612 matches
-
arătat cât mai explicit proveniența fondurilor necesare funcționării cantinei de ajutor social, scriind următoarele: „(...) Joint-ul - 36 de milioane; Comitetul evreesc de ajutorare a regiunilor secetoase - 20 de milioane de lei și 7.400.00 de lei din colecte locale”. a.m. Delațiuni cu speculanți amestecați Una din sarcinile de bază ale CDE În acele vremuri tulburi fusese trasată de (ne)vrednicul partid comunist În a depista și denunța speculanții ce vindeau mărfuri rare la prețuri foarte mari. Raportorul: „Am semnalat tovarășilor din
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
Un mare semn de Întrebare plantase cenzorul Ion Andrei În fața redactorilor, corectorilor dar și a tipografilor cărora le-a adus acuze grave, ce ar fi vrut să scoată În evidență sârguința sa În muncă, față de delăsarea și indiferența celorlalți. Toate delațiunile Încăpuseră În textul punctului 3, unde Își informase superiorii de la București cam așa: „Ponderea cea mai mare au avut-o, Însă, greșelile tehnice - redacționale și În special acelea care puteau da naștere la anumite interpretări nedorite”. Totuși, recunoscuse că „Fenomenul
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
iarna, privind cum ieșeau degetele vinete ale copiilor din mănușile tăiate ca să poată scrie fără să degere de tot. Am dat exemple apropiate experienței mele. Nici unul dintre acești oameni nu poate fi sancționat decât moral. Articol nepublicat, destinat Revistei 22 Delațiunea ca obligație, cruciadă și voluptate Istoria consacră ca prim document în limba română Scrisoarea lui Neacșu din Câmpulung (1521) către judele Brașovului. Documentul începe cu faimoasa expresie: „I pak dau de știre domniei tale...”. Primul document în limba română este
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
posibile invazii turcești, informație aflată via tras de limbă sau din rețea). Scrisoarea nu este o „pâră”, în înțelesul imoral al termenului. Spionii consacrați apărării (cei moral legitimi) sunt puțini și lucrează în secret. Forma moral patologică a „informării” este delațiunea (popular: turnătoria). Turnătoria este general acceptată ca un act imoral. Există delațiune publică, fățișă (vezi cele din ședințele în care se „înfiera cu mânie proletară” dușmanul de clasă) și delațiune secretă, cea pe care o numim turnătorie în ascuns (la
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
Scrisoarea nu este o „pâră”, în înțelesul imoral al termenului. Spionii consacrați apărării (cei moral legitimi) sunt puțini și lucrează în secret. Forma moral patologică a „informării” este delațiunea (popular: turnătoria). Turnătoria este general acceptată ca un act imoral. Există delațiune publică, fățișă (vezi cele din ședințele în care se „înfiera cu mânie proletară” dușmanul de clasă) și delațiune secretă, cea pe care o numim turnătorie în ascuns (la securitate, în cazul nostru), așa cum există delațiune publică sub semnătură sau sub
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
și lucrează în secret. Forma moral patologică a „informării” este delațiunea (popular: turnătoria). Turnătoria este general acceptată ca un act imoral. Există delațiune publică, fățișă (vezi cele din ședințele în care se „înfiera cu mânie proletară” dușmanul de clasă) și delațiune secretă, cea pe care o numim turnătorie în ascuns (la securitate, în cazul nostru), așa cum există delațiune publică sub semnătură sau sub anonimat. Cele din urmă se practică intens în mass-media românești actuale, inclusiv în formula „comentarii (anonime) ale cititorilor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
ca un act imoral. Există delațiune publică, fățișă (vezi cele din ședințele în care se „înfiera cu mânie proletară” dușmanul de clasă) și delațiune secretă, cea pe care o numim turnătorie în ascuns (la securitate, în cazul nostru), așa cum există delațiune publică sub semnătură sau sub anonimat. Cele din urmă se practică intens în mass-media românești actuale, inclusiv în formula „comentarii (anonime) ale cititorilor”. Când turnătoria conține informații calomnioase ea este nu doar imorală, ci și ilegală. Ceea ce ne sperie, de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
capătă o poziție greu accesibilă, primește bani, primește avantaje materiale (butelie de aragaz, casă, mașină, iaht etc.) sau simbolice, își rezolvă răfuieli și frustrări personale, distruge termenul de comparație (sindromul „eticii mioritice”, cum îl numesc eu). În democrația noastră infantilă delațiunea se practică în presă, pe ecrane, pe orice suport de informații. Nu știm dacă ceea ce dezvăluie „cruciații purității” este exact, dacă nu exagerează deliberat, dacă nu acționează ca torpile sub comandă (în definitiv sunt adulți, au discernământ și răspund pentru
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
știm dacă nu denigrează sau chiar calomniază. Scopul explicit este nobil: Adevărul. În vremurile noastre când nu contează ce facem, nu contează decât discursul despre ce am făcut, sunt oameni care își fac un capital politic sau jurnalistic din voluptatea delațiunii („dezvăluirii”, „demascării”) în numele adevărului. Practicând acest lucru pe față, ei își asumă responsabilitatea. Dacă cineva se simte vătămat, poate să îi dea în judecată pentru calomnie. Acesta este avantajul democrației, al transparenței informațiilor și „informatorilor”. Dar cum să dai în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
bun renume, afirmare publică etc.). În afara răului produs individual există și o substanțială producție de rău social. Turnătoria hrănește neîncrederea între oameni, distruge înclinația spre bine comun în favoarea celei spre rău comun sau a celei spre atomizare socială și izolare. Delațiunea ca obligație Consider că cei care aveau angajament de colaborare, dar nu i-au dat curs în sensul de a face un rău indivizilor, nu au fost turnători (nu au dat note informative sau au dat note complet inocente), dar
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
patria, comunismul, ființa națională, clasa. Colaboratorii de acest tip nu au acționat din „voluptate” (a se citi: viciu). Ei au încercat totuși să minimizeze sau să împiedice măcar răul individual, pentru cei vizați de notele informative. Regimurile totalitare fac din delațiune o politică de stat bine finanțată, în numele vigilenței față de dușmanii de clasă, stat, de etnie, de patrie sau, cele fundamentaliste, de religie. O armată de oameni sunt angajați să-și supravegheze semenii. În perioadele explicit staliniste, de exemplu, rudele ajungeau
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
securitate prelucrau informațiile după capul și interesele lor, inclusiv după plăcerile și răzbunările lor. Starea morală a acelei lumi nu putea fi radical diferită de a celei în care ne aflăm acum. Dacă observăm comportamentul concetățenilor noștri în raport cu înclinația spre delațiune, vom sesiza că „informațiile” furnizate de ei sunt frecvent calomnii ordinare și denigrări josnice. Să fie ei mai morali fiindcă nu au turnat în comunism sau fiindcă delatorul neprins e negustor cinstit (cazul celor care se ascund astăzi sub pseudonim
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
informațiile” furnizate de ei sunt frecvent calomnii ordinare și denigrări josnice. Să fie ei mai morali fiindcă nu au turnat în comunism sau fiindcă delatorul neprins e negustor cinstit (cazul celor care se ascund astăzi sub pseudonim)? Democratizarea accesului la delațiune Libertatea de exprimare este o achiziție certă a democrației și numai a acesteia. Libertatea de exprimare exercitată prevalent iresponsabil este o trăsătură a democrațiilor infantile. Privit normativ, spațiul public românesc are trăsăturile unor group therapies în care mulți oameni își
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
multe: interesul, voluptatea mioritică, voluptatea cruciadei pentru puritate sau purificare (versiunea nouă a epurării), uneori pur și simplu ratingul, zgomotul, scandalul, plăcerea de a insulta, calomnia, mai ales în dosul unui pseudonim: „Nelu Turnățelu’” sau „Maricica Turnățica”. Strategiile actuale ale delațiunii Vreau să fiu bine înțeleasă. Delațiunea nu este tot una cu faptul de a-ți spune opinia, de a polemiza, de a critica, ci cu intenția de a termina pe cineva în ochii cui contează și are putere (partidul, în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
pentru puritate sau purificare (versiunea nouă a epurării), uneori pur și simplu ratingul, zgomotul, scandalul, plăcerea de a insulta, calomnia, mai ales în dosul unui pseudonim: „Nelu Turnățelu’” sau „Maricica Turnățica”. Strategiile actuale ale delațiunii Vreau să fiu bine înțeleasă. Delațiunea nu este tot una cu faptul de a-ți spune opinia, de a polemiza, de a critica, ci cu intenția de a termina pe cineva în ochii cui contează și are putere (partidul, în comunism, publicul, în democrație), răspândind informații
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
nostru, trebuie să fie din categoria „trecut securisto-comunist dubios”. Există o plăcere supremă în turnarea pe față a inamicilor, competitorilor sau a rivalilor în condiții de democrație. Ea se numește adesea „dezvăluire” sau „demascare”. Nu vreau să tratez in extenso delațiunea din interes. Ea este cea mai clar mioritică dintre forme: distrugi pe nedrept reputația unei persoane care „are oi mai multe, mândre și cornute” ca să lichidezi termenul de comparație. Importante în context sunt mai degrabă strategiile delațiunii, indiferent că motivele
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
tratez in extenso delațiunea din interes. Ea este cea mai clar mioritică dintre forme: distrugi pe nedrept reputația unei persoane care „are oi mai multe, mândre și cornute” ca să lichidezi termenul de comparație. Importante în context sunt mai degrabă strategiile delațiunii, indiferent că motivele sunt interesul, voluptatea, cruciada pentru puritate, frustrarea. Delatorii nu aduc în fața noastră probe incontestabile fiindcă nici nu le au. Dacă ar fi în posesia acestor probe, ei nu ar mai intra în această categorie morală, ci în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
să fii feministă în spațiul mioritic), temeri iraționale, foști studenți picați la examene, mici rivalități profesionale și, de ce nu, plăcerea să o mai vezi pe una la pământ, dacă și-a scos nasul din cratiță. Căci un efect predictibil al delațiunii este, fără îndoială, acela că victima, dacă are sensibilitate morală și nu a apucat deja să se tăbăcească sub ura de gașcă (înlocuitoarea urii de clasă), riscă în plan personal o depresie gravă, iar în plan public un dispreț complet
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
de cianură al unor asemenea consecințe. L-am trăit, din alte motive, la nivel instituțional. Ceea ce te distruge mai mult decât suma „adevărurilor” fabricate încât să îți taie orice legitimitate morală este lipsa solidarității celorlalți, nepăsarea lor. „Democratizarea” accesului la delațiune Dincolo de această voluptate public asumată, aceea de a produce rău (gest imoral), în numele adevărului (gest moral?!) sub nume propriu și sub răspundere proprie (gest moral) se ascunde o mare de voluptăți clandestine, acoperite de anonimat. Internetul, cel mai democratic suport
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
și o sursă de documentare, astfel de „informații” de pe Internet devin „bibliografii acoperitoare” în sintagme de tipul: „se știe”, „se spune”, uneori chiar pentru articole și cărți semnate și asumate de autori. Rezum. Autorii care semnează public informații de tipul delațiunii au acoperire în sursa „comentării” în ziare online. „Informatorii”, adică sursele, au acoperirea anonimatului, iar redacțiile ziarelor pe aceea că nu ziariștii lor au produs dezinformări, insulte și calomnii. Tot ceea ce știm este că asemenea manifestări de „curaj” al opiniilor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
moral, în fața cititorilor. Jurnalistul răspunde și în fața legii. Cum în cazul pomenit „delatorul” este anonim, de data aceasta răspunderea morală și legală revine numai redactorilor. Este în interesul patronilor și angajaților să vândă o gazetă. Uneori o fac pariind pe delațiuni ca voluptate a unor comentatori, pe deliciul de lectură al unor cititori sau pe dreptul la liberă exprimare. Legal, aceste interese, plăceri și drepturi se ciocnesc de dreptul persoanei la o imagine demnă și de interzicerea calomniei în Codul Civil
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
care mi-au inluențat decisiv abordările Cuprins De ce am scris despre morală în politică? Mulțumiri Partea I-a Trecutul și păcatele Ântre autobiografie și CV Maculați și neonuferi Ea, cea mai rea dintre toți Cum să ieșim capcana jocului securisto-politic Delațiunea ca obligație, cruciadă și voluptate Partea a II-a Autonomie, libertate și drepturi Autonomia și păcatele contra ei Etica mioritică Ratare da, ratați, ba Amărîții, elitismul și cultura fără civilizație Iti trimit un ficat! Catastrofa la români Minciuna împotriva binelui
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
Denaturarea familiei și vieții privatetc "2.2. Denaturarea familiei și vieții private" Comunismulxe "„comunism" întreprinde asupra vieții private un asediu sistematic căruia oamenii încearcă să îi reziste. Lozinca „Nu am nimic de ascuns în fața colectivului!” implică transparență, dar mai ales delațiune, inclusiv cu referire la rude și prieteni 10. Cartea Sheilei Fitzpatrickxe "„Fitzpatrick,Sheila" Everyday Stalinism. Ordinary Life in Extraordinary Times (Stalinismxe "„stalinism"ul de zi cu zi. Viața obișnuită în vremuri neobișnuite), 1999, nu este nici o analiză feministăxe "„feministă" a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1944_a_3269]
-
ale părinților de către copii și ale soților între ei. Critica și autocritica, substitut de demascări și autoînfierări (numite mai târziu și în documentele programatice ale PCR: „forța motrice a societății noastre”), au devenit componente comportamentale cotidiene. Demascareaxe "„demascare" și delațiuneaxe "„delațiune" erau practici foarte frecvente. Dictatura proletariatuluixe "„dictatura proletariatului" este era marilor dezbinări programate, inclusiv între rude și prieteni. În aceste condiții, atunci când schismele nu erau de astfel de proporții, solidaritatea între genuri era firească în fața unui inamic comun. Așa cum am
[Corola-publishinghouse/Administrative/1944_a_3269]
-
de moment, comuniști-sovietici. Bietul român, prădat de tot ce avea, se găsește sărac lipit pămîntului. Promiscuitatea fizică a devenit regulă și nimeni nu poate locui singur. Nu este numai o necesitate, ci o politică ca să înlesnească spionarea și să încurajeze delațiunea. Trei, patru, cinci familii, avînd adesea copii, locuiesc îngrămădiți numai în cîteva încăperi. Bucătăriile, closetele sînt comune. Această permanentă frustare face ca omul să depindă de alții, se suprimă astfel celula familială și i se impune un mediu colectiv, propice
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]