22,191 matches
-
toată lumea de altfel, ați îmbătrânit "în lupta cu timpul și cu inerentele necazuri ale vieții de zi cu zi". Iar de curând, după 18 ani, îmi trimiteți zece texte pentru publicare în România literară. Cunoștințe vechi, vă amintiți de mine, deduc, din 20 în 20 de ani. Sunt convinsă că vă simțiți profund ofensat că vă răspund în spațiul acestei modeste rubrici. La rândul meu, mă pot simți ofensată citind sub semnătura dumneavoastră versuri precum acestea, intitulate, la nimereală parcă, îngerească
Actualitatea by Carol Daniel () [Corola-journal/Journalistic/8273_a_9598]
-
ale aceluiași puzzle versificat, în vreme ce mii de prezumtivi cititori se mulțumeau și ei să le păstreze în bibliotecă, pentru timpuri filiale, de olimpiadă. În termeni ce țin de domeniul semanticii, informația reală pusă în joc era, sistematic, nulă. La fel, deducem, gradul de interes. Cu un asemenea inepuizabil stoc în spate, comentatorilor serioși nu le rămânea decât să evite, circumspecți, subiectul. E motivul sincer pentru care atât studiul lui Iulian Costache - Eminescu. Negocierea unei imagini -, cât și cel, proaspăt publicat, al
Eminescu să ne judece ! by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8305_a_9630]
-
Totul stă atunci în încercarea de a obține o descriere matematică a cîmpului originar. Odată obținută, pe baza ei se va putea explica matematic cum din cîmp se pot individualiza particulele și undele. E ca și cum dintr-o ordine inițială se deduce strict matematic variațiile pe care acea ordine le poate suferi. Pentru Heisenberg, ordinea inițială trebuia să fie simplă și simetrică. Heisenberg nu putea concepe un univers haotic și întîmplător, decît în măsura în care haosul era expresia unei structuri geometrice de simple. Deviza
Simetria cea binecuvîntată by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8304_a_9629]
-
a tradus muzical sculpturile printr-o transparență sonoră. Imaginile contrastante se datorează instrumentului chinez cu ancie dublă, Suona, care are scurte intervenții. Pe lângă acesta, pianul preparat expune de asemenea o pentatonie descendentă, într-un ritm ostinat. La flaut se poate deduce un desen melodico-ritmic în registrul acut, de proveniență lăutărească. La sfârșit, flautului îi sunt încredințate zgomote. Se observă astfel o transformare a sonorităților pe parcursul lucrării. Se reia nr. 1 din „Cheia visurilor”, în care se recunoaște doina la pian, învăluită
Cheia visurilor? ? CD cu lucr?ri ale Violetei Dinescu by Ana SZIL?GYI () [Corola-journal/Journalistic/83126_a_84451]
-
a fost pentru Zoe Dumitrescu-Bușulenga un semn de bigotism irațional, extatic. A fost mai curînd o asceză meditativă, o inițiere în misteriile religiei ca înțelepciune contemplativă, de pe poziția căreia, detașat de lume, poți să-i judeci abaterile. Cam asta se deduce din cartea care ne-a provocat comentariul despre model și înțelepciunea contemplativă a inteligentului retras din vîltoarea lumii, avînd pe deasupra, cum spunea Neculce, Ťdurere de țarăť. Este aceea o specie de înțelept prudent, capabil să discearnă, să delibereze pe cît
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8436_a_9761]
-
ani (pentru câteva luni), după care am renunțat pentru câțiva ani. Apoi, din nou am avut o perioadă scurtă în care am scris"... Toate acele poezii, tânăra Susana Georgiu le-a pierdut sau le-a aruncat, astfel că doar putem deduce evoluția sa lirică de la 16 la 26 de ani, vârsta de astăzi a poetei, care ne mărturisește că poemele pe care ni le trimite acum, din abundență, "sunt rodul celui de-al treilea val, februarie-aprilie 2008", pentru care cere o
Actualitatea by Susana Georgiu () [Corola-journal/Journalistic/8456_a_9781]
-
lui Ion Barbu (467). Cenzura îi șterge și portretul caracterial: "un om celebru foarte anonim", "uneori ironic și acid, dar mai degrabă sfios..." (523) Nu e îngăduită ironia la adresa inconștientei conștiințe naționaliste (510-511). Tot aici, actualitatea unei lumi, cum se deduce, scufundate, este asemănată cu presiunea din adâncul apelor. (M. Nedelciu, într-un roman neterminat, Zodia Scafandrului, va dezvolta tema în felul său, într-un alt regim politic și literar.) Politica stăpânește, cu toate armele, arta, în general. Mai tot făcutul
Imposibila de-cenzurare by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/8467_a_9792]
-
instaurat de Gheorghiu-Dej? Să fi fost teama de ochiul terț, intermediar, al Securității? Să fi fost autismul dragostei atât de plenar încât să fi rămas surd la crimele comise în jurul și în interiorul familiei? Nici una, nici alta. Varianta pe care o deduc din analiza acestei cărți impregnate de bun-gust e, cumva, dependentă de pragul începând cu care dialogul devine posibil. Și Dinu, și Nelli Pillat, și toți ceilalți destinatari sau expeditori prezenți în filele Biruinței... au refuzat - fără emfază - să-și transforme
Disculparea de înaltă clasă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8462_a_9787]
-
include, în dreptul acelorași critici, situări diferite, într-o ordine mai curând dictată de un anume hazard statistic. De aceea nici nu voi transforma schița aceasta fugitivă în algoritm necruțător. E prea mult aleatoriu aici încât să putem spera că vom deduce din paginile acelea oneste și inteligente o înțelegere proaspătă, adecvată momentului, a acestei literaturi. Dintre antologiile de poezie apărute la Editura Corint, Urcarea muntelui se arată a fi cea mai consistentă cantitativ. Aparent. Iluzoriu chiar. Fiindcă, dacă, sub raportul numărului
Urcarea în ring by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8488_a_9813]
-
Fmz, reperabile în C-Mins ca articulații. Forma Mins în-parcurs (pe S-dpc) este analogată perechii celor două forme de timp, constând deci din succesivități relativ linear-circulare, sub două moduri/aspecte de relativitate: a) de relativă consecvență în raport cu rima și/sau div, deduse din L-dpc ori din interfața (grila) acestuia; b) de relativă variabilitate în raport cu dev, ca segmente formale dispuse la dreapta sau rânduite prin neasemănare (ca motivice diferite, neîncolonate). Considerând pasul drept reper fundamental al C-Mins în-parcurs, definim pMins ca unitate timpo-tempică
Mișcarea de instrumentare a formei muzicale by Oleg Garaz () [Corola-journal/Journalistic/84314_a_85639]
-
alte cuvinte, o piesă muzicală lentă (de grad Ttm scăzut) va prezenta numeroase durate pe niveluri divizionare mari (grad de pulsație-tm ridicat), pe când într-o piesă de tempo repede vom întâlni mai des durate cumulative, ori de niveluri divizionare mici. Deducem de aici și cel de-al doilea aspect de variație, referit intensității, prin aceea că, odată cu creșterea mărimii temporale (duratei) și/sau a masei sonore (densității), și intensitatea susținerii ori impulsului Mins vor trebui să se adecveze corespunzător, variind consensual
Mișcarea de instrumentare a formei muzicale by Oleg Garaz () [Corola-journal/Journalistic/84314_a_85639]
-
din nefericire, nu ne duce prea departe. O puteam bănui direct din context sau din tradiția instituită de poeții care, fără a viza o schimbare majoră de traiectorie, comit câte un asemenea volum prozastic. Mult mai interesant ar fi să deducem tocmai punctele de clivaj sau de inflexiune care conduc la brevetarea unui autentic regim al prozei. La o individualitate greu de tradus, recuperator, în versuri. O atare mostră de proză oferă episodul vagonului înghețat un-deva în munți. Povestită de unul
Alt contingent by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8549_a_9874]
-
accentul lipsește: Boutiere, Apollinaire; nu se înțelege de ce e indicat uneori în cuvînt (Boulanger), alteori în transcriere (Boucher - bușe). Indicațiile parțial corecte, parțial greșite sînt cu deosebire periculoase. Dacă la Art Nouveau e indicată doar pronunția finalei (o), cititorul va deduce că primul element se citește pur și simplu art. La Boccaccio, indicația "cc pronșunțatț k" este valabilă, evident, doar pentru primul grup cc; la Brescia, nu e de ajuns a spune că sc se citește ș: cititorul ar putea fi
Pronunțarea numelor proprii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8557_a_9882]
-
Breban. Disting însă, în faza recentă a explorărilor sale narative, un efort de a obține o cristalizare maxi-mă, ca o sinteză a unui demers repetat în timp. Ar fi greșit, reținându-se aici o preferință pentru factorul irațional, să se deducă, de îndată, că ar fi estompat aspectul comprehensibil, că ar lipsi o determinare logică de la cauză la efect. La primul contact impresia este tocmai inversă. Ce ne frapează la lectură? Oamenii vorbesc mult între ei, reflectează asupra propriilor stări, se
Diavolul văzut dinăuntru (Romanele lui Nicolae Breban) by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8559_a_9884]
-
ferește să aducă la lumină ghemul incandescent, îl izgonește în afara câmpului de vizibilitate, îl condamnă să vegeteze în întuneric. Pățanii din trecut, laconic restituite, ne insuflă bănuiala că omul e torturat de o scenă trăită mai demult. El își reproșează, deducem asta treptat, că e vinovat de moartea fratelui său. Ca să se scuture de coșmar, se forțează să se consacre altor detalii ale traiului. Cu precădere aceste aspecte neutre sunt prezentate pe larg în roman. Zadarnică eschivare! Principalul e comprimat în
Diavolul văzut dinăuntru (Romanele lui Nicolae Breban) by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8559_a_9884]
-
prin instalarea lui Ťîn certitudinile comode ale acreliiť, el denunță relele imanente indiferent oricărui fel de societate, el exprimă și atacă vremea lui, totodată depășind-o: cu alte cuvinte, veninul lui poartă o dată istorică anume." Cu deplină justețe, Constantin Cubleșan deduce profilul uman al lui Emil Cioran din corespondența sa, epistolierul fiind "lipsit de vanități sau orgolii". Edificator este volumul Scrisori către cei de-acasă, apărut la Editura Humanitas la 1995, scrisorile fiind adresate, de-a lungul timpului, părinților, fratelui său
Mărturiile lui Emil Cioran by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/8584_a_9909]
-
multora dintre artizanii acestei mișcări de primă jumătate a secolului XX. O perioadă cuceritoare - mai ales pentru criticii prinși în ritmurile actualității culturale - este tratată prin ricoșeu, folosind mediul fecund al uneia în egală măsură entropică. Nu e dificil de dedus, în atari condiții, că demersul lui Ion Pop e, comparativ cu moda ce pare să se fi instituit treptat, altceva. Mai sincer și mai organic atașat de avangardă, criticul clujean se identifică adesea cu istoria receptării acestei mișcări în perioada
Cotele apelor avangardei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8623_a_9948]
-
astăzi, și tot mai greu de palpat. Dar cum le putem depăși? O variantă convingătoare oferă, prin romanul său, Petru Maier Bianu. Inventarul iernilor - publicat întâia oară în 1999 și reeditat acum la Cartea Românească - e orice altceva decât se deduce din titlu. Mai degrabă un algoritm static, în ciuda diversității anecdotelor, cartea instituie un scenariu care se discreditează pe măsură ce își înalță etajele. Primul paragraf e decisiv pentru întregul joc narativ de peste 350 de pagini: "Pierdut autobiografie... O declar nulă. Și vântul
Ceaușescu, biograf by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8646_a_9971]
-
Moartea unui poet încă tânăr produce multă emoție printre cei care l-au cunoscut și admirat. Răsfoindu-i înfiorați manuscrisele rămase, ei au tentația să caute în primul rând urmele morții, semnele premonitorii, ascunse în paginile niciodată făcute publice sau deduse printre rânduri. Sensibilizat de destinul tragic al prietenului său, Costel Stancu este mereu atent la poemele în care este invocată moartea. De aceea, ele constituie partea cea mai consistentă a antologiei. Într-un poem fără titlu, cu rol de Ars
Poeme din anticamera morții by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8655_a_9980]
-
influența poate fi convocată ca reper. Altceva, mai subtil și mai general, mai vizibil și mai necesar în sensul domină, în viziunea mea, fragmentul citat: ideea de diferență. Acumularea asemănărilor nu e, pentru această perioadă, un stimul. Ea nu are, deducem ușor, capete. Nici într-o parte, nici în cealaltă. Puțini autori din inventarul pe care-l putem reconstitui din sumar - începând cu Costache Conachi, Gh. Asachi, Iancu Văcărescu sau Barbu Paris Mumuleanu și sfârșind cu G. Peșacov Ienache Gane, Daniil
Anxietatea diferenței by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8395_a_9720]
-
tânăr - poet singuratic, timid și dipsoman. Nu e nici greu, nici periculos de ghicit că ultimul din ei se numește chiar Dan Sociu. Ceilalți doi trec, în ficțiune, drept Derrin și Diriga. În aburii alcoolului se hotărăsc lucruri pe care, deducem hohotind, de cele mai multe ori, numai presa le face să pară vitale: "După două ore, știam totul despre el și despre misiunea lui în zonă. Fără nici o jenă - și deloc ca-n filmele cu spioni - mi-a dezvăluit, aproape în joacă
Sociu contra Sociu by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8416_a_9741]
-
a abandonat probabil, sau de care va fi uitat poate. Forma părții întâi este caracteristică pentru forma de concert preconizată de Cuclin și descrisă ulterior în Estetică și în Tratatul de forme muzicale: o temă, apoi un „trait de concerto” dedus din această temă, o temă secundară, un episod și repriza prescurtată a ceea ce a fost expus inițial. „Prin urmare, o idee de Concerto are a fi completă nu în sensul unui caracter contrastant viu, dar în sensul realizării celor două
Concertele pentru vioar? de Dimitrie Cuclin by Roxana Susanu () [Corola-journal/Journalistic/84190_a_85515]
-
Uite, - sări ea, - de pildă eu, pe scenă, n-am nici un haz, nu pot juca în roluri caraghioase. Nu râde nimeni, nimic! - De ce?... - Pentru că sunt inteligentă, de-aia... - Nici eu nu prea am haz, să știi, măresc eu potul. - Atunci - deduce Lelia - și mă pupă imediat - n-ai haz, dar ești spiritual! Să zicem, m-am gândit. Asta era, într-adevăr, altceva.
Note cu femei din '58 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8448_a_9773]
-
de Canterbury a propus în secolul al XI-lea faimosul argument ontologic pentru demonstrarea existenței lui Dumnezeu. Conform acestui argument, pe care îl vom expune într-o formulare ceva mai rafinată decît cea a Sfîntului Anselm, existența lui Dumnezeu se deduce în mod necesar din ideea de Dumnezeu, care nu este alta decît cea a unei ființe perfecte. Așa cum au semnalat însă ulterior mulți filosofi, nu este posibil să se deducă existența unei ființe plecînd de la ideea despre acea ființă. Argumentul
Masa encefalică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7751_a_9076]
-
rafinată decît cea a Sfîntului Anselm, existența lui Dumnezeu se deduce în mod necesar din ideea de Dumnezeu, care nu este alta decît cea a unei ființe perfecte. Așa cum au semnalat însă ulterior mulți filosofi, nu este posibil să se deducă existența unei ființe plecînd de la ideea despre acea ființă. Argumentul a fost parodiat în diverse forme. Una din ele a constat în folosirea unei variante a lui pentru a demostra inexistența diavolului, deoarece, fiind diavolul ființa cea mai imperfectă pe
Masa encefalică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7751_a_9076]