1,049 matches
-
evadări” repetate din limitele cunoștințelor disponibile, deoarece, dacă aceste extinderi ar fi fost doar anticipări bazate pe informații, ar fi exploatat deplin sau parțial cunoștințele deja dobândite. În loc de aceasta, progresele reale trebuie să fi fost rezultatele explorării teritoriilor de dincolo de deducție și previziune și, în acest sens, oarbe. În cazurile acestor progrese reale, explorările care au avut succes au fost la origine la fel de oarbe ca și cele ratate (pp. 380-381). O remarcă similară face Simonton (1995), care a preluat ideea de
[Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
posibile judecățile sintetice a priori? Se are în vedere posibilitatea acestora sub aspect epistemologic, nu psihologic. Sau, într-o formulare diferită, cum pot căpăta niște judecăți, care nu-și au izvorul în experiență, adică apriori și care nu sunt nici deducții logice, deci propoziții analitice, dreptul de valoare de cunoaștere obiectivă, respectiv judecăți sau propoziții sintetice. În această problemă, fundamentală a gnoseologiei kantiene, sunt implicate distincțiile dintre analitic și sintetic, a priori și a posteriori. Prima distincție are o natură logică
Principii de bază ale cercetării știinţifice by Ruxandra Postelnicu () [Corola-publishinghouse/Science/91486_a_93182]
-
de modul autoritarian prin mecanismul de producere a adevărului este modul mistic, în care starea de grație conferă profeților, prezicătorilor, marilor mistici calitatea cunoașterii adevărate. Modul logico-rațional se centrează pe logica formală. Se face apel la primele principii și prin deducție se stabilește adevărul. Principala grijă constă în rigoarea judecății logice, fără a se urmări corespondența cu realitatea. În fine, modul științific de determinare a adevărului îmbină preocuparea pentru aplicarea corectă a metodei de cunoaștere cu observația riguroasă a fenomenelor. Metoda
Principii de bază ale cercetării știinţifice by Ruxandra Postelnicu () [Corola-publishinghouse/Science/91486_a_93182]
-
să se sinucidă mai des. Cum i-a naștere paradigma? Dat fiind un ansamblu de propoziții primare, este posibil să se extragă din acestea propoziții care vor fi supuse probei realității, fără însă ca această extragere să ia forma unei deducții. Vom vorbi în acest cază de paradigme. PARADIGMA reprezintă un set de propoziții, care explică modul în care este percepută realitatea, un set de informații, care descriu realitatea sau reprezintă o modalitate de înțelegere a ei. Paradigma, ca explicație generală
Principii de bază ale cercetării știinţifice by Ruxandra Postelnicu () [Corola-publishinghouse/Science/91486_a_93182]
-
Schema axiomatică devine: 1. partea axiomatică: a. termenii primitivi, acceptați convențional; b. propoziții primitive, acceptate convențional. 2. partea derivativă: a. termeni definiți; b. propoziții demonstrative. 3. reguli de derivare: a. pentru termeni (reguli de definiție); b. pentru propoziții (reguli de deducție). Axiomele trebuie să satisfacă următoarele condiții: o să fie necontradictorii; o să fie suficiente. Aceleași condiții trebuie să le îndeplinească și ideile primitive. Și ele trebuie să fie necontradictorii, independente și suficiente. Axiomatica aristotelică, dominantă până la sfârșitul secolului trecut, se garanta singură
Principii de bază ale cercetării știinţifice by Ruxandra Postelnicu () [Corola-publishinghouse/Science/91486_a_93182]
-
este W (adevărat) și consecventul F (fals). Rezultă din matricea implicației că falsificarea unei ipoteze (negarea implicației) nu se face prin confirmarea altei ipoteze (adevărul altei implicații), ci printr-o conjuncție. La nivelul simțului comun, pentru că se confundă implicația cu deducția, par foarte ciudate caracteristicele implicației: falsul implică orice și adevărul este implicat de orice. Acest lucru este posibil pentru că subiectul antecedentului nu este înrudit cu cel al consecventului. Implicația arată doar ce se întâmplă când antecedentul este adevărat. Aplicarea logicii
Principii de bază ale cercetării știinţifice by Ruxandra Postelnicu () [Corola-publishinghouse/Science/91486_a_93182]
-
unitatea dintre cantitativ și calitativ, o unitatea dintre judecățile constatative și cele evaluative. Principiul unității dintre teoretic și empiric are valoare generală în metodologia științelor. Modelul propus de Walter Wallace (1971) include atât teoria, cât și observațiile de teren, atât deducția, cât și inducția. Ciclul procesului cercetării evidențiază etapele principale, de care va trebui să se țină seama în planificarea investigațiilor preponderent cantitative. Catherine Marshal și Gretchen B. Rossman propun un model al cercetării calitative. Și în acest model unitatea teoretic-empiric
Principii de bază ale cercetării știinţifice by Ruxandra Postelnicu () [Corola-publishinghouse/Science/91486_a_93182]
-
de uzură, caracteristic atacului vrăjitoresc asupra unui individ oarecare. "Orice atingere la forța "magică", fie ea cea a vrăjitorului sau a desfăcătorului, se traduce deci printr-un efect unic: avatarurile domeniului în care este investită această forță. Restul este doar deducție." Ibid., p. 346 Scopul vrăjitorului este de a cuceri spațiu pentru a-și anexa forța și a o revitaliza. Într-un astfel de sistem, viața este concepută ca un buzunar plin care s-ar putea goli sau ca un cîmp
by Jean-Marie Seca [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
că 10% din populație va deține 90% din avuție, să se extindă nu numai asupra distribuției proprietății în societate, dar și asupra distribuției veniturilor, a prestigiului și a puterii (politice). Or, realitatea empirică a societăților cele mai dezvoltate infirmă această deducție logică. Cu corecturi neesențiale, societățile cele mai dezvoltate ale lumii - de exemplu, Statele Unite ale Americii - confirmă, dacă nu valorile, atunci cel puțin conținutul esențial al teoremei lui Pareto cu privire la concentrarea proprietății (Galbraith, 1997) și în societatea modernă, după ce studii făcute
[Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
final? Și poate fi măcar siguranța biruinții?“ (3, 75). Resorturile intime nu mai funcționează, refuzînd chiar să intre în contact cu tovarășii din închisoare. Aspirațiile pe care le cultivase încep să-l chinuiască din ce în ce mai aspru. „Nu văd nici o greșeală în deducțiile mele de odinioară, dar nu am tăria de a le duce pînă la ultimele consecinți, sau chiar să mă opresc asupra lor. [...] viața trebuie trăită, - cu condiția numai să fie înțeleasă“ (3, 175 - 176). Întrebări acute îi frămîntă sufletul. „Care
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
șcircumstanțial temporalț, „Poezia de imitație a naturii duce la descripție și, deci, la pastel.” (G. Călinescu, U.P., 81) școmplement indirectț Uneori, coordonarea concluzivă nu se desfășoară în continuitate semantică. Termenul secund al relației, purtător al concluziei, poate reprezenta o deducție determinată de planul semantic al termenului (sau enunțului) anterior: „- Dar cine ești d-ta? întrebă maiorul. - Va să zică, nu mă recunoști, făcu bătrânul clătinând din cap cu melancolie.” (M.Eliade, 212) Exprimarea relației de coordonare concluzivătc "Exprimarea rela]iei de coordonare
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
observăm. Dar subconștientul este o lume a cauzelor, majoritatea funcțiunilor fizice și psihice ale ființei noastre nefiind decât efectele activităților sale. În consecință, raționamentul său este în mod obligatoriu deductiv. La aceasta, trebuie să mai adăugăm că, în opoziție cu deducțiile noastre obiective, cele produse de facultățile noastre subconștiente sunt totdeauna exacte. Pentru ce? Pentru că acestea își iau sursa din nivelurile superioare ale Eului nostru interior care, la rândul lor, sunt în contact direct cu planurile cele mai înalte ale Conștienței
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
decât armonia. Pentru că aceasta din urmă amenință cu dezordinea în timp ce haosul tânjește după ordine. E un alt arc reflex de care ne vom ocupa într-un alt eseu dintr-un alt clopot. Dar pentru moment trebuie înțeleasă închinarea intuiției în fața deducției. Mai există un argument care confirmă faptul că raționamentul subconștientului nostru este pur deductiv. Dacă acesta ar fi fost inductiv, atunci ar fi avut și capacitate de a pune în discuție legile și principiile constructive pe care are misiunea de
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
observăm . Dar subconștientul este o lume a cauzelor, majoritatea funcțiunilor fizice și psihice ale ființei noastre nefiind decât efectele activităților sale. În consecință, raționamentul său este în mod obligatoriu deductiv. La aceasta, trebuie să mai adăugăm că, în opoziție cu deducțiile noastre obiective, cele produse de facultățile noastre subconștiente sunt totdeauna exacte. Pentru ce? Pentru că acestea își iau sursa din nivelurile superioare ale Eului nostru interior care, la rândul lor, sunt în contact direct cu planurile cele mai înalte ale Conștienței
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
cosmice. Haosul n-a fost niciodată absurd. El este cel care promite mai mult decât orice, mai mult decât armonia. Pentru că aceasta din urmă amenință cu dezordinea în timp ce haosul tânjește după ordine. Dar pentru moment trebuie înțeleasă închinarea intuiției în fața deducției. Bulgăr de lut azvârlit dintr-o praștie oarbă, globul durerii îmi poartă în haos iubirea... Glasul pe ape nu-l auziți, nu-l credeți, nu-l pomeniți. Ce nemărginită iubire, abisul mă soarbe la sine, abisul îmbrățișează sfera aceasta, care
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
de a sa este logica gândirii, un limbaj prin care creierul accede către valorile vibrațiilor spirituale și sufletești ale semenilor. Raționamentul deductiv este o formă de logică având ca scop definirea efectelor produse de cauze precise și cunoscute. Altfel spus, deducția constă în a pleca de la un postulat pentru a ajunge la ceva ce decurge din acesta. Acest tip de raționament este acela care este cel mai des utilizat în matematică. Și totuși, în majoritatea cazurilor, demonstrațiile, că ar fi ele
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
1277. În modul cel mai evident, concluzia oricui e că urmează să plouă. Plecând de la cauză, adică de la norii negri purtați de vânt, ajungem la efect, adică la ploaie. Așa cum am mai insistat în prelegerile mele cu privire la reflecție, o asemenea deducție asociază clar memoria cu reflecția și imaginația, deoarece aducându-ne aminte despre ceea ce se produce în general atunci când cerul este foarte înnourat, și aplicând această amintire la situația prezentă, ne imaginăm sau, dacă preferi, iubite cititor, deducem că va ploua
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
de ploaie. Cum am putea fi siguri că vântul, mai curând decât să crească riscurile de ploaie, nu va dispersa norii? Iar cerul s-ar putea acoperi de cei mai negri nori fără ca să cadă o singură picătură de apă. Deducția, corect aplicată, poate duce și la un rezultat eronat. Cum se întoarce în ușă o dată și se întoarce odată numai Noi ne gândim la cheie, fiecare în temnița lui Gândindu-ne la cheie, fiecare își întemeiază o temniță doar la
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
înfrânt 1279. Raționamentul inductiv este bazat pe o înlănțuire logică care, plecând de la efecte, ajunge la cauzele ce au produs acele efecte. Acesta este tipul de raționament care este aplicat în diferitele forme de analiză, sinteza fiind mai potrivită pentru deducție. În ceea ce privește raționamentul inductiv, domeniul chimiei este acela în care își găsește aplicațiile cele mai frecvente. O analiză chimică are ca scop izolarea elementelor ce compun un corp solid, lichid sau gazos. Dacă preluăm cazul particular al unei analize de sânge
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
în prelegerile mele informații cosmice ce respectă arcanele. Prin raționamente complexe ce se pot simplifica în silogisme poetul se exprimă prin alegorii. Din punct de vedere mistic, silogismul este cea mai eficace formă de raționament, deoarece ea asociază inducția la deducție. Aceasta înseamnă că orice silogism face să intervină în egală măsură atât analiza, cât și sinteza, cele două complectându-se pentru a se ajunge la concluzia finală. De aceea aici șansele de a ajunge la judecăți valabile sunt mult mai
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
poate repeta cu alte date din viața lui, sau din literatură. Dar acestea sunt cele trei mari forme de raționament pe care le utilizăm în rezolvarea problemelor noastre zilnice. De altfel, contrar cu ceea ce a priori am putea gândi, inducția, deducția și silogismul constituie instrumente pe care orice gânditor inițiat sau profan trebuie să le aplice în căutarea sa spirituală. Un student în misticism rosicrucian, îmi arăta în cadrul unei întâlniri la Boston că virtuțile poesiei în reflectarea realității fizice sau virtuale
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
că ansamblul universului, adică lumea multiplicității, este opera unei Inteligențe cosmice ce formează o Unitate. În sufletul nostru avem certitudinea că trăim într-o lume de efecte ce își au originea într-o Cauză unică. Acest lucru îl știm prin deducție. În calitate de mistic, obiectivul inițiatului este de a evolua în contact cu aceste efecte și de a-și ridica nivelul de înțelegere a Cauzei acestora. Deci calea în rețeaua conexiunilor oculte trebuie să fie inductivă. Voi spune liturghia Elsei pe treptele
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
îl face să fie dotat cu un dublu raționament. Cel mai bun mijloc de a accede la scopul pe care ni l-am fixat, adică la înțelegerea legilor divine, este acela de a înțelege Divinitatea trecând în mod alternativ de la deducție la inducție. Pentru aceasta, noi trebuie să ne interesăm de studierea lumii terestre, asociindu-i tot timpul Cauza cosmică care i-a dat naștere. O atare manieră de a proceda ne obligă să ne menținem în mod constant între cele
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
și să ignorăm motivele care sunt la originea faptelor pe care le observăm. Dar subconștientul este o lume a cauzelor, majoritatea funcțiilor fizice și psihice nefiind decât efectele activităților lui. În consecință, raționamentul său este deductiv și în opoziție cu deducțiile obiective cele subconștiente sunt totdeauna exacte pentru că își iau sursa din nivelurile superioare ale sinelui care, la rândul lor, sunt în contact direct cu planurile cele mai înalte ale Conștienței cosmice. Inducția ar duce la aprecieri de moment în funcționarea
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
percepute direct (chiar în filme sau la TV). Am propus (Iluț, 1996) și conceptul de învățare cognitiv-complexă. Pe măsură ce se maturizează, indivizii umani achiziționează cunoștințe, atitudini și moduri de comportare și prin modalități mai complexe, cum ar fi relatările altora, lectura, deducția logică sau reflexivitatea cotidiană mai „moale”, „slabă” (soft) ca strictețe pur logică, dar foarte flexibilă. Multe dintre atitudinile noastre etnice (dintre care o masă mare de prejudecăți) sunt rodul relatărilor și explicațiilor istorice, al celei orale, dar, din păcate, și
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]