534 matches
-
mică porțiune din Prut, fără Galați, fără cetățile Ismail, Chilia și, bineînțeles, fără Dunăre, ei da, la asta poate că s-ar putea învoi să negocieze. Panaiot crede că ar fi speranțe de acceptare din partea Fericirii Sale. Manuc auzi un dangăt îndepărtat de clopot. Vreo slujbă de îngropăciune undeva, într-un sat, își spuse. Dar o luciditate suprafirească explodă chiar atunci în mintea lui, ca printr-un culoar alb și orb. Și, în miezul acelui culoar alb pe care tocmai înainta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
atâta încredere, îi acordase titlul de bei, titlu acordat, de obicei, doar musulmanilor. Tot ienicerii terminaseră și cu marele vizir, prietenul său Mustafa Bairaktar. Și, dacă nu ar fi plecat la timp, ar fi avut și el aceeași soartă. Un dangăt puternic îl făcu să frisoneze. Dar nu pentru că ar fi bătut prea tare clopotul de la Mitropolie. Va fi silit să plece și de aici. La sfârșitul acelei întrevederi, în zorii zilei, chiar înainte de a-i adresa cuvintele de despărțire, Galib
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
suflet fără voia lui. Oamenii îl auziseră, dar nimeni nu întoarse capul spre el. Numai Lupu Chirițoiu bâlbâi cu glas moale: ― Ia taci, măi Petrică, ia mai taci! Se făcu iar tăcere. Roțile de oțel bocăneau surd ca ecoul unui dangăt de clopot depărtat. În întunericul ferestrelor se răsuceau mereu fâșii de fum cu mii de scântei sclipitoare. În aerul asudat din vagon, printre luminile tavanului și umbrele mișcătoare, rămăsese ca un ecou speriat glasul bătrînului: ― Ia taci, măi Petrică, ia
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
curate și mai aproape de sacru părți a lumii, natura în octombrie, ea însăși Catedrală-n aer liber - cu ecouri, mutatis mutandis, din Miorița (în care se cuprinde Cerul - o imensă fereastră / cu perdelele trase, iar Seara, clopotul lunii pline, / cu dangăt șoptit, cheamă la vecernie. / îmbie la rugă, în timp ce catedrala e luminată feeric / de candelabrul cu infinite lumini / al Căii Lactee), e un alt prilej-argument prin care se reliefează misterul copleșitor al Creației, făcându-l pe poet să exclame: Cât mister! / Doamne
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
făcut-o aici. El a fost prezent la sacralizarea regelui Charles al X-lea. Se spune că a întâlnit, cu acel prilej, o frumoasă țigancă, pe care o chema Esmeralda. A fost atât de impresionat de acea apariție, precum și de dangătul clopotelor, încât i-a venit ideea unei cărți. Așa s-a născut celebra operă „Notre-Dame de Paris”. Se mai povestește că scriitorul a lăsat acolo și o inscripție- graffiti. Amuzant este faptul că, ulterior, un prădător de biserici a furat
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92340]
-
și privirea ridicată a rugă către cer, avea alura unui sfânt pictat în vreo biserică. Era ceasul vecerniei... Am rămas în umbra unor arbori de la intrarea în grădina chiliilor. Nu voiam să tulbur clipa de rugă a bătrânului... Așteptam primul dangăt de clopt care va vesti sfârșitul rugii de seară a călugărilor... Priveam către fereastra Zânei, unde speram să disting măcar cea mai vagă lumină. Dar... întunericul era a toate stăpânitor... Când răbdarea mea a ajuns la un punct în care
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
unde speram să disting măcar cea mai vagă lumină. Dar... întunericul era a toate stăpânitor... Când răbdarea mea a ajuns la un punct în care ar fi plesnit ca o coardă întinsă peste măsură, clopotul mănăstirii și-a trimis primul dangăt, semn că vecernia a luat sfârșit... Bătrânul a făcut semnul crucii, cum numai călugării știu a-l face, și s-a ridicat în picioare. Cu pas măsurat, s-a îndreptat spre celălalt capăt al cerdacului, unde s-a așezat cu
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
dar mă străduiam să le aduc la ascultare. Încet-încet, soarele, care urcase în vârful cerului, mi se așezase drept inimă. Așteptam cu nerăbdare glas de clopot, care să vestească masa de prânz de la mănăstire. În scurtă vreme, ca prin vis, dangătul izbăvitor a ajuns până la mine. Cu desaga în spate, am pornit către vârful dealului, cu pas apăsat... Am intrat în chilie cu inima temurândă, dar în afară de bucatele așezate, ca de fiecare dată, pe masă, sub ștergarul înflorat, nimic altceva. “Să
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
așteptându-mă atunci în cameră. “Înseamnă că gândul de veghe are dreptate în cele ce îmi spune... Și mai am încă atâtea de tălmăcit cu bătrânul!” Cu roiul de întrebări zumzăind în capul meu, am plecat la iaz... Până la primul dangăt de clopot pentru masa de prânz a călugărilor, am citit cu destul spor. M-am ridicat și, cu desaga plină de cărți, am luat drumul spre chilie. Deși eram destul de indispus, am urmat ritualul obișnuit al ospătării, apoi m-am
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
malul iazului, mi-am căutat un locușor unde soarele să-mi rămână prieten toată vremea cât voi zăbovi pe malul bălții. În timp ce studiam documentele, gândul scăpa din când în când din hățuri și nu se oprea decât în deal... Până când dangătul clopotului mănăstirii care anunța ceasul prânzului a ajuns la mine, am reușit să citesc ceea ce mi-am pus în gând. Cu desaga plină de cărți, am luat-o apostolește spre chilie, fiindcă foamea mă mâna din urmă. Vorba ceea: goliciunea
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
a citit un timp. La sfârșit am auzit un “Amin” spus limpede... În cele din urmă, am ieșit din biserică. Mergeam tăcuți. Bătrânul se sprijinea ca de atâtea ori de brațul meu. Când am ajuns aproape de chilii, s-a auzit dangătul clopotului, care anunța ora mesei pentru călugări. Din pragul chiliei sale, bătrânul m-a făcut atent: ― Te rog ca diseară să nu întârzii. ― Nu voi întârzia, părinte. ― Poftă bună, fiule. ―Mulțumesc, sfințite. Aceeași urare și din partea mea. Acea atenționare: “Te
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
pe bănci, în fața caselor, fiindcă nu mai aveau putere să meargă și nici nu vroiau să se întoarcă, în pat, cu fața la perete, să moară, se îmbrăcau în cele mai bune haine. Sărbătoarea căpăta o lumină aparte, te scotea din obișnuit. Dangătul clopotului de la biserică era, în fiecare duminică dimineață, semnalul că trebuia să mă spăl, să mă îmbrac frumos, pentru a-l însoți pe tata care, ca epitrop, ținea să nu-și lase strana goală niciodată. Părinții nu mă lăsau să
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
lovea ușor de bordură, nu e bine: putea veni altă mașină și ar fi trebuit să frîneze și abia pe urmă să accelereze din nou; aproape că se dădea bătută, dar În clipa aceea Îl redescoperea pe Julius și auzea dangătul clopotelor chemînd lumea la utrenie, turnul auster al bisericii era o adevărată Încîntare. N-ar fi suportat o hardughie de biserică Întunecată, ca acelea din perioada colonială, cu cerșetori la intrare și altare baroce extrem de complicate de cum intrai pe ușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
de pensie...” “Ca să vezi, dom’le, cum trec anii și nici nu-ți dai seama! Uite-așa ajunge omul la final de carieră. În antecamera veșniciei, cum am citit eu undeva. Frumos, nu? Antecamera veșniciei! Sună așa, cam ca un dangăt de clopot...” “Mușcă-ți limba, soro, ce-ți veni cu clopotul și veșnicia. Mi s-a făcut pielea găinii, mai abitir ca atunci când mi-ai blocat salariul pe câteva luni pentru că am venit cu un certificat medical pe care n-
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
plăcere să salutăm pe cel mai tânăr pensionar...” ... ”...Adică, de ce să-i mai duceți, dacă bunicul are, acum, timp berechet...” “...final de carieră. În antecamera veșniciei, cum am citit eu undeva. Frumos, nu? Antecamera veșniciei! Sună așa, cam ca un dangăt de clopot...” ... “...Mi s-a făcut “pielea găinii”, mai abitir ca atunci când mi ai blocat salariul pe câteva luni pentru că m-am prezentat cu un certificat medical pe care n-ai binevoit să mi-l vizezi, că era să pierd
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
cu ea așa cum iși dorea. Dimineața a apărut proprietarul rulotei. Omul s-a retras când ne-a văzut pe amândoi în pat. Era un cioban. Am dat mâna cu el și ne-a lăsat iarăși singuri. Din depărtare se auzea dangătul clopotelor de la turmă. -Spune-mi că mă iubesti măcar puțin. -Te mai iubesc câtuși de puțin ! Începu ca de obicei să plângă. Eu încercam zadarnic să-mi decontez sentimentele. Mă enerva că era obsedată de orgasmul împărtășit pe care-l considera
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
evlavie și credință în acest loc sfințit de nevoințele marilor iubitori de Dumnezeu. Maica Stareță Mihaela, Monahia Gabriela, Monahia Mina, Monahia Nectaria și Sora Mariana Schitul Iezer, județul Vâlcea 22-23 septembrie 2004 La miez de noapte, sub cerul înstelat, în dangăt de clopot și murmur de toacă, în șoapta rugăciunii celei de veghe și de lumină a candelei celei din inimă, între bătrânele ziduri ale chinoviei Secului a marelui Varlaam Mitropolitul și a tot marelui Sfânt Paisie, dimpreună cu 109 șirul
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
Thaw. — A, nu, răspunse Thaw zîmbind. Ideea mi-a venit de la o notă scrisă de Edgar Allan Poe la unul dintre poemele lui. Acolo scria că uneori i se pare că aude cum se așterne amurgul pe pămînt ca un dangăt de clopot. — Așa. Ei bine, Duncan, revista școlii nu prea are anul ăsta scrieri care merită publicate. Crezi că ai mai putea scrie pentru noi? Dar ceva de alt gen? — O, da. — Să nu scrii despre băiatul care aude culori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
se deschise. O pasăre grasă din lemn sări și strigă: „Cucu! Cucu! Cu...“ Macfee apăsă pe un buton și parbrizul deveni transparent. Toți trei săteau înșirați și se uitau prin el la parcarea întunecată. Afară se auzeau sirene, claxoane și dangăte îndepărtate. Helen aprinse lumina. — Maniac! zise Macfee. Omu-i maniac. — O nu, spuse Lanark. îl cunosc de multă vreme, și nu-i maniac. Ca persoană particulară nu am încredere în el, dar se pare că a înțeles foarte bine situația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
că o putere de sus îl trage la răstimpuri de limbă și-l zgâlțâie până ce-l ia cu o amețeală asurzitoare, dar o pune pe seama inspirației poetice și se socotește îndreptățit să se înfumureze că, dintre toți, tocmai el scoate dangătul cel mai pătrunzător, de se cutremură tot Șerban Vodă. Că glasul îi aparține, nu se poate îndoi, și când se pornește vercernia, clopotul tace între pământ și cer, cufundat în respectuoasă admirație față de cele înfăptuite. Nu degeaba sunt turnat după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
invizibili. Rămase unde se afla, sprijinit de balustradă, studiind acoperișurile și turnurile care nu Încetau niciodată să-l mulțumească. O auzi pe Paola cum trecea pe hol, Întorcându-se În bucătărie, auzi zăngănitul de oale mișcate, dar rămase locului, ascultând dangătul clopotelor de la San Polo ce băteau ora opt, apoi reverberația ca un răspuns a celor de la San Marco, câteva secunde mai târziu, ca Întotdeauna, răsună puternic peste oraș. Când toate clopotele tăcură, reintră În casă, Închise ușa În calea răcorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
28... Trecuse abia o săptămână de când se intrase în solstițiul de vară... începutul anotimpului astronomic al verii... Luna lui Cireșar era pe sfârșite... Era în ziua din ajunul Sf. Apostoli Petru și Pavel. Clopotul, de la Biserica cimitirului „ Eternitatea ” , bătea cu dangăt rar... Era dangăt de moarte... Bătea atât de rar, parcă ar fi numărat clipele fiecăruia. Nu mai era bătaie de clopot, era tremur cu durere în carne, în suflet... Bătea pe ultima bucățică de drum până la locul de veci. Cimitirul
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
o săptămână de când se intrase în solstițiul de vară... începutul anotimpului astronomic al verii... Luna lui Cireșar era pe sfârșite... Era în ziua din ajunul Sf. Apostoli Petru și Pavel. Clopotul, de la Biserica cimitirului „ Eternitatea ” , bătea cu dangăt rar... Era dangăt de moarte... Bătea atât de rar, parcă ar fi numărat clipele fiecăruia. Nu mai era bătaie de clopot, era tremur cu durere în carne, în suflet... Bătea pe ultima bucățică de drum până la locul de veci. Cimitirul, cu totul înfrunzit
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
nu mai avea lacrimi și tare ar fi vrut să plângă...să plângă după Vasilica din toată inima. Doar, câte un tremur îi scutura umerii în răstimpuri. Capul i se făcea un uriaș turn de biserică... Înlăuntrul lui aude nesfârșite dangăte. Strigă mintea lui după ceva care a murit în el... ! -Tot ce face Dumnezeu mai frumos pe lumea asta, mai bun, le face pentru El Lmurmura Iorgu înnăbușit A luat-o și pe ea, curățită de păcate prin suferință...Cât
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
că numără bulgării căzuți peste raclă. Cei de față simțiră, trecând prin ființa lor, suflarea înghețată a atotputerniciei necunoscutului...misteriosul fior al veșniciei... Pentru o clipă Iorgu se întoarse în sine înuși și găsi o lume nouă... Clopotul își continua dangătul melancolic, cu bătaia într-o dungă, care te făcea să-ți astupi fața cu palmele și să plângi...să tot plângi... Mulțimea în tăcere, începu a se risipi părăsind cimitirul. Carmen, nepoata lui Iorgu, sfârșită de durere, cu vocea stinsă
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]