848 matches
-
țesut din reflexe". Oglinda va păstra totul", spune el în Mai 20, 1928. Noi suntem aceste reflexe, aceste simulacre și multiplicări, în timp ce marchizul de Bilbao sau Brigbelu, la Eminescu, simt spaima confruntării cu oglinda ("tresar... încremenesc... sunt eu"). La Borges dedublarea, descoperirea "monstrului" din tine, nu naște tragicul; Știu că în umbră este altul, a cărui / soartă e să obosească lungile singurătăți / ce țes și destramă acest Hades / și jinduire sângele-mi și devoră moartea-mi, / Ne caută amândouă. Dea Domnul
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
asistăm la o criză a cuplului, numai că această criză nu este provocată de rutina care, de obicei, face dintr-un cuplu erotic unul administrativ. Altele sînt cauzele care îi tîrăsc spre derizoriu; pierzîndu-și identitatea ca afect al unei continue dedublări și mistificări a propriei persoane cele două personaje Mina și Ilie ajung să fie nimeni, își puteau închipui că sînt oricine. În mod firesc, această falsificare contaminează și realitatea înconjurătoare imediată sau îndepărtată. Astfel e cu putință apariția "calului verde
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
Trecerea autorului la genul literaturii fantastice și științifico-fantastice va reflecta găsirea timbrului propriu, personalizat. O constantă a acestor scrieri, punct de plecare pentru problematizări topite în fluxul epic al textelor, o reprezintă frecventarea motivelor clasice ale „transferului de personalitate” și „dedublării eului” (Cornel Robu); referințele la care se poate face trimitere din această perspectivă sunt abundente în spațiile universal și național ale genului (Robert L. Stevenson, Gustav Meyrink, Vladimir Colin), ceea ce poate însemna că originalitatea moderată a autorului român este într-
ARAMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285413_a_286742]
-
privindu-se În oglindă), la rândul său deghizat ori nu, Împânzesc cu precădere literatura Renașterii târzii și mai ales cea barocă. Toate sugerează nostalgii androgine, tânjiri după unitatea pierdută a făpturii umane. „Nu trebuie să ne mire așadar constatarea că dedublarea și inversarea sunt folosite constant În literatura de imaginație. ș...ț Inversarea și dedublarea ocupă Însă un loc de căpetenie mai ales În literatura romantică.”1 A te privi În oglindă - suprafață care Îți returnează imaginea, dar inversată printr-o
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
Renașterii târzii și mai ales cea barocă. Toate sugerează nostalgii androgine, tânjiri după unitatea pierdută a făpturii umane. „Nu trebuie să ne mire așadar constatarea că dedublarea și inversarea sunt folosite constant În literatura de imaginație. ș...ț Inversarea și dedublarea ocupă Însă un loc de căpetenie mai ales În literatura romantică.”1 A te privi În oglindă - suprafață care Îți returnează imaginea, dar inversată printr-o „simetrie catoptrică” - Înseamnă, spun mai toți romanticii, a coborî În adâncul din tine: „...dinlăuntrul
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
figurii dandy-ului, urmașul domnișorilor eleganți din secolul al XVII-lea, exprimă această pretenție a subiectului de a deveni propriul lui spectator și de a se depăși construind o imagine armonioasă cu ajutorul artificiului. Conștiința eului, subiectivitatea se regăsesc În spectacolul dedublării, iar operația reflexivă a oglinzii Îi oferă fiecăruia imaginea creativității sale, Într-un «narcisism idealizant», conform căruia subiectul nu spune «Mă iubesc așa cum sunt», ci «Sunt sau trebuie să fiu așa cum mă iubesc».”1 Așadar, o iluzie? O simplă proiecție
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
aceeași privire (la propriu și la figurat În oglindă): diferența. Diferit tc "Diferit " „Distanță, fuziune, iată dublul registru al oricărei priviri asupra sinelui. Narcis moare pentru că nu poate ajunge la el, căci identicul nu poate fi atins. Specularitatea gândirii sau dedublarea conștiinței, variație de la același la același, se străduiește cu disperare să articuleze contrariile, suscitând o alteritate fictivă.”2 Numai că, iarăși, acest nou principiu, diferența, se lasă abordat din mai multe perspective. Formularea de mai sus se revendică unei interpretări
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
-și prindă În ele imaginea. Luciditate, dandysm, iată tot atâtea forme pe care le ia acest cuplu „călău-victimă”, În care călăul Încearcă În zadar să se desprindă de victima lui și să se regăsească În trăsăturile ei răvășite. Efortul de dedublare ia aici forma sa cea mai netă: a-ți fi ție Însuți obiect, a te Împodobi, a te picta ca o raclă, pentru a-ți putea Însuși obiectul, a-l contempla Îndelung, a te contopi cu el. Iată ce-i
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
o formă sensibilă percepută cu insațietate prin simțuri. Devenit principiu suprem, frumosul favorizează, ca În Moartea lui Tizian a lui Hofmannsthal, o evaziune din contingent: „Ale frumuseții necuprinse porți/ Prilejuri pentru-o magică scăpare...”. Totodată, el ascunde În sine o dedublare pustiitoare, lăsând să se Întrevadă, sub linia pură, degradatul. Revelația acestui fapt o are Dmitri Karamazov În acea bivalență ce include atât „idealul Madonei”, cât și „idealul Sodomei”. Încarnări ale acestei frumuseți cu două chipuri sunt fie Rosalba, „Mesalina-Fecioară”, curtezana
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
imită natura, ci o depășește prin stilizare, prin unitatea abstractă a detaliilor, subliniate de fard. Masca dă contur unui moment-limită din viața estetului, marcând o concentrare simbolică (precum În masca pluriformă a lui Klingsor, eroul lui Hermann Hesse) sau o dedublare (ca În portretul lui Dorian Gray). Acest tip uman e victima propriei unilateralități. Trăind invariabil pe o singură traiectorie, lipsa unor potențialități deschise către viața autentică Îl anihilează. Un grotesc tragic se Încheagă astfel sub aburii fascinatorii ai esteticului. În
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
tuturor manifestărilor magiei „primitive” stă ideea că lumea este „Însuflețită”. Astfel, Tylor susține că, pornind de la experiența visului, acești oameni ar fi descoperit posibilitatea ca din ei „ceva” să poată avea o existență independentă. De aici, ei ar fi dedus dedublarea ființei Între apariția concretă, materială și un altceva imaterial - sufletul (anima). Pasul următor a fost să se considere că acest anima poate avea o activitate independentă și să se creadă că fenomenele naturii se datorează acțiunii acestei puteri, care se
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Constantin M. Popa, „Călătorii de recunoaștere”, R, 1983, 1; Voicu Bugariu, „Călătorii de recunoaștere”, LCF, 1983, 15; Victor Marina, „Călătorii de recunoaștere”, ARG, 1983, 4; Bucur Demetrian, Poemul ca pasărea Phoenix, R, 1995, 11-12; Mircea Bârsilă, Ioana Dinulescu sau proba dedublării, „Calende”, 1997, 3-4; Al. Cistelecan, Ioana Dinulescu, în Dicț. scriit. rom., II, 101-102; Geo Vasile, Sarcasm pedepsitor, RL, 2000, 16; Bucur Demetrian, Poetul și sufletul său, R, 2000, 5-6; Lefter, Scriit. rom. ’80-’90, I, 211-212; Grigore Grigurcu, Feminitate versus
DINULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286787_a_288116]
-
străvechi de haiducie), înclinația spre jocul verbal, senin ori grav (grațiosul dans verbal Balet aerian, muzicala Impresie de răsărit), lirismul suav al poeziilor de dragoste, tendința spre simplificare și abstractizare a limbajului mai ales în poemele filosofice (Ascensiune în munți), dedublarea eului poetic (Arlechin). Originală este Cavalcada gerului ( După un motiv folcloric), poezie ce dezvoltă motivul șarpelui într-o construcție halucinantă, de o muzicalitate incantatorie. Timpul și moartea, „taina” trecerii, iluzia, dualitatea omului, a poetului și a poeziei sunt temele din
COSTIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286447_a_287776]
-
Actorului (saltimbancul, cascadorul aflat mereu în opoziție cu un regizor dictatorial și un scenariu prestabilit, invariabil procustian), ale versificatorului sarcastic, văzut ca un „mim plictisit”, compun un „autoportret cu măști”, cum s-a spus, uneori dezabuzat, alteori revoltat de drama dedublării programate. Universul iluziei într-o realitate labirintică însetată de iubire, dar subminată de capcanele prezentului cotidian dă substanța povestirilor din volumele Marele premiu (1983) și Pluta răsturnată (1990). Iluzia libertății (Circuitul tristeții în natură), iluzia erotică (Nimicuri femeiești), culpabilizarea (Faptul
CRASNARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286479_a_287808]
-
ca lirica să închidă în sine zvâcnetul unui suflet. Nevrozele lui își acomodează o ambianță cutreierată de un „duh de jale”. „Alcoolizat”, în cârciuma îmbâcsită de fum de țigară, trăindu-și sfâșierile „între vis și lut”, abulicul cunoaște stări de dedublare, ruminând păreri de rău pentru „seninul” de odinioară. În atmosfera lâncedă, care împinge la sinucidere sau poate exaspera până la „delir”, „ritmuri funebre” însoțesc pulsațiile dezordonate ale unui suflet agonizant. „Joc de hypnoze și magie”, doar poezia are virtuți consolatoare. Iubirea
BASSARABEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285669_a_286998]
-
ne vorbea despre barca ce străbătea un oraș mare, inundat, și acosta la zidul unei clădiri... Am tresărit încercând să înțelegem unde eram. Aici? Acolo? În urechile noastre se stingea șoapta valurilor. Nu, nu era pentru prima oară că remarcam dedublarea aceea în viața noastră. Să trăiești lângă bunica însemna deja să te simți altundeva. Ea traversa curtea fără să se așeze vreodată pe banca băbuțelor, instituție fără de care o curte rusească este de neînchipuit. Asta nu o împiedica să le
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
deplasează din fericire atenția asupra "mijloacelor și metodelor" (de la adeziunea față de aceste conținuturi, de la interesul pentru aceste calități). N-aș ști cum să v-o recomand cu mai multă căldură. Cu atît mai mult se va produce apropierea, cu cît dedublarea bunei origini și (supărătoarele) avataruri vor fi puse între paranteze; cele ale originalului și ale copiilor (proaste). Ruptura între eso, rezervat savanților, și exo, rezervat simplilor executanți. Noi cunoaștem acest joc tradițional al eclipselor între Evanghelie și tradiție, Marx și
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
statului întemeiat de el. O putere centralizată se impune prin natura simplului și omogenului. Cele două naturi ale lui Hristos, atît de diferite, postulau o diferențiere între puterea spirituală și puterea temporală. Așadar conțineau în germene o posibilă slăbiciune prin dedublarea legitimului și a legalului, a autorității religioase și a puterii imperiale. Constantin avea interes să îndrepte cele două esențe către unitate pentru a atenua tulburările și rebeliunile. Nu e o întîmplare convocarea primului sinod ecumenic la Niceea, cînd s-a
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
principiu de dinamică și activitate, în Occident. Orient sihastru al renunțării la lume, pietrificat prin gîndirea Unicului, în care lumea de aici este subordonată uneia de dincolo și există o îndepărtare maximă între Cer și Pămînt. Occident secular pregătit pentru dedublarea cîrmuirilor, pentru desprinderea domeniilor de competență între puterea civilă și puterea ecleziastică, Stat și Biserică, desprindere pe care noi o numim laicitate și care nu are echivalent în Orientul Apropiat și în Orientul Mijlociu. Certurile cristologice au sfîșiat creștinătatea orientală inima
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
ale socialismului tipărit, sau capacitatea de a-și ascunde realitatea în spatele discursurilor care îi ajută pe halucinații Literei, în partidele noastre comuniste, să-și dea sufletul odată cu iluzia că totul merge bine de vreme ce textele PC spun că totul merge bine. Dedublarea semn-obiect funcționează atunci ca un analgezic pentru faza terminală: grija pentru text intră în rîndul grijilor paleative pentru organizatori. Militantismul socialist este acolo sus mai avansat sau mai treaz decît militantismul stalinistă; el pierde mai puțin timp în dezbaterile interne
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
comun, Cuvîntul."79 Nu există mai întîi societatea și apoi puterea; spontanul și apoi instituționalizarea; libertatea cuvîntului și apoi, dirijată din exterior, constrîngerea. Tot din această cauză, nu există mai întîi emiterea și apoi controlul ei, fluxul și apoi digul. Dedublarea este doar mitologică, în realitate acestea merg împreună, al doilea termen nu-l împiedică pe primul, ci îl provoacă să apară. Înainte de cădere nu există nimic. Iar Căderea înseamnă Ființa. Tertulian spunea că erezia vine obligatoriu după dogmă, însă știm
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
atriul drept se contractă primul, iar ventriculul drept se contractă mai târziu decât cel stâng, dar ejecția începe mai devreme datorită post-sarcinii mai mici și durează mai mult în inspir. Asincronismul contracției ventriculare (stânga-dreapta) este decelabil la copil și adolescent (dedublarea zgomotului II). In ansamblu se oferă mai mult timp ventriculului drept să expulzeze sângele, deoarece forța sa de contracție nu este la fel de mare ca a celui stâng. Astfel, valva tricuspidă se închide mai târziu decât mitrala, valva pulmonară se deschide
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
moartea individului; în schimb, în cazul morții violente, corpul astral continuă să rămână un timp în preajma corpului fizic . Aspectul corpului astral oferă clarvăzătorului inclusiv informații asupra ultimelor vieți anterioare ale subiectului. Percepția la nivelul corpului astral, evidențiată în stare de dedublare (v. infra), nu se mai realizează ca în mod obișnuit, prin utilizarea organelor de percepție fizice, inaccesibile acum, ci ca o percepție generală; de exemplu, se “vede” cu spatele sau creștetul capului . Ca și corpul eteric, corpul astral posedă 7
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
firească ca urmare a slăbirii legăturii, deci “umbririi”, cu corpul fizic.</footnote> , (citând pe Yog Ramacharaka), stare în care poate trece prin orice obiect sau obstacol material, întrucât are o altă natură decât cea fizică. Un exemplu tipic de detașare (dedublare) este transa șamanilor; în cursul acestei experiențe, corpul lor fizic (grosier + eteric) rămâne fără cunoștință, rigid ca și mort, timp în care ansamblul corpurilor subtile (astral + intelectual + sufletesc) se “deplasează” în lumea transcendentă . Această deplasare e practic instantanee ; dar nuanțează
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
bogată din punct de vedere mental (manifestare a corpului sufletesc). În același context, el avea calități psi pronunțate: − premoniție: propria sa răstignire (Matei, 26); − vindecare: leprosul, omul cu mâna uscată (Matei, 8; 12); − levitație: mersul pe valurile mării (Matei, 14); − dedublare: schimbarea la față (Matei, 17); − cunoașterea trecutului: Ioan Botezătorul ca reîncarnare a lui Ilie (Matei, 17) și a viitorului: dărâmarea Ierusalimului (Matei, 24). În aceeași calitate, n’a rezistat tentației de a face publice concluziile la care a ajuns, evident
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]