1,681 matches
-
Milady, a avut un vis și este puțin speriată. - Hmm ... visuri ... mda! Părea neîncrezătoare, asta îi strica dispoziția Almei. Și ca tabloul să fie complet, Annie s-a împiedicat și a căzut peste lady Abigail, vărsându-i lichiorul chiar pe dantela de la gât. Mătușa a căzut cu picioarele în sus arătându-și în toată splendoarea, pantalonașii dantelați. - Ce Dumnezeu faci, Ann? Ai căzut de pe spatele zmeului? Ești femeie în toată firea, nu te uiți pe unde calci? Mi-ai pătat gulerul
CAMELIA CONSTANTIN [Corola-blog/BlogPost/385192_a_386521]
-
Milady, a avut un vis și este puțin speriată.- Hmm ... visuri ... mda!Părea neîncrezătoare, asta îi strica dispoziția Almei. Și ca tabloul să fie complet, Annie s-a împiedicat și a căzut peste lady Abigail, vărsându-i lichiorul chiar pe dantela de la gât. Mătușa a căzut cu picioarele în sus arătându-și în toată splendoarea, pantalonașii dantelați.- Ce Dumnezeu faci, Ann? Ai căzut de pe spatele zmeului? Ești femeie în toată firea, nu te uiți pe unde calci? Mi-ai pătat gulerul
CAMELIA CONSTANTIN [Corola-blog/BlogPost/385192_a_386521]
-
Dimitriu-Bârlad (bunicul matern al Margaretei Pâslaru). Muzeul a primit, cu titlu de împrumut, de la doamna Cătălina Opaschi, o frumoasă colecție de accesorii vestimentare, datând din prima jumătate a secolului al XIX-lea: umbrele, poșete, mănuși, agrafe, ace de păr, catarame, dantele, corsaje. Și alte obiecte, ai căror donatori au dorit să-și păstreze anonimatul, au intrat în patrimoniul MNIR. Amintim aici accesoriile pentru o uniformă militară de aviație și o pelerină de campanie datând din perioada Primului Război Mondial. Expoziția poate fi vizitată
„HAINA ÎL FACE PE OM” – EXPOZIȚIA PRIETENILOR MUZEULUI [Corola-blog/BlogPost/93393_a_94685]
-
se poate - zise binevoitor Sima-Vodă. Intră, Ruxăndrița! Ușa se deschise de-a binelea și în Sala Capetelor intră o copilă împlinită, de 17-18 ani, toată numai rotunjimi și gropițe, îmbrăcată într-o rochie de tafta verzuie cu mâneci tivite cu dantele, strânsă bine pe talie și înfoiată la spate, cu un șal griș-perle pe umeri și cu o mică vânătaie pe gât. De sub faldurile lungi ale rochiei scoteau vârfurile două botine de satin alb. Copila veni zâmbitoare și se cățără pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Am văzut un pui de drac / lîng-o trestie pe lac / broasca face oac, oac, oac / mîine pornim la atac...“ Oare degetele cîtor mîini trebuiesc pentru un scut și gîtlejurile cîtor oameni pentru un tun? Vreau o rochie lungă, neagră, de dantelă, cu decolteu adînc la spate, o pereche de pantofi de lac escarpen, un șirag de perle veritabile, să mă plimb prin casă de la bucătărie la baie și să murmur un poem disperat: „Ești cea mai frumoasă“. Tronc Marițo, era o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
ajutam în atelier, iar vara prin curte, să scoată din magazie ursul sau lupul, pușca Winchester sau vreunul dintre costume, la comanda clientului. Costumul de vânător, de indian, costumul Drumețului Inocent, la alegere, dar aveam și o rochie albă de dantelă, pentru doamne, cu o bicicletă, pentru poza de mare succes „Muțunache o fugărește pe domnișoara cu bicicleta“. În curte, toate își aveau locurile marcate cu pietre, ce, unde trebuia așezat, să nu ne pierdem timpul compunând cadrele. Asta ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
chiar dacă nu erau suficient de late sau de lungi pentru ferestrele acelea mari. Fiecare fereastră din sufragerie avea altfel de perdele. Cea mare care dădea spre verandă avea una făcută dintr-o rochie de seară cu trandafiri mari roz și dantelă. La una din ferestrele mai mici, tanti Mae a pus o perdea făcută dintr-un lințoliu pe care l-a purtat într-o piesă cu crime, iar la cealaltă a pus un costum din mătase roșie dintr-un spectacol de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
oraș. Dimineața erau de obicei închise, dar uneori le găseam deschise și atunci aveau lucruri puse la uscat pe balcon. Probabil că era lenjerie pentru femei, dar nu semăna cu aceea pe care o știam de acasă. Era făcută din dantelă neagră, cu mici boboci strălucitori de trandafir cusuți în diferite locuri. Câteodată puteai să vezi așternuturi întinse, fețe de pernă sau ciorapi negri de plasă cum nu purta nimeni în oraș. De-abia când am ajuns să învăț în clasa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
a construit pe ruinele unei biserici, Sancta Maria delle Scala -, așa că fundamentul întregului oraș este sacru ca și viața. Bisericile domină Milano cu putere împietrită. Dar, cu toate proporțiile gigantice, arhitectura Evului Mediu și a Renașterii avea o legeritate de dantelă. Beppo însuși e convins că visul lui Gian Galeazzo Visconti mai trăiește încă. Fusese un mare „signore di Milano“ care pusese prima cărămidă când se construise domul. De aceea spera să fie iertat și eliberat de multe păcate care-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
rupând în bucăți hârtia cu pete de cerneală, l-am auzit deodată pe Sucki cântând. Aripile lui făceau un sunet de mic vârtej în zborul brusc care tăia aerul sufrageriei. Reușise să se strecoare din „palatul său“ prin una din „dantelele“ coliviei, așezându-se apoi liniștit pe una din stinghiile din vechea lui colivie. L-am auzit mâncând semințe și l-am văzut după aceea cum bea apă cu acel gest grațios al păsărilor, ridicându-și capul ca apa să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
să i-l ofere. Nu, spuse ea, să mergem acolo, e minunat. Și arătă în direcția balconului. Se poate, nu-i așa? întrebă ea, iar Iag, înșfacă rapid și duse în balcon o măsuță rotundă acoperită cu un mileu de dantelă. O luă cu tot ce era pe ea: prăjituri, lichiorul verde într-o sticlă de cristal și niște păhărele roșii, a căror gravură amintea de niște vitralii turcești văzute din spate. - Cu plăcere, Sofia Petrovna, se întoarse Iag spre Sonia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
lentilele ochelarilor În care se reflecta lumina felinarului. Dacă privitorul s-ar fi apropiat ceva mai mult, ar fi descoperit titlul imprimat cu litere aldine: Contele de Monte Cristo). Era Într-o rochie de culoare Închisă, cu guler alb de dantelă, ea, o curvă de garnizoană arătînd ca o studentă de la Heidelberg... Apoi o zări pe ea, pe Marieta. Ședea cu picioarele Încrucișate, ca și celelalte, cu posteriorul revărsat, cu o țigară-n mînă, Într-o rochie de atlaz azuriu, numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
din pănură, cu buzunare în față, peste o cămașă albă care se strângea la gât cu două șnururi cu canafi. Femeile își acopereau capul cu un batică - și se spunea batistă - alb, din in sau bumbac, la care se aplica dantelă sau mărgele. Despre portul țăranilor din partea de nord-vest a Moldovei, pe care austriecii au numit-o Bucovina, avem mărturia unui om de știință din Austria, Balthazar Hacquet, care a călătorit în șările Române și în Bucovina, învățând limba română. Acest
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
ar fi privit cum privești o maimuță îmbrăcată în haine de om. Micuța învățătoare își păstra surâsul ei distant. Rochia sa era la fel de simplă precum cea din prima zi, dar în tonuri de toamnă și de pădure, tivită cu o dantelă de Bruges care-i dădea o gravitate religioasă. Primarul se împotmolea în nămolul de pe străzi. Dar ea, ea pășea cu picioarele ei micuțe pe pământul îmbibat de apă, ocolea bălțile și rigolele. Ai fi putut spune că se juca, sărind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
ce ți-au făcut ție cuvintele? Îi spusesem să se așeze, iar ea îmi povestise totul, dintr-odată, în termeni exacți. Clămence se retrăsese în camera ei. Știam la ce lucrează acolo, cu croșete, ghemuri de lână albastră și roșie, dantelă, de câteva săptămâni. În timp ce Josăphine vorbea, mă gândeam uneori la ea, stând în camera alăturată, la degetele ei care croșetau, la burta ei care primea dinăuntru lovituri de picioare și de coate. Și apoi, puțin câte puțin, corpul înecat al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
vremii, cu buzele de un roz subliniat vag, ochii înspăimântător de melancolici, care se străduia să zâmbească, înveșmântată elegant, dar în această eleganță se simțea totuși un emoționant abandon, cu o mână ocupată să deschidă un evantai de sidef și dantelă, în vreme ce mâna cealaltă se odihnea pe capul unui leu de piatră. Am rămas multe minute privind-o pe cea pe care nu o văzusem niciodată, pe care nu apucasem să o cunosc: Clălis de Vincey... Clălis Destinat. Ea era, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
cu alții. Ne privim în ochi și râdem, pentru că acolo îi vedem pentru o clipă pe Moni și Zoe, un monoclu și o lornietă, un joben și o pălărie cu voaluri, un baston de abanos și o umbreluță diafană de dantelă. Văd și acum ceașca japoneză atârnată de firul salvator, mi se încețoșează ochii și, ca și atunci, fac efortul de a nu plânge. Dar este din ce în ce mai greu, căci toată tinerețea mea este acolo și este, săraca de ea, atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
cârjele, plici, încă o palmă fiindcă a încurcat textul latinesc și pe deasupra a dat și unul sau mai multe răspunsuri obraznice, când nimeni nu l‑a întrebat nimic, ci i s‑a dat un ordin. Veșmintele albe cu garnitură de dantelă și guler negru atârnă lălâi pe el și‑l fac să semene cu o fetiță. Peste tot sunt imagini, în special reprezentări ale lui Dumnezeu și ale Fecioarei Maria, în diverse stiluri și materiale. Formele sunt cu precădere rotunjite, pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
ușa și În fața ochilor mei a apărut o fată care purta un portjartier albastru, ciorapi lycra și tocuri Înalte. Avea ochii oblici și o expresie de cruzime pe față. Lângă ea, o altă fată, Îmbrăcată doar Într-un body din dantelă neagră. De la fereastra camerei de o sută de mii de yeni se putea admira priveliștea panoramică a cartierului Akasaka luminat feeric. Pe măsuța de sticlă erau trasate mai multe dâre de cocaină. Compozitorul era numai În halat de baie. Fetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
sumbră și nefericită. Puteți să Înțelegeți asta, nu? Am Înclinat din cap. Aveam impresia că, dacă mă mulțumeam doar să o aprob confuz, nu ar mai fi ținut cont de persoana mea. Am băut restul de bere. Prin perdeaua din dantelă se zărea agitația unei după-amiezi obișnuite de pe Ginza. Era Înnorat, nu se zăreau umbrele oamenilor pe stradă, nu pătrundea nici un sunet de afară, motiv pentru care totul părea rupt de realitate. Keiko Kataoka Își Încrucișă din nou picioarele. Priveliștea genunchilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
bea până se Îmbăta. Aș fi băut și eu până ce mi-ar fi venit cheful de sex și aș fi dus-o Într-unul din cele mai bune hoteluri din Nagano, Într-un apartament de lux cu canapelele acoperite cu dantelă albă. Cuprinsă de amețeala băuturii, s-ar fi luptat Între sentimentul de dezgust și dorința de a mai Încerca Încă o dată. S-ar fi umezit ușor de Îndată ce i-aș fi ridicat fusta și aș fi atins-o pe deasupra bikinilor. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
părere că relatările despre cele mai lubrice crime îl afectaseră în mod cert. Își încrucișă picioarele, sunetul șuierător al ciorapilor ei ducându-mă cu gândul la ce se afla sus, la jartiere și, în cele din urmă, la paradisul de dantelă pe care mi-l imaginam acolo. Mi s-a strâns stomacul la gândul de a-i ridica fusta în sus, de a o vedea goală-pușcă în fața mea, și totuși discutând încă în mod inteligent cu mine. M-am întrebat: unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
poliție. Sorbi din cafeaua pe care o ținea cu o mână fermă, dar nu era greu de văzut că e supărată. Ochii ei albaștri erau umezi și în mâneca de la rochia din crep albastru se putea zări o batistă din dantelă care părea udă fleașcă. — Povestiți-mi despre fiica dumneavoastră. E un copil fericit? — Atât de fericită cât poate fi orice fată care de curând și-a pierdut tatăl. Își dădu la o parte părul blond de pe față, ceva ce a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
puțin, lăsând-o să se descarce un pic înainte de a-i spune: — V-aș oferi batista mea dacă nu mi-aș fi împachetat sandviciurile în ea. Ea încercă un zâmbet printre lacrimi: — Am una, zise, și scoase un pătrat din dantelă din mânecă. Apoi privi la propria mea batistă și râse: Chiar că arată ca și cum v-ați fi împachetat sandviciurile în ea. După ce am ajutat-o să-și ducă sus cumpărăturile, am rămas în fața ușii ei cât și-a căutat cheia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
fi fost cu adevărat soțul ei aș fi dus-o acasă ca să o dezbrac și să o bag în pat. În timp ce părăseam biroul lui Vogelmann și ieșeam în stradă, visam cu ochii deschiși o închipuire erotică elegantă cu mătase și dantelă. Sex-appealul lui Hildegard era una peste alta mai eficient decât închipuirile fierbinți cu sâni săltăreți și fese. Oricum, știam că fantezia mea de soțior era puțin probabilă de vreme ce, mai mult ca sigur, adevăratul Herr Steininger, dacă ar fi fost în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]