2,354 matches
-
măgarului Ce drăguțe și vesele sunt, de fapt, așa împreună. Se arată așa doar o dată pe an când se întâlnesc cu mama, furnale de energie debordantă și entuziasm. Vorbesc întruna despre trecut și amintirile lor comune, ca și cum ar fi fost decupate dintr-un prezent iluzoriu, și timpul lor a încetat să mai curgă de multă vreme. Și paznicul cu banderolă le baleiază cu privirea lui languroasă și securistă de expert și se oprește cu ochii beliți în picioarele celei din mijloc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
de baie cu desene abstracte, în culori vii. Era costumul meu de odinioară, cel pe care l-am purtat cu multă dragoste ani de-a rândul. Da, acum mi-l amintesc exact. Și așa cum stătea întinsă pe nisip, silueta ei decupată din peisaj era de fapt a mea și până și chipul ei, atât cât mi-l pot reprezenta, aducea mai degrabă cu imaginea mea. În continuare nu pot lega acest episod straniu și atât de viu și detaliat de niciun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
gândul la împătimitele gânduri ale copilăriei. Mamă, vreau un căluț zburător. Mioara avea un balon-cal. Dincolo, Mama se juca între ziduri cu o gărgăriță-balon. Căluțul albastru ocupa o bucată de spațiu unde ar trebui să fie Iisus, dincolo, Iisus se decupa odată cu gărgărița. Și astfel, Fiul era gonit de colo-colo. La radio, se odihnea într-o sonată de Mozart, în celălalt loc plângea divin într-o vioară. Și fiindcă totul aparținea jucăriilor, și Iisus deveni o jucărie. Vigoarea jocurilor se contură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
rotilele scaunului în care se fîțîie încă Bătrînul ros parcă de și mai multe gînduri. Ora 18, e întuneric beznă, iluminatul public nu funcționează, cer fără lună, demonstranții se retrag pe străzi lăturalnice, revin, și iar se retrag. Apar steagurile decupate în mijloc. Aici zice că Securitatea, Miliția, Armata au tras în aer, păi unde să fi tras, dom’ Colonel? Doar nu puteau să spună că au tras în vid, zice Poștașul, și ca să vezi cum se brodește de-o povestioară
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
face? Nu fă pe prostul că-ți ard una, este amenințat. Auziți, ăștia de partea cui luptă? nu se poate abține să nu răbufnească după ce rămîne puțin mai în urmă. În jurul său se sparg sticle, se devastează vitrinele magazinelor, se decupează stemele cu Republica Socialistă de pe drapelele tricolore, se dau foc steagurilor roșii ale Partidului Comunist capturate de pe clădirile unor instituții sau de pe stîlpi. Îmbrînceli, pumni, piedici, un derbedeu încearcă să-l buzunărească, paștele mă-tii, tocmai acuma ți ai găsit
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
reacționează la imagini și nu la cifre. Dacă vrem într-adevăr să acumulăm averi, trebuie să ne luăm subconștientul ca aliat. În acest mod, vom acționa automat în direcția cea mai bună. Ți-ai supus subconștientul la acest exercițiu? Ai decupat vreodată imaginea unei mașini, a unei case sau a unui ceas? Imagini pe care să le porți cu tine? Acesta ar fi un lucru bun, deoarece persistența imaginii accentuează dorința de a obține acel lucru. Această metodă am folosit-o
Calea spre independenţa financiară. Cum să faci primul milion de dolari în şapte ani by Bodo Schäfer [Corola-publishinghouse/Administrative/903_a_2411]
-
În câte o poveste simplă, expresivă, greu de uitat (de genul celor din Biblie), mari scriitori din toate epocile, de la Cervantes la Bulgakov, au sintetizat adevăruri complicate despre ființa umană. Dar acele povești au ceva firesc și verosimil, par întâmplări decupate din realitate („Cain l-a ucis pe Abel“ etc.), de care se deosebesc numai și numai prin faptul că iradiază sens. Întâmplările povestite de D.D. Ursache sunt cu totul bizare și ininteligibile, făcându-te să crezi că autorul le-a
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
modelai îngeri din pănușă de popușoi, apoi îi lăsai slobozi în cer. Pășește! În cealaltă palmă fântână adâncă. Prăbușirea e pe măsura înălțărilor. Focul de sub icoană, scară spre cer. Așa simțea, așa îi venea să strige. Agonia stafidea trupul, dorul decupa chenare de fotografii, sufletul ca niște ferestre sparte se deschidea spre cer: Îmi ajunge, Stăpâne! Lasă-mă să trec dincolo! Vreau să cobor, să urc. Ajută-mă să mă culeg din toate cele ce nu sunt ale lor și nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
El 15 ani, ea 15 ani: Dumnezeul meu de la circ, ridică cortina! 8. Într-o lume confuză, doi copii își definesc reciproc semnele. Tu parcă ești poarta ce dă spre grădina cu flori. Pe când trăia mămuța, în gardul dinspre livadă, decupase vreo șapte porți. Pentru fiecare nepot câte o trecere. ,,Eu când o să mor să nu bateți drumul până la cimitir, puneți sub cireș o lumânare aprinsă și mămuța o să vă vadă din cer. Pentru fiecare lumină aprinsă o să-l rog pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
exfoliau sinapsele ca pe niște ouă fără bănuț. Ogorul patriei, precum un Eden roșu pregătit pentru al XVIII-lea congres. Patriarhul a convocat toate puterile cerești la sinod. (Partidul avea nevoie de un suflu nou.) Anii 80, în Copou, parcă decupați din altă lume, doi copii (un băiat și o fată) repetau fericirile. 10. Despre lagăr auzise câte ceva de la tătuța (dormea la picioarele bunicilor). Noaptea, după ce încuia ușa, deschidea radioul sub pernă. "Aici vocea americii, sunt Mircea Carp și vă transmit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
albastre, un pulover de lână, doi pantaloni de uniformă, o vestă, un training negru, un veston bleumarin, o scurtă bej, o pereche de bocanci soldățești, toate înghesuite într-o valiză. Ea îngerul său albastru, el conturul din care Dumnezeu a decupat cu foarfecele lumina în prima zi. O suferință comună nu implică neapărat o iubire comună. Suferința poate avea o simțire comună, o stare comună, limbaj, trăire, emoție, atitudine, comună; suferința identifică, apropie, unește, într-un singur of două oftaturi. Iubirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
mici pentru a înțelege că nu baba răscolea printre chiloții. Despre plăcerea unora de a mirosi viața umezită în lenjeriile intime a aflat mai târziu. Viața, o erecție între două stații de troleibuz, o excitare fluidă a nervilor, o fantezie decupată din imaginarul păpușilor. Viața ca un fetiș continuu; cel care nu ești în cel care te cauți, cel care te cauți în cel care nu te găsești, cel care nu te găsești în cel care nu te recunoști. Insalubră, Doamne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
nu găsesc foarfece de lumină, și nu am un cer al meu unde să o slobod noaptea, și nu mă pricep să mă ridic mai sus de fereastră. Doamne, întregește-mă țol de cordele în acest fir de urzeală roșie! Decupează, Doamne, din mine atât cât să-ți ajungă pentru un preș la intrare! Împletește, Doamne, din acest fir năvodul pescarului! Îmi este foame de furtună, de mare adâncă, de catarg rupt, de pânze sfâșiate, de stâncă înfiptă în pântecele corăbiei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
alerga peste coline. Tramvaiul, ca un clopot dogit, repeta: "Ge-ni-a, Ge-ni-a, Ge-ni-a!" 12 roți înglodate de viață se rostogoleau pe Copou, în jos. Ca să privești cerul, trebuie să te întinzi pe spate, să-ți decupezi pleoapele, să-ți ștergi cristalinul cu un colț de batistă, să storci irișii de lumină, apoi, lepădat de ispită, să îmbrățișezi cu tot pământul în care te-ai adunat: Transparența este izvor de lut. Transparența ascunde atât cât încape o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
două felinare; prostia s-a privit lung în sticla roșiatică, s-a privit în fotografie și iar în sticlă; prostia a mușcat țeava puștii, apoi, ca pe un lindic de fată mare, a mânuit lin trăgaciul; sub foișor, două mucuri decupate dintr-o manta soldățească fumegau cerul, soarele deasupra bisericii evanghelice se vedea ca prin sticlă; comandantul gărzii scrijelea cu baioneta o scoică până țâșnea apă; deasupra Rășinarilor, ciorile, precum niște litere strâmbe, scriau legi pentru cer; praful de pușcă tămâia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
cimitir! Badea Ion, închis pe dinăuntru în ghereta de la intrare. Șubă de armată, pâslari mărimea 46, pulovăr de lână ros în coate, nădragi din postav unguresc cu pachești, căciulă rusească, cămeșă kaki, tip gărzi patriotice, mănuși cu un singur deget, decupate pentru trăgaci. Radioul dat la maxim. No, tot mi-i bun comunismul, e lumina la 9 și să culcî curvele mai divremi. Mi-s om bătrân, am făcut 30 di ani mină în Leșu Ursului, uraniu era mai domol decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
o lumina Dumnezeu! Copile, tu te temi că o să te spargi de stânci? Eu dincolo mă desfac sub primul fir de nisip, libertatea motivează obsesiile, gratiile închid paranteze în sânge. Stau și le privesc cum trec pe sub fereastră, parcă sunt decupate din revistă. Fetița blondă este ca un lan copt de grâu: pâinea aburește în spic, Dumnezeu rupe pentru sine o firimitură, apoi hrănește păsări, Dumnezeu îmi dă să înfulec pe săturate. Fetița brunetă este precum poama ce dă în pârg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
mi-am pătat cămașa cu stele coapte. Apăs butonul, trag jaluzelele, sting lumina, mâine norocul îmi va cerși la ușă." Cine nu există și nu visează își proiectează timpul ca pe o ceață în oglindă. Cu un foarfece de lumină, decupezi conturul cât să motivezi intenția de a respira; în rest, inima piatră de moară, sângele mlaștina melcilor, oasele așchii de cruce, ochii în icoană și cam atât; sunt în gând cât nu încap în ființă, sunt în vis ce dă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
jupești primăvara de propria piele ca o desfrunzire timpurie, apoi să-ți croiești din ea cămașă de nuntă sau de înmormântare. Nimic mai claustrofob decât strâmtorarea propriului păcat. Nebunul mereu are soluții, așteaptă cuminte o primăvară mai generoasă, pentru a decupa din el ca dintr-o revistă; la ultima întomnare, a rămas fără mâneci. Nu a disperat, a luat un foarfece, și-a croit o altă îmbrățișare, apoi a strigat triumfal: "Gata, Dumnezeule, n-am crezut niciodată că este atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
o desfacere ireversibilă, confortul de a fi nisip într-o clepsidră spartă nu-mi încape nici măcar curgerea între două intenții. Copile, până când să-ți îngădui rătăcirile? De vrei să exiști în afara lumii, leapăd-o din suflet! Ia un foarfece și decupează sângele arhivă de chipuri cioplite, inima cinematecă în oglinda retrovizoare. Petre, filmul despre un tramvai rupt de pe șine nu-ți justifică intenția de aripă. Până mai sus de tâmplă se întâmplă o trecere. Îngustă e puntea suspendată de cer. Doamne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
o floare de păpădie și a ascuns-o într-un ierbar cu multe semne de carte (cimitirul, un plafar pentru suferințele Edenului), a desenat-o după o umbră impregnată pe o vitrină (vernisaj cu îngeri în albumul lui Dumnezeu), a decupat-o cu un foarfece de lumină dintr-o frescă cu gâze și fluturi (strada, un decor al absențelor, Dumnezeu a furat mireasa, lăutarii cântă cu ochii închiși). Este păcat să-mi caut toamna în icoană, părinte? Dimineața, la 4, înainte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
își rupeau apele deasupra schitului, ploua cu amar peste amarul fiecăruia. Părinții Gherasim și Ilarion sfredeleau cu briceagul o bucată de cer: Ochii nu trebuie să vază, gura nu trebuie să vorbească, nasul nu trebuie să miroase, urechi da, mai decupează o ureche și încă una, întoarce felia pe partea cealaltă. Sfredele, părinte, sfredele, să auză păcătosul porunca Domnului, să auză." Noaptea, după miezonoptică, două umbre curgeau pe sub șopronul cu lemne, pe lână fântână, pe lângă coada iazului, până sub gutui. Gherasim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
laptelui supt, ambalaje de unică folosință ornează iluzia și o atârnă de memorie, etichete lucioase definesc intențiile, doar intenții, identitate nici măcar în lemnul crucii. Incertitudine proiect, incertitudine menire, incertitudine scop, incertitudine rugăciune. Definitive iluzorii. Realitatea culege semințe în cimitir, amăgirea decupează dintr-un album de familie cifre. "Copăcel puiule, copăcel!" Nisipul este cimitirul scoicilor, lumea muchie de zar, 7 7 doar pe masa lui Dumnezeu. "Copăcel puiule, copăcel, te ține mămuța de mână!" Prima orbire a cerului în furtuna sângelui se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
viețile dintru cele făcute. Vântul sufla violent printre secunde, reminiscențe violacee clipoceau a somn pe limbile ceasului; sângele mielului înjunghiat mima curgerea izvoarelor, focul ardea după modelul fotografiei. Singurătatea lui Petru era cea mai fotogenică obsesie. În mijlocul horei, două flăcări decupau poartă în cer. În mijlocul horei, fiecare pas, o intenție de groapă acoperită; peste cadranul ceasului, necuprinsul se adâncea tot mai mult, secundarul trăgea greu plugul a secetă; lemnul de nuc ardea cu aromă de farmacie; focul înghițea secundele ca pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
fiarelor s-a auzit la capătul holului. Până sub unghii, până sub gene, până sub tâmplă, glasul lacătelor deschise străfulgera absența. Cu un ultim efort, a încercat să privească spre ușă. O umbră lichidă, cu un foarfece de curățat via, decupa părticele de libertate. Gratiile, o țesătură de corzi putrede: cele încarnate în inima deținutului sunt verzi, cele semănate în zid se desfac odată cu focul cărămizilor. Glasul fiarelor imprima groază până și-n pardoseala celulei. Ca o confirmare a captivității, pleoapele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]