3,536 matches
-
sufletești încărcată de mizerii și suspiciuni, am rămas pe loc să mă limpezesc la propriu și la figurat, și m-am simțit din nou ușoară, gata să iau de la capăt lupta mea închipuită, fără de care nu concep să exist. Era degajată, acum putea să vorbească de Dimitrie în voie, știa că prietena ei Carmina n-o să mai vină s-o viziteze, deci nu mai reprezenta vreun pericol. Carmina o asculta liniștită, nu și-o putea imagina acolo sub burlan, spălată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
de zmeură și apă rece, nu stă lângă noi, după atâta timp încă nu i-am tocit neîncrederea. Îmi trimite acasă plăcinte sau cozonac, unt, brânzeturi, prin vreo femeie care are drum spre gară, dar niciodată nu am văzut-o degajată la chip în prezența mea, ea își arogă dreptul de a fi reticentă. Cu socrul meu și cu Ela ies uneori la plimbare prin împrejurimi, el se îmbracă într-un costum de inișor de culoarea untului, își așază pălăria de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
fi văzut visam la o baie fierbinte și la o friptură. Atât. Am privit după voi. Vă îndepărtați încetișor, discutând. Atunci am știut că eu nu m-am despărțit de tine, înțelegi? Am făcut câțiva pași în urma voastră. Erați distanțați. Degajați, am presupus că sunteți într-o fază de început, tu nu fuseseși pângărită. Nu-mi convenea deloc să te știu alături de omul acela. Am alergat înapoi spre mașină, am trântit portiera și am pornit. Curând v-am văzut pe trotuar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
intens al cerului. Ședea la fereastră obosită de lectură. Citea o carte care-i crea o mare pace interioară, o povestire lentă, netensionată. Multe idei expuse profesoral, se petreceau lucruri grave, altele mărunte, se năștea, se murea, din lectură se degaja o mare înțelepciune în felul de a privi viața, o împăcare cu sine, se simțea că autorul avea o viață întreagă înaintea sa și contempla totul de la înălțimea oferită de rațiune. Jos lângă bordură observă o mașină. Înăuntru un bărbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
de data asta distrat, fără să mai tresară de câte ori privirea i se oprea pe cruciulița verde, apoi rupse cartonașul bucăți, bucăți, strânse fărâmele în palmă și plecă la bucătărie. Apăsă pedala coșului de gunoi, capacul se săltă dezvelind conținutul învălmășit degajând un miros fad. Renunță și luă papucul de pe pedală. Se deplasă la baie și aruncă bucățile din calendar în WC. O vreme le privi cum plutesc dezordonat în apa din vas, uneori putea să vadă câte o fărâmă de cruciuliță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
festivitate de absolvire a școlii, aniversareă; să exprime trăiri afective, bazându-se pe argumente logice, dar și pe necesitatea trăirii emoționale a evenimentului; 268 să nu se abată de la subiectul propus și să exprime exact starea generală a vorbitorului; să degaje o notă de solemnitate care să rezulte din expresiile folosite, debitul rostirii, accentele și pauzele afective. Structura unei alocuțiuni este următoarea: formula de adresare, introducerea în care se arată importanța și semnificația evenimentului, cuprinsul în cadrul căruia sunt expuse ideile, impresiile
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
serviciu. 18. Chelnerul nu s-a mirat și n-a insistat aflând că nu dorește nimic. I-a zâmbit Îndatorată, iar el s-a Înclinat politicos și a rămas așa câteva clipe adulmecând cu nesaț fragranța parfumului pe care Îl degaja trupul ei catifelat ca o banană. Încă nu-și scosese mănușile. Poate acum, ca să șteargă partea de jos a geamului, aburită. Renunță. Jocul neprevăzut al firișoarelor de apă Închega un vâsc de o pregnanță uimitoare. Aveau și ei unul. Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
poți gândi acum, zise ea, măcar de Revelion să nu o faci la Întâmplare. E sărbătoare doar! Ești o scumpă, strigă Roxi sărindu-i de gât. Mie-mi spui? Acceptă Îmbrățișarea, plăcut surprinsă de fragranța parfumului Trussardi pe care Îl degaja trupul zvelt al lui Roxi, licențiată În Marketing. Lumini multicolore În brazi fără rădăcini, râsete, oameni grăbiți, În grupuri mai mari sau mai mici, cupluri sau persoane singure dar toți ducând câte ceva În mâini, purtați parcă de ritmul obsedant al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
internaționale. Vasta tematică a relațiilor româno-africane s-a aflat în preocuparea diplomatului în perioada de după 1989, folosind misiunile primite ca ambasador, iar ulterior de Președinte al Societății de Prietenie România-Africa. A publicat șapte cărți pe tema menționată, din care se degajă rolul benefic al activităților promovate de societatea civilă în vremurile actuale, complementar instituțiilor parlamentare, guvernamentale și cercurilor de afaceri, pentru apropierea dintre țări, popoare, oameni de pe toate meridianele Terrei. Acestea sunt: "Soli africani pe plaiuri moldave" (1995), "Romania and Nigeria
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
Israelului în redresarea financiară și economică, colaborarea pe piața internațională a capitalurilor, ajutor în obținerea de credite de la băncile internaționale, intervenții israeliene pe lângă Congresul S.U.A. pentru acordarea clauzei, sprijin activ în negocierile României cu Fondul Monetar Internațional etc., s-a degajat un semnal puternic de susținere a procesului de tranziție din România. Volumul total anual al comerțului exterior româno-israelian a fost de cca. 250 milioane de dolari, Israelul ocupând poziția a 16-a printre partenerii comerciali ai României. Balanța schimburilor comerciale
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
calcul simplu, 4 ori cîte săptămîni? Să spunem cincizeci: 4 x 50 = 200 de cărți pe an. Jumătate de secol înseamnă zece mii de cărți. Se zice că-i mult. Se mai zice și că o carte bună are o aură, degajă un magnetism. Te atrage, ea știe cum. Mi s-a întîmplat! Poate am fost "antrenată spiritual" să mi se întîmple: nu pot respira fără o carte bună la îndemînă. În librăria mea, evitam cu precizie cărțile proaste. Însă, pînă s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
măcar parțial să se umple, mersul îmi face bine, nu mersul în sine, ci perspectiva drumului, a călătoriei. Pentru că orice călătorie trebuie să aibă un scop, să te mobilizeze, se mișcă aerul în jurul tău, staza din piept începe să se degajeze. Atâta doar că drumul meu nu pare să mai aibă vreun sens... Melodia lui George Harrison îmi stăruie încă în minte ca o deșartă speranță. "I look at you all see the love there that's sleeping." Golul nu este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
înecăcios, urmat la scurtă vreme de darea ochilor peste cap și un sforăit vibratil și leneș, ca un tors de pisică. Cum de nu-și dăduse atâta vreme seama că mirosul emanat de hârtiile astea blestemate este același cu cel degajat de patul străbunicului?! Sunt cincizeci de ani de atunci, dar mirosul acela nu-l poate uita; amestecul acela de urină, săpun, de leșie, balsam și smirnă... și alte elixire cu care-l pomăda străbunica. De câteva zile, de când Okurina s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
pe întuneric, în apropierea somnului, singurele momente tandre. Mă închidea ca într-o carapace protectoare, cu genunchii cuibăriți în golul picioarelor mele îndoite. Cum îmi făcea "scăunelul", adormeam instantaneu ca printr-o vrajă; poate și din cauza căldurii pe care o degaja în combinație cu duna sau pentru că Hypnos îi venea în ajutor, înduioșat de dragostea bunicii. Afară, o lumină albă și difuză. Copilul meu încă doarme. Mă trezesc cu această senzație oribilă de răceală, de frig ce-mi paralizează spinarea, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
lumina și mă bag în pat. Îmi potrivesc burta într-o poziție confortabilă; îmi aleargă mâna pe suprafața ei în căutarea punctului ei soporific. Mă opresc acolo unde probabil se odihnește copilul meu, valuri de căldură și unde magnetice se degajă din acel punct. Adorm instantaneu... Simt o durere nevralgică în zona abdomenului. Mă trezesc brusc, semn că trebuie să-mi schimb poziția. Am încă pe retină amintirea visului pe care tocmai l-am spart. Se făcea că umblu cu bunica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
carne și datorită vârstei, dar și datorită unei alimentații consistente [...] avea o gură mare înconjurată de buze sau buzișoare, cum le alinta Tinel când își odihnea ochii privindu-le, mai mult bătând în roșu, cărnoase, ușor arcuite, și acest semicerc degaja buchete de zâmbete provocatoare, dar și odihnitoare interlocutorului [...] la orice mișcare prin cabinet, își arăta minunile coapselor și gleznelor ei, le evidenția static, dar mai ales dinamic printr-un mers vertical.“ Asemenea pasaje generează întrebări. Era nevoie de explicația cu
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
fi o gură înconjurată de buze? Gura nu este formată din buze? Dacă buzele sunt arcuite, fie și ușor arcuite, nu înseamnă că există două semicercuri și nu doar unul, cum crede romancierul? Pe de altă parte, ce înseamnă „a degaja buchete de zâmbete“? Zâmbetele se desprind de pe buze, se adună în buchete și încep să plutească prin încăpere? Ce înțelege autorul prin mers vertical? Agripina se suia pe pereți? Trebuie să dăm curs îndemnului din poemul lui Coșbuc, Moartea lui
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
se va petrece după aceasta” - tainele vremii viitoare dezvăluite profetului (4,1-22,5). Schema tripartită (3 fiind una dintre cifrele simbolice privilegiate) se regăsește implicit în structura părții care constituie apocalipsa propriu-zisă (4-22). Este meritul lui Bornkamm de a fi degajat această schemă. Pentru el, una dintre cheile Apocalipsei lui Ioan se află în viziunea Mielului cu cartea (biblion) pecetluită în mână. Amănuntul care atrage atenția savantului german se află în 5,1: „și am văzut în mâna dreaptă a Celui
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
și citează mai multe referiri la Evagrie în notele sale de subsol. În schimb, se declară perfect de acord cu Urs von Balthasar, pentru care opera lui Maxim constituie o sinteză originală și genială între Origen, Evagrie și Pseudo-Denis219. Introducerea degajează marea temă a sintezei maximiene, care este aceea a „urcușului” (diabasis) omului spre Dumnezeu. Această Introducere reprezintă o schiță a cărții sale din 1992, Spiritualitatea ortodoxă. Ascetica și mistica, a cărei primă versiune dezvoltată va constitui un curs ținut la
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
pare să fie atenuat și el de anestezic. În numai câteva minute, scula iscusită a și practicat o mică incizie în tigva Dorei, care nu opune nici o rezistență, de parcă ar fi făcută dintr-o mucava a cărei transformare în rumeguș degajă un ușor miros de os ars. Freză rugoasă ! cere sec vocea profesorului, comandă inutilă, căci în mâna care îl servește, scula care urmează să degajeze bordul inferior al sinusului lateral este deja în așteptare. După lărgirea găurii, operație care pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
opune nici o rezistență, de parcă ar fi făcută dintr-o mucava a cărei transformare în rumeguș degajă un ușor miros de os ars. Freză rugoasă ! cere sec vocea profesorului, comandă inutilă, căci în mâna care îl servește, scula care urmează să degajeze bordul inferior al sinusului lateral este deja în așteptare. După lărgirea găurii, operație care pare de rutină, privirea profesorului se concentrează în binocularul microscopului. Fascicolul cu minuscule fire invizibile ochiului liber, fascicolul prin care circulă comenzile vitale date de complexa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
atentă la pisică !" o îndeamnă, pe ton de glumă, colega femeii care vede pisici acolo unde alții nu le văd. Zgomotele spitalului care se trezește din somn : deplasarea paturilor celor care vor intra la blocul operator, pregătirea micului dejun care degajă deja un parfum de cafea care îl estompează pe cel de dezinfectant, pași grăbiți, uși deschise, femeia care scoate ploștile și schimbă cerșafurile, infirmiera care verifică tensiunea și temperatura, au trezit-o pe Dora care readormise cu povestea pisicii roșcate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
poate spune că a dobândit o maturitate a frumuseții. Coroana de păr care îi înconjoară capul, străjuindu-i fruntea înaltă, pare un nimb arămiu. La fiecare pas, la fiecare mișcare, din făptura ei delicată și în același timp maiestuoasă se degajă un proaspăt parfum suav. După câteva întrebări convenționale despre evoluția sănătății, savurând cu vădită plăcere afinata pe care Dora a decis să le-o ofere, Alindora Bosch le vorbește despre motivul vizitei lor în Orașul din Alsacia. Profesorul, susținut de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
a lăsat pe alocuri întinderi curate ca palma prin care sania alunecă scrâșnind. Omătul spulberat s-a adunat în troiene cu forme ciudate care barează din ce în ce mai des drumul. Cei trei bărbați se înarmează cu lopețile ascunse sub jilț, coboară și degajă drumul cu repeziciune, fără nici o vorbă, fără nici un gest inutil. Deși sub șubă este cald și bine Dora nu a adormit cu toate că toți o îndemnaseră. Eul ei se pare a se fi transferat în silueta întunecată a bărbatului așezat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
altor vremuri, nu-i așa ? În căutarea urmelor lui Simion, care nu a fost un trecător oarecare ? întreabă Teodora în timp ce întețește focul și pune pe plită niște oale și ulcele de culoarea pâinii prea coapte, din care încep să se degaje arome de plante și flori. Locul ăsta, la câțiva kilometri de Hliboca, în care sălășluiește doar o bătrână vrăjitoare, nu mai este înscris pe nici o hartă și nu mai are nici un nume, dar a fost cândva un loc în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]