6,404 matches
-
Dar nu uită să adauge: - Și cu luna de miere cum rămâne!? - Alex e foarte ocupat acum. Am proiectat un voiaj de o lună, nu știm deocamdată unde vom merge, probabil vom colinda prin Europa... Și pentru a nu rămâne datoare, bănuind-o pe Olga de ascunzișuri adăugă: ne-am propus de fapt să ne petrecem nu o lună, spuse ea cu dezinvoltură, ci o viață întreagă ca pe o lună de miere. Vorbele Inei nu-i căzură bine Olgăi. Fața
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
asociații sindicale de o aceeași specie sau categorie pot să se constituie legitim pe picior de egalitate; − viața și activitatea asociațiilor sindicale, toate fiind autonome, trebuie să se dezvolte Într-o relație armonioasă cu viața și activitatea statului care este dator să le recunoască totdeauna cu condiția ca, În organizarea și În manifesările lor exterioare, să nu lezeze principiile fundamentale ale constituției politice și În drepturile particulare care aparțin Statului de a garanta În toate aceste cazuri; − regulile relative la exercițiul
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
la post, și-mi comunică date pe care tu, deși le-ai trăit, acum le-ai pus sub o lespede a uitării. Ori eu... Să dea Dumnezeu să n-am dreptate În ceea ce-ți spun mereu, dar mă simt dator să te avertizez: fii precaută în relațiile cu Olga! M-aș bucura să mă înșel, mai ales pentru tine, pentru liniștea ta. Timpul curgea ireversibil. Prietenele se întâlneau, se confesau. Inei îi venea greu să țină cont de sfaturile lui
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
din amintirile noastre (ale celor care trăitam cu cenzura-n casă!), membrii comisiilor de vizionare nu erau Întotdeauna oligoizi : cei culți, fie se erijau În complici ai creatorului incomod, fie Închideau ochii cu atîta zgomot, Încît te obligau să rămîi dator Instituției, practicînd teme nele bizantine. Altă schimbare de forțe observată de cercetători: În clipa În care În loja teatrului, se afla un greu al interdicțiilor, adevărata scenă devenea loja, nu scîndura pe care evoluau histrionii (cît de bulgakovian Îmi sună
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
căruia mă aflam, era într-o zi de nu. Poate că-l supăra ulcerul, poate se certase cu madam Matilda, mustăcioasa aia de nevastă-sa, mare șmecheră pe la Ministerul Învățământului. În orice caz, era plin de draci și se simțea dator să boscorodească și să mârâie la toată lumea. Avea pur și simplu un puseu de șefită cronică. După prânz, în loc să moțăie în cabinetul lui, așa cum făcea de obicei, îl apucase o frăsuială tâmpită. Varianta cu ulcerul era cea mai probabilă. Din
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
capu' ei cu așa un cotoi bețiv la ușă!". "Ei, acu' te apucă griza aia mare dă nevastă-mea. Parcă ieri ziseai că-i o scârbă si o bagaboantă dă să întinde cu tosi pă la cantină", se simți el dator să-i reamintească vindicativ. Urmă și mai nervos: "Da' tu?". "Io ce, mă, io ce?", se stropși Cateluța la el. "Se? Tu nu-l ai pă Silică cu acte? Asa mândrese dă bărbat, mai rar...", face tipul rânjind disprețuitor. "Mai
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
Băși, încruntată de efortul de a căuta prin memorie. "A, da!", își amintește ea. "Tot n-a apărut zăpăcitu' ăla de Dan?" "Nu, dragă. Dimineață credeam că se fofilează pe undeva, să scape de prezentarea proiectului cu care-mi rămăsese dator. De-aia am trecut și pe la voi. Îmi ziceam că o ști ceva de el domnișoara Milena..." "Aia nu știe nici de capu' ei, da' de nebunu' ăstălalat. Ți-ai găsit și tu pe cin' să întrebi. Uneori, când văd
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
să te cerți cu un băiat cu care mai ciugulești și tu o pâine, vorba aia, pentru niște sute dă mii dă lei-tramvai acolo!" "Corect, nene!", acceptă Virgil mulțumit. Râse apoi, dezarmându-și vecinul prin sinceritatea sa: În fond, omu-i dator să încerce. Zi și mata dacă aci n-am dreptate!" "Păi, da!", zâmbi șugubăț nea Vasile. Dacă ține, bine, dacă nu, iară bine și p-ormă pace și bonjur!" "Vezi, bre? Asta mai rămâne să mai învățăm noi, românii. Negocierea
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
grăbești?" "Și normal că mă grăbesc! Auzi vorbă la el! Matale nu te-ai grăbi dac-ai fi dă servici' dă ieri după-amiaz' până acu'? Și cu toate controalile dă la poliție și dă la jandarmerie pă cap", se simți dator să pluseze portarul devenit acum, iată, instalator. "N-ai și matale un ban la tine?" "Poate oi avea, poate că nu. Ce, trebuie să viu tot io cu parnosu', cân' tre' să fac o treabă?" "Hai, bre, nu te mai
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
căminului conjugal. Hai, salut, bre! Io sunt, Virgil. Am rezolvat treaba. Sunt la bordură, acia, la Costi în față. Dai coneacu' ăla?" "Îl dau, mă, să scap dă gura ta. Al'fel mă știe toată strada că ți-am rămas dator. Tai așa, că viu și io imediat, numa' să mă șchimb. Acu' am ajuns și io acas'. Bă, m-aștepți și pă mine zece minute, da?" "Și normal, bre! Cum să nu te aștept?" "Bine, mă", face Vasile, închizând telefonul
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
bătrână? Măgari sunteți voi, puorcilor! Porci ordinari ce sunteți!". Am rămas impresionat. Startul era nemaipomenit. Nu mă așteptam să se prindă atât de bine și să participe cu atâta suflet din prima ședință, la primii stimuli. Nu i-am rămas dator: "EȘTI DOAR O BABĂ SFERTODOCTĂ, APUCĂTOARE ȘI PROASTĂ", veni imediat răspunsul, afișat prompt pe zid. "Sunt profesor universitar, șef de catedră, membru corespondent al Academiei Române, tâmpiților!", răcni tipa, pătrunsă până-n adâncul inimii de onoarea ei de cărturăreasă română, făcută la
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
și să te agăți de un țoi cu rachiu. Și nu uita să treci la catastif...” „Apoi multe oi uita eu, da’ să te trec la catastif nici vorbă. Vezi numai că se cam adună crăițarii”. „Am rămas eu cândva dator? Ai?” „N-am spus asta, dar acum s-o cam lungit șirul socotelilor. Fii pe pace, și hai mai iute, că mi s-o cam uscat gâtlejul.” Se înțelege că crâșmarul i-o îndeplinit dorința lui Vasile Căpitanu. Și a
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
trezit strigat la poartă: „Toadere! Măi Toadere!” „Ce-i ce s-o întâmplat Haralambie?” - a întrebat Toader. „Uite aici o țâdulă de la domn’ perceptor” - a răspuns goarza. „Ce fel de țidulă? Eu am plătit toate dările și nu mă știu dator” - nu s-a lăsat intimidat Toader. „Ba îi ești dator - și încă cu multe parale - lui Costică Prispă”. „Ceee?! De când îi sunt eu dator lui Costică? Doar aseară am trecut pe la el și nu mi-o spus de nici o datorie
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
s-o întâmplat Haralambie?” - a întrebat Toader. „Uite aici o țâdulă de la domn’ perceptor” - a răspuns goarza. „Ce fel de țidulă? Eu am plătit toate dările și nu mă știu dator” - nu s-a lăsat intimidat Toader. „Ba îi ești dator - și încă cu multe parale - lui Costică Prispă”. „Ceee?! De când îi sunt eu dator lui Costică? Doar aseară am trecut pe la el și nu mi-o spus de nici o datorie”. „Ei. Nu ți-o spus, nu ți-o spus, dar
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
a răspuns goarza. „Ce fel de țidulă? Eu am plătit toate dările și nu mă știu dator” - nu s-a lăsat intimidat Toader. „Ba îi ești dator - și încă cu multe parale - lui Costică Prispă”. „Ceee?! De când îi sunt eu dator lui Costică? Doar aseară am trecut pe la el și nu mi-o spus de nici o datorie”. „Ei. Nu ți-o spus, nu ți-o spus, dar datoria-i datorie”. „Măi Haralambie! Ori șăguiești ori nu ți-s mințile acasă”. „Ba
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
lui moș Ion Prispă și n-o plătit...Sau poate n-o apucat să plătească, pentru că o murit așa pe neașteptate”. La auzul acestor vorbe, Toader Căpitanu a rămas cu gura căscată... „Cum s-o întâmplat de m-o găsit dator după atâția ani de când o murit bunicul? Asta nu se poate!” „Ia dă să văd țâdula, Haralambie!” Goarza a scos țâdula și i-a întins-o. Toader a luat hârtia și, cu capul descoperit, cum ieșise din casă, a și
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
pornit val-vârtej spre Costică Prispă. Afară era un ger de crăpau pietrele, dar Toader nici nu-l simțea... În capul lui se învârtea doar datoria pe care o avea către Costică. „De unde o scos el că bunicul meu o rămas dator la bunicul lui? Și dacă ar fi așa, de ce să plătesc eu după atâta amar de vreme? Mi-ai făcut-o, Costică! Ei lasă că nu scapi tu așa ușor! ...” Zicându-și acestea, s-a repezit pe scările prispei de la
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
dimineață să vii la crâșmă? Și pe un ger ca aista, cu scăfârlia descoperită?” N-a apucat Costică să mai spună ceva, că Toader a scos țâpișca pe care tocmai i-a dat-o goarza. „Uite aici! M-ai scos dator în locul bunicului Vasile? Și încă ce datorie! Cum ți-a venit o idee ca asta, băiete?” „Stai că îți arăt îndată cum stau lucrurile”. Și nu i-a trebuit decât o clipită până să scoată catastiful... Îl ținea la îndemână
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
noastre”. „Măi! Da’ știi că m-ai pus pe jar, Costică?”. „Asta se vede și după faptul că ai venit fără căciulă pe cap când afară-i gerul Bobotezei!” „D-apoi astai glumă,când te vezi scris colea că ești dator cu o grămadă de gologani? Și perceptorul nu glumește. Când o scris că ești dator, apoi vrei-nu vrei trebuie să plătești și pace!” „Decât să fii așa cătrănit, mai bine hai să întrebăm de sănătate cele țoiuri, care stau colea
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
după faptul că ai venit fără căciulă pe cap când afară-i gerul Bobotezei!” „D-apoi astai glumă,când te vezi scris colea că ești dator cu o grămadă de gologani? Și perceptorul nu glumește. Când o scris că ești dator, apoi vrei-nu vrei trebuie să plătești și pace!” „Decât să fii așa cătrănit, mai bine hai să întrebăm de sănătate cele țoiuri, care stau colea și se plâng de urât. Îți mai aduci aminte, Toadere, ce cătănie am făcut? Trei
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
voi. Păi nu sunteți din același aluat cu moș Dumitru și cu Pâcu? Sunteți! Și dacă sunteți urmașii lor, sunteți oameni gospodari și cu frica lui Dumnezeu. N-o să vă lăcomiți voi la câteva chile de grâu, ca să-l faceți dator pe un biet ovrei ca mine! Ne iei subțire, dar mai bine ai deschide poarta, să putem descărca, pentru că acușica se întunecă - s-a arăta grijuliu Hliboceanu. Dacă tot sunteți puși pe treabă, atunci dați porțile în lături și intrați
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
exercițiile de concentrare, militarii Începeau antrenamentele de anduranță, cum ar fi rezistența la tortura unui tonomat care l-ar fi silit pe prizonier să asculte la nesfârșit, cu sonorul dat la maximum, hiturile anilor ’80. Nici ceilalți n-au rămas datori. Exact când Înaltul Comandament Militar stabilea datele esențiale ale atacului plănuit pentru ora 01.04, Isabella și cohorta ei au apărut, ținând În mâini flori și pancarte pe care era scris Make Roads, Not War și agitând desene În care
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
90, când am întâlnit-o la o conferință în New Jersey, a cărei temă era "Intelectualii și schimbările politice în Europa Centrală și Răsăriteană", am fost uimit s-o descopăr printre participanți. Am fost și eu comunistă, așa că mă simt datoare să vin să văd ce s-a ales din ideile pe care le-am susținut!" Despărțirea de comunism a fost brutală și definitivă. Idila cu feminismul - un caz particular al ideologiei de stânga - a persistat o vreme. Mult mai puțin
Doris Lessing, pe treptele casei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9155_a_10480]
-
1968, proclamau că fericirea se va naște din suprimarea oricărei constrîngeri. În 1975 se bucurau de cucerirea puterii de către Pol Pot, în Cambodgia. În 1981, credeau că părăsesc bezna spre a accede la lumină. În 1985 susțineau că Franța e datoare să-și deschidă granița pentru a-i primi pe nefericiții de pe întreg globul. În 1992, dădeau asigurări că se terminase cu statul-națiune și că Europa Tratatului de la Maastricht deschidea o eră nouă în istoria omenirii. În 1999, aceiași oameni afirmau
Artizanii decăderii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9156_a_10481]
-
se poate face, cu rezultatele așteptate, pregătirea maselor de luptători pentru jertfele supreme, căci, atunci când recunoștința patriei se suroghează, sufletul jertfei se distruge. Statul n-ar trebui să ciuntească drepturile de precădere în atențiunea sa pentru forțele de apărare națională, dator fiind să asigure sporirea capabilității ofițerilor și subofițerilor armatei. Această calitate nu se cultivă însă și nu se sporește în rândurile militarilor activi cu un sistem de prigoană a pensionarilor militari, independenți de orice considerațiuni și, la rigoare, chiar simțitoare
CADENȚE PESTE TIMP by Costin CLIT () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93214]