1,122 matches
-
pot s] aprecieze corect limită sistemului s]u și capacitatea minții sale. Albertus Magnus (1206-1280) - Sfanțul Albert cel Mare - uneori înv]ț]torul și protectorul s]u, a spus despre tan]rul Toma, care își câștigase porecla de „bou mut” datorit] caracterului s]u taciturn și ținutei sale viguroase, c] „el va r]cni așa de puternic în înv]ț]tură să încât va r]sună în toat] lumea”. M]car din perspectiva acestui standard, nu poate exista nici un dubiu c
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
permis f]r] că acesta s] fie realizat prin schimbarea oric]rui element independent al problemei. Unul și, probabil, singurul mod în care acesta ar putea fi realizat ar fi dac] permisivitatea cerință și interdicția ar exista pur și simplu datorit] atitudinilor lui Dumnezeu. Altfel spus, dac] caracterul moral al unei acțiuni este consecința logic] imediat] a permisivit]ții, poruncii sau interdicției lui Dumnezeu. De fapt, Ockham era dispus s] permit] c] o mare parte din ceea ce noi consider]m a
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
lui Carneades, cel mai faimos critic antic al dreptului natural; r]spunsurile pe care le ofer] sunt, de asmenea, de factur] ciceronian]. Carneades susținuse c] legile umane și morale „nu își au fundamentul în natur]”, ci sunt simple convenții, adoptate datorit] utilit]ții lor. Că și Cicero, Grotius neag] opoziția dintre natură uman] și utilitate, susținând c] doar prin modelarea legilor în funcție de natură uman] utilitatea își poate realiza scopul. (Acest argument general, conform c]ruia utilitatea nu poate servi ca instrument
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
ți este diferit]. Una din abord]ri pune accentul pe egalitatea natural] în ceea ce privește forță fizic] din cauza c]reia este reciproc avantajos pentru oameni s] accepte convenții care recunosc și protejeaz] interesele și posesiunile tuturor. Cealalt] abordare subliniaz] egalitatea statutului moral datorit] c]reia interesele fiec]rui individ devin o preocupare comun] sau imparțial]. Acest tratament imparțial este exprimat în convenții care recunosc interesele și statutul moral al fiec]rui individ. Îi voi numi pe adepții teoriei avantajului reciproc „contractualiști hobbesieni”, iar
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
în încercarea de a urma aceste norme. Nici cel]lalt mijloc de restrângere a normelor deontologice, si anume, „principiul tradițional al dublului efect”, asociat distincției dintre r]ul intenționat și cel neprev]zut, nu a avut rezultate mai bune; aceasta datorit] criticilor aduse principiului dublului efect și incertitudinilor legate de justificarea distincției menționate. Dac] aceste critici sunt întemeiate - și eu cred c] sunt -, ele ar putea s] pun] probleme serioase teoriilor deontologice contemporane, întrucat îndeamn] fie la extinderea interdicțiilor, fie la
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
înțelege acest aspect, trebuie s] observ]m felul în care W.D. Ross, creatorul teoriei îndatoririlor prima facie, și-a argumentat ideile. (Ross nu a sustinut c] ar fi unicul fondator al teoriei - a lucrat la ideile sale cel putin datorit] lui H.A. Prichard.) Ross, care și-a desf]surat cea mai mare parte a activit]ții la Universitatea Oxford în anii ’20-’30, a început prin a argumenta c] toate formele de monism (conform c]ruia ar exista un singur
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
m dintr-un anumit motiv. Kant ne cere acest lucru, așadar, teoria lui trebuie respins]. În capitolul 14, „Etică lui Kant”, Onora O’Neill neag] faptul c] ideile lui Ross sunt acceptate de c]tre Kant. Utilitarismul a fost respins datorit] unor motive diferite. Ross știa c] utilitarismul era singura versiune a unei abord]ri mai generale și anume: consecințialismul. Nu era de p]rere c] toate formele acestei teorii trebuie s] fie moniste, pentru c] era de acord cu faptul
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
dac] va reuși aici, va putea respinge și utilitarismul. Discuția începe de la un argument simplu, sprijinit de un exemplu. Conform argumentului, „oamenii obișnuiți” sunt de p]rere c] ar trebui s] fac] ceea ce au promis c] vor face, dar numai datorit] faptului c] au promis. Ins] ei nu se gândesc la aceste datorii morale că la o suit] de consecințe. Urm]rile acțiunilor lor se reg]sesc în viitor, dar ei cerceteaz] cu prec]dere trecutul (promisiunile pe care le-au
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Mai tarziu, Kant a evitat s] recurg] la acestea, încercând s] descopere esență caracterului moral - esență virtuții - dincolo de anumite virtuți particulare sau de existență istoric] a unei anumite societ]ți. Kant a afirmat c] oamenii virtuoși acționeaz] în perspectiva și datorit] respectului fâț] de normele etice „universal valabile” (capitolul 14, „Etică lui Kant”). În interpretarea lui Kant, atunci când oamenii acționeaz] în calitate de agenți pur raționali, ei nu sunt c]l]uziți de dorințe obișnuite; nu sunt influențați nici chiar de dorința de
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
care acest gen de fapte încalc] drepturile victimelor. În concluzie, exclusivismul constituie un eșec atunci când este vorba despre teoria virtuții, desi las] acesteia un larg domeniu de influent]. vii. Esențialismul O chestiune similar] este aceea dac] toate virtuțile sunt excepționale datorit] conexiunii lor cu un țel (telos) unic și dominant al naturii umane. Aceast] problem] provine din încerc]rile de a readuce în actualitate teoriile neoaristotelice asupra virtuții, care susțin c] scopul adev]rât este acela al unei vieți perfect cinstite
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
ciei, atunci acea persoan] va lua m]șurile necesare în aceast] direcție, inclusiv selectarea agențiilor sprijinite sau realizarea de campanii pentru modificarea priorit]ților și politicilor guvernamentale. Acea persoan] nu va renunța la cauza să. Eșecul ajutorului sau asistenței, fie datorit] faptului c] scopurile sunt greșite sau c], pur și simplu, lucrurile nu merg, reprezint] rareori un motiv pentru a nu susține aceste cauze, bineînțeles, în condițiile în care nu exist] alte motive profunde în spatele refuzului. Este necesar s] facem distincția
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
în care nu le sunt atinse interesele: nu sunt tratați cu cruzime, sunt hr]niți, sunt l]sați s] se manifeste în acord cu natura lor. Izolarea unor ființe umane în aceeași manier] este inacceptabil] din punct de vedere moral datorit] intereselor adiționale ale acestora. Acest mod de diferențiere trateaz] în mod egal interese similare, permițând că interesele care nu sunt comune s] dobândeasc] diferite grade de important] moral]. (Pentru o aprofundare a eticii drepturilor animalelor vezi capitolul 30, „Animalele”) 3
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
morale ale ecologiștilor. Din aceast] perspectiv], etică vieții este o etic] a mediului; etică drepturilor animalelor este și ea o etic] a vieții, dar într-o manier] mai puțin evident]. Totuși, termenul este atribuit unei etici specifice, holismul ecologic, probabil datorit] faptului c] doar o etic] de acest tip confer] o protecție moral] corespunz]toare mediului înconjur]tor (vezi Calllicott, 1979). Holismul ecologic consider] valoroase din punct de vedere moral dou] categorii: biosferă ca întreg și ecosistemele complexe care o compun
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
este necesar] g]sirea unui compromis sau a unei soluții compensatorii. Argumentarea eticii mediului Este ușor de evaluat în ce const] atracția pentru afirmația c] ființele umane sunt valoroase din punct de vedere moral. În mod evident, ele sunt valoroase datorit] faptului c] au anumite interese care pot fi lezate sau promovate. Aceste interese se bazeaz] pe capacit]țile umane: capacitatea de a simți durere sau pl]cere, de a face o alegere rațional, sau de acționa liber. Într-un mod
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
noi motive pentru atribuirea de valoare moral]: spre exemplu, animalele pot dispune de propriet]ți estetice cum ar fi frumusețea, lucru care le confer] valoare moral]. Și acesta este un caz în care ele se bucur] de valoare moral], nu datorit] faptului c] ar avea interese, ci deoarece posed] anumite propriet]ți care le confer] o valoare intrinsec]. Argumentele aduse în sprijinul eticii drepturilor animalelor se aplic] și în cazul eticii vieții? Dac] plantele sunt considerate ca având interese, cum ar
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
principii și idealuri morale). Poate c] aceste capacit]ți mintale și sociale pot s] ofere motive solide pentru a atribui un drept la viat] mai puternic persoanelor decât altor ființe senzitive. Un argument care susține aceast] concluzie este acela c], datorit] capacit]ților distinctive pe care le posed], persoanele sunt capabile s] își aprecieze propria viat] și pe aceea a celorlalți membri ai comunit]ți lor mai mult decât alte animale. Oamenii sunt singurele ființe care pot realiza planuri de viitor
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
care drepturile morale ale diferitelor persoane par s] se afle în conflict. Asemenea conflicte nu pot fi soluționate, de obicei, într-un mod just prin negarea unui statut moral egal uneia din p]rți. Dar sarcinile sunt un caz special. Datorit] relației biologice unice între femeie și f]ț, extinderea unui statut legal și moral asupra f]tului are consecințe care ameninț] drepturile primare ale femeii. Una dintre acestea ar fi faptul c] avorturile la cerere nu ar mai fi permise
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
un acord slab în cadrul abord]rilor feministe, câteva lucruri par a fi clare. Sexul este acceptabil din punct de vedere moral numai dac] rolurile tradiționale de dominație masculin] și supunere a femeii sunt absențe, dac] femeile nu sunt victimizate politic datorit] sexualit]ții lor, dac] au capacitatea și puterea de a controla accesul și de a se defini pe șine însele. Ce evenimente pot asigura faptul c] asemenea condiții exist]? Aici, neînțelegerile interne se intensific]. Paletă de r]spunsuri include: separarea
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
implicat] de alte poziții, practica ar fi reprezentat] de urm]rirea interesului celor cu abilit]ți mai multe pentru a avea o munc] satisf]c]toare și nu de urm]rirea intereselor celor cu mai putine abilit]ți. Mai mult, datorit] faptului c] pozițiile dorite mai mult sunt pl]tite mai bine decât pozițiile mai puțin dezirabile, folosirea principiului egalit]ții de șanse pentru distribuirea pozițiilor ar avantajă interesele financiare ale celor care beneficiaz] de mai multe abilit]ți în detrimentul celor
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
persoane. Acest principiu nu presupune o egalitate factual] între indivizi, de exemplu, egalitatea în ceea ce privește inteligență, raționalitatea sau personalitatea moral]. În consecinț], nu este contrazis de faptul c] unii beneficiaz] de mai multe abilit]ți decât alții și nu trebuie retras datorit] acestui aspect. Este un principiu moral fundamental care afirm] c] oricare ar fi diferențele dintre oameni, trebuie acordat] important] egal] intereselor lor. Principiul consider]rii egale a intereselor reprezint] baza moral] a egalit]ții de șanse. Acesta are un loc
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
însoțesc pozițiile dezirabile. Susțin]torii pieței afirm] deseori c] asemenea venituri sunt necesare pentru a încuraja persoanele cu mai multe abilit]ți s] obțin] calific]rile necesare dobândirii pozițiilor dorite mai mult. Acest argument nu este ins] foarte conving]tor datorit] faptului c] acele poziții sunt, de obicei, cele mai satisf]c]toare din societate. Cei care promoveaz] argumentul referitor la viitor pentru susținerea tratamentului preferențial consider] c] acesta va conduce la stabilirea principiului consider]rii egale a intereselor ca element
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
aștept]ri și stereotipuri de care beneficiaz] cei dintâi în detrimentul oamenilor de culoare și al femeilor. Așadar, tratamentul preferențial nu trebuie s] fac] acea competiție pentru locurile și pozițiile dezirabile incorect]. Din contr], prin oferirea de compensații femeilor și negrilor datorit] faptului c] le-a fost refuzat] egalitatea de șanse în ceea ce privește obținerea de calific]ri, competiția trebuie s] devin] corect]. În America, obiecția este deseori ridicat] în sensul în care pesoanele de culoare merit] sau nu compensare pentru discriminarea suferit]; același
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
etnice. Mai mult, în timp ce diferitele grupuri etnice europene erau discriminate în mod evident, acestea au profitat de pe urma discrimin]rilor mai severe asupra negrilor c]ci, în timp ce europenii emigrau în America pentru a-și g]și de lucru, negrii erau refuzați datorit] rasei lor. Astfel, afirmația conform c]reia multe alte grupuri etnice în afar] de negrii au fost discriminate nu poate fi susținut] de argumente. Dac] societatea poate acoperi doar câteva cereri de compensație, ar trebui s] le acopere pe cele
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
ridicat multe semne de întrebare. Unii critici au afirmat c] beneficiarii tipici ai tratamentului preferențial nu au motive reale pentru compensație. Au afirmat c] negrii și femeile din clasele mijlocie și superioar] nu sunt afectați de atitudini rasiste și sexiste. Datorit] victoriilor repurtate de drepturile civile, majoritatea formelor de discriminare rasial] și sexual] este ilegal], iar potențialii discriminatori vor fi precauți în ceea ce privește actele de discriminare împotriva negrilor și femeilor care au educația și resursele financiare necesare s] îi fac] s] pl
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
merit] compensare. Ins] nu este clar ce fel de compensare trebuie acordat]. Poate acest lucru este simplu pentru inc]lc]rile specifice primei p]rți a principiului egalit]ții de șanse. Dac] o firm] refuz] acordarea unei slujbe unei femei datorit] sexului ei, aceasta merit] respectivă slujb] drept compensare oricând devine disponibil], chiar dac] în acel moment alții sunt mai bine calificați. În ceea ce privește inc]lc]rile celei de-a doua p]rți a principiului egalit]ții de șanse este mai dificil
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]