1,028 matches
-
de la Taneytown, Meade i-a expediat Generalului-maior Winfield Scott Hancock pentru a prelua comanda la Gettysburg, deși generalul-maior-O.O. Howard era deja pe teren, și să evalueze dacă sau nu ar trebui să fi luptat acolo. Hancock, văzând poziția puternică defensivă oferita de dealurile din apropierea orașului Gettysburg, a ales să stea pe loc, și Meade a ordonat corpului dintr-un alt oraș mic la răscruce de drumuri. De după-amiază, întăririle confederate au sosit. Corpul XI al Uniunii a fost retras printre
Bătălia de la Gettysburg () [Corola-website/Science/307048_a_308377]
-
se decide să-l sprijine pe pretendentul Vlad, fiul lui Vlad Dracul, pentru ocuparea tronului în Muntenia, însă puternica ofensivă otomană din vară, care amenința Belgradul, l-a determinat să-și amâne planurile și să-i dea lui Vlad comanda defensivei în Transilvania, având sub arme steagurile românilor localnici precum și o seamă de boieri valahi pribegi. În august Vlad inițiază o campanie în Țara Românească, care îi aduce tronul. Vladislav al II-lea „au pierit de sabie în mijlocul Târșorului“ fiind înmormântat
Vladislav al II-lea () [Corola-website/Science/298781_a_300110]
-
Imperiului Otoman în timpul războaielor balcanice. După izbucnirea războiului italo-turcesc din 1911, statele balcanice au înțeles nevoia de cooperare în lupta împotriva otomanilor. La această înțelegere s-au adăugat presiunile diplomatice rusești, ducând în cele din urmă la semnarea unei alianțe defensive bilaterale secrete între Șerbia și Bulgaria la 13 martie 1912, extinsă printr-un contract militar la 12 mai. Grecia, nedorind să fie lăsată la o parte dintr-o eventuală alianță împotriva Imperiului Otoman, și dintr-o eventuală împărțire a teritoriilor
Liga Balcanică () [Corola-website/Science/303644_a_304973]
-
pentru distrugerea aeroporturilor britanice. Kesselring era de asemenea susținătorul folosirii tacticii vânătorii libere a avioanelor organizate în "Jagdgeschwader" (grupuri de escadrile). Avioanele de vânătoare cu un singur motor Messerschmitt Bf 109 urmau să fie trimise înaintea bombardierelor pentru forțarea aparatelor defensivei britanice să se implice în lupte aeriene de mare amploare care, cel puțin din punct de vedere teoretic, aveau să asigure distrugerea forțelor de apărare RAF. Kesselring și-a modificat de această dată metodele operaționale. După ce s-a sfătuit cu
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
luată în considerare de planificatorii britanici până la victoria germană din Europa Occidentală. Un atac aerian din Germania presupunea ca bombardierele "Luftwaffe" să fie obligate să opereze în afara razei de acțiunii avioanelor proprii de vânătoare, ceea ce le făcea vulnerabile la atacurile defensivei britanice. Chiar dacă ar fi folst folosite avioanele de vânătoare cu rază lungă de acțiune precum bimotorul Messerschmitt Bf 110, acestea ar fi fost obligate să lupte la limita lor de operare. Britanicii nu credeau că avioanele rapide de vânătoare puteau
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
îl secunda la aproximativ 200 m în lateral. Zborul în această formație permitea celor doi să își acopere reciproc unghiurile moarte. Când un un inamic ataca pe unul dintre membrii grupului, celălalt se muta în spatele lui pentru a-i susține defensiva. Mai multe "Rotte" formau un "Schwarm" (stol). Formația a fost în cele din urmă denumită "Vierfingerschwarm" („Finger-four” / „patru degete”). Ea oferea protecție maximă membrilor unui "Schwarm", care se sprijineau reciproc în identificarea amenințărilor dar și a țintelor. La nivel operațional
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
reciproc în identificarea amenințărilor dar și a țintelor. La nivel operațional, apărarea asigurată de aviația de vânătoare s-a dovedit mult mai sofisticată. Defensiva RAF se baza nu doar pe capacitatea de luptă a Fighter Command. La fel de importante ca „dinții” defensivei erau și „ochii și urechile” sale - un sistem complex care obținea informații și le livra în mod eficient „dinților” (aviația de vânătoare). În vara anului 1940, rețeaua de radare locale de-a lungul țărmului Angliei și Scoției era capabilă să
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
interceptarea de către avioanele de vânătoare care patrulau pe linia Canterbury-Margate line. La ora 13:01, bombardierele au zburat prin dreptul orașului Ashford, inaintând nestânjeniți următoarele 40 de mile până Biggin Hill, unde erau așteptate de patru escadrile de vânătoare din defensiva aeroportului. Când "9 Staffel" a zburat în dreptul litoralului britanic, avioanele germane au fost atacate cu mitralierele antiaeriene aflate la bordul vaselor de patrulare ale Royal Navy, dar fără vreun rezultat. Observatorii aerieni ai postului K3 situat pe vârful Beach Head
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
atace un hangar, când a fost atins de tirul antiaerienei și a fost ucis. Reacția rapidă a navigatorului de 28 de ani, Wilhelm-Friedrich Illg, a salvat echipajul. El a preluat controlul asupra aparataului, a luat înălțime pentru ca să scape de focul defensivei și a ordonat membrilor echipajului să se parașuteze. În timp ce bombardierele erau în plin atac, soldatul D. Roberts aștepta la capătul nordic al aeroportului să lanseze rachetele cu cabluri. Trei bombardiere s-a îndreptat spre zona în care se afla Roberts
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
a dispus ca două Hurricane din Fighter Interception Unit (FIU) care aveau în dotare radare să intre în acțiune. Paza de coastă RAF s-a alăturat de asemenea efortului de luptă ordonând decolarea escadrilei 235, dotată cu avioane Bristol Blenheim. Defensiva britanică se baza în special pe cele 68 de avioane de vânătoare Spitfire și Hurricane. În acel moment, raportul de forțe era de un avion de vânătoare RAF pentru fiecare patru bombardiere sau avioane de vânătoare germane, sau un avion
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
înapoi pe germani pe un front larg, primul succes sovietic de amploare din timpul unei ofensive de vară. Bătătlia de la Kursk a demonstrat că frontul de răsărit a fost caracterizat de cea mai mare concentrare de trupe din timpurile moderne. Defensiva sovietică a fost atât de bine gândită, încât atunci când Armata Roșie a trecut la faza de contraatac, ea a fost capabilă să dezvolte ofensive pe patru axe separate de înaintare, evitând capcana întinderii prea mari a contraatacului. Această bătălie se
Bătălia de la Kursk () [Corola-website/Science/302352_a_303681]
-
atacului lor foarte îngust și nici nu au avut puterea combatantă să pătrundă foarte adânc în frontul sovietic. În timp ce Corpurile aflate în atac înaintau, ele au continuat de asemenea să lupte pentru a-și proteja flancurile amenințate în continuu de defensiva sovietică. În timp ce pe flancul nordic luptele încetaseră pe 10 iulie, pe flancul sudic situația era încă nedecisă, chiar și după 12 iulie. Forțele germane, istovite și cu efectivele împuținate, au reușit să spargă primele două inele defensive și credeau în
Bătălia de la Kursk () [Corola-website/Science/302352_a_303681]
-
dinspre nord... " Mai târziu s-a afirmat că nu au fost executate bombardamente sistematice de pe teritoriul finlandez. Pe de altă parte, sovieticii nu aveau cunoștință de refuzul lui Ryti și Mannerheim. Amenințarea unui atac al finlandezilor a complicat foarte mult defensiva sovietică. Astfel, la un moment dat, comandantul de Front Markian Popov nu și-a permis să transfere rezervele din zona amenințată de finlandezi în altă parte, deoarece efectivele păreau necesare întăriri apărării Istmului Karelia.. Mannerheim a dat un ordin pe
Asediul Leningradului () [Corola-website/Science/306999_a_308328]
-
la Manchester United ca înlocuitorul lui Ruud van Nistelrooy, în ultimele minute ale semifinalei de Carling Cup cu Blackburn Rovers, pe 25 ianuarie 2006. În timpul sezonului 2006-2007, în urma accidentării fundașului Wes Brown, Vidić a format un cuplu solid în centrul defensivei alături de Rio Ferdinand. Vidić a marcat primul său gol pentru Manchester United împotriva lui Wigan Athletic, într-un meci terminat 3-1 pentru Manchester. Al doilea său gol a fost împotriva lui Portsmouth FC, pe 4 noiembrie, într-un meci încheiat
Nemanja Vidić () [Corola-website/Science/308976_a_310305]
-
amenința și a bloca rutele de comunicare și aprovizionare dinspre Statele Unite și către Australia și Noua Zeelandă. În lipsa mijloacelor necesare pentru a rezista cu succes în fața ofensivei japoneze în Insulele Solomon, comisarul britanic din Insulele Solomon și cei câțiva soldați australieni asignați pentru defensiva insulei Tulagi au evacuat insula chiar înainte ca forțele japoneze să sosească la 3 mai. A doua zi însă, o forță condusă de un portavion american aflat în drum spre o misiune de a opune rezistență forțelor japoneze care înaintau
Invazia insulei Tulagi () [Corola-website/Science/321672_a_323001]
-
poreclite Orgile lui Stalin) și aproximativ 95 - 96.000 de autovehicule. Generalul Gotthard Heinrici l-a înlocuit pe Heinrich Himmler în funcția de comandant al Grupului de Armate Vistula pe 20 martie. El era considerat cel mai bun tactician al defensivei din toată armata germană. El a început imediat să organizeze apărarea. A presupus în mod corect că principalul efort al atacatorilor va fi făcut peste râul Oder și de-a lungul autostrăzii principale est-vest. Generalul a decis că trebuie să
Bătălia Berlinului () [Corola-website/Science/304390_a_305719]
-
a fost o acțiune ofensivă de mare amploare din timpul celei de-a doua conflagrații mondiale a trupelor americane împotriva defensivei germane din zona orașului Aachen din Germania în perioada 2-21 octombrie 1944. Orașul Aachen făcea parte din Linia Siegfried, principala rețea defensivă de la frontiera de vest a Germaniei Naziste. Aliații au sperat că cucerească orașul și să înainteze rapid în
Bătălia de la Aachen () [Corola-website/Science/336362_a_337691]
-
fuseseră ridicate. Feldmareșalul Walter Model a apreciat la un moment dat că cele 74 de divizii pe care le comanda ar fi ajuns la puterea a doar 25, dar pe de altă parte problemele logistice ale aliaților le-a oferit defensivei o perioadă de respiro, folosită pentru refacerea capacității de luptă. În septembrie, înaltul comandament al "Wehrmachtului" a mobilizat pe Linia Siegfried aproximativ 230.000 de soldați, dintre care 100.000 erau proaspăt mobilizați. La începutul lunii, germanii dispuneau pe frontul
Bătălia de la Aachen () [Corola-website/Science/336362_a_337691]
-
pe frontul de vest de aproximativ 100 de tancuri, pentru ca spre sfârșitul lui septembrie să aibă aici aproximativ 500 de blindate. După ce au mobilizat trupe și mari cantități de armament, comandanții germani au reușit să asigure pe Linia Siegfried o defensivă cu o adâncime de aproximativ 4,8 km. SHAEF de sub comanda generalului Dwight D. Eisenhower își fixase ca obiectiv imediat ocuparea inimii industriale a Germaniei, regiunea Ruhr. Armata a 3-a comandată de generalul George S. Patton a primit sarcina
Bătălia de la Aachen () [Corola-website/Science/336362_a_337691]
-
câmpuri minate, obstacole antitanc („colți de dragon”) și rețele de sârmă ghimpată. Unele dintre sectoarele defensive de la Aachen aveau până la 16 km adâncime. După cum avea să spună istoricul Stephen Ambrose, lucrările de aici au fost „fără îndoială cel mai formidabilă defensivă făurită de mâna omului”. Beneficiind de experiența căpătată în luptele de pe frontul de răsărit, germanii își construiseră liniile defensive principale chiar prin centrul orașelor plasate pe Linia Siegfried. Astfel, ei se foloseau de avantajul existenței străzilor înguste, care limitau mult
Bătălia de la Aachen () [Corola-website/Science/336362_a_337691]
-
capitulare a lui von Schwerin nu s-a finalizat, de timp ce documentul său nu a fost trimis aliaților. În schimb, acest document a ajuns în mâinile lui [[Adolf Hitler]], care a ordonat ca generalul să fie arestat. La comanda defensivei de la Aachen a fost numit generalul [[Gerhard Wilck]]. Americanii au continuat atacurile pe 12-13 septembrie. În zilele de 14-16 septembrie, Divizia I de infanterie americană a reușit să câștige teren, în ciuda defensivei puternice a germanilor și a contraatacurilor lor. Americanii
Bătălia de la Aachen () [Corola-website/Science/336362_a_337691]
-
ordonat ca generalul să fie arestat. La comanda defensivei de la Aachen a fost numit generalul [[Gerhard Wilck]]. Americanii au continuat atacurile pe 12-13 septembrie. În zilele de 14-16 septembrie, Divizia I de infanterie americană a reușit să câștige teren, în ciuda defensivei puternice a germanilor și a contraatacurilor lor. Americanii au reușit să cucerească controlul asupra unui front care înconjura aproximativ o jumătate de oraș. Această înaintare înceată dar continuă a luat sfârșit la sfârșitul lui septembrie datorită problemelor de aprovizionare și
Bătălia de la Aachen () [Corola-website/Science/336362_a_337691]
-
infanterie și a 2-a de blindate, a continuat în perioada 13-16 octombrie atacul pe direcția sud în sectorul satului Würselen. În ciuda sprijinului important pe care îl primise, Divizia a 30-a de infanterie americană nu a reușit să spargă defensiva germană și să facă joncțiunea cu forțele aliate din sud. În cealaltă tabără, germanii s-au folosit eficient de condițiile oferite de frontul îngust și au bombardat intens forțele americane. Înaintarea americanilor a continuat să aibă un ritm redus, germanii
Bătălia de la Aachen () [Corola-website/Science/336362_a_337691]
-
forțele americane. Înaintarea americanilor a continuat să aibă un ritm redus, germanii baricadați în casele transformate în cazemate reușind să îi surprindă și respingă pe infanteriștii americani. Pentru depășirea acestui impas, generalul Hobbs a conceput o manevră de ocolire a defensivei germane, atacând în alt sector cu două batalioane de infanterie. Acest atac a fost un succes, ceea ce a permis efectuarea joncțiunii trupelor americane la vest de Aachen pe 16 octombrie. Până în această zi, Corpul XIX american a pierdut 400 de
Bătălia de la Aachen () [Corola-website/Science/336362_a_337691]
-
erau lipsiți de experiență de luptă, erau slab instruiți și erau sprijiniți de doar câteva tancuri și tunuri de asalt. Apărătorii Aachenului se foloseau de clădirile transformate în puncte fortificate, în special în centrul vechi, unde labirintul de străduțe favoriza defensiva. Militarii americani ai Regimentului 26 au atacat pentru prima oară pe 13 octombrie, comandanții recunoscând rapid natura specială a luptelor din oraș. Infanteriștii americani au trebuit să facă față atacurilor prin surprindere și ambuscadelor organizate de germani, care se foloseau
Bătălia de la Aachen () [Corola-website/Science/336362_a_337691]