1,932 matches
-
nici nu putem accepta că am dispare pentru totdeauna fără de urme în negura uitării, fiindcă același Duh Sfânt care L-a înviat pe Iisus ne va trezi și pe noi la o viață bineplăcuta Domnului pe pământ și ne va deștepta din somnul de veci la marea înviere de la sfârșitul veacului. Dacă miracolul învierii s-ar fi terminat pe cruce, sau numai intru-un singur loc, atunci biserică ar fi intradevar o adunare omenesca menită să păstreze vie memoria acelui cutremurător
TEOLOGUMENA – DESPRE BISERICA de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 1998 din 20 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383576_a_384905]
-
dor flămânzitOare,te vei teme !... XXX. VISAM,VISEZ SI-ACUM, de Mihaela Mircea , publicat în Ediția nr. 1717 din 13 septembrie 2015. VISAM,VISEZ ȘI-ACUM.. Se așezase iarna peste lume Visam că te voi întâlni În fiecare zi mă deșteptam anume Și mă gândeam :când,dacă o să vii Simțirea mi se-npletea-n cuvinte Până-ntr-o zi când te-am văzut Parcă te cunoșteam,te căutam prin minte Aveam o cale lungă de făcut Voiam să mă înalț,dar gândul răvășit
MIHAELA MIRCEA [Corola-blog/BlogPost/382765_a_384094]
-
da pace,tresărea...ei bine Și dintr-o dată,totul s-a sfârșit Când tu mi-ai spus râzând :rămâi cu mine ! Citește mai mult VISAM,VISEZ ȘI-ACUM.. Se așezase iarna peste lumeVisam că te voi întâlniîn fiecare zi mă deșteptam anumeși mă gândeam :când,dacă o să viiSimțirea mi se-npletea-n cuvintePână-ntr-o zi când te-am văzutParcă te cunoșteam,te căutam prin minteAveam o cale lungă de făcutVoiam să mă înalț,dar gândul răvășitNu îmi da pace,tresărea...ei bineși dintr-o dată
MIHAELA MIRCEA [Corola-blog/BlogPost/382765_a_384094]
-
Că redresat e statul, Dar românașul simte Că el e afectatul! S-a demolat o țară Vândută la fier vechi De lifta cea avară Netrasă de urechi... Ne e furată glia Bucată cu bucată, Pierdută-i bătălia Și țara-nsângerată... Deșteaptă-te române O dogmă a devenit Și imnul ne rămâne De magmă pâjolit... Hotarul e azi nesigur, În coastă avem dușman Și nu-i doar unul singur Perfid și inuman... Săraca țară blândă Din plaiul mioritic, Se zbate azi flămândă
CÂNTEC DE JALE AL MIORIŢEI de CONSTANTIN ENESCU în ediţia nr. 1790 din 25 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382916_a_384245]
-
Și mă las în voia dansului măiastru Purtat în inima cerescului astru Mistere și patimi, adunate -n vreme Șoapta -ți de iubire, ce-a vrut să mă cheme Toate sunt în Lună. Strânse, ferecate Așteptând tot timpul, în serenitate Mă deștept de -odată, cuprins de -un fior Luna mă menține, către ea, în zbor Simt că nu -mi va face, niciodată rău Și privind la Lună, zăresc chipul tău. 29 octombrie 2015, Focșani sursa foto: internet Referință Bibliografică: LUNĂ PLINĂ / Daniel
LUNĂ PLINĂ de DANIEL BERTONI ALBERT în ediţia nr. 2303 din 21 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383040_a_384369]
-
zăceau Împrăștiate la-ntâmplare. „Vai, ce ticăloșie mare!” - Baba gândi. S-ampiedicat / De cofăielul răsturant Pe jos și-atunci când l-a văzut, / Și-a zis: „Aha! Au și băut!” Furioasă, a strigat apoi: „Hei! Ce faceți aicea voi?” Nurorile s-au deșteptat. / Primele două s-au speriat, Ca varga tremurând de frică. / Atuncea, nora cea mai mică Prinde spre babă să se ducă / Și-i zice: „Da’ nu știi mămucă, Cum că tătucu a venit / Și cu măicuța? Am voit Să-i
SOACRA CU TREI NURORI de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1791 din 26 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383007_a_384336]
-
a trezit și a privit cu groază în jur, când a dat cu ochii de mine, fața i s-a luminat, apoi mi-a prins mâna într-o strângere ușoară de recunoștință. Am vegheat-o până dimineață, când s-a deșteptat, mi-a spus, că acela care a bătut-o, este iubitul ei, de fapt, era cel care, profitase de ea. Mai târziu când i-a spus că este gravidă a părăsit-o, mama ei a dat-o pe poartă afară
O EXCURSIE LA MUNTE. de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2163 din 02 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385340_a_386669]
-
limba maternă. Din păcate, va mai trece multă apă, să zicem pe Timocul cel negru ca și sufletul unor veșnic nemulțumiți de țara în care trăiesc (și pe care o trădează cu orice bănuț primit de la București!), până ce se vor deștepta și va pune fapta și nu vorba la protejarea graiului etnicilor români. Desigur, gândul ne coboară în timp, la cei care chiar s-au sacrificat pentru românime, la Furnică și Sandu-Timoc, ca să folosesc doar două repere sentimentale, care au trecut
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92370_a_93662]
-
AI VREMII: STOLNICUL CONSTANTIN CANTACUZINO ȘI ȘTEFAN VODĂ CANTACUZINO. Alba Iulia, Aula Facultății de Teologie, marți 29 noiembrie orele 18.00, miercuri 30 noiembrie orele 9.00 - 11.30. ISTORIA IMNULUI NAȚIONAL - REPER DE IDENTITATE ETNICĂ, DE LA „HORA UNIRII” LA „DEȘTEAPTĂ-TE, ROMÂNE!” (Cu prilejul împlinirii a 200 de ani de la nașterea lui Andrei Mureșanu). Alba Iulia, Casa de Cultură, marți 29 noiembrie orele 18.00, miercuri 30 noiembrie orele 9.00 - 11.30. RELIGIA MONOTEISTĂ ȘI REGALITATEA ELECTIVĂ LA TRACO
CONGRESUL SPIRITUALITĂȚII ROMÂNEȘTI [Corola-blog/BlogPost/92495_a_93787]
-
loc de muncă, altminteri suntem ajutați în mod democratic să trecem „granița” așa cum o făceau fugind părinții noștri din calea puhoiului hungaroido-udemerist, marele democrat al României, dar cu garduri... pe la granițele lor. Preoții neamului ortodox suntem marginalizați nu cumva să deșteptăm noi pe românii închiși la minte, dar la porțile Europei și parlamentele Europei, în consiliile locale, dar și la conducerea unor stabilități românești, alți exponenți ai lui Hristos pot să spurce tot ceea ce este sfânt românesc și să mintă o
„ONOARE PATRIEI!” „A FOST TĂIAT UN BRAD BĂTRÂN…” [Corola-blog/BlogPost/92989_a_94281]
-
piatră sau pe pământ tare, și care vor fi mâncate de cioclii timpurilor, le spunem ceea ce a spus Hrisosul nostru” IARTĂ-LE TATĂ CĂ NU ȘTIU CE FAC”. Și totuși la această oră când totul doarme, în sufletu-mi îndurerat odinioară, se deșteaptă în mine sentimentul bucuriei Hristice, și a întregului Colorar românesc, care se jertfește pentru NEAM, ȚARĂ ȘI DUMNEZEU”. Cineva, din egoul mine îmi spune totuși, să nu uităm și mesajul de peste timp al îndrăgostitului de țăran și pământ sfânt românesc
„ONOARE PATRIEI!” „A FOST TĂIAT UN BRAD BĂTRÂN…” [Corola-blog/BlogPost/92989_a_94281]
-
Și mă las în voia dansului măiastru Purtat în inima cerescului astru Mistere și patimi, adunate -n vreme Șoapta -ți de iubire, ce-a vrut să mă cheme Toate sunt în Lună. Strânse, ferecate Așteptând tot timpul, în serenitate Mă deștept de -odată, cuprins de -un fior Luna mă menține, către ea, în zbor Simt că nu -mi va face, niciodată rău ... Citește mai mult LUNĂ PLINĂautor, Bertoni D AlbertEste -o Lună plină, strălucind pe cerRaze de lumină, pătrund în ungherși
DANIEL BERTONI ALBERT [Corola-blog/BlogPost/383046_a_384375]
-
în: Ediția nr. 1795 din 30 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului Cele visate s-au mai destrămat doar amintirea le-a întruchipat, sunt bulbi de gând ce se despart prin țărâna dintr-un gard. Sărmani mai suntem neștiind noi ne deșteptăm trăind, sărmani tot suntem, dăinuim noi ne deșteptăm trăim. Gândul prinde gustul vieții, viața prinde zorii dimineții! Referință Bibliografică: Gândul prinde gustul vieții / Petru Jipa : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1795, Anul V, 30 noiembrie 2015. Drepturi de Autor
GÂNDUL PRINDE GUSTUL VIEȚII de PETRU JIPA în ediţia nr. 1795 din 30 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383221_a_384550]
-
Toate Articolele Autorului Cele visate s-au mai destrămat doar amintirea le-a întruchipat, sunt bulbi de gând ce se despart prin țărâna dintr-un gard. Sărmani mai suntem neștiind noi ne deșteptăm trăind, sărmani tot suntem, dăinuim noi ne deșteptăm trăim. Gândul prinde gustul vieții, viața prinde zorii dimineții! Referință Bibliografică: Gândul prinde gustul vieții / Petru Jipa : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1795, Anul V, 30 noiembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Petru Jipa : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
GÂNDUL PRINDE GUSTUL VIEȚII de PETRU JIPA în ediţia nr. 1795 din 30 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383221_a_384550]
-
cât de mare e cererea! Am auzit, doar, că e o concurență acerbă cu reprezentantele țărilor primitoare. Legale. Constat că la prostituția politică cererea e foarte mare. Pe piața internă! N.B. Vine un nou 1 Decembrie! Vom cânta, cu siguranță, Deșteaptă-te române! ULTIMA ORĂ! Se aude că DNA&echipa nu au liber nici de Ziua Națională ! Unii sunt în stare să ia șpaga și la parade, nu doar prin parcări și cimitire. * Toate bune!?! Ai nevoie de o informație? Mică
TABLETA DE WEEKEND (132): PARADOXURI ROMÂNEŞTI de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383223_a_384552]
-
valet elvețian. Magistratul trebuie distrus. Lăsat în voia lui, va face din tiranie o artă, e capabil de subtilități incredibile și nimeni nu va mai reuși să deosebească, vreodată, despotul de părintele de neam. Mi-a ars manuscrisele. M-am deșteptat: declanșez întâi evenimentele, să rămână ceva. Pe urmă transcriu. O să-i pice prost romanul ăsta. Ultimul, pentru amândoi. Actorul își toacă forțele într-o luptă deschisă. S-a transformat într-un scandalagiu, va obține efecte contrare. Reținerea Magistratului - care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
Sprovieri. Ne-am cunoscut ca studenți, cu câțiva ani În urmă, la Bologna... Îți aduci aminte? repetă el cu un dram de dezamăgire, văzându-l perplex. Dante nu Își amintea nimic. Apoi, În mintea lui apăsată de durere, numele acela deșteptă un ecou. Cu ani În urmă, pe când compunea versurile de dragoste pentru Beatrice, pe timpul scurtei sale perioade de studii universitare... — Da... acum da. Iartă-mă. Durerea pe care o Încerc mi-a Întunecat trăsăturile chipului dumitale. Spera ca aceste cuvinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
infernală care venea să Îl persecute. Pleoapele Meduzei, desfigurate de lepră, Începură Încetișor să se ridice, În timp ce un urlet Înfricoșător sfâșia tăcerea, izbindu-i În creieri ca o lovitură de mai. 2 16 iunie, pe la ceasul al nouălea Dante se deșteptă tresărind, acoperit de o sudoare Înghețată. Ecoul strigătului răsuna Încă Între zidurile camerei. Lumina orbitoare din vis lăsase locul strălucirii soarelui, acum sus pe cer. Se ridică Împleticindu-se, cu mintea Încă răvășită. Apoi Își luă capul În mâini, Încercând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
nici cât un fulg. Mantia Îi căzu la loc peste trupul gol, ascunzându-l privirilor. Ea Își strânse vălul peste șolduri, rămânând Îndelung nemișcată, spre a-și recăpăta suflarea, părând că nu Își dădea seama de frenezia pe care o deșteptase În cei de față. Dante rămăsese și el Împietrit. Își Închise grăbit gura, pe care trebuie că o ținuse deschisă de-a lungul Întregului spectacol, cuprins de o rușinare subită. Cu siguranță, urmările medicamentului numit chandu fuseseră cele care Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Dante roși. Privirea profundă a acelei creaturi, plină de o depărtare nesfârșită, ca și șarpele stacojiu care se adâncea În trupul ei Își făcuseră sălaș În inima lui. 9 19 iunie, dimineața Culoarea aramei Încă Îi umplea ochii când se deșteptă. Simțea că trebuia să o alunge, Într-un fel sau altul. Atracția ce-l stăpânea era imorală și vătămătoare. Ceva din femeia aceea purta ghinion, era sigur de asta. Dante Încercă să se concentreze asupra treburilor publice. Pentru acea zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
a măsura acea deviație, pentru fiecare grad de longitudine. Acum, rezultatul muncii sale zace În arhivele Serenissimei, Încă o armă În războiul Împotriva necredincioșilor, răspunse Veniero cu o cută de amărăciune pe buze, ca și când amintirea acelei aventuri i-ar fi deșteptat o emoție dureroasă. Sau poate că numele patriei pierdute era cel care Îl chinuia. — Zile și nopți de trudă și de jale, consumate pentru o căutare nesăbuită, adăugă el după o scurtă pauză, pe un ton batjocoritor. — De ce vorbești așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Bruno continua fără să ia În seamă comentariile. — Cei dinaintea noastră zac În gropile lor, nu morți ci adormiți, declamă cu ochii mijiți, ca și când ar fi căutat În sinea lui dovada pentru propriile sale cuvinte. E cu putință să Îi deșteptăm și să ședem cu ei la masa Domnului. Acest lucru e cu putință. E cu putință. E cu putință! repetă el de trei ori preschimbându-și glasul pe neașteptate Într-un strigăt. Aștrii, trupul vizibil al vechilor seminții adormite, Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
virtute care aparține prin natură sufletului nobil, care o cultivă În sine din momentul nașterii, așa cum virtutea minerală aparține prin natură matricei pietrei prețioase. Femeia, prin frumusețea ei, se mărginește să activeze această virtute latentă care așteaptă doar să fie deșteptată pentru a continua. Acest argument răspunde Îndoielii voastre despre cum poate femeia să Își exercite fascinația inclusiv atunci când e absentă, sau chiar după moarte, precum eu Însumi am experimentat. Voi știți de divina Beatrice. — Așadar, după domnia ta, spiritele iubitoare există
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
fi vrut să intre În zid. Îl privea cu un amestec de silă și tandrețe. Apoi Îi Întinse din nou brațele, atrăgându-l spre dânsa. El simți din nou cum parfumul acela Îi pătrundea În nări, În timp ce trupul i se deștepta la atingerea mâinilor care Îl căutau pe sub veșmânt, cu răceala și În același timp cu căldura pe care le cunoștea prea bine. Dar nu voia să cedeze. Își Împinse brațele către ea, respingând-o. — Pleacă, Pietra. — Oh, messer Alighieri, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
la masa aceea stătea un asasin și păreau să accepte acest lucru cu indiferență, ori cu sordida solidaritate a complicelui. Cecco d’Ascoli Își ținuse, până În clipa aceea, capul Înclinat pe mâna cu pumnul strâns. În cele din urmă, se deșteptă din toropeală. — Ai dreptate, messer Alighieri, și poate că la asta ne gândim cu toții. Nu numai dumneata ai scrutat printre umbrele acestui mister, ci și conștiințele noastre au fost tulburate de cele Întâmplate, iar mințile noastre, ca și a dumitale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]