1,345 matches
-
piatră. Se presupune că întrebuințarea inițială a complexului Basarabi-Murfatlar a fost strâns legată de existența acestui val de piatră, deoarece multe dintre fragmentele păstrate ale coronamentului de val sunt din cretă, a cărei origine se poate afla în cariera veche. Datarea sitului s-a făcut pe baza indicației unei inscripții din naosul bisericii B4 "leat 6500", ceea ce înseamnă anul 992. Situl este monument istoric, cu . Complexul a fost descoperit în după amiază zilei de 11 iunie 1957. Se urmărea extinderea zonei
Ansamblul rupestru de la Murfatlar () [Corola-website/Science/298629_a_299958]
-
(n. 9 mai 1909 - d. 26 iulie 2003) a fost o fiziciană germano-daneză, pionieră a utilizării izotopilor radioactivi în biologie și în medicină, în special a tehnicilor datării cu radiocarbon și autoradiografiei. Spre sfârșitul vieții, a devenit istoric al științelor și a publicat o biografie a lui George de Hevesy. Născută într-o familie evreiască nereligioasă din Frankfurt, Germania, Levi a fost admisă la Universitatea din München în
Hilde Levi () [Corola-website/Science/334751_a_336080]
-
Runnström la Institutul Wenner-Gren de Biologie Experimentală din Stockholm. După sfârșitul războiului, s-a întors în Danemarca pentru a lucra la Laboratorul Zoofiziologic din Copenhaga. Ea a petrecut anul academic 1947-1948 în Statele Unite, unde a învățat tehnicile recent descoperite de datare cu radiocarbon și autoradiografie, pe care le-a introdus în Europa. S-a pensionat de la Laboratorul Zoofiziologic în 1979, dar a colaborat cu Arhivele Niels Bohr, unde a colectat documente ale lui de Hevesy, publicând în cele din urmă o
Hilde Levi () [Corola-website/Science/334751_a_336080]
-
subordinea lui August Krogh, care, ca și Bohr, obținuse un Premiu Nobel. A petrecut anul academic 1947-1948 în Statele Unite ca membră al Asociației Americane a Femeilor Universitare. Acolo, ea a aflat de la Willard Libby la Universitatea din Chicago despre tehnica datării cu radiocarbon, recent descoperită de acesta. Ea a dezvoltat o nouă tehnică de autoradiografie în timp ce lucra pentru Comisia de Energie Atomică a Statelor Unite la Universitatea din Rochester, în Rochester, New York. La revenirea în Danemarca, a lucrat la Muzeul Național al
Hilde Levi () [Corola-website/Science/334751_a_336080]
-
dezvoltat o nouă tehnică de autoradiografie în timp ce lucra pentru Comisia de Energie Atomică a Statelor Unite la Universitatea din Rochester, în Rochester, New York. La revenirea în Danemarca, a lucrat la Muzeul Național al Danemarcei din Copenhaga la dezvoltarea de echipamente de datare cu radiocarbon. Rezultatele sale au fost puse la încercare în 1951, la datarea Omului din Grauballe. Autoradiografia a fost utilizată apoi de către Institutul Finsen pentru a investiga efectele agentului de radiocontrast thorotrast. Levi a fost consultantă la Comisia Națională de
Hilde Levi () [Corola-website/Science/334751_a_336080]
-
a Statelor Unite la Universitatea din Rochester, în Rochester, New York. La revenirea în Danemarca, a lucrat la Muzeul Național al Danemarcei din Copenhaga la dezvoltarea de echipamente de datare cu radiocarbon. Rezultatele sale au fost puse la încercare în 1951, la datarea Omului din Grauballe. Autoradiografia a fost utilizată apoi de către Institutul Finsen pentru a investiga efectele agentului de radiocontrast thorotrast. Levi a fost consultantă la Comisia Națională de Sănătate a Danemarcei între 1952 și 1970. Levi s-a pensionat de la Laboratorul
Hilde Levi () [Corola-website/Science/334751_a_336080]
-
sfârșitul acestui an iudaic a trecut pe lângă ei, cauzând prima mare dezamăgire și pierderea multor credincioși care au abandonat adventismul. În urma altor discuții și studii, evenimentul a fost mutat la 18 aprilie 1844, după calendarul evreilor karaiți. Dar, ca și datarea anterioară, 18 Aprilie a trecut, fără ca Iisus să revină. Miller a răspuns public scriind: „Îmi mărturisesc greșeala, și-mi recunosc dezamăgirea; cu toate acestea încă cred că ziua venirii Domnului este foarte aproape, chiar la ușă. Deși la adunarea de
William Miller () [Corola-website/Science/304437_a_305766]
-
nr. 9 din orașul Hârlău (județul Iași). Biserica "Sf. Dumitru" din Hârlău a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Iași din anul 2015, la poziția 1404, având codul . În această listă este trecut anul 1535 ca perioadă de datare a monumentului. Pisania inițială a Bisericii "Sf. Dumitru" din Hârlău nu s-a păstrat, dar pisania nouă pusă în anul 1779 transmite informația că la acel moment se putea citi din pisania veche doar cifra miilor, 7. În anul 1779
Biserica Sfântul Dumitru din Hârlău () [Corola-website/Science/316327_a_317656]
-
realizează prin intermediul a două drumuri comunale ce se desprind din drumul național DN2 (E85) în dreptul satelor vecine Românești, aflat la sud, respectiv Grănicești, aflat la vest. În trecut Dumbrava a purtat numele de Găureni. Nu există date istorice certe în ceea ce privește datarea bisericii de lemn din Dumbrava-Găureni. Unele surse indică existența unei biserici de lemn în satul Dumbrava încă de la 1742, însă nu există informații că acea biserică ar fi cea care s-a păstrat până în prezent. Alte surse indică anul 1749
Biserica de lemn din Dumbrava, Suceava () [Corola-website/Science/330593_a_331922]
-
din Grănicești, cu hramul "Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil" și construită în 1758, așa cum reiese din cronica parohială a comunei și din lucrarea istoricului Nicolae Stoicescu intitulată "„Repertoriul bibliografic al localităților și monumentelor medievale din Moldova”". O altă variantă de datare a lăcașului din Dumbrava-Găureni este anul 1872. Este cunoscut faptul că în acel an actuala biserică exista. De asemenea, se știe că Vasile Zorniciuc este ctitorul lăcașului. De-a lungul timpului au avut loc lucrări de restaurare, acoperișul din șindrilă
Biserica de lemn din Dumbrava, Suceava () [Corola-website/Science/330593_a_331922]
-
lup cenușiu din Alaska a dispărut de 12.000 de ani, dar cea din prezent este o subspecie, dovedește o cercetare realizată la Universitatea din California. Cercetarea a implicat analizarea unor mostre de ADN, studierea compușilor chimici a acestora și datarea cu carbon a lupilor păstrați la Muzeul Smithsonian de Istorie Naturală. Rezultatele au fost comparate cu date de același gen obținute de la lupii care trăiesc în prezent și au scos la iveală o mare diferență, ceea ce a dus la concluzia
Lup cenușiu () [Corola-website/Science/299707_a_301036]
-
ceea ce a dus la concluzia că cele două animale sunt diferite din punct de vedere genetic. Specia originală de lup gri din Alaska a trăit în permanență de acum 45.000 de ani, probabil chiar și de mai devreme, însă datarea cu carbon nu permite stabilirea unei perioade mai înaintate decât aceasta, până acum aproximativ 12.000 de ani, explică Blaire Van Valkenburgh, profesor de ecologie și biologie evolutivă în cadrul UCLA. Această specie nu seamănă deloc cu specia modernă de lup
Lup cenușiu () [Corola-website/Science/299707_a_301036]
-
Ribița este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Hunedoara, Transilvania, România. Datare: 15 iulie 1417. Autor: Jupânul Vladislav, jupânița Stana, fiul, fratele său jupânul Măclăuș și cu jupânița lui Sora, Popa Dragoșin. Plan: Având înfățișarea modestă dar armonioasă a unei cuminți ctitorii de țară, biserica din Ribița este alcătuită dintr-o navă
Ribița, Hunedoara () [Corola-website/Science/300557_a_301886]
-
pronaosului de un turn prismatic, de proporții reduse comparativ cu dimensiunile bisericii. Acoperișul său piramidal are învelitoarea de șindrilă, ca și cea a întregii biserici. Prin dezvoltare planimetrică, sistem de construcție și proporții, biserica de lemn din Căpăt sugerează ca datare a doua jumătate a secolului al XVIII-lea. În matricolele parohiale primul preot apare la 1779, în persoana lui Gavrilă Popoviciu, iar antimisul este și el sfințit în același an. Biserica din Căpăt a fost mutată de mai multe ori
Biserica de lemn din Căpăt () [Corola-website/Science/317953_a_319282]
-
1722 și aflată la Muzeul Național al Satului „Dimitrie Gusti” din București. Biserica, adusă în Muzeul Național al Satului „Dimitrie Gusti” în 1936, a fost construită pe locul alteia, arsă de tătari în incursiunea lor de jaf din anul 1717. Datarea ei este dată de o inscripție. Încadrată tipologic bisericilor sală, cu un plan dreptunghiular, alungit spre est, biserica din Dragomirești este edificată din cununi de bârne, din lemn de brad, în conformitate cu specificul arhitecturii maramureșene. Meșterii dulgheri au utilizat în construcția
Biserica de lemn din Dragomirești, Maramureș () [Corola-website/Science/324057_a_325386]
-
vizează geneza și circulația textelor mioritice (prin raportare la variantele aromâne), iar capitolul „Câteva capodopere în lumina eternității” debutează cu unele aprecieri despre Miorița - un rezumat tematic, reluarea tezei „morții tânărului nelumit” ca germene al textului, respectiv o teorie privind datarea. Mircea Eliade (1907-1986) publică, în 1970, la Paris, prima ediție a volumul "De la Zalmoxis la Genghis-Han - Studii comparative despre religiile și folclorul Daciei și Europei Occidentale", în cuprinsul căreia dedică un capitol distinct baladei Miorița - "Mioara năzdrăvană". Aprecierile și notele
Istoria exegetică a Mioriței () [Corola-website/Science/314192_a_315521]
-
1981) dar, mai ales, "Miorița și vechile rituri funerare la români" (1983). Premisele cercetării lui I. Taloș vizează caracterul arhaic al variantelor mioritice din Transilvania, prin prisma cărora analizează aspectele unei „curioase înmormântări ciobănești” redeschizând, cu acest prilej, capitolul privind datarea Mioriței din perspectivele „credințelor magico-religioase” (direcție punctată decisiv de M. Eliade în 1970).
Istoria exegetică a Mioriței () [Corola-website/Science/314192_a_315521]
-
continuă să trăiască prin înviere. Cercetători cum ar fi Robert Van Voorst nu au dubii că referința la executarea „regelui evreilor” se referă la moartea lui Isus. Alții, cum ar fi Craig A. Evans nu acordă importanță scrisorii, date fiind datarea ei incertă și posibila ambiguitate a referinței cuprinse în ea. Thallus, despre care se știu prea puține, a scris o istorie a războiului troian în 109 î.e.n., conform lui Eusebiu. Nu dispunem de nicio operă a lui Thallus. Există o
Isus cel istoric () [Corola-website/Science/327775_a_329104]
-
că ar fi pânză cu care Iisus a fost acoperit după coborârea Lui de pe cruce și că păstrează întipărita imaginea să. Scepticii, însă,consideră obiectul a fi un fals rafinat. În 1988, Sfanțul Scaun își dă acordul pentru efectuarea unei datări cu carbon radioactiv. În acest scop, o porțiune dintr-un colț este decupata și trimisă la trei laboratoare, si anume cele ale Universității din Oxford, Universității din Arizona și cel din cadrul Institutului Federal de Tehnologie din Elveția. Toate acestea au
Giulgiul din Torino () [Corola-website/Science/313440_a_314769]
-
si anume cele ale Universității din Oxford, Universității din Arizona și cel din cadrul Institutului Federal de Tehnologie din Elveția. Toate acestea au indicat dată de proveniență ca fiind situată în perioada 1260 - 1390. Deși efectuată independent de trei laboratoare, acesta datare a fost imediat contestată, nefiind acceptată de întreaga lume științifică . Unul din argumentele aduse de către Anna Arnoldi (Universitatea din Milano) și Raymond Rogers (Universitatea din California) menționează eventuală contaminare bacterială care poate afecta precizia unui astfel de test. Mai mult
Giulgiul din Torino () [Corola-website/Science/313440_a_314769]
-
O echipa condusă de Leoncio A. Garza-Valdes și Stephen J. Mattingly (Universiatea Sân Antonio din Texas) au adus un alt argument referitor la reziduurile bacteriale conținute de giulgiu, subliniind faptul că acea contaminare bacterială a mostrei supusă studiului afectează acuratețea datării cu carbon-14. Biserică Catolică, actualul custode al giulgiului, nu s-a pronunțat niciodată în mod oficial asupra autenticității, considerând că aceasta nu ajută cu nimic religiei creștine, dar a acceptat rezultatul datării cu radiocarbon efectuate în 1988, care a indicat
Giulgiul din Torino () [Corola-website/Science/313440_a_314769]
-
contaminare bacterială a mostrei supusă studiului afectează acuratețea datării cu carbon-14. Biserică Catolică, actualul custode al giulgiului, nu s-a pronunțat niciodată în mod oficial asupra autenticității, considerând că aceasta nu ajută cu nimic religiei creștine, dar a acceptat rezultatul datării cu radiocarbon efectuate în 1988, care a indicat că origine perioadă medievală 1260 - 1390.. Analizorul VP-8, folosit de NAȘĂ, realizează o imagine tridimensională a giulgiului. La ora actuală, nu se poate afirma cu certitudine care este perioada reală când giulgiul
Giulgiul din Torino () [Corola-website/Science/313440_a_314769]
-
paharnicul Paladi. Constantin Balș ar fi devenit proprietar al moșiei Lețcani în anii următori, dar în decembrie 1792, după războiul ruso-turc, el și-a vândut proprietățile la sultan-mezat, luând hotărârea de a se muta în Rusia. Deși considera că ""atât datările mai timpurii cât și cele mai târzii, întâlnite în literatura problemei, sunt deopotrivă lipsite de temei"", Sorin Iftimi menționează într-un studiu din 2006 că ar fi fost zidită ""pe la anul 1795"". În jurul anului 1830, un incendiu a distrus o
Biserica rotundă din Lețcani () [Corola-website/Science/315957_a_317286]
-
pe locul bisericii lui Iațco, călugărița Nastasia și fiica ei, Anghelina, au construit o biserică nouă care a transpus cu fidelitate conceptul arhitectural realizat în anul 1594 la Biserica Aroneanu. Asemănarea dintre cele două biserici constituie și un element de datare a bisericii din Ițcani, a cărei pisanie nu s-a mai păstrat. În ianuarie 1775, ca urmare a atitudinii de neutralitate pe care a avut-o în timpul conflictului militar dintre Turcia și Rusia (1768-1774), Imperiul Habsburgic (Austria de astăzi) a
Biserica Adormirea Maicii Domnului din Ițcani () [Corola-website/Science/308365_a_309694]
-
așezări și s-a dezvoltat mineritul. În anul 2004 comuna Broșteni a fost ridicată la rangul de oraș. Biserica de lemn din Broșteni a fost construită în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea. Există mai multe variante în ceea ce privește datarea bisericii: unele surse precizează că biserica datează din anul 1779, în timp ce alte surse menționează că biserica ar fi fost construită în perioada 1760-1765. Nicolae Iorga și Gheorghe T. Kirileanu consemnează ca dată a începerii lucrărilor anul 1765. Edificiul a fost
Biserica de lemn din Broșteni, Suceava () [Corola-website/Science/329957_a_331286]