1,200 matches
-
s-au făcut servitori și argați sau au trecut Dunărea. Din Moldova țăranii își părăsesc căminele și trec în Basarabia rusească. Toate aceste sunt fapte. Aceste fapte dovedesc decadența statului, căci nu sunt unice în istorie, ci se repetă ori de câte ori decadența intervine și mai curios este desigur că, pe când oamenii care se complac în decadență se bucură și se veselesc, tot atuncea spiritele mai bune înclină a vedea lucrurile în culori negre și sunt atinse de pesimism. Salvianus, un preot din
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
părăsesc căminele și trec în Basarabia rusească. Toate aceste sunt fapte. Aceste fapte dovedesc decadența statului, căci nu sunt unice în istorie, ci se repetă ori de câte ori decadența intervine și mai curios este desigur că, pe când oamenii care se complac în decadență se bucură și se veselesc, tot atuncea spiritele mai bune înclină a vedea lucrurile în culori negre și sunt atinse de pesimism. Salvianus, un preot din Marsilia născut pe la 390, care a scris tractatul, ce se păstrează încă, De Gubernatione
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
de caracter - toate aproape - [î]și au izvorul în acea tendență funestă, în împrejurarea că aproape toți românii relativ luminați deveniseră candidați interesați la demnitățile publice. Până azi încă România e în pericolul de-a deveni ceea ce erau republicele în decadență ale Greciei și Roma în timpul discompunerii sociale. După câte vedem astăzi nu se poate admite că dezvoltarea României a fost normală. Din contra: a fost în gradul cel mai mare anormală, sacrificîndu-se, în favorul ei, bunăstarea, sănătatea și moralul tocmai
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
d-lui Brătianu n-are altă preocupațiune, nu urmărește alt scop decât mănținerea sa la putere prin toate mijloacele putincioase, morale și imorale. Aceasta explică pentru ce, de șase ani, asistăm la repețirea uneia și aceleiași drame, care se numește decadența fizică și intelectuală a României. Grija prefectului roșu nu este de a sili pe sătean să-și trimită copiii la școală arătîndu-i foloasele instrucțiunii; nu este de a-l ajuta și de a-l ocroti în vremuri de nevoie, de
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
ruinează prestigiul și o face astfel să nu-și poată împlini rolul ce este menită a juca în conducerea afacerilor publice. Ei! iluștri moraliști în ale tiparului, ia să stăm puțin la vorbă împreună ca să vedem cine e cauza acestei decadențe pe care cu jale și cu mâhnire o proclamați? Cum! să vă fie oare memoria atât de scurtă încît să fi uitat că, într-o vreme nu tocmai depărtată, nu era zi de la Dumnezeu în care să nu acuzați pe
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
cineva păzirea unui pui de găină, necum a intereselor unei țări; deputații guvernului în fine sunt recrutați din tot ce e mai ignorant și mai puțin moral în țară. O împrejurare desigur curioasă e că nimenea nu tăgăduiește starea de decadență în care se află partidul, nici ei singuri. Nu vorbim aci de ceea ce-a declarat d. Dimitrie Brătianu, despre hoții ce merită pușcăria și gheșeftarii ce merită carantina; nu de ceea ce-a declarat d. Ioan Brătianu însuși, în
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
și-au expus profesiunea de credință către delegați! Ce trebuință aveau să facă aceasta când aveau la îndemînă argumente sunătoare pentru convingerea celor la care se adresau? Partid liberal, lege liberală, alegeri libere!... E invederat că, în asemenea stare de decadență, alegerile pentru Cameră nu puteau ieși decât cum au ieșit. De aceea facem apel încă o dată la colegiul I și al Ii-lea pentru Senat. Patres conscripti! Părinți înscriși în analele și documentele domnești ale acestor țări, părinți ai patriei
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
acuzări cari n-au absolut nici un cuvânt de existență, în care nu e nici un atom de adevăr. Englejii au recunoscut demult că logomahia prea subtilă asupra principiilor de guvernământ și de organizare e un semn sau de nematuritate sau de decadență politică. ["PRICEPEM DURERILE... "] 2264 Pricepem durerile ce-i pricinuiesc "Romînului" adunăile de la Iași, deși nu înțelegem acuzările ce le ridică în contra persoanelor cari au luat parte la acele adunări, nici în contra rezervelor ce le-au ridicat de față cu diletantismul
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
în epoca suplantării generale. Precum poporului românesc i se substituie pe aceeași espresie geografică Caradalele și străinii în genere, tot astfel interesului nostru național i se substituie propunerea Barrere și vederile Austriei. Lucrul nu e decât firesc și în ordinea decadenței noastre naționale. Această substituire, acest qui pro quo formează chiar obiectul zilnicei bucurii a "Pseudo Romînului". Ce rămâne însă de făcut decât de-a esprima pur și simplu absoluta neîncredere într-un guvern care, prin neadevăruri spuse în favorul unei
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
atuncea ne convingem că pentru un stat la care pornirea spre pieire se constată, după cum e al nostru, și a cărui nimicire e decisă de nepăsarea internă și de interese esterioare, ba din 559 {EminescuOpXIII 560} a cărui boală și decadență locuitorii ce dau tonul își fac materie predilectă de discuție, nu spre a le îndrepta (căci cine vrea să-ndrepte nu așteaptă să vie la guvern pentru aceasta), ci spre a denigra o putere foarte neputincioasă în asemenea materie, pentru
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
unei idealități exacte (carte, educație, descoperire etc.) într-o practică de lungă durată, e necesară o repoziționare în amonte la originea posibilelor metamorfoze care încă nu s-au produs, pentru același loc și același timp. În magma religiilor orientale ale decadenței, în talmeș-balmeșul doctrinelor în vogă, secta lui Hristos nu era la origine decît una printre multe altele. De ce Iisus, și nu Mithra, Osiris ori Hermes Trismegistul? Sîntem lipsiți de "variațiuni eidetice", cum spun fenomenologii. Dacă profetul și-ar fi pierdut
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
în SUA, a început să teoretizeze moartea ideoogiilor de pe planetă. Să confunzi cultura cu o cultură, sfîrșitul unei epoci cu sfîrșitul lumii, iată tradiționala eroare a tradiționaliștilor. Un sistem anume de circulație nu semnalează etiajul tuturor formelor de circulație. Fiecare decadență este reversul sau semnul unei renașteri, și zeii alungați pe ușă intră mai devreme sau mai tîrziu pe fereastră. ÎNCHISOAREA, EXILUL ȘI TELEFONUL O ecologie socialistă trebuie să țină socoteală de factorii extraculturali, chiar anticulturali, care au asigurat coeziunea comunitară
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
așezarea la un același numitor a noilor matrici. Ne plîngem astăzi de înmulțirea "cuvintelor aruncate la întîmplare" lipsite de reflecție sau de referință intelectuală solidă fără să ne dăm seama că sînt cel mai bine adaptate la suporturile aeriene. Deplîngem decadența noțiunilor de lege, de universal, de virtute civică, vorbind despre criza principiilor în privința serviciului public, a interesului general, a civismului și laicității. Iată-le "literă moartă". Și pe bună dreptate, de vreme ce pe cînd trăiau exista un cult al lor, o
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
comunitate-masă, arată că o comunitate presupune un geniu colectiv, o conștiință cu justificare istorică și un gen de solidaritate irațională. Într-o comunitate, conștiința nu înseamnă niciodată conștiința individului, ci a comunității. Atât timp cât popoarele și-au început viața în comunitate, decadența lor nu poate însemna decât emanciparea din ea. Fărâmițarea în inși, solidari numai prin interes și prin presiunea numărului, dar care laolaltă reprezintă o avalanșă, a creat fenomenul modern al maselor, "fenomen care n-a fost străin nici lumii antice
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
întorc spatele societății mai largi, refuzând să își asume datoriile de cetățeni. Mihai Ralea echivala aceeași mișcare cu Renașterea ori subminarea imperiului roman de către creștinism. "Pe scurt, această revoluție afirmată în domeniul tuturor valorilor spirituale se poate rezuma la o decadență a societăților bazate pe idealul individualist și liberal și înlocuirea lor cu societăți de un tip colectivist din ce în ce mai pronunțat" (Ralea, 1997: 265). Desigur, aici Ralea afirma democrația fără rezerve, ideea colectivistă fiind doar o consecință a poziției sociologiste pe care
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
mai degrabă o scădere în ordinea lucrurilor, adaptabilitatea a fost benefică, răspunzătoare de supraviețuirea noastră aici, în atâtea încercări de deznaționalizare. Dar adaptabilitatea nu are doar valențe pozitive. Ea poate avea și consecințe malefice. Poate deschide calea evoluției sau a decadenței, funcție de context. Totul va depinde de directiva culturală, socială și morală care va fi imprimată poporului nostru de conducătorii săi. Destinul care ne așteaptă e astfel dublu. La răspântie, se cere mai multă înțelepciune decât oriunde" (Ralea,1997: 91). Spre deosebire de
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
țărani.." (Georgescu, 1966, p. XXIV). Renunțarea la scrierile filosofice după elaborarea unicei sale lucrări de acest gen, la v(rsta de 20 de ani, poate fi un reflex al ideii prezente (n prefața lucrării. "Filosofia se leagă pentru Maiorescu de decadența socială, fiind expresia decăderii ș(, (n același timp, mijlocul prin care societatea care decade ia cunoștință de tragedia ei ș( caută să se transforme. (...) Maiorescu afirmă că importanța filosofiei moderne constă (n amestecul ei activ (n existența socială, pe care
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
identității celui care îndrăznise să nege esența spiritului grecesc, care a desăvârșit autodistrugerea grecilor. Interpreta socratismul "ca instrument al disoluței grecești, recunoscut pentru prima dată ca fenomen decadent tipic". Nietzsche i-a interpretat pe Socrate și Platon ca simptome ale decadenței, instrumente ale disoluției grecești, pseudogreci, antigreci. Socrate era plebeul care învingea cu dialectica. Socrate a fost "măscăriciul care i-a făcut pe oameni să-l ia în serios". Nietzsche a făcut aluzie la o cunoscută anecdotă elenă: un străin, întâlnindu
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
ne aparține. Și ce poate fi mai frumos, mai incitant Și mai generos decât creația gândirii umane. Distinge o anume forță, un anume barometru gradul Și nivelul de participare a fiecăruia dintre noi la generalizare Și conceptualizare, la măreție Și decadență, la sublim Și derizoriu? Răspunsul, cel puțin prin prisma „EU-lui” zgândărit Și animat de ideile expuse, ar fi nu. Îndrăznim însă să afirmăm că totul are o condiționalitate mai mult decât imediată Și apropiată, provenind din realitatea care ne înconjoară
Evaluarea în contabilitate: teorie și metodă by Ionel Jianu () [Corola-publishinghouse/Science/226_a_179]
-
practică - de a promova noutatea radicală, iată ce introduce tendința restauraționistă! Această tendință se afirmă deja cu claritate spre finalul Republicii, în cărțile VIII și IX, acolo unde Platon descrie cetățile decadente (ca și caracterele individuale care corespund acestor cetăți). Decadența începe cu „timocrația” (sau „timarhia”), continuă cu „oligarhia”, se accentuează cu „democrația” și atinge maximumul cu putință în cazul „tiraniei”. Or, toate aceste patru forme de degenerare politică sunt forme istorice, bine cunoscute din experiența directă sau indirectă a grecilor
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
de o viziune a timpului de acest fel, posibila apariție pe scena politică a unui regim asemenea celui descris de el nu poate să apară decât printr-un salt care ar duce la suspendarea eroziunii inerente istoriei, de încetinire a decadenței. În acest punct devine, credem, suficient de evidentă relativitatea acuzei de totalitarism aduse lui Platon cât timp particularitățile istorice sunt neglijate. Comparare acestui regim „modern” cu cel al tiraniei, care de data aceasta este departe de a fi un regim
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
avea o poziție aparte, sistemul s-ar numi regat, dacă ar fi mai mulți - aristocrație. Despre acestea două afirm că reprezintă un singur fel de guvernământ”. În afară de prima constituție și de corespondentul ei uman reprezentativ, toate celelate sunt chipuri ale decadenței și ale viciului, și se așază pe o axă a răului care degenerează progresiv spre mai rău. Formele degenerate ale constituției drepte și ale individului drept sunt prezentate ca și cum s-ar însoți istoric una pe alta. Există o ordine a
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
și istorică. Dar acest lucru ridică o problemă deranjantă: cum poate vreodată statul ideal să înceapă să degenereze? În fond, aceasta este o întrebare generală relativă la începutul ca atare al istoriei. Căci așa cum se înfățișează timpul politic în ritmul decadenței, ideea lui Platon asupra începutului istoriei este una care pune în scenă acest început ca și „cădere în timp”. Iar dacă este așa, atunci căderea aceasta în timp trebuie să se producă pornind de la o stare din afara timpului, și atunci
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
Acțiunea eugenică ca factor de politică de populație”, Buletin Eugenic și Biopolitic, vol. 11, nr. 1-4, ianuarie-aprilie 1941, pp. 1-4. Manuilă, Sabin, „Comandamentele rasiale și politică de populație”, România Nouă 7, nr. 17, 26 octombrie 1940, p. 3. Manuilă, Sabin, „Decadența demografică și expansiune politică”, România Nouă, vol. 7, nr. 37, 18 noiembrie 1940, p. 1. Manuilă, Sabin, Evoluția demografică a orașelor și minoritățile etnice din Transilvania, Cultura națională, București, 1929; publicat inițial În Arhiva pentru Știința și Reforma Socială, vol
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
repartizarea reziduurilor în diferitele categorii ale populației. Pentru Pareto, „reziduurile nu sunt răspândite în mod egal și nici nu sunt la fel de puternice în diferitele pături ale aceleiași societăți” (Pareto, § 1723). În anumite momente ale istoriei, se schițează un fenomen de decadență, care amenință elita conducătoare din interior; „proporțiile de reziduuri” care au servit-o „să pună mâna pe putere și s-o păstreze” se modifică. Din acel moment, preeminența elitei în chestiune este supusă unei duble presiuni: pe de o parte
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]