524 matches
-
Moromeții o recenzie.” „Am cumpărat ¬ flori ¬ pentru Doina.” În planul expresiei, complementul direct intră direct, prin acuzativ dezinențial, în relație cu regentul, în timp ce complementul indirect este introdus de o prepoziție (prin acuzativ prepozițional) sau intră în relație cu regentul, prin dativ dezinențial, caz oblic, „indirect”: „Mi-am amintit întâmplarea...”/„ Mi-am amintit de întâmplarea...” Când verbul se caracterizează prin tranzitivitate indirectă sau când regentul este un adjectiv, în plan semantic, distincția complement direct - complement indirect se suspendă în plan semantic, dar
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
se caracterizează prin tranzitivitate indirectă sau când regentul este un adjectiv, în plan semantic, distincția complement direct - complement indirect se suspendă în plan semantic, dar se menține în planul expresiei: complementul indirect implică prezența unei prepoziții sau situarea în cazul dativ: „El a vorbit despre zborurile cosmice.”, „Aceasta este o acțiune folositoare tuturor.”, „Nordul Bucovinei aparține de drept românilor.” COMPLEMENTUL DIRECTTC "COMPLEMENTUL DIRECT" Are ca regent: • verbe (locuțiuni verbale) tranzitive (cu tranzitivitate directă): „Viață, nu mă părăsi în răsăritul acesta, privește
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
prezența pronumelui personal o, cu funcție de complement direct, fixează aceeași identitate funcțională substantivului vulpea care îl anticipă. În absența pronumelui o, substantivul vulpea, dacă nu intervine o intonație deosebită, ar funcționa ca subiect: „Vulpea a vrut o fetiță.” Forma de dativ a pronumelui personal lor stabilește identitatea de complement indirect a pronumelui le pe care îl reia: „Le-am lăsat lor și albumele de artă.”, în timp ce reluarea prin acuzativul pe fete marchează funcția de complement direct cu situarea în acuzativ a
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
în interiorul unei relații de interdependență, poate funcționa și ca subiect) este marcată de: • prezența unei prepoziții: „Atâta știam, atâta spusesem, n-aveam la ce mă gândi.” (M. Preda) • prezența morfemului pe: „N-aveam pe cine învinui.” • situarea pronumelui relativ în dativ: „Eu singur n-am cui spune nebunul meu amor.” (M. Eminescu) b. Propoziția completivă directă intră în relație cu regentul prin: • conjuncții: că, să, ca...să (cele mai frecvente), dacă, de și locuțiuni conjuncționale: cum că etc., „Ne propunem să
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
-i conveni, a i se cuveni, a-i fi frig, a-i părea bine/rău etc., complementul indirect este un complement intern. Forma lungă a pronumelui personal, pronumele nepersonal, substantivul sau propoziția prin care se realizează reprezintă expresia sintactică a dativului personal din structura verbului (expresiei, locuțiunii), prin care se reliefează (când se realizează prin pronume personale) sau se concretizează conținutul său semantic: „Puțin îi pasă lui Bocioacă de aceasta.” (I. Slavici, Mara, 264) În desfășurarea dinamicii general-particular, în întregirea câmpului
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
iar celelalte două, de complemente indirecte: „Povestește-mi ceva despre ea.” 1 2 3 Expresiile impersonale al căror plan semantic exprimă stări psihice au, cel mai adesea, două limite: una, interioară, a „subiectului” stării, descrisă de pronumele personal (substantiv) în dativ, și o alta, exterioară, a „obiectului” în care își are „originea” starea, descrisă de conținutul semantic al unui substantiv (pronume etc.) în acuzativ prepozițional: „Tu știi că mie-ntotdeauna mi-a fost milă de voi...” (G.M. Zamfirescu, 175) Dacă verbul
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
complement indirect: „Măria-sa Vasilie-Vodă și-a deșertat cupa și a părut că se gândește îndelung.” (M. Sadoveanu, 301) În absența complementului indirect extern, starea exprimată prin expresii impersonale este considerată în sine numai din perspectiva „subiectului” stării, marcat de dativul personal, fără referiri la originea ei: „Trec singur... și tare mi-e teamă...” (G. Bacovia, 206) În plan semantic, limita exterioară trasată acțiunii verbale de complementul indirect, prin planul semantic al termenului (grupului de termeni) prin care se realizează, introduce
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
citești, nici să scrii, nici să cugeți în gol.” (N.D. Cocea, 168) Dubla realizare a complementului indirect Dubla (multipla) realizare a funcției de complement indirect dezvoltă aceleași variante semantico-sintactice ca și complementul direct. Complementul indirect realizat prin forma scurtă de dativ a pronumelui personal poate fi anticipat sau reluat prin forma lungă a aceluiași pronume personal, prin pronume nepersonale, prin substantive sau printr-o propoziție: „Nu mi s-a urât mie cu binele ci de tine-i rău.” (M.Eminescu, P.L.
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
lei...” (I. Creangă, 114), „Iar celui ce cu pietre mă va izbi în față, Îndură-te, stăpâne, și dă-i pe veci viață!” (M. Eminescu, I, 117) Complementul indirect analitic Complementul indirect realizat prin pluralul pronumelui personal, forma scurtă de dativ, poate fi reluat sau anticipat printr-un complement multiplu analitic: „Le-a oferit Monei și lui Adrei un album de pictură naivă.” Marcarea identității specificetc "Marcarea identit\]ii specifice" 1. Flexiunea este orientată doar de principiul recțiunii. Este modalitatea cea
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
cea mai frecventă în dezvoltarea și marcarea identității complementului indirect, simplu sau multiplu (infrapropozițional), expresie mai ales a destinatarului acțiunii verbale (în diferitele sale variante, determinate lexical) sau a „subiectului” unei stări psihice sau fizice. Regentul impune termenului-complement indirect cazul dativ, marcat prin: • dezinență (sau articol, când dezinența nu e relevantă): „Cerul se dăruiește apelor de jos.” (L. Blaga, 82), „Chipul încet se destramă / și seamănă-n timp tot mai mult tuturor câte-un pic, / nimănui pe de-a-ntregul.” (A.E.
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
îi pare Că numai pentru dânsul ați fost în lumea mare." (M.Eminescu) • articol posesiv; când complementul indirect se realizează prin pronume posesiv, la plural, sau prin pronume personal de persoana a III-a: „A trimis alor săi o telegramă.” Dativul neprepozițional se impune ca una din mărcile distinctive ale complementului indirect. 2. Topica intervine în distingerea complementului indirect de atribut; cu excepția structurilor sintactice ambigue, complementul indirect urmează unui verb (adjectiv): „I-am dat lui Dan cărțile.” în timp ce atributul urmează unui
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
la altul și a zice...” (I. Creangă, 109) „Îmi pare că cineva îmi scutură zilele mele frumoase, ce n-au semănat niciodată una cu alta.” (A.E. Baconsky, 55) • prin flexiune; verbul regent impune celui de-al doilea pronume cazul dativ: „Fetele de la ghilit, care văzuse asta numa-și dau ghiont una alteia.” (I. Creangă, 43), „Capul meu nu-l vor purta / decât lăncile plopilor, care-n nopți de septembrie-și trec / unul altuia luna.” (A.E. Baconsky, 53) Identitatea sintactică
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
86) • acuzativ: în, la, din, lângă, spre etc.: „Nimeni nu poate pătrunde în locuința unei persoane fără învoirea acesteia...” Câteva verbe: a sta, a se așterne, a rămâne etc. impun, în structuri ca și fixe (unele cvasilocuționale), substantivului-circumstanțial spațial cazul dativ: „Rămăsei, deci, locului...” (C. Hogaș, 253), „Știam eu, de pildă, câtă vreme era să stau locului?” (C. Hogaș, 258), „Astfel luai hotărârea să mă astâmpăr locului, până se va alege la o parte.” (C.Hogaș, 257), „Așterne-te drumului!” Observații
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
253), „Știam eu, de pildă, câtă vreme era să stau locului?” (C. Hogaș, 258), „Astfel luai hotărârea să mă astâmpăr locului, până se va alege la o parte.” (C.Hogaș, 257), „Așterne-te drumului!” Observații: Diferite construcții cu substantivul în dativ pot apărea în limbajul poetic: „Apare luna mare câmpiilor azure.” (M. Eminescu, I, 63), cu rol fundamental în dezvoltarea universului semantic: „Stelele-n cer / Deasupra mărilor Ard depărtărilor / Până ce pier. (M. Eminescu) 2.b. Circumstanțiala spațială se introduce în frază
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
calitativ numai dacă este totodată și semn al unei comparații stilistice: „Zilele albe, iată, au început să plece Ca niște bărci tăcute, pornind fără lopeți.” (T. Arghezi, 356) Cu excepția prepoziției asemenea, care cere cazul genitiv sau, în forma asemene, cazul dativ: „Nu e nimic și totuși e / O sete care-l soarbe, E un adânc asemene / Uitării celei oarbe.” (M. Eminescu, I, 176), toate celelalte prepoziții impun substantivului cazul acuzativ. Circumstanțiala modală de calitate se introduce în frază prin locuțiunile conjuncționale
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
ridicata pe ce a putut rupe...” (I.L. Caragiale, Mânjoală, 183) Circumstanțialul modal de conformitate Când are dezvoltare infrapropozițională, se subordonează termenului regent prin prepoziția după, și prin locuțiuni prepoziționale specifice: potrivit (cu), conform (cu), în conformitate cu, care impun substantivului determinant cazurile: • dativ: „Aceasta și-a construit Programul potrivit principiului: Cu doi martori ticăloși faci din minciună adevăr.” • acuzativ: „Apoi nurorile, după sfătuirea celei cu pricina, așezară baba într-un așternut curat...” (I. Creangă, 131) „El a reacționat potrivit cu dreptul fiecăruia la adevăr
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
desfășurarea relației de dependență este asigurată și marcată de un număr restrâns de prepoziții (locuțiuni prepoziționale) care impun cazurile: • genitiv: cu ajutorul, prin intermediul: „Se făcuseră arestări dar autoritățile nu reușiseră să găsească oameni cu ajutorul cărora să pornească vagoanele.” (E. Barbu, 162) • dativ: grație, datorită, mulțumită: S-o transporte la Constantinopol, unde și-a depozitat (tot grație faimosului privilegiu) și alte averi.” (B. Fox, 250) • acuzativ: cu, după, în, din, prin, fără etc.: „Ai să cunoști că-i mama după pace și după
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
realizează prin adjectivul relativ care, substantivul din locuțiune rămâne nearticulat. Ambii termeni stau în cazul acuzativ: „Recunoștea cu multă ușurință meritele altora și nemeritele sale din care cauză lumea-i zicea că e un spirit observator...” (M. Eminescu, P.L., 269) • dativul: datorită (improprie): „Datorită stării de letargie nu m-am dus dincolo de pădure să caut o ieșire, un drum, cum era firesc.” (O. Paler, Viața ..., 89) • acuzativul: de, din cauză de: „Popa se ridică în picioare mai mult de frică decât
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
că iubirea e îndreptățită să vrea totdeauna mai mult decât are.” (O. Paler, Galilei, 58), „Pe urmă, dintr-odată împotriva oricărei așteptări, rosti aproape cu aceleași cuvinte fraza pe care o rostise mai înainte domnul lor”. (Z. Stancu, Șatra, 192) • dativul: contrar: „Dau piept în piept cu amicul meu Costică Perigoridi care, contrar felului său cunoscut de toți, are acum aerul unui om prea puțin vesel.” (I.L. Caragiale, III, 113) • acuzativul: cu tot, cu toată etc: „M. Sadoveanu, cu toată structura
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Păunescu, Manifest, 25) Observații: Atributul denumirii (din categoria atributului de identificare) se situează sau în nominativ (munții Alpi) sau în genitiv (mânăstirea Snagovului), Cetatea Suceava/ Cetatea Sucevei. Genitivul substantivului (pronumelui) neprepozițional se constituie în marcă a identității sintactice a atributului. • dativ; când atributul se realizează prin pronume personal sau reflexiv, forma scurtă, numită „dativul posesiv”: „De ce taci când fermecată / Inima-mi spre tine-ntorn?” (M. Eminescu, I, 206) „Oamenii își strângeau sumanele și-și înfundau căciulile...” (L. Rebreanu, 279) și când se
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
sau în nominativ (munții Alpi) sau în genitiv (mânăstirea Snagovului), Cetatea Suceava/ Cetatea Sucevei. Genitivul substantivului (pronumelui) neprepozițional se constituie în marcă a identității sintactice a atributului. • dativ; când atributul se realizează prin pronume personal sau reflexiv, forma scurtă, numită „dativul posesiv”: „De ce taci când fermecată / Inima-mi spre tine-ntorn?” (M. Eminescu, I, 206) „Oamenii își strângeau sumanele și-și înfundau căciulile...” (L. Rebreanu, 279) și când se realizează prin substantive în structuri arhaice sau populare: „Se bate miezul nopții în
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
și eu sufletul în calea tuturor, pe muchia tuturor prăpăstiilor.” (G.M. Zamfirescu, 223) „Pe mine, așa cum vroisem odată să fiu, numai vechile, oarbele drumuri încă n-au încetat să mă caute.” (A.E. Baconsky, 133) Articolul Uneori, atributul realizat prin „dativul posesiv” al pronumelui personal sau reflexiv se distinge de complementul indirect pe baza articulării unui substantiv din enunț care își manifestă astfel în planul expresiei poziția sa de regent al pronumelui. În enunțul: „Și-nlănțuindu-mi gâtul cu brațe de
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
adus aminte cine sunt: un condamnat pe care-l așteaptă o altă noapte de furtună și o nouă aruncare în mare.” (G.M. Zamfirescu, 171) • genitiv: „Mă doare că-i sosită vremea lor, A gândului și-a lacrimilor.” (T. Arghezi, 350) • dativ: „Și așa de puternică era la dânsul acea vedenie că pe dată ne-o împărtășea și nouă - lui Pantazi și mie.” (M. Caragiale, 113) • acuzativ: „... Se putea înțelege, așa cum am înțeles eu, că între timp întâlnise pe acest fabulos poet
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
În Limba română contemporană, București, 1954 (pp. 633 ș.u.), acad. Iorgu Iordan întrebuințează termenul obiect (direct și indirect). 31. Ecat. Teodorescu, Complement al verbului sau auxiliar de persoană?, LR, XXVII, 1978, nr. 2, pp. 115-119 consideră pronumele personale de dativ și acuzativ din expresiile impersonale a-l durea (capul), a-i plăcea etc. auxiliare de persoană. 32. Prepoziția-morfem pe este concomitent marcă de acuzativ și indice al „genului personal” al substantivului. 33. Funcția distinctivă aparține prin excelență morfemului pe. 34
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
elevii jocuri didactice urmărind: formarea deprinderii de a folosi corect substantivele la cazul genitiv, respectând acordul gramatical în gen și număr în cadrul propoziției (jocul „Al cui este?”); formarea deprinderii de a utiliza corect în exprimare și scriere substantivele în cazul dativ („Cui dau?”) etc. ¾ „SPUNE CE ÎNSEAMNA!” Scop: Formarea capacității de a sesiza sensurile diferite ale cuvintelor care se pronunță și se scriu la fel (omonime); exersarea capacității de exprimare orală și scrisă; Reguli de joc: Identificarea sensului unui cuvânt pe
Copilul cu dificultăţi de învăţare - Comportamentul lexic şi grafic by Raus Gabriela () [Corola-publishinghouse/Science/742_a_1231]