851 matches
-
Tomàs, încurajată de maică-sa (codoașă gata să-și tranzacționeze fiica de dragul parvenirii), Milà i se dăruie lui Domnu gândindu-se la iubitul ei Carlos, în timp ce Domnu o posedă ca și cum ar fi Isabel. Milà își calcă pe inimă și acceptă dedublarea și travestirea, nu fără riscul de a-și pierde idenitatea. De milă, de silă, dar și din rațiuni practice, se lasă siluită de trista figură a cavalerului firului de nard nupțial, un amant căzut în fetișism, de vreme ce o îmbracă pe
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
putea să fugă, era acuzată pentru trecutul ei nazist; recunoaște tot, inclusiv că este autoarea unui raport "scris" ce-o învinovățește definitiv. Neînduplecată cu secretul vieții ei, Hanna este condamnată pe viață. Michael mimează o anume obiectivare, face exerciții de dedublare și răceală în timpul procesului, ocupându-se inclusiv de literatura supraviețuitorilor holocaustului. Nu ezită să radiografieze starea de amorțeală ce-i cuprinde nu numai pe făptași și pe victime, când "gazarea și incinerarea sunt fapte cotidiene", ci și pe "noi, toți
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
matricid al fiului, terminând-o (prin eutanasie?) pe supraponderala și foarte bolnava lui mamă. Frumoasa asistentă medicală acceptă să conviețuiască alături de Harald, autoritară și pragmatică, oricum mai pozitivă decât pesimistul ei concubin, pictor al culorilor sumbre. În timp ce acesta, trecut prin dedublări și scindări succesive, supraviețuiește internat într-un purgatoriu de patimi suprareale, ea nu ezită să i se substituie până și în actul artistic. În schimb, fondul ei bovaric, bine disimulat, reizbucnește cu ocazia întoarcerii la Sunne a lui Edwin, iubirea
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
și verificarea modului cum a învătat elevul. în viata de familie se vor statornici criterii unice de apreciere și evaluare a muncii, atitudini și exigențe unitare față de comportamentul școlarului. Atitudinile diferite și mai ales dezarmoniile dintre părinți provoacă false comportamente, dedublări în poziția față de sine, de părinți, de școală. Mediul ambiant din familie are profunde implicații în modul de a fi și a se comporta a elevului pentru multă vreme. Ei trebuie să devină un stimulent creativ în creionarea și definirea
Atitudinea părinţilor din mediul rural şi efectele asupra adaptării şcolare by Elisabeta Elena Sardariu () [Corola-publishinghouse/Science/815_a_1535]
-
nu ideatic. Patul lui Procust este un roman criticist în sens kantian, o înlănțuire savantă de „teze și antiteze” narative, și, în același timp, un roman al scrierii romanului - cu deosebirea că, în vreme ce forța motrice a modernismului literar occidental este dedublarea autoreflexivă, manifestată ca distanțare și ironie, P. re-pornește, adamic, din momentul imediat anterior turnurii „greșite” adoptate de realism - de la romanul epistolar al secolului al XVIII-lea. Respingând principial omnisciența și obiectivismul, desfășurarea epică din Patul lui Procust este rezultatul unui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
79); de asemenea, poate aprecia anatomia joncțiunii safeno poplitee, foarte utilă disecției chirurgicale ulterioare;în cazul pacienților cu vene varicoase pe fața anterioară a coapsei (presupuse a fi tributare ale venei safene interne), doar examenul Duplex poate aprecia o eventuală dedublare a venei safene interne, o accesorie anterioară a venei safene interne, vene perforante și alte variante anatomice, precum și hipoplazia venei safene interne la acest nivel (ce poate face dificil sau imposibil stripping ul) (80);este o metodă neinvazivă și facilă
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Viviana Aursulesei, Lucian Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/91951_a_92446]
-
partitura iluzionistă a lui Ariel, chiar el numește această parte-a sârguinței sale spiriting... I will [...] do my spiriting gently, adică „Sunt gata să-mi joc rolul de spirit“, aproape „să fac voios pe spiritul“. Este în asta o ciudată dedublare, ca și când Ariel, un spirit, doar ar face pe spiritul în împrejurările date și s-ar vedea cu detașare din afară în postura aceasta. Iar spiriting se referă exclusiv la iluzionism, la înscenări amăgitoare. Desigur alcătuite după un plan de ansamblu
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
și de demonismul romantic, putem descoperi în cea mai importantă lucrare a sa, Elixirurile diavolului, câteva dintre simbolurile și motivele favorite ale romanticilor germani preferate și preluate și de Hoffmann. Un prim aspect ar fi reprezentat de vis și de dedublare căci Medarus se descoperă pe sine, descoperă dualitatea sufletului său când își vede proiectate în exterior păcatele. Putem remarca faptul că dublurile, multiplicările personalității sunt foarte frecvente în literatura romantică (găsim un alter ego în Noaptea de Octombrie a lui
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
a se comporta În mod firesc În prezența copiilor, lăsând În mod natural spiritul didactic să se Îmbine cu cel normal, obișnuit. Același autor vorbește despre o serie de calități ale cadrelor didactice, care, Într-adevăr, sunt Înnăscute: capacitatea de dedublare și de analiză a situației educative din dublă perspectivă, a elevului și a profesorului; de asemenea, amintește și Însușirile care pot fi Învățate/educate: acuitate vizuală, timbrul vocii, volumul atenției, calitatea memoriei etc. (Mitrofan, 1988)1. Având În vedere concepțiile
[Corola-publishinghouse/Science/2107_a_3432]
-
ce se structurează pe o succesiune de scene aparent fără legătură una cu cealaltă. Deseori ermeticul juxtapune imagini disparate, ireale, pentru a spori tensiunea din momentul trezirii. Încărcătură emoțională diferită a visului și a stării de trezire accentuează la Quasimodo dedublarea eului, ce izvorăște din dorința constantă de a se află într-un alt spațiu și într-un alt timp și nu reprezintă o preluare din versurile sau din gândirea lui Leopardi, ci un punct de originalitate. La autorul romantic eul
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
o mare tandră..." (Filigran romantic). Structurile voit oximoronice creează și aici impresia de univers ireal, în care pasiunea pare să fie totuși imposibilă. Interesantă este proiecția eului poetic în această imagine feminină a cărei voce o preia. Se realizează o dedublare fie prin utilizarea persoanei a doua singular în discursul liric ("Tu vii cu fructe și cu jucării", Înaintea lucrurilor, "tresari în stele, ai vrea să ți se pară/ (pierduți printre hambarele cu pâine)/ că greierii din bulgări pleacă-n țară
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
gravitatea e ascunsă sau dimpotrivă accentuată prin tratarea derizorie) pare a fi anulată de finalul textului. Dar e, cum subliniam, o poezie care mizează pe jocul aparențelor, al incertitudinilor: "Mă uit printre gratii - unde e afară/ și unde înăuntru?" (Zăbrele). Dedublarea asigură prelungirea existenței sau măcar iluzia libertății ("Ia o țigară! - dac-o rupi în două,/ ai să fumezi și mâine./ Și orice rupi în două/ îți mai ajunge pentru înc-o viață..."). Trecerea de la cazul particular, banal, la generalizare sugerează că
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
asigură prelungirea existenței sau măcar iluzia libertății ("Ia o țigară! - dac-o rupi în două,/ ai să fumezi și mâine./ Și orice rupi în două/ îți mai ajunge pentru înc-o viață..."). Trecerea de la cazul particular, banal, la generalizare sugerează că dedublarea devine condiție a eliberării individului: înăuntru și afară, doi poli între care este nevoit să penduleze. La Ion Caraion, existența e percepută halucinatoriu. Limbajul este, de multe ori, cel al mahalalelor, parcă în prelungirea cântecelor de lume ale lui Miron
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
am vrut să întind/ mi s-a părut la fel ca-n fața unei oglinzi:/ chipul din fund n-am putut să-l cuprind". Revine și aici obsesia acvaticului, redus la suprafața posibilă a unei oglinzi, dincolo de care se produce dedublarea. Nu numai că sunt aparent închise orice căi de acces, dar există și o sugestie a nepăsării, a detașării de propriul eu. Apropierea de ekphrasis se realizează și aici cu deosebirea pe care o subliniam că nu există la Tonegaru
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
lume și text fiind șterse. Recitirea lumii ca pe un imens text se realizează din aceeași perspectivă parodică și în poezia lui Lucian Vasiliu. "Dumnezeu este singura metaforă/ (...) într-un câmp petrolifer" (De anima). Și la Florin Iaru se produce dedublarea, poemul construindu-se dintr-un dialog viu cu un cititor virtual obligat să participe la actul scrisului: "În momentul focului, poemul ăsta vrea să se zică./ Ce spui tu - îl întreabă cititorul?/ Spun că ea doarme acum în brațele vii
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
INEXPRIMABILUL: îl/ lipim la loc, un/ doi, trei, și!... o voce din public: să/ îl trimitem să cumpere/ chibrituri.../ fluierături/ din strada/ principală (...)", Inima de raze. De altminteri, Liviu Ioan Stoiciu e și unul dintre cei care teoretizează poezia ca dedublare, ca joc al celui care e când actor, când poet: "suprasaturat de atâta metaforă-fără-de-care-nu-se-poate-concepe-poezia (...) noul poet își intră un rol... de actor dintâi (bufon sau împărat) și... nedumerește. (...) și, cu timpul, se ia seama că actorul nu e decât un
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
Trecerea autorului la genul literaturii fantastice și științifico-fantastice va reflecta găsirea timbrului propriu, personalizat. O constantă a acestor scrieri, punct de plecare pentru problematizări topite în fluxul epic al textelor, o reprezintă frecventarea motivelor clasice ale „transferului de personalitate” și „dedublării eului” (Cornel Robu); referințele la care se poate face trimitere din această perspectivă sunt abundente în spațiile universal și național ale genului (Robert L. Stevenson, Gustav Meyrink, Vladimir Colin), ceea ce poate însemna că originalitatea moderată a autorului român este într-
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285413_a_286742]
-
un ton grav. Nedumerit în Atlantida (1968) este o culegere de nuvele foarte deosebite ca scriitură de povestirile din cartea anterioară. Stilul eliptic, nervos, care sugerează fără să expliciteze, înlesnește surprinderea sincronă a mai multor stări sufletești, creând impresia de dedublare a personajului narator. Atent la gesturile mici, aparent nesemnificative, autorul le învestește cu valori simbolice: sărutul pe care femeia îl depune pe fruntea bărbatului iubit devine un sigiliu ale cărui contururi se păstrează intacte doar atâta timp cât durează iubirea (Viață legată
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287476_a_288805]
-
Unicornus (1999), jurnal travestit, mistic-alegoric, în care ortodoxismul, ocultismul, ermetismul, suprarealismul, ironia, umorul se îmbină într-o construcție originală, profund paradoxală. De altfel, insolitul autor nu-și recunoaște nici un „confrate” spiritual ori literar, în afară de „mult chinuitul confrate pastor Kierkegaard”. Travestiul, dedublarea și autodemascarea revelatoare sunt figuri centrale ale Calendarului. Pe de o parte, se manifestă dedublarea eului auctorial ce poartă măști diferite: de la „solitarul Serafim (fost și boxer) Uranus” și Ionathan X. Uranus, pseudonime din tinerețea avangardistă a lui A., la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285505_a_286834]
-
într-o construcție originală, profund paradoxală. De altfel, insolitul autor nu-și recunoaște nici un „confrate” spiritual ori literar, în afară de „mult chinuitul confrate pastor Kierkegaard”. Travestiul, dedublarea și autodemascarea revelatoare sunt figuri centrale ale Calendarului. Pe de o parte, se manifestă dedublarea eului auctorial ce poartă măști diferite: de la „solitarul Serafim (fost și boxer) Uranus” și Ionathan X. Uranus, pseudonime din tinerețea avangardistă a lui A., la Ierusalim Unicornus, „autorul ilizibil al acestui Calendar”, nepotul lui Inorog Urzitorul, nume și personaj ieroglific
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285505_a_286834]
-
și personaj ieroglific ce amintește de fascinantul Inorog din Istoria ieroglifică a lui Dimitrie Cantemir. Pe de altă parte, e tatonată „Dumnezeirea travestită”, misterul dedublat, dar și „realitatea inexorabilă” a „autodemascării Absolutului”. Și, în fine, un ultim palier al acestei dedublări e alcătuirea proteică a acestui fals jurnal, care își răsfrânge și multiplică trăirile în povești alegorice ori poeme (Copii inocenți în cetatea ocrotită, poeziile lui Inorog Urzitorul), își travestește tragismul în parodie ori joc (sunt pagini întregi unde toate cuvintele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285505_a_286834]
-
bănuit destul de ușor, medical vorbind, de schizoidie. Licheaua și lingăul nu sunt suspecți de vreo formă de maladie psihică - însușirea lor dezgustătoare este delimitabilă în cadrul unei normalități umane blamabile și decepționante, dar totuși „normalitate”; în timp ce în cazul impostorului intervine o dedublare nesănătoasă, ușor de diagnosticat în spațiul psihic. Totuși, există o situație în care se aseamănă cu licheaua: atunci când impostorul se lichelizează (firește, verbul nu există în limba română - l-am creat pe loc, pentru a descrie procesul de trecere dintr-
[Corola-publishinghouse/Science/2083_a_3408]
-
Dacă de la Lumini înainte s-a decretat că omul ajuns la maturitatea vîrstei sale istorice are dreptul (sau datoria) să-și dea singur temeiurile și principiile, încercările de autofundare nu încetează totuși să lase un rest ireductibil, să stabilească programatice dedublări, precum cele dintre natura și suveranitatea umană sau dintre natură și lege, care fac cu putință reflecția, dar nu și temeiul. Fantomatică, posibilitatea temeiului e căutată cînd într-un termen, cînd în altul, ca într-un joc nesfîrșit și epuizant
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
mai spontană posibilă, surprind și instinctul de a mă analiza”, mărturisește naratorul, ce se numește, recurent, Sandu, pe parcursul majorității construcțiilor romanești. „Mă recitesc”, spune el într-un pasaj din O moarte care nu dovedește nimic, atunci când se folosește de tehnica dedublării pentru a-și analiza jurnalul intim, deși, paradoxal, recunoaște că îi „displac mărturisirile”. Prin acest „gidism structural” (Nicolae Manolescu), ce constă în alcătuirea romanului unui roman, scrisul, plecând de la însemnări deja organizate formal de-a lungul unui fir narativ, devine
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287444_a_288773]
-
literal"), și un sens figurat, de ordin generic ("a face sau a spune ceva cu totul nepotrivit"/"a face o prostie"), care poate fi actualizat, în funcție de context, prin sensuri specifice precum "a da un răspuns greșit la un examen". Această dedublare semantică nu caracterizează, însă, doar expresiile idiomatice de tip III, ci întreaga clasă a textemelor. Ea se întâlnește atât în cazul proverbelor (unde un enunț precum Vrabia mălai visează... poate să semnifice, în funcție de context, "George vrea să devină vedetă rock
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]