politică însă prostia nu poate să mire. Theofil Simenschy dezvăluia cu atâta acuratețe legile limbii încât era suficient
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
anularea cuvintelor, ori a părților de cuvinte sau a sunetelor inutile în comunicare. Avem în vedere un principiu incontestabil firesc, ținând cont de datele reale și interpretarea logică a informațiilor istoriei, fără părtinire; anume acela al continuității neîntrerupte a poporului dacoromân, implicit și a limbii sale, pe acest teritoriu, dincolo de orice împiedicare în prejudecăți, ori neadevăruri perpetuate din ignoranță, sau și mai rău, din interese condamnabile ale unor populații vecine, venitoare mult mai târziu pe pământurile noastre. Vom aborda pe scurt
C?teva considera?ii privind legea fundamental? a comodit??ii ?n vorbire - factor important ?n evolu?ia ?i continuitatea limbii rom?ne by Maria Ciornei () [Corola-publishinghouse/Science/83669_a_84994]
-
acceptat, dar demonstrat și anume că acest munte sfânt era dintotdeauna Muntele Godeanu Prezentăm formele în evoluție pentru edificare: Kogaionus=Kogaionu=Kodeonu=Kodeanu= Godeanu Înțelegem că există continuitate în ființarea limbii dacoromâne, ce se pierde în negura veacurilor, că poporul dacoromân, ca și limba sa n-au putut dispărea, cum se susține, în 165 de ani de stăpânire romană numai pe un sfert din teritoriul vechii Dacii, că ne scăldăm într-o mare de cuvinte dacice, că foarte multe din acele
C?teva considera?ii privind legea fundamental? a comodit??ii ?n vorbire - factor important ?n evolu?ia ?i continuitatea limbii rom?ne by Maria Ciornei () [Corola-publishinghouse/Science/83669_a_84994]
-
de sacru, care o exprimă conform tendințelor generale ale comunicării, mai sintetic. Am pornit în demersul nostru sondând adâncimile cele mai întunecate ale istoriei noastre, prezente și în colindele străvechi, creații ce consfințesc o înaltă spiritualitate și cultură a poporului dacoromân. Aceasta arată extraordinara forță vitală a poporului, care a păstrat peste milenii același sens sacru al refrenelor colindelor, pe care îl găsim cu aceeași funcție de slăvire a Creatorului Suprem în ecteniile din Sf.Liturghie, de azi, din biserica ortodoxă, revenind
C?teva considera?ii privind legea fundamental? a comodit??ii ?n vorbire - factor important ?n evolu?ia ?i continuitatea limbii rom?ne by Maria Ciornei () [Corola-publishinghouse/Science/83669_a_84994]
-
imediata apropiere a corpului suferind al bătrânei, se uitau la noi cu interes, străduindu-se să înțeleagă ce spunem și ce facem, întrucât, trăind într-o comunitate preponderent macedoneană, ei foloseau în vorbirea curentă dialectul macedoromân, nestăpânind prea bine dialectul dacoromân. Văzându-ne pe noi în genunchi, cu ochii îndreptați spre mama, cu palmele împreunate în dreptul pieptului a rugăciune, nu le-a fost greu să înțeleagă ce facem. Și-atunci, dintr-un impuls interior, printr-o mișcare de mimetism religios, au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
androide, hotărâtă să scurteze, fără discernământ, capetele tuturor: "De ce? De ce? De ce?..." Două familii sărmane, umile și nefericite își trăiau frica și disperarea în semiîntunericul unui bou-vagon păzit de militari înarmați cu pistoale-mitralieră, mergând spre împlinirea unui destin necunoscut și implacabil. Dacoromânii și macedoromânii de sub acoperișul acestui sinistru ghetou ambulant și-au întâlnit comuniunea și consangvinitatea la intersecția originii lor, din trunchiul puternic, generos și nepieritor al latinității. Eram uniți și solidari în suferința noastră comună, deoarece și unii și alții aveam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
istroromâne (1959). Culege basme și povestiri pe care le transcrie fonetic, însă în forme accesibile și nespecialiștilor, dar este interesat, într-o serie de studii, de motivele stingerii folclorului amintit, de particularitățile epicii populare. Culege și tipărește, de asemenea, folclor dacoromân: Folclor literar vâlcean (1979), Folclor literar din Suceava (1989), mai important fiind volumul din urmă, care reunește texte (lirică predominant erotică) culese în 1939, în timpul unei anchete sociologice întreprinse de Universitatea din Cernăuți, în comunele Voroneț și Mănăstirea Humor. Invocația
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286074_a_287403]
-
apoi la Iași, în zece zile. Arhimandritul de Suceava, Lemini, era în fruntea tuturor demersurilor din Bucovina și se pare că lucra cu perseverență la atingerea scopului românilor: „eliberarea de sub protecția Rusiei și formarea unui regat cu numele de Regatul DacoRomân”. Zvonul că armatele rusești vor ocupa țara nu era crezut. De exemplu, ordinul de a se expedia făină precum și alte provizii pentru armata rusă a stârnit râsul 04. După cum afirma la Brăila D. Golescu, exista convingerea că „Franța, Austria și
POLITICA SOCIALĂ A REGIMULUI CEAUȘESCU by MOȘOIU VIRGINIA () [Corola-publishinghouse/Science/91524_a_92974]
-
și două chestionare (apeluri) prin revistele ardelene „Familia”, „Amicul familiei”, „Șezătoarea”, „Tribuna”, „Luminătoriul” ș.a. În această ultimă etapă a activității sale tinde - în bună parte reușește - să întocmească lucrări care să cuprindă aspecte esențiale ale spiritualității populare de pe întreg spațiul dacoromân. În acești ani se ocupă, aproape exclusiv, de punerea în ordine și redactarea imensului material etnofolcloric adunat de-a lungul a peste două decenii. Ies acum de sub tipar Ornitologia poporană română (I-II, 1883; Premiul „Năsturel Herescu” al Academiei Române) și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288024_a_289353]
-
mai amintească de vasalitatea față de Ungaria. 3) Separarea teritorială și nominală este prelungită automat și asupra limbii, care devine „limba moldovenească“, termen fără acoperire în realitatea limbii și inutil pe fondul unității etnolingvistice a romanității orientale, mai ales a spațiului dacoromân. Însuși autorul, furat de ideea separării feudale a Moldovei, înțelege totuși prin „limba noastră“ limba tuturor românilor, pe care el o percepe ca fiind o adunătură neorganică de cuvinte, majoritatea latine: „Limba noastră, arată el, den multe limbi iaste adunată
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
de unii și de alții ca atare, nu-i sigur” (II, 350). În consecință, pentru perioada oferită de autor latinei dunărene (secolele II-V și chiar VI) suportul germanic nu mai poate fi invocat, iar pentru cele șapte secole acorde dacoromânilor pentru a se extinde din sudul Dunării pe aria lor actuală acest suport este imposibil de probat cu elemente lexicale certe. Prin imposibilitatea de a identifica germanisme în latina dunăreană aceasta a rămas în linii mari așa cum fusese adusă de
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
cele din urmă. Astfel apărut în istorie, fenomenul etnolingvistic românesc este pus de Philippide să „sufere amestecuri cu neamuri străine” (II, 346) în toate teritoriile pe care s-a răspândit. De cea mai mare importanță, spune autorul, a fost „amestecul dacoromânilor cu slavii pe întreg teritoriul actualmente ocupat de dânșii, unde nenumărate numiri topice slave probează că românii trebuie să fi primit acele numiri direct de la niște slavi care ori vor fi emigrat aiurea undeva ori se vor fi contopit cu
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
undeva ori se vor fi contopit cu românii” părăsindu-și, desigur, naționalitatea lor și sărind în baza de articulație și psihologică a românilor (Ib.). După slavi, continuă Philippide, „o importanță oarecare se poate atribui contactului pe care l-au avut dacoromânii cu popoarele vechi turcești, cu pecenegii adică, cu uzii și cu cumanii” (II, 350). Considerând că între dacoromâni și aceste popoare au avut loc contacte îndelungate, mai ales în partea estică a spațiului dacoromân, el pune pe seama acestor neamuri denumiri
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
articulație și psihologică a românilor (Ib.). După slavi, continuă Philippide, „o importanță oarecare se poate atribui contactului pe care l-au avut dacoromânii cu popoarele vechi turcești, cu pecenegii adică, cu uzii și cu cumanii” (II, 350). Considerând că între dacoromâni și aceste popoare au avut loc contacte îndelungate, mai ales în partea estică a spațiului dacoromân, el pune pe seama acestor neamuri denumiri precum Bahlui, Bârlad, Berheci, corhană, Covurlui, Fălciu, Galați, mire, răzor, Tecuci, Vaslui (II, 362 urm.), ceea nu se
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
contactului pe care l-au avut dacoromânii cu popoarele vechi turcești, cu pecenegii adică, cu uzii și cu cumanii” (II, 350). Considerând că între dacoromâni și aceste popoare au avut loc contacte îndelungate, mai ales în partea estică a spațiului dacoromân, el pune pe seama acestor neamuri denumiri precum Bahlui, Bârlad, Berheci, corhană, Covurlui, Fălciu, Galați, mire, răzor, Tecuci, Vaslui (II, 362 urm.), ceea nu se justifică etimologic. Menținerea constantă a bazei psihologice, alături de baza de articulație, în explicarea trecerii latinei la
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
cuvinte, iar populațiile cu care contactul a fost pasager au împrumutat cuvinte limbii române. A rezultat imaginea unei limbi artificiale atât ca naștere cât și ca existență dialectală: latina a generat limba română într-un spațiu restrâns, iar apariția dialectelor dacoromân, aromân, meglenoromân și istroromân este rezultatul expansiunii ulterioare a limbii române. La această schemă istorică revenise și Hasdeu după încercarea nereușită de a pune în valoare substratul. Astfel știința istorică tradițională a eșuat în imaginarea unui spațiu limitat de constituire
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
Până în a doua jumătate a secolului VI poporul român a trăit în peninsula balcanică în cea mai mare conformitate etnică și în cea mai strânsă legătură politică și geografică. În a doua jumătate a secolului VI s-au despărțit însă, dacoromânii împreună cu istroromânii de o parte, de macedoromâni de altă parte... Tulpina românească a început să se desfacă în ramuri. Iar scisiunile au fost foarte probabil însoțite de deplasări, masa românească a început să se reverse în valuri. Această deplasare, această
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]