2,754 matches
-
lung, căruia mulți Îi spuneau vizcaína, cu care mardeiașii profesioniști se ajutau adesea. Una caldă, alta rece ca vizcaína, se spunea pe-atunci. Adversarul era ocupat cu paratul și atacatul, cu fandări de scrimă fină, când deodată se pomenea pe dedesubt, pe la vintre, cu o spintecare scurtă ca fulgerul, care nu-i mai lăsa răgaz să ceară spovedanie. Da. Le-am spus eu domniilor voastre că erau timpuri grele. Căpitanul Alatriste, vasăzică, trăia din spada dumisale. Pe cât Îmi dau seama, denumirea aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
poruncească și să i se dea ascultare numaidecât, iar asta se vădea și din respectul arătat de Însoțitorul său: un bărbat de statură mijlocie, cu capul rotund și părul rar, Învăluit Într-o mantie mare care ascundea tot ce avea dedesubt. Cei doi mascați Îi primiseră pe Diego Alatriste și pe celălalt individ după ce Îi făcuseră să aștepte o lungă jumătate de oră În antisală. — Nici morți, nici sânge, insistă bărbatul trupeș. Adică nu prea mult. Cel cu capul rotund Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
surprindere puteau fi trași jos de pe cai cu ușurință. Era destul de răcoare, și căpitanul se Înfofoli mai bine În capa lui nouă, cumpărată din avansul În monede de aur al mascaților. Făcând aceasta, răsună clinchetul fierăriei pe care o purta dedesubt: daga vizcaína se frecă de mânerul spadei și de crosa pistolului bine Încărcat pe țeavă, pe care Îl ținea În partea dindărăt a centurii pentru cazul că trebuia să recurgă, În ultimă instanță, la acest mijloc zgomotos și definitiv, interzis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Mânia Domnului va ști unde să te găsească. — Mânia Domnului nu mă preocupă În noaptea asta. Pe când domniile voastre... Mascatul și dominicanul se ridicaseră În picioare. Noi am terminat, zise primul. Alatriste scrută fețele interlocutorilor lui. Candelabrul așternea peste ele, de dedesubt, umbre neliniștitoare. — Nu-mi vine a crede, spuse În sfârșit. După ce m-ați adus aici. — Asta, Încheie mascatul, nu mai e treaba noastră. Ieșiră luând cu ei candelabrul, iar Diego Alatriste avu timp să vadă privirea teribilă pe care i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
cel de pe treptele bisericii Ordinului Sfântului Augustin, la Întretăierea străzilor Correos, Mayor și Esparteros, era cel mai frecventat. Treptele acelea monumentale formau intrarea bisericii și, din cauza diferenței de nivel cu Strada Mare, o depășeau cu mult În Înălțime, făcând loc dedesubt unui șir Întreg de prăvălioare unde se vindeau jucării, chitare și mărunțișuri, și alcătuind deasupra o vastă esplanadă sub cerul liber pardosită cu dale mari de piatră, ca un fel de promenadă Înaltă străjuită de balustrade. Din balconul sau loja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
ducele de Buckingham se uitau unul la altul. — Alatruiste! exclamă prințul de Wales, cu pronunția aceea a lui atât de tinerească, de Închisă fonetic și de britanică. Aplecându-se puțin peste pervazul ferestrei, aruncă o privire lacomă asupra situației de dedesubt, din patio, și se Întoarse iar, Întâi spre Buckingham, apoi spre rege. În cele câteva zile de când se afla la Madrid avusese timp să studieze unele cuvinte și expresii castiliene, așa că pe limba noastră i s-a adresat suveranului: — Schiuzați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
chip nemijlocit, locuitorii cetății despre labirintul de sticlă. De aceea, apariția înțelepților și a cititorilor în stele era totdeauna bine-venită. Nopți de-a rândul, astrologii, cu ochii țintă pe cer, încercau să deslușească, măcar în parte, cele ce se petreceau dedesubt, în labirint. Vorbeau mai mult în parabole, nu erau oameni de rând și era necesar ca înțelepții să descifreze și să reia spusele lor în așa fel încât mulțimea adunată ciopor să poată pricepe, cât de cât, ceva. Ceea ce făceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
fereastra camerei mele - unica mea încăpere - a devenit neașteptat de mare... E cât un perete acum! Curios este faptul că și tavanul a devenit transparent! Și peretele din dreapta, și cel din stânga... Și podeaua, observ... Locuiesc la etaj. Zăresc oameni deasupra, dedesubt, de-o parte, de alta... Se îngrijesc de umplerea unor bidonașe metalice cu apă. Nimeni nu se îndeletnicește cu altceva. Fiecare poartă o pătură în bandulieră; și eu am una, de aceea îmi este așa de cald. Parcă nici aer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
Bis delectamus cum pictum florem cum vino decertatem videmus, în altero miramur..." (Muzeul etnografic Bruckenthal) - TIMPUL RISIPIND IDEOLOGIILE!... - Ceramică, - de Golești, R. Muscel, Argeș. Capră cu toarte, uitându-se în sus. Vlădești: Plosca cu patru împletituri că un colac și dedesubt o tata care semăna cu un coi, - semn al fecundității. Plosca - Horezu. Războiul de țesut. Roată de tors, Melita, Mâțu, Depanatorul, Vârtelnița rotind lucrurile. * 21 noiembrie 1961. Trebuie să se schimbe ceva. Ce?... Lucrurile se apropie de punctul de unde nu
Fizionomie, pictură și depresie by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8051_a_9376]
-
familiar și glumeț, cu Cel-de-sus. Diferența este însă, ca să ne exprimăm în termeni din același registru stilistic, ca de la Cer la Pământ. Interpelarea lui Dumnezeu de către Tudor Arghezi impresionează printr-o subtilitate a simplității, prin arta de "a scrie pe dedesubt", în timp ce la Shaul Carmel invocarea dezinvoltă a Atotputernicului eșuează într-o șuetă frivolă, de un remarcabil prost-gust: "Doamne,/ Te-am văzut ieri pe stradă,/ Mergeai pe jos și zâmbeai./ Te-am recunoscut/ Printre necredincioșii tăi,/ În mulțimea care forfotea,/ Care
Tichia de mărgăritar by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/6857_a_8182]
-
proporțiile și li se subliniază adevărata dimensiune, prin comparație cu consecințele grave care decurg din acceptarea prezenței lui Dumnezeu. Aceasta e cărămida din care e alcătuit edificiul prelegerilor lui Vasile Lucaciu: gîndire abstractă hrănită de o credință care circulă pe dedesubt, ca o premisă subînțeleasă a oricărei discriminări categoriale. Dar, dincolo de conținutul cursurilor, atracția lor descinde din stofa limbii. Fraza lui Lucaciu e didactică în intenție și sobră în umoare, avînd curgerea lentă a blocurilor de gheață ce alunecă pe un
Scrisul etimologic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6882_a_8207]
-
argumentul ontologic etc. Motivul invocat de autori pentru întocmirea unei astfel de antologii stă în identitatea de structură dintre ideile de tip filosofic și anecdotele de tip umorist. Cu alte cuvinte, dacă dăm la o parte aparența facilă a bancurilor, dedesubt vom afla o schemă logică pe care o vom regăsi în alcătuirea marilor probleme filosofice. Cum s-ar spune, bufonii și gînditorii sunt mult mai apropiați decît bănuiesc, căci poantele primilor și speculațiile celorlalți se ridică pe aceleași premise logice
Hohotul filosofilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6775_a_8100]
-
Sau următoarea mustoasă divagație în manieră de șotie: „cum nu sunt, însă, nici Ivan, nici Ion, și nu sunt, pe de altă parte, sigur că ajunge-voi în Paradis (unde, -n rest, nu ai nevoie de nimic) ci, mai degrabă, dedesubt, nu-ți pot răspunde, draga mea Iolanda, decît că mult mai compatibil cu proviziile (de apă sau, din contră, de lemne) ar fi Iadul". Grăitoare ni se înfățișează împrejurarea că Șerban Foarță se arată stînjenit față de imaginea Indiei, colosală, bîntuită
Regulă și de-reglare (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6779_a_8104]
-
flueiră vântul. Voi alege alt pasaj cu și fără virgulă, unde sensurile sunt opuse și implică o întreagă filosofie. Este vorba de drumul Luceafărului, pe care-l citează de patru sau cinci ori. Uneori este așa: „Un cer de stele dedesupt, / Deasupra-i cer de stele - / Părea un fulger nentrerupt / Rătăcitor prin ele." (I,68). Alteori, așa: „Un cer de stele dedesupt, / Deasupra cer de stele- / Părea un fulger..." (II,108) - dar și așa: „Un cer de stele dedesupt/ Deasupra-i
Eminescu și virgula by N. Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/6785_a_8110]
-
de drumul Luceafărului, pe care-l citează de patru sau cinci ori. Uneori este așa: „Un cer de stele dedesupt, / Deasupra-i cer de stele - / Părea un fulger nentrerupt / Rătăcitor prin ele." (I,68). Alteori, așa: „Un cer de stele dedesupt, / Deasupra cer de stele- / Părea un fulger..." (II,108) - dar și așa: „Un cer de stele dedesupt/ Deasupra-i cer de stele-..." (II,30). Cum zboară, deci, Luceafărul? În prima citare cerurile se succed unul peste altul deasupra-i, deasupra
Eminescu și virgula by N. Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/6785_a_8110]
-
de stele dedesupt, / Deasupra-i cer de stele - / Părea un fulger nentrerupt / Rătăcitor prin ele." (I,68). Alteori, așa: „Un cer de stele dedesupt, / Deasupra cer de stele- / Părea un fulger..." (II,108) - dar și așa: „Un cer de stele dedesupt/ Deasupra-i cer de stele-..." (II,30). Cum zboară, deci, Luceafărul? În prima citare cerurile se succed unul peste altul deasupra-i, deasupra lui iar zborul le străpunge, este în sus. În ultima citare, însă, lipsește virgula, deci „i" nu
Eminescu și virgula by N. Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/6785_a_8110]
-
prima citare cerurile se succed unul peste altul deasupra-i, deasupra lui iar zborul le străpunge, este în sus. În ultima citare, însă, lipsește virgula, deci „i" nu mai este pronume, deasupra lui - ci devine verb: un cer de stele dedesupt deasupra este cer de stele. Cerurile se succed cu viteza fulgerului în sus, deasupra lui - deci Luceafărul zboară... în jos. Gheorghe Doca nici nu știe că în această ultimă citațiune aproape se întâlnește cu Eminescu mica diferență fiind că poetul
Eminescu și virgula by N. Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/6785_a_8110]
-
ciudat cum sensul eminescian se impune, uneori, împotriva schingiuirii lui prin punctuație sau alte reguli de scriere (vedeți cum vrea poetul: de desupt, de asupra, prima oară fiind vorba de un fel de haplologie cum zic dânșii, lingviștii, pentru de dedesupt). Pe Caius Dobrescu îl înțeleg și-l accept, pentru că are dubiul textului dus până la îndoieli interioare cu fior metafizic, interpretează creând, deci frizează tragicul - dar la Gheorghe Doca este comic să urmărești coincidențele... întâmplătoare. La un moment dat, citând din
Eminescu și virgula by N. Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/6785_a_8110]
-
Aurel Covaci) Chemarea funebră a cornului se face auzită și la Sadoveanu ( Cînd a căzut moș Calistru, pe Deleleu): Deodată, în ziua tristă și fără soare, care se prefira prin cetinile înzăpezite și învăluia ca într-o negură bolțile de dedesubt, se strecură un val de umbră. Era amurgul. Ca un tremur, ca o chemare, un sunet nou se deșteaptă în munte: un glas de corn. Boghean tresări, tulburat, și rîdică fruntea. Cunoștea cornul. Era al lui moș Calistru. Și înțelegea
Epistolă către Odobescu (VIII) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7916_a_9241]
-
era vara... prin august... pe urmă se făcuse de septembrie. Nu știu precis; dar se răcorise, părea să fie în septembrie... - A, ți se părea, în vis... Tot mai căuta papucul rătăcit; ședea aplecat peste marginea patului, cu mâinile încleștate dedesubt, cum te ții cu amândouă mâinile de marginea unei bărci, privind în apă; cum de te ții zdravăn de ea; pe urmă, a zărit papucul în altă parte decât aceea unde căuta el, și a râs, asta l-a făcut
Des-creșteri by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7455_a_8780]
-
de lângă Caracal unde făcusem milităria... la pepenii bostănăriei și cum într-o duminică mă culcasem cu o țărancă tânără... și cum și băiețelul ei dormea lungit peste pepenii verzi... peste lubenițe cum le ziceau oltenii... și cum un pepene de dedesubt se rostogolise și Săftica... așa o chema țipase aoleo copilu^!... mi-l omoară... și o liniștisem întrerupându-mă...era un pepene de sub noi și zeama lui cleioasă dulce se amestecase cu a trupurilor noastre tinere și pline de viață... la
"General Motors" by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7956_a_9281]
-
turiști, vor fi cu succes concurate de nou venite, ce se vor impune prin varietatea surprizelor, la îndemâna vizitatorilor din toate colțurile lumii. Podgorița, Bucureștii vor atrage milioane de călători dornici să străbată imensul bulevard suspendat dr. Sorin Oprescu, cu vedere, dedesubt a fluviului Dâmbovița, cu recentă vărsare în Marea Neagră, după reactualizarea unui vechi proiect. Pâlcurile de asiatici, australieni, bavarezi, laponi vor survola centura de lacuri a capitalei, în elegante gondole electrice, vor face shopping în centrul istoric al orașului, restaurat aproape
Anul 2050 by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/7965_a_9290]
-
am văzut filme mute în care nu se vorbea, dar se cânta tot timpul, fără vreo legătură cu ce se petrecea pe ecran, doar tonul muzicii devenea mai de îngropăciune ori mai de viață, vesel, după împrejurări... Mai scria și dedesubt câte ceva; dar parcă nu românește, - nu înțelegeam ce. înțelegeam când scria: Eroul plânge părăsit... Și altele, de acest fel. Odată au răsunat niște împușcături, publicul a crezut că se trage afară pe stradă, - pe ecran era o scenă de iubire
Cinematograf 1929 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7975_a_9300]
-
putut să fie cea a dragostei dansante: "draga mea tovarășă de drum și mașinistă cu ulei de mașină pe șortul mini/ am examinat submarinul noaptea trecută când tu dormeai (...)/ i-am examinat atent solzii argintii de pește acoperind pielea fină dedesubt/ am ras un petec cu briceagul și am găsit sub piele niște cuvinte șlefuite/ tăiate într-o marmură roză dar caldă fiindcă era și ea un fel de piele/ și sub această piele marmoreală am găsit încă o piele moale
Submarinul poetic by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7805_a_9130]
-
prin a renunța să mai spună ceea ce crede. Ba mai mult, va ajunge să dușmănească pe cei care, spre deosebire de el - și aici mă gîndesc firește la Ovidiu Hurduzeu și la Mircea Platon - au ales să scrie fără plasă de siguranță dedesubt. Și-și va liniști conștiința spunîndu-și că, deși criza de care autorii vorbesc e reală, soluția pe care o propun e utopică. Acesta e cazul lui Hurduzeu și Platon. Doi intelectuali care, renunțînd să poarte măști, își vor atrage oprobriul
România clandestină by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7821_a_9146]