1,654 matches
-
viii cu viii, și morții cu morții. Să ne închipuim atunci o societate ideală în care cei vii nu ar păstra nici o legătură cu morții lor, dar cu adevărat nici una. O astfel de lume ar semăna cu o grădină a deliciilor în care oamenii nu numai că nu ar trăi cu gîndul la moartea ce îi așteaptă sau la morții pe care i-au lăsat în urmă, dar pe deasupra ar mai duce lipsă și de semnele prin care și-ar putea
Viața morților by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9963_a_11288]
-
Leu. Dezastruos este ultimul mare capitol, cel consacrat criticii, teoriei și istoriei literare contemporane, adăugat la ultima versiune în grabă, improvizat, redactat superficial. Interesantă ar fi comparația dintre cele trei versiuni ale Istoriei... lui Ion Rotaru, dar ea ar face deliciul unui grup foarte restrâns de specialiști. Din nefericire, imperfecțiunile Istoriei... lui Ion Rotaru sunt amplificate de neglijențele tehnoredactării și ale corecturii (indicele de nume, fără litera C, e incomplet, ca și sumarul cărții). Altfel, istoria literaturii are, ca misiune specifică
Tristetea istoriei by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8936_a_10261]
-
nu pentru că și-ar fi dorit asta, ci fiindcă ritmul vieții lor era unul cultural. Cînd s-au cunoscut, Heidegger avea 35 de ani, iar Hannah 19 ani. Între ei avea să se iște o iubire ilicită în cursul căreia deliciul protagoniștilor va fi proporțional cu gradul de confidențialitate a legăturii. Altfel spus, cu cît secretul relației lor avea să fie învăluit în rigoarea unei morale publice mai rigide, cu atît plăcerea dată de clandestinitatea iubirii lor avea să fie mai
Luxul corespondenței by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9000_a_10325]
-
o cină la care întâlnește și stă de vorbă cu oameni interesanți, inteligenți, agreabili, sau dimpotrivă. Cine a savurat - la cald, ca să zicem așa - toate acestea, acum trei decenii, le poate relua acum, la o altă vârstă a lecturii cu delicii nuanțate și cu spor comprehensiv. Dacă lectorul din 1977 al Jurnalului parizian era interesat și chiar fascinat de istoria curentă a Franței, cel de acum, la 30 de ani de la prima ediție, ia act de o istorie deja defunctă: revolta
Editura Timpul lecturii by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/9011_a_10336]
-
incredibil de numeroasele provizii cu care s-a înzestrat. "Era un fel de grotescă descătușare în altă gamă de senzații, o refacere de forțe, o animalitate deliberată, un fel de fericire barbară care lega, inconștient desigur, spectacolul morții savurat cu delicii de recompensele generoase oferite propriei vieți cu atîta elan". Rînduri din care încă o dată rezultă situarea Anei Blandiana la antipodul turistului-standard, impersonalizat, evacuat de criterii și emoții, în postura unei personalizări ce-și asumă spațiul precum un depozitar al trecutului
Ana Blandiana și homo viator by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9077_a_10402]
-
-l restricționează prin unghiurile contemplative, de-o fabuloasă interferență, ale poeticii de care face uz. Marile teme îndătinate, enigmele crispante, înfricoșătoarele perspective nu sînt abordate niciodată. Autorul ocolește cu grijă tot ce-ar putea contraveni convenției d-sale doldora de delicii estetice, subsumate unei imaginații "minione" ce are aerul a dezamorsa pericolele, a pune în paranteză patetismele. Pentru d-sa universul se reduce la decorativ, la suprafețele-i euforizante, prinse într-un balet al gratuității. în copilărie (dar întreaga-i viziune
Dureroasa caligrafie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9052_a_10377]
-
în timp ce îi scriam o lungă scrisoare lui Poldy, ascultam de la Lyon - pentru prima oară prins extrem de clar - al patrulea concert branderburghez. Pe urmă un concert pentru pian și orchestră de Mozart". Prinde muzică clasică pe o scală continentală, cu rafinate delicii de meloman. După ce audiază sonata de Veracini interpretată de Enescu, "încîntătoarea: am ascultat-o anul trecut cu Thibaud, dar o uitasem complet", o sonată în la minor de Bach, "categoric formidabil cîntată", o sonată de Mozart, Sonata lui Franck, în
Sebastian ca personaj (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9308_a_10633]
-
refugiezi în cuvinte rare/ de pildă să folosești adjective manieriste/ (...) să împingi gândul până la starea de vis/ să aluneci senin pe coridoarele memoriei/ și acolo să vezi arena de zinc în care/ fericit te scăldai când erai copil" (Despre fericire). Delicii livrești, muzica omului și a naturii, creația poetică, reflecția pe marginea ei și - fericirea supremă - alunecarea în copilăria paradiziacă. De obicei amar și trist de unul singur, personajul are asemenea momente luminoase, fixate în memorie și pe coala albă a
Omul deteriorat by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9350_a_10675]
-
cu ceaiurile adolescentine și primele cuceriri. Sunt cele mai frumoase pagini ale jurnalului. Pofta "dezordonată" de viață e cuceritoare; și, evocând acei ani ai exceselor erotice, înțelepțitul autor nu-și poate reprima un surâs îngăduitor. Din liceu încă, protagonistul descoperă deliciile sexului opus. Amorul lui nu e platonic și singular, unic și indivizibil prin contopirea cu perechea sortită. Până la completarea sferei, tânărul caută și încearcă tot felul de jumătăți, una mai ispititoare decât alta. Scenele creionate stau sub semnul indeciziei voluptuoase
Vatra Luminoasă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9398_a_10723]
-
Tinere, îți faci rău.“ Ce jignit a fost „Dom’ Ubu“! „Birtul dădea lecții literaturii.“ Și atunci Jarry poruncește: „Aduceți-mi cerneală roșie și un păhărel.“ În care „neprihănitul mistificator“ a înmuiat o bucată de zahăr, ron țăind-o meticulos, „plin de deliciile răzbunării“. Altminteri, Jarry va muri de Ziua Tuturor Sfinților. După ce s-au scurs cei cinci ani de odihnă în mormântul acesta legal, oasele i-au fost azvârlite în groapa comună. „Dom’ Ubu“ nu mai avea credit. Locul i-a fost
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
auspiciile decrepitudinii turistice: absolutul debilitat nu se regenerează decât prin vacanțe). Avem nevoie de o nouă dialectică a greșelii, a păcatului. Atunci orice profeție va deveni inutilă. * Câtă vreme teologia pune în centru omul material, aberațiile și inepțiile spectaculoase fac deliciul posterității. Probleme ireale, de pildă dacă „Dumnezeu poate reda fecioria unei femei care a păcătuit trupește“, furtunos dezbătută în Evul Mediu catolic, au creat adevărate schisme. Tot ce nu are de a face cu credința își află un teren sublim
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
politică Kitsch? Obosită, râncedă și sleită de voință până la a deveni o pseudo-periniță ridicolă și complicitară? Alternanța la putere a fost! Circ a fost! Daciada și "Cântarea României" au continuat aproape fără între-ruperi (doar cu câteva "adaptări și malformații") spre deliciul tuturor economiștilor bine antrenați în socialism, de la contabili până la inclusiv achizitori și magazioneri - gestionari, care s-au trezit ca "peștele pe apă". După Platon, însă peștele este în apă dar el nu știe acest lucru. Sau, cel puțin, nu a
Kitsch-ul și noi by Alexandru Bucur () [Corola-journal/Journalistic/9439_a_10764]
-
în Bahlui/ Umbra ta - și-a vremii care trece,/ Stelelor și lunii să le dai/ Fără sens, vreun nume drag de fată.../ Sau în Turnul Golia să stai/ Iscodind orașul cîteodată." Dincolo de iarnă, de fapt un dincoace oprit la dulcile delicii galbene de toamnă, sau la toanele primăverii, e volumul de pasteluri discutate, făcute pe din două cu ceilalți, pentru prima dată în numele eului. Și-n numele apei care, spuneam, începe să urnească bolovanii. Peisaj în apă descriere o curgere care
"O, desigur, astăzi ți-ai ieșit din fire..." by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9459_a_10784]
-
regulat exerciții fizice, umanistul nu-și poate întreține tonusul minții decît răsfoind lexicoane. O face așadar nu pentru că vrea, ci pentru că nu are încotro: proprietatea termenilor cere desproprietărirea plăcerii proprii. Se poate întîmpla însă ca, în timp, supliciul să devină deliciu, actul rutinat și adesea plictisitor al răsfoirii masivelor și scorțoaselor incunabule devenind act estetic aducător de plăcere culturală. În acest caz, crusta respingătoare a uzanței silnice este înlocuită de un veritabil joc intelectual. Cunosc oameni cărora dicționarul le procură o
Scleroza limbilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9452_a_10777]
-
Am reușit să citesc vreo cinci capitole, dar mi s-au părut perfect indigeste. Era cât pe ce să dobândesc complexe din cauza acestei cărți: într-o zi, Adriana Babeți mi-a povestit că un doctorand al ei citea "cu infinite delicii" cărămida pynchoniană, ceea ce m-a făcut să mă simt total expirat. Am reînceput lectura, dar n-am reușit să depășesc performanța anterioară. M-am reechilibrat spectaculos când fostul meu profesor de literatură americană, Marcel Corniș-Pop, aflat într-o vizită meteorică
Cartea la morman by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9487_a_10812]
-
cititorul, sunt la preț azi". Un loc aparte între scrierile criticului îl ocupă Jurnalul său publicat în 1989, "drastic lucrat de ultima cenzură a acelor ani negri", unde "meditațiile lui găsesc colacul de salvare al lecturilor din autori clasici și deliciile muzicii". Deplângem la rândul nostru moartea lui Virgil Ardeleanu, un nume de referință al criticii literare de după 1960. în același număr din "Ramuri" Nicolae Prelipceanu scrie un acid comentariu despre suferințele limbii române, "agresată zilnic de mii și milioane de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9511_a_10836]
-
cât mai decent, ceea ce, spre indignarea ei, n-am făcut în volumul de teatru. Mi-e teamă că acum vreo sută de ani eram ceva mai vii intelectual - Te ocupi de o colecție de cărți de știință. Am citit cu delicii câteva din ele, Universul într-o coajă de nucă, Bărbatul care își confunda soția cu o pălărie, Doar șase numere și, mai recent, cartea lui Gamow despre Minunata lume a domnului Tompkins... Ai făcut o facultate de fizică, ai doctorat
Vlad Zografi: "Nu mă interesează módele, nu mă conformez lor" by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/9498_a_10823]
-
poate fi legată decît de paradis și de credința creștină. Cuvîntul paradisul provine din persanul pari-daiza, care a dat ulterior în greacă paradeisos. Pentru creștin, fericirea presupune o imagine a locului în care oamenii pot fi fericiți, acea grădină a deliciilor sau acel "Ierusalim ceresc" despre care vorbesc cărțile creștine. Cu timpul paradisul a început să fie perceput mai curînd ca o stare de spirit decît ca un loc anume, psihologia luînd locul topografiei. Una peste alta, fericirea nu are sens
Fericirea fără speranță by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9523_a_10848]
-
Grete Tartler Lipsea din peisajul actual al poeziei românești tonul aspru-jucăuș, câteodată trăznit și chiar grotesc, care face în germană deliciul admiratorilor lui Joachim Ringelnatz și Wilhelm Busch - și pe care Florin Bican l-a împământenit la noi prin acest volum de "debut" (în poezie), Cântice mârlănești. Titlul duce cu gândul, desigur, și la Miron Radu Paraschivescu, dar și la ceea ce
Un liric satiric by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/9548_a_10873]
-
sau pop. O demonstrație cotidiană, oră de oră, că un radio comercial poate să aibă succes, chiar fără concesii comerciale în plan estetic. Punctul maxim de interes este atins sâmbăta la orele prânzului, când se difuzează emisiunea Os Cariocas, dedicată deliciilor muzicale braziliene. Reconfortanta mixtură de poesie, ritm și melodicitate lansată pe la finele anilor 1950 la Rio a reușit, pentru prima dată, să spargă monopolul lingvistic al englezei în materie de jazz. Calitatea muzicii fiind garantată, dar eu neavând altminteri acces
Frânturi lusitane - Numere de înmatriculare și ambient muzical by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/9556_a_10881]
-
în care autorul excelează (o scenă cu un profesor beat, în fața statuilor de la Universitate, o alta de amor turbat, cu o studentă excitantă prin vigoarea demascărilor ideologice practicate, o a treia, de asemenea memorabilă, cu un fost preot convertit la deliciile economiei de piață), nu sunt rulate pentru ele însele. Proiectul autorului este radical diferit de cel al romancierului obiectiv. La nivel epic, ficțiunea nu prezintă continuitate, iar verosimilitatea ei este minată de câteva coincidențe forțate. Numai că - și aici este
Pe Bulevard by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9607_a_10932]
-
ca "blând poet naturist", propusă, nu fără un pigment ionic, de poetul însuși, a putut face, astfel, o anumită carieră, alături de caracterizarea consecventă din partea criticii, mai ales de la un anumit moment al evoluției liricii sale, drept poet livresc, iubitor de delicii cărturărești, înrămând estetic peisaje și stări de spirit. Epitetul de "manierist" nu s-a lăsat nici el prea mult așteptat, însă în înțelesul său tipologic, de ingeniozitate și rafinament al compunerii imaginii și decorului confesiunii. Răsfrângeri de peisaj italian, și
Adrian Popescu - 60 Căutând "Înțelesul minunii" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/9623_a_10948]
-
suna astfel: inculții nu văd nimic. Mai detaliat, ea ne spune că fiecare din noi în orice lucru vede ceea ce știe, ceea ce înseamnă că, pentru a înțelege conținutul unui tablou, avem nevoie de un rang de cultură pe care imperiul deliciilor tehnice nu ni-l poate da. Că, așadar, fără un salt făcut de unul singur pe orbita inutilă, gratuită și nefolositoare a cultivării estetice, întîlnirea cu un tablou poate semăna cu plimbarea anodină printr-un parc desfrunzit: privirea îți alunecă
Privirea oarbă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7727_a_9052]
-
Mai și-al Paltonului șaptezecist, al Reculului talazurilor, Ars poeticei și neobrăzărilor din A pune în sus (?!), mirosind suspect, întâmplător a uitat ori a evitat să și le semneze. Semn că nu-și mai lasă la vedere identitatea. Are, anonimatul, deliciile lui de joasă speță, modul lor de a se distra, hăhăind și imaginându-și stupoarea în care-l îngrămădește pe redactor cu insanități de care nu se poate apăra. (Anonim) * Pastelul cuminte "și toamna-mi sărută umărul stâng/ și luna
Post Restant by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/7745_a_9070]
-
goni animalele de pradă din texte și dacă ar înlocui gamele majore care sparg timpanele câtorva poeme realmente frumoase, am avea, în Blank, cea mai intransigentă formă de minimalism din poezia ultimilor ani. Iar aceasta fără a apela, comod, la deliciile confesiunii. Atunci, fiecare pagină ar suna astfel: Când citeam/ sau încercam să urmăresc/ o tulpină (ea iese și se încolăcește/ de gât)./ Pe covor/ și sub podele/ levita ba poate clipocea/ firava mea tristețe./ Uneori știu pe unde umblă mâinile
Vara patriarhilor by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8179_a_9504]