738 matches
-
construite, în bună măsură, pe o tramă detectivistică, configurează tentativa autorului de a reintegra opera omnia eminesciană în epoca sa, pentru ca, astfel, trăsăturile definitorii și diferențiatoare ale acesteia să se detașeze cu mai mare concretețe. Atunci când sunt argumentate numai pe cale deductivă, ipotezele lansate de G. în domeniul biografiei eminesciene rămân riscante. Așa este, de pildă, demonstrația dezvoltată în A doua viață a lui Eminescu, potrivit căreia poetul a fost marginalizat, stigmatizat pe nedrept cu pecetea nebuniei și chiar eliminat fizic printr-
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287222_a_288551]
-
se întemeiază pe cercetări experimentale și pe investigarea experienței reușite în practica școlară a cărei eficacitate este temeinic dovedită. Alte abordări se disting prin caracterul lor pur teoretic ajungând la formularea unor norme și modele de acțiune determinate fie pe cale deductivă, fie prin abordarea nesistemică, adeseori empirică, a practicii școlare. În prezent, în vederea stabilirii unui conținut al învățământului care să reflecteze stadiul actual al dezvoltării științelor și cerințelor societății, care să dezvolte cu prioritate capacității mintale și trăsături morale, se impune
Tradițional şi modern în predarea noțiunilor geografice la ciclul primar în viziunea Reformei învățământului românesc by GABRIELA VÂLCU () [Corola-publishinghouse/Science/91688_a_93224]
-
acord și uniformitate, a înțelegerii reprezintă justificarea esențială pentru speculațiile inductive ale lui Propp, Barthes și ale altora. 2.3. Barthes despre structura narativă Celebra Introducere (1966) a lui Barthes începe adecvat, cu un argument despre metodele inductive față de cele deductive (în lingvistica și studiul narațiunii) și se pronunță în favoarea celor deductive, în ciuda caracterului provizoriu, inevitabil determinat de trecerea de la observațiile detaliate la ipoteza generală. Barthes scrie: Analiza narativă este condamnată la o metodă deductivă, ce mai întîi creează un model
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
ale lui Propp, Barthes și ale altora. 2.3. Barthes despre structura narativă Celebra Introducere (1966) a lui Barthes începe adecvat, cu un argument despre metodele inductive față de cele deductive (în lingvistica și studiul narațiunii) și se pronunță în favoarea celor deductive, în ciuda caracterului provizoriu, inevitabil determinat de trecerea de la observațiile detaliate la ipoteza generală. Barthes scrie: Analiza narativă este condamnată la o metodă deductivă, ce mai întîi creează un model ipotetic de descriere (ceea ce lingviștii americani numesc „teorie” ), iar apoi coboară
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
argument despre metodele inductive față de cele deductive (în lingvistica și studiul narațiunii) și se pronunță în favoarea celor deductive, în ciuda caracterului provizoriu, inevitabil determinat de trecerea de la observațiile detaliate la ipoteza generală. Barthes scrie: Analiza narativă este condamnată la o metodă deductivă, ce mai întîi creează un model ipotetic de descriere (ceea ce lingviștii americani numesc „teorie” ), iar apoi coboară treptat spre diversele specii narative care, în același timp, se conformează cu modelul sau se îndepărtează de la el. (1977: 81) El sugerează că
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
află dincolo de Gîndirea Directă Liberă, într- un continuum gîndire-reprezentare: ca și GDL, acesta reprezintă sursa gîndurilor personajului la timpul prezent și la persoana întîi, dar de obicei este mai introspectiv, mai puțin ordonat sau „gramatical”, bazîndu-se mai mult pe conexiuni deductive implicite, adică este mai puțin cenzurat decît GDL. Destul de des se sugerează că în pasajele FC analizăm fluxul impulsurilor ce generează activitatea mentală a unui personaj, pus în cuvinte care sînt numai parțial ordonate și controlate: este ca și cum personajul nu
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
al producției literare...”2. Ca să-și scrie amintirile de excursionist, scriitorul se „documenta” umblând teleleu prin munți, dar și pe cale livrescă, răsfoind dicționare sau studii de floră alpină; homerismul, ca trăsătură morală, ca și primitivismul lui, este un rezultat critic deductiv adică exterior; de marele Creangă îl desparte mai totul: limbaj, viziune, umor. Ducând mai departe una din direcțiile prozei lui Costache Negruzzi - aceea mitologizantă - Hogaș însuși este, prin erudiția evocării, părintele literar din care au descins un Ioachim Botez și
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
sale. Dar aceasta este numai o tendință; adesea ghilimelele și italicele sînt utilizate fără a se face vreo diferență de acest fel. În lucrarea care urmează, despre comunicarea în lumea contemporană, repartizarea dintre ghilimele și italice respectă uzul dominant: "Rigoare deductivă", "fermitatea principiilor", "soliditate morală", "coerență logică": aceste trăsături arhaice ale lui homo typographicus caracterizează vîrsta tratatelor și a sistemelor, a partidelor și a programelor, a catehismelor și a manualelor. Nu le devalorizăm dacă vedem în ele și niște măsuri de
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
de evitat”2, sesizate ulterior de Russell, evidențiind, totodată, câteva lucruri neașteptate. Unul dintre ele, poate printre cele mai importante (și cu atât mai puțin relevante) este transparența netă și ineluctabilă a figurii cercului hermeneutic, devenit o fatalitate în exercițiile deductive ale matematicii axiomatice. Numeroasele paradoxuri și antinomii logico-matematice descoperite în prima jumătate a secolului XX au pus în evidență ireductibilitatea sistemelor formale matematice la o structură logică unică (așa cum spera logicismul fundaționist), dar și imposibilitatea fundării lor într-un metasistem
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
că „în orice clasă de formule necontradictorii există propoziții indecidabile”, ceea ce echivalează cu a spune că orice sistem formal poate conține propoziții adevărate ce nu sunt nici demonstrabile, nici rejectabile. Existența astfel a unor enunțuri indecidabile într-un sistem axiomatic deductiv și necontradictoriu îi demonstrează incompletitudinea 1. Cea de-a doua teoremă a lui Gödel afirmă imposibilitatea demonstrării noncontradicției unui sistem clasic prin mijloacele sale interne finite (pe care Hilbert le postulase). Alături de teorema Löwenheim-Skolem din teoria modelelor, Gödel a reușit
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
la scară largă cu privire la tehnologia modernă ar putea să ducă la slăbirea solidarității sociale și la escaladarea conflictului social 41. 1.4. Cultura și structura socială Pentru a defini cultura putem folosi și alte două tipuri diferite de argumentație, unul deductiv, în care cultura este tratată la nivel abstract și care explorează conceptul prin mijloace teoretice diferite, și altul inductiv, pornind de la modul în care este folosit conceptul de cultură în practică și care descrie, totodată, felul în care sociologii se
by Constantin Crăiţoiu [Corola-publishinghouse/Science/1063_a_2571]
-
ale silogismului alcătuiesc depozitul de adevăruri ale gândirii, inducția este aceea care furnizează aceste adevăruri. Deducția conservă și explicitează cunoștințele, iar inducția alimentează gândirea cu cunoștințe. Premisa majoră a unui silogism este o concluzie inductivă, iar premisele inducției sunt concluzii deductive” 45. Între inducție și deducție există deci o unitate dialectica, ele sunt, pe de o parte, contradictorii și inseparabile, pe de altă parte sunt într-un proces continuu de întrepătrundere în cursul căruia inducția este primordială iar deducția este secundă
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3068]
-
stadiul operațiilor formale/abstracte, Între 11/12-18 ani). De asemenea, utilizează două mari categorii de formule (algoritmice: operații standardizate și rezolvări-tip; euristice: sisteme de operare plastice și deschise care conduc la rezolvări originale) pentru operațiile de raționament inductiv și deductiv, reversibilitate, transfer și rezolvare de probleme, având drept rezultat formarea unui bagaj cognitiv bazat pe concepte și noțiuni, ca expresie a prelucrării și valorificării superioare a produsului cogniției primare (reprezentările), În strânsă legătură cu informația mediată prin limbaj. În cazul
[Corola-publishinghouse/Science/2107_a_3432]
-
fiecare persoană umană există o posibilă sursă a cunoașterii, lumina intelectului agent, prin care principiile universale ale întregii cunoas teri, cum ar fi principiul non contradicției sau principiul terțului exclus, sunt cunoscute în mod natural, fără a apela la procedee deductive sau inductive. Așadar, nu avem nevoie de o iluminare a intelectului pe parcursul desfășurării procesului de cunoaștere, ci este suficientă iluminarea inițială a intelectului. Pentru miza acestui volum, este necesar să clarific cum anume poate fi înțeleasă operația de iluminare și
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
de competiție, ci de întrepătrunderi și complementaritate între diverse perspective analitice și interpretative). Cu alte cuvinte, e vorba de aceeași intreprindere intelectuală, cu prelungiri înspre rafinamentul și profunzimea analizei, calitatea și acuratețea sa intelectuală în modul de utilizare a metodelor deductive sau inductive, potențialul de extrapolare a exemplelor istorice, în general a aplicării unor raționamente specifice științelor sociale. Până la un punct, e vorba și de un joc de imaginație și de creativitate, dar acestea pot fi periculoase în lipsa cercetării riguroase, cantitative
[Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
capitalului propriu se realizează prin diverse modele ce pot fi<footnote T. Ogier, J. Rugman, L. Spicer, The real cost of capital: A business field guide to better financial decisions, FT Prentice Hall, Edinburgh Gate, 2004, p. 91. footnote>: explicative; deductive. 2.2.2.2. Modele explicative Modelele explicative utilizează modelarea pentru calcularea costului capitalului propriu, pe baza unor factori determinanți și a informațiilor din piață. Pe lângă binecunoscutul model CAPM, există și alte modele recunoscute și utilizate în practică ce vor
Analiza performanţei prin creare de valoare by Costin CIORA () [Corola-publishinghouse/Science/182_a_278]
-
bursieră mică și capitalizare bursieră mare (eng. small minus big); bs - senzitivitatea acțiunii la SMB; bv - senzitivitatea acțiunii la HML; HML - diferența dintre rata preț/valoare contabilă ridicată și cea scăzută (eng. high minus low). 2.2.2.3. Modele deductive Aceste modele deduc care este nivelul costului capitalului propriu, prin observarea prețurilor curente ale acțiunilor și utilizarea ratei de actualizare pe care investitorii o utilizează. Aceste modele, spre deosebire de modelele explicative, nu implică înțelegerea sau modelarea factorilor determinanți pentru costul capitalului
Analiza performanţei prin creare de valoare by Costin CIORA () [Corola-publishinghouse/Science/182_a_278]
-
care este nivelul costului capitalului propriu, prin observarea prețurilor curente ale acțiunilor și utilizarea ratei de actualizare pe care investitorii o utilizează. Aceste modele, spre deosebire de modelele explicative, nu implică înțelegerea sau modelarea factorilor determinanți pentru costul capitalului propriu. Printre modele deductive regăsim: Modelul de Discount al Dividendului; Abordarea Stochastic/Option princing.<footnote T. Ogier, J. Rugman, L. Spicer, The real cost of capital: A business field guide to better financial decisions, FT Prentice Hall, Edinburgh Gate, 2004, p. 93. footnote> Aceste
Analiza performanţei prin creare de valoare by Costin CIORA () [Corola-publishinghouse/Science/182_a_278]
-
indicatori de măsurare a valorii create. Măsurarea costului capitalurilor proprii este o provocare pentru lumea financiară, și ca urmare, în acest capitol am prezentat modelele cele mai utilizate, regăsite frecvent în studiile și analizele din piață. Astfel, modelele explicative sau deductive pot fi utilizate ca soluții pentru estimarea costului capitalului propriu. CAPM, de departe cel mai utilizat model de estimare a costului capitalului, este prezentat în detaliu, urmând ca în capitolul 3 să detaliem elementele din acest model aplicabile României: rata
Analiza performanţei prin creare de valoare by Costin CIORA () [Corola-publishinghouse/Science/182_a_278]
-
costul capitalului propriu, costul datoriilor financiare, costul mediu ponderat al capitalului, rata dobânzii fără risc și prima de risc de piață. Pentru calcularea costului capitalurilor proprii am prezentat modele explicative: CAPM, APT, modele Multifactor, modelul Fama French Three Factor și deductive, precum: Modelul de Discount al Dividendului, Abordarea Stochastic/Option pricing. CAPM (Capital Asset Pricing Model) a fost utilizat în calcularea indicatorilor de creare de valoare, în cadrul studiului din capitolul 2. Regăsirea acestui model în practică a fost un argument important
Analiza performanţei prin creare de valoare by Costin CIORA () [Corola-publishinghouse/Science/182_a_278]
-
clar și de limpede încît este imposibil să fie contestată; necesitatea analizei ("să se împartă fiecare problemă pe care o voi analiza în atîtea secvențe cîte sînt posibile și cîte sînt necesare pentru a le putea rezolva mai bine"); raționamentul deductiv ("să-mi organizez în ordine gîndurile începînd cu obiectele cele mai simple și mai ușor de studiat, pentru a urca încet-încet, ca pe niște trepte, pînă la cunoaștrea celor mai complexe"); necesitatea unei priviri sintetice a obiectului științific ("să se
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
domeniul geometriei, el fixează cunoștințele din timpul său, dar lucrările sale asupra mecanicii sînt în urmă față de cele ale lui Galilei. În special lucrările în domeniul opticii și explicația dată mecanicismului universal apar mai degrabă ca niște raționamente speculative, strict deductive, decît ca rezultatul observațiilor științifice analizate în mod riguros. Adevărul este că dacă Descartes savantul nu marchează istoria epocii sale, Descartes filosoful exprimă cu tărie noile tendințe apărute în primii ani ai secolului al XVII-lea. Aplicînd practic reguli asemănătoare
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
fost supusă unui amplu exercițiu al detalierilor, nuanțărilor și clasificărilor. Creația artistică, înde-osebi cea literară, precum și extinderea cunoștințelor din aria matematicii, științelor naturale, fizicii și medicinii au augmetat fondul noțional cu numeroase achiziții, realizate atît pe cale inductivă, cît și pe cale deductivă, și au multiplicat metodele de creație și de cercetare. Privită în general, cultura și civilizația greacă reprezintă o sumă de creații ale geniului grec și de asimilări din culturile și din civilizațiile altor popoare. De altfel, și acest al doilea
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
Considerații asupra formei generale a modelului cauzal liniar 89 V. Concluzii 97 Cursul 5. Modelarea cauzală (II): reprezentările multivariate 99 I. Modele nonliniare 100 II. Modele cauzale multivariate 103 III. Controlul multivariat 105 IV. Modele path multivariate 109 V. Modelarea deductivă formală 115 VI. Concluzii 120 Cursul 6. Modelarea alegerilor sociale (I): teoria jocurilor de două persoane 123 I. Prezumția de raționalitate în modelele de alegere 124 II. Structura jocurilor de două persoane 130 III. Echilibrul în jocurile de două persoane
[Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
dintre aceste elemente pe rând, variabila și afirmația cauzală simplă în continuarea acestui curs, iar modelul formal în cel următor. Formatul nostru de prezentare va fi să construim evolutiv, de la elementul cel mai mic (variabila) spre cel mai mare (modelele deductive complete compuse din mai multe variabile aflate în relații cauzale complexe). Însă procesul de gândire dintr-un proiect de cercetare reală se desfășoară în direcție inversă. Modelul trebuie construit pornindu-se de la teorie și în conformitate cu subiectul de investigat pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]