596 matches
-
lui Crang și nu va fi el primul care o va face. Creierul său fierbea, într-o mulțime de întrebări, accepta din oficiu aluzia implicită a lui Crang la necesitatea de a se grăbi. Traversară în grabă micul birou și debaraua. Crang îi făcu loc atunci când ajunseră la distorsor. - Dumneata mai întâi. Sosiră în biblioteca lui Crang, care, ajunse în mijlocul încăperii, se opri și, întorcându-se, arătă spre distorsorul prin care Gosseyn venise de pe Yalerta. - Unde duce? întrebă el. Gosseyn îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
vedere fizic să răspundă la ordinele mele? - Da. Ca toate celelalte, acest corp a fost supus unor exerciții prevăzute pentru a-i permite să funcționeze când nava ajunge la destinație. Gosseyn respiră profund și zise: - Mașină, mă voi similariza în debaraua de lângă sală. În acel moment, trimite-mi spiritul în corpul Zeului Adormit. Mai întâi fu vidul. Ca și cum conștiința sa era înghițită de o materie absorbantă. Dar acționa sub o tensiune foarte puternică pentru ca această stare să dureze. Avu, în sfârșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
Deși băiatul se arăta tot mai prost dispus și se vedea că l-ar fi vrut plecat, Fane nu se lăsă, îl domina, așa că, de voie, de nevoie, îi deschise toate ușile. Se uitară pretutindeni, îndărătul căzilor de fontă, în debaraua cu mături. Dinspre Inelaru venea un soi de curent rece. În odăița unde era cassa băiatul nu-i permise să intre, asigurându-l însă că nu-i nimic acolo. În clipa în care a spus asta, Fane l-a privit
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
ar trebui să te Îngrijoreză sau să intri În panică Dacă ți-ai făcut (sau plănuiești să-ți faciă o operație de Îndreptare a nasului Daci ai un borcan de Nutella În frigider și un joc de tavla undeva prin debara Dacă ai un covor la care ții pe podeaua din living Dacă nu te poți abține să nu te simți trist când dansezi „Lorke, Lorke“, chiar dacă melodia e săltăreață și nu Înțelegi versurile Dacă obiceiul de a vă strânge și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
ne-a construit un blestemat de cub În Houston, dar la hotel era mai bine decît În rahatul ăla de cub. Ferestrele nu se Închideau, aerul condiționat nu funcționa, nimic nu stătea perfect orizontal și nu aveam nici un fel de debarale. După o săptămînă, m-am internat singură Într-un spital de psihiatrie din New Orleans. Ah, trecutul tău de Citizen Kane! o consolează doamna Redbone. Bărbatul ăla mai este și proprietarul mai multor ziare decît Hearst, dar sînt de acord
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
închină pios Moira. — Moira, ești o femeie bună, dar o catolică deplorabilă, o tachină Laurence. — Mai bine așa, răspunse Moira țâfnoasă, decât invers. — Vino, Francesca, o conduse Laurence spre ușă, vino să vezi partea cea mai frumoasă. Într-o fostă debara recondiționată, un tehnician în halat albastru stătea aplecat asupra unui dispozitiv conectat la un ecran uriaș. Scoase un tub din incubator și turnă o parte din lichid pe lamelă. Pe ecranul din fața lor apăru un ovul desăvârșit, mărit de câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
dramele, cele șase soții ale lui Henric al VIII-lea, femeile învinovățite secole de-a rândul de regi și țărani deopotrivă pentru că rămâneau sterpe, suferința și deznădejdea, concentrate toate în acel act miraculos. Și iată-l producându-se într-o debara recondiționată din Woodbury. Nu era de mirare că politicienii și episcopii erau atât de îngrijorați. Ce nevoie mai aveai de Dumnezeu dacă puteai să creezi viața într-un laborator? — Noroc, micuțule! șopti Fran, aplecându-se peste spătarul scaunului pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
că intendenta ar fi ascultat-o în tăcere, cu un aer dezaprobator, și că ar fi ignorat comentariul ei. Camera lui Ralph era o cutie albă, identică cu o duzină de altele asemenea, rezultatul unei reconversii „inteligente“. Avea toate utilitățile -, debara, toaletă, cabină de duș -, dar erau înghesuite toate la un loc într-un minim de spațiu. Se gândi la biroul lui primitor de acasă care păstrase, în ciuda ieșirii lui la pensie, ceva din aerul unui birou de redacție. Unde erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
petiționari, până în dreptul unei uși păzite de doi luptători înarmați. Băgat înăuntru, am fost lăsat singur. Două jilțuri, o masă și rafturi pline de hârțoage erau singurele lucruri ce apăreau în lumina venită prin fereastră. M-am apropiat de o debara, camuflată de o perdea. De partea cealaltă obloanele erau trase, căci pâlpâitul venea de la mai multe lămpi. Perdeaua era atât de fină, încât lăsa să se vadă prin ea: un grup de oameni care mi se păreau a fi preoți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
de pustiu. Suntem cuprinși În aceeași lacrimă/ ca soarele cu o stea. Sasha Își căută colocatarul, pe Godot, dar pisoiul cel sălbatec se ascunsese. Coșulețul era rece. Îi umplu farfurioara cu lapte. Îl căuta, mieunând și miorlăind - sub sofa, prin debaraua din bucătărie, În dulap. Uneori pisoiul se comporta ca un soț ofuscat. Iar asta nu era frumos. Ce greu era să trăiești În doi. O experiență pe care nu o Împărtășise cu o altă ființă umană. Nu că așa ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
fâță tânără și frumoasă, Îl dusese să exploreze prin meandrele misterioase ale casei sale. Se furișaseră În dormitorul doamnei Fioravanti, care era incredibil de ordonat - și În comparație cu camera mamei părea un magazin de Îmbrăcăminte, cu toate acele haine rânduite În debara, o pădure de umerașe și de rafturi. Camilla Își pusese o pereche de sandale cu vârful ascuțit și tocuri cui și o rochie de mătase lucioasă spunând: eu eram prințesa Althea, iar tu erai prințul Nikor. Kevin nu știa cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
în ulei de măsline și zeamă de lămâie, așa cum m-a învățat Iris. După care îmi ridic ușor uniforma, îmi mai dau cu puțin dermatograf pentru noroc și pornesc spre grădină, cu un coș pe care l-am găsit în debara în mână. Dacă mă întreabă Trish ce fac, culeg verdeață pentru pus în mâncare. După ce mă plimb puțin prin grădină îl găsesc pe Nathaniel în livadă în spatele unui zid vechi, în picioare pe o scară, legând o sfoară de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
de stradă presărat cu mucuri de țigară și dincolo de privirea clară un basorelief într-o curte sub un felinar, și-a dat limpede seama că era momentul să plece. În copilărie, cât nu căuta și scotocea în fiecare dulap și debara din casă, convinsă că va găsi intrarea secretă către celălalt tărâm! Brusc avu aceeași senzație de zid și țevi de apă caldă din fundul cămării de pe hol, după ce în sfârșit o golise de tot. Adio, trecut blând al omenirii. Rochia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
putea fi înăuntru. Sunetul și greutatea erau neconcludente. Am pus cutia la loc. În cămară mi-am băgat nasul numai pentru o clipă, apoi am trecut mai departe. Niciodată nu mi-au plăcut cămările. Când eram mic și pătrundeam în debarale, cămări și alte încăperi de depozitare mă simțeam cumva copleșit de multitudinea mirosurilor și a formelor ce se amestecau acolo. Întâlneam obiecte de uz casnic, ustensile de spălat și tot restul, în a căror imediată vecinătate se aflau pungi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
patern -, reduceri de buget, viitoare greve, viitoare probleme pentru cetățenii plătitori de taxe. Prostiile de fiecare zi. Lăsă ochii să alunece către geamantanul trântit. Din interior, banii îi făceau semne... Trânti capacul, apucă geamantanul de mâner și îl duse în debara. Îl acoperi cu niște pleduri, apoi reveni în sufragerie. *** Când își turna cel de-al patrulea pahar, o reporteriță protejată de o umbrelă imensă anunță că pe o stradă dintr-un cartier aflat la periferia orașului se produsese un groaznic
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
lovit de o mașină. Dar geamantanul? Despre geamantanul acela plin cu bani ce ai de spus, Magicianule? Am văzut banii cu ochii mei, teancuri teancuri, bancnote mici. Numai bune de cheltuit. Încă nu i-am numărat. I-am pus în debara. Nici nu am nevoie de ei, la o adică. - Dar de ce nu-i numeri, scriitorașule? Știu că ai vrea să-i numeri. Nu face pe niznaiul, pe mine nu mă poți păcăli. Oho, ce-ai mai vrea! Curiozitatea este incomensurabilă
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
De ce nu? Un buton atât de comun. Și totul dispare ca prin farmec. Dar dacă nu dispare? La asta nu te-ai gândit, niciodată nu iei în calcul toate posibilitățile, ceea ce este o greșeală imensă. De ce? Fiindcă geamantanul e în debaraua ta, acoperit cu o pătură. Iar Land Roverul acela e tot lângă bordură... Aproape că alergă până la fereastră și mișcă draperia câțiva milimetri. Ploua în continuare, ca și cum întregul univers se storcea asiduu și se transforma în picături mari de apă
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
câteva secunde vom rezolva totul. Geamantanul acela, dacă este doar rodul imaginației mele bolnave - nu mă feresc de cuvinte, ceea ce înseamnă că nu sunt deloc bolnav, atenție! -, nu ar trebui să existe. În consecință, nu voi da peste el în debara. Merse către debara, întredeschise ușa și aprinse lumina. Sau, mai bine zis, se strădui să aprindă lumina, fiindcă drumul parcurs de degetul arătător i se păru foarte lung, aproape nesfârșit, comutatorul opuse rezistență, inițial, încercă să facă față asediului, apoi
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
rezolva totul. Geamantanul acela, dacă este doar rodul imaginației mele bolnave - nu mă feresc de cuvinte, ceea ce înseamnă că nu sunt deloc bolnav, atenție! -, nu ar trebui să existe. În consecință, nu voi da peste el în debara. Merse către debara, întredeschise ușa și aprinse lumina. Sau, mai bine zis, se strădui să aprindă lumina, fiindcă drumul parcurs de degetul arătător i se păru foarte lung, aproape nesfârșit, comutatorul opuse rezistență, inițial, încercă să facă față asediului, apoi capitulă... Câțiva metri
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
din pahar, apucă ușor colțul pledului și îl trase dintr-o singură mișcare, una în care aruncase întreaga tensiune acumulată, întreaga furie și toată nedumerirea sa adunată în cantități incomensurabile. I se păru că geamantanul râdea de el. Trânti ușa debaralei și se prăbuși pe canapea. Vru să bea, dar lichidul i se prelinse pe bărbie. Iar vocea Magicianului îi șopti la urechea stângă: - Tic, tac, tic, tac, tic, tac... Uită-te la ceas. Cele 10 minute se duc ca și cum n-
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
plămâni dacă dorește, doar de aceea este Magician, nu? - Încă mai visezi contracte? Îmi voi permite să afirm că ancorarea ta într-o jalnică expectativă mă pune serios pe gânduri. Poate că ar trebui să mut geamantanul cu bani în debaraua altcuiva. Știi, mă gândesc foarte serios la o astfel de perspectivă. Tu nici nu mai ai nevoie de agenți literari, de edituri, de contracte, de termene, e așa de greu de înțeles? Oricum, termenele te enervează cel mai mult, domnule
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
auzi. Înjurăturile curseră una după cealalaltă, interveniră paranteze suculente, inventă înjurături, în vreme ce ploaia de afară se milogea să fie lăsată înăuntru, să curgă prin acoperiș și să inunde sufrageria, poate chiar să distrugă prin umezeala aferentă grămada de bani din debara. Un geamantan care plutește pe apă, din loc în loc, căutându-și limanul. Un geamantan care nu caută insula izbăvitoare, ci victima izbăvitoare... - Du-te la dracu`, Magicianule, bombăni, degeaba stai picior peste picior, laptopul are baterie bună, rezistă, acum vor
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
cu ojă neagră. Crede că are cele mai frumoase glezne din lume. Sunt frumoase, e adevărat, dar nu cele mai frumoase. Unde sunt cele mai frumoase glezne din lume, îmi spui și mie, Magicianule?! Am un purcoi de bani în debara, poate vreau să-mi fac de cap și să scap de tâmpenia asta care îndeamnă limbile ceasului să mă ia peste picior! Magicianul tace. Poate că înțelege că este foarte greu să explici ceva unuia care nici nu dorește asta
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
piept, leșină... Alături de el, întinsă pe pat, Lucia îi auzi suspinele prin întuneric. Îi puse o mână pe frunte și simți cum dogorea. Alături de ei, în picioare, lângă marginea patului, Magicianul făcu o reverență până la pământ, apoi merse liniștit în debara și se așeză pe geamantanul cu bani. Își trase jobenul pe ochi și surâse. Bărbatul se zbătu în somn, iar pieptul i se umplu de sudoare... În camera alăturată, laptopul avu o scurtă tresărire, iar pe ecranul negru apăru sigla
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
de nicăieri. Chiar se poate spune asta, știi foarte bine. Un iepure care a dorit ca un stâlp de telegraf să se prăbușească exact atunci când era nevoie, totul pentru ca banii din geamantan (nici n-ai avut curaj să intri în debara, fricosule!) să nu poată fi recuperați de proprietarul lor. Un iepure care face jogging prin ploaia torențială pentru că nu mai are - recunoaște! - puterea de a deschide laptopul-minune. Un iepure care simte cum se încolăcește în jurul propriului gât cobra cu coif
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]