603 matches
-
plecați, Șerban invocându-l și pe Vlad, ei doi, ca vechi prieteni, măi pèstreazè încè legètura pe internet, de ce sè n-o fi pèstrat?! nu lui Șerban i-a suflat-o Vlad pe Corina, ci mie! Toatè lumea pleacè! Șerban declamând că de la tribunè, Asistèm astèzi la o nouè retragere aurelianè! Rèmân singur printre barbari, obligat sè mè împac cu o populație insuficient europenizatè! unul din subiectele favorite ale lui Șerban, dar și tema ultimului editorial pe care l-a scris
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
Dacă nu știe mai multă greacă veche decât Antonio, În schimb a Înregistrat, cu mai multă atenție, obsesiile profesorului. Odiseea este Într-adevăr cartea mea favorită, așa cum bine a observat ochiul tău perspicace! Ulise fermecat de grația Nausicăi, asta ar declama Christa acum, dacă n-ar fi detestat În liceu greaca veche și dacă schimbul de amabilități dintre cei doi n-ar irita-o. Roșind de emoția succesului, Giulia Întreabă cu vocea alintat-copilăreascăa fetelor timide care Își descoperă puterea În fața bărbaților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
fără să mai recurgi la blasfemii, a dojenit-o ea. Dacă te auzea micuța Milly? Noi trebuie să le servim drept exemplu celor tineri. Tentația de a-și extrage toate blasfemiile și înjurăturile din repertoriul cel vast și de a declama sus și tare era copleșitoare. Numai că Susan și-a amintit că, din când în când, avea nevoie de doamna Tufnel ca s-o supravegheze pe Milly în timp ce ea trebuia să fugă la câte-o treabă, așa că și-a ținut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
reprezintă, soteriologic, fiecare atribut divin. Un șir ordonat, neredundant, de informații autonome și auto-suficiente, care se exprimă unitar pe ele însele ad infinitum. Așa o fi, dar Bunul Dumnezeu nu este infinit, ci absolut, dragă domnule teolog de ocazie. Basta! declamă Poetul și înghite la noduri, unul după altul, pe uscat, retezând sentențios discuția. Stai...! Auzi...? Cred că pe noi ne strigă! Alooo...! Voi, voi, cei de jos! Convocatooor: Domnișoara Rodica vă roagă să poftiți și pe la dânsa, să urcați în
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Mai ales că au primit rapoarte confidențiale cum că, în unele sate, moșierii, întorși acasă sub ocrotirea armatei și găsindu-și avutul prădat, au început să se facă singuri instructori, judecători și executori ai presupușilor vinovați. ― Asta nu se poate! declama Baloleanu cu o nobilă indignare. Eu nu voi tolera represalii! Unde-am ajunge dacă fiecare s-ar apuca să-și facă singur dreptate după capriciile sale? Legea trebuie să fie egală pentru toți!... (întîlnind privirea ironică a tânărului Herdelea.) Una
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
una din zile, unul mi-a atras atenția în mod deosebit. Comenta întâlnirea de anul trecut dintre șeful cel mare al țării cu pensionarii. Acesta, de la tribună, spunea că nu sunt bani pentru pensii mari. Afirmația l-a inspirat, fiindcă declama cu voce tare modul în care șeful li s-a adresat: Scumpii noștri pensionari, Nu-i de unde pensii mari, Vă dăm bonus drept mărire Drum expres spre cimitire! Cei din jur au început a hohoti, trecându-și sticla cu vin
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
spre tejghea. Se întoarse cu un tânăr slab și neglijent îmbrăcat. Îi strânse timid mâna, apoi se așeză pe scaun, în fața lui. - Trebuie să-i iertați micile lui manii, i se adresă tânărul rostind rar cuvintele. Îmi cere mereu să declam - crede, poate, că am o dicțiune mai bună - să declam: Ce facem cu Timpul? Marea lui descoperire ar fi aceasta: că întrebarea: "Ce facem cu Timpul?" exprimă suprema ambiguitate a condiției umane. Căci, pe de altă parte, oamenii - toți oamenii
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
îmbrăcat. Îi strânse timid mâna, apoi se așeză pe scaun, în fața lui. - Trebuie să-i iertați micile lui manii, i se adresă tânărul rostind rar cuvintele. Îmi cere mereu să declam - crede, poate, că am o dicțiune mai bună - să declam: Ce facem cu Timpul? Marea lui descoperire ar fi aceasta: că întrebarea: "Ce facem cu Timpul?" exprimă suprema ambiguitate a condiției umane. Căci, pe de altă parte, oamenii - toți oamenii! - vor să trăiască mult, să treacă, dacă s-ar putea
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
aportu-i de culoare, într-o lume anostă, cenușie, așa cum o înfățișează poetul. Nici retorismul, valorificând tot instrumentele cotidianului, în manieră postmodernistă, nu lipsește, fiindcă, spre exemplu, începând să-și autoevalueze progresul în inițiere, pe care l-a realizat trăind, poetul declamă: să vedem ce dracu am putut să înțeleg / din tăierea părului a buricului / a capului / în sfârșit a capului / ca o delirantă excomunicare, sugerând neputința de a schimba condiția umană, având, în subsidiar, caracterul iluzoriu a tot ce pare esențial
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
pe ea unchiul de majoră... Această aniversare fu o adevărată petrecere spirituală. După propunerea Mihaelei fiecare din noi trebuia să recite o poezie sau două pe care le știam pe dinafară. Ea, cea dinții, trecu la pian și improvizând inspirată declamă Luceafărul lui Eminescu. Efectul se dovedi uluitor. Coleșiu o întrebă dacă a încercat și altădată o recitare cu acompaniamentul pianului. ― Numai cu acompaniament de harfă. Datorită succesului Mihaelei nici unul din noi n-a mai îndrăznit să recite. Ea n-a
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
întrebă dacă a încercat și altădată o recitare cu acompaniamentul pianului. ― Numai cu acompaniament de harfă. Datorită succesului Mihaelei nici unul din noi n-a mai îndrăznit să recite. Ea n-a stăruit și a continuat să susțină singură tot programul, declamând din Musset, Vigny, Gauthier, Verlaine, Samain, Arvers. Mai ales sonetul lui Arvers ne impresionă adânc. În timp ce spunea versurile, cânta la pian unul din valsurile postume, atât de nostalgice, ale lui Chopin. Mon îme a son secret, ma vie a son
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
crească și să ajungă o persoană, cum să salvezi un ghem de carne și nu o femeie, un om deplin ? Atunci pe drum, eu aș fi fost cea care ar fi spus, fără niciun fel de eroism, fără s-o declam ca într-o tragedie antică, ci discret, șoptit : copilul. A fost așa și nu altfel, nu știu exact de ce, am o nedumerire care nu s-a risipit de tot. Eu, omul cel mai preocupat de propria sănătate, cel mai ipohondru
Fructul. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Luminița Marcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1772]
-
calde aplauze la sfârșitul declamațiilor sale. Întrezărind în ultimul rând un bătrân paroh, modest, cu talarul său uzat, actorul îl apostrofă, zicând: «Oh, reverendo, și dumneavoastră aici, în mijlocul nostru! Cunosc din memorie și câte un fragment biblic, știți?». Și actorul declamă din memorie Psalmul 23. La sfârșit un zumzet de complimente entuziaste traversă sala. Atunci actorul se îndreptă malițios spre bătrânul paroh: «Poate și dumneavoastră voiați să spuneți vreun psalm...», spuse el. Din cauza atitudinii distante din partea celor prezenți, bătrânul preot acceptă
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
s-a simțit necesitatea de a avea ambiente mai spațioase pentru ceremoniile de cult. Trecerea de la cultul celebrat în biserica domestică la cel celebrat în bazilică a schimbat fie arhitectura spațială, fie acustica sonoră. Bazilicile spațioase, pe lângă exigența de a declama și realiza cantilația cu o voce puternică, aveau și meritul de amplificatoare acustice naturale. Clericii au început să aibă demnitatea unui funcționar de curte și să poarte îmbrăcămintea corespunzătoare pentru a putea fi deosebiți de ceilalți. Ceremoniile au devenit tot
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
de plăcut, o mare povară mi s-a ridicat de pe suflet, iar acum, nimeni... 6. Așadar, pentru că Iason, în ochii mei, reprezenta substanța altui cerc și n-aveam de gând să-i absorb ostilitatea, am spus cu glas tare, aproape declamând : „Trăim și viermuim cu toții în aceeași fragilă peliculă; uite, eu, de pildă, dacă Iason ar fi de acord, dacă Petru ar fi de acord și dacă domnul Sima ar încuviința, pentru că mi se pare că ploaia a stat, aș pleca
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
jos flori de câmp aproape veștejite, am săpat acolo, înăuntru, o gură de apă și, firește, o mică latrină; zilele se scurgeau lente, soarele devenea tot mai portocaliu. 8. Ajunși aici, vă rog să recapitulați pe când eu, în așteptarea iernii, declamam ore în șir, iar Zenobia mă acompania bătând numai cu două degete într-o mică tobă făcută dintr-o bucată de piele găsită pe apă, uscată la vânt și întinsă peste un ciot de lemn scobit; ciudatele ei ritmuri aminteau
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
nu le aparține lor, ci nouă, pentru că lor le este egal, și așa mai departe. Pare cam încâlcit ce spun, mă rog, n-am să insist, am să spun doar că, după una din peregrinările mele deloc meditative, i-am declamat Zenobiei : „Eu, dragă, după câte știi, sunt ceea ce s-ar putea numi un citadin; m-am născut și am crescut pe străzile Bucureștiului, acolo mi am făcut, scuză-mă, studiile și mi-am satisfăcut acum un an serviciul militar, în
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
se ridicase într-o poză care, în cărțile ilustrate de acum jumătate de secol, însemna patos și entuziasm. Ridică o mână repezindu-și ochii în tavan și declară pe un ton cotidian: ― Adevărul e că mi-a plăcut întotdeauna să declam. Colonelul se încuia în baie. A fost un bărbat care nu încerca emoții artistice. Urlă pe neașteptate: Câinele soldatului! Rănit în războaie soldatul căzuse / Și-n puține zile chinuit muri / Departe de-o mamă care-l crescuse / Și care-l
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
casa cea mare, împreună cu soțul meu, țineam în gazdă un negru, student la Medicină. Am început întîi așa, ca simplă distracție, după aceea m-a captivat. Nu vă închipuiți câte subtilități, câtă gingășie străină europenilor ascunde această limbă! Începu să declame cu ochii în tavan. Avea expresia pe care o iau copiii urcați pe scenă, la serbările de sfârșit de an. ― "Trestia fragedă și tânără îmbrățișa grumajii lui Ansije Karambe." Abandonă tonul elegiac: Karambe e numele de familie. Reluă melodios: "Peste
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
deja, de vreme ce îmi văd dublul. Ce ciudat, gândește Corto, mă pot examina pe mine însumi ca pe un exemplar de insectar, ca pe un actor ce se joacă pe o scenă, în vreme ce recitesc scenariul pe care acest celălalt Corto îl declamă. În fotoliul său de catifea roșie, Corto urmărește mișcările clownului cu frac albastru ce mânuiește un toiag de aur și deschide gura fără ca nici un sunet să fie articulat. Toiagul clovnului face să se miște în jurul lui Corto întreaga lume - din
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
o ținea În aer. Imposibilitatea misiunii trebuie să le fi dat energie, fiindcă curând au suplimentat bubuiturile și bufniturile cu un imn. Câțiva trecători de pe trotoare s-au oprit uluiți, Însă mulți alții au aplaudat și s-au alăturat duetului, declamând versurile cu o Înflăcărare crescândă: Pământul, cerul, apa să ne asculte glasul Întreaga lume să se cutremure sub pașii noștri. — Ce spun? a Întrebat Armanoush Împungând-o pe Asya cu cotul, Însă aceasta nu s-a grăbit să traducă, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
eram amîndoi prizonieri ai rușilor În Siberia și ne făceam planul nebunesc de a evada și a merge pînă În India. Suma curajului nostru era egală cu aceea a suferințelor pe care le Înduram. Tata se scula În picioare ca să declame, umbla prin Încăpere, se rezema de dulapul cu geam care Îi servea drept bibliotecă, iar eu nu-mi luam ochii de la el. Avea vîrsta și prestanța unui aventurier. În biroul lui, ne transformam În niște prinți ai cutezanței. Își dădea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
citeam o pagină din Pascal. Nu plecam niciodată În călătorie fără ediția mea din Meditații și opuscule În micuța colecție cartonată de Clasici francezi scoasă de Hachette. Îi spuneam: atenție, două semi-remorci vin una după alta, apoi, obstacolul fiind depășit, declamam În gura mare ca să acopăr zgomotul motorului de 2 CP: „Smerește-te, gîndire neputincioasă! Amuțește, natură stupidă, Învață că omul Îl Întrece infinit pe om“. Atenție, tată, te depășește acum un camion. „Ce va face omul În această stare? Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
să răstoarne mașina lui Cugnot. Am auzit - așa cred, cel puțin, doar nu mi-oi fi imaginând eu un amănunt atât de grotesc - vocea lui Garamond spunând: „Vă rog, domnilor, un minim de educație...“ Bramanti, extatic, Îngenunchea În fața corpului Lorenzei, declamând: „Asar, Asar! Cine mă apucă de gât? Cine mă țintuiește la pământ? Cine Înfige pumnalul În inima mea? Sunt nedemn să trec pragul casei lui Maat!“ Poate că nimeni nu voia, poate că sacrificarea Lorenzei trebuia să fie de ajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
sale de a aclimatiza literatura și arta modernă la București... Pe 5 februarie 1916 are loc primul spectacol dadaist: primul interpret (un tînăr de 19 ani, mărunțel și vioi, cu monoclu, nimeni altul decît Tzara) își făcuse intrarea în scenă declamînd melodii sentimentale și nostalgice („Adieu, ma mére, adieu, mon pére”) și împărțind spectatorilor scandalizați cocoloașe de hîrtie. Se retrage după intrarea intempestivă a unui grup de personaje acoperite de măști oribile și cocoțate pe catalige, pentru a reveni - costumat ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]