346 matches
-
Dacă Antonius moare, un altul se va grăbi să culeagă laurii victoriei, primul dintre toți Mucianus, apoi câțiva legați din armata noastră, care spun că sunt prietenii generalului, dar, de fapt, îl invidiază pentru curajul său, ca și Mucianus. Antonius delira. Zări chipul lui Errius, care se pierdu însă printre trunchiurile și frunzele copacilor din pădurea de la Bedriacum. Errius venea să-i anunțe că dușmanul se apropia. Se auzi pe sine strigând: — Arrius Varus, oprește-te! Nu atacăm imediat. Așteaptă... Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
cu obiectivul balansînd În coliba indianului ce-i găzduiește, le Îngrijește rănile stătuseră multă vreme pe pod și ea aruncase coronița de mireasă În apă, după care-au Împușcat mortal un snop de figuranți rănindu-se la mîna dreaptă, el delirează, și, În delir, Îl Împușcă scurt și pe indian, o singură dată, pe urmă se trezește și-i pare rău, bad boy, Îi strigă ea, ca la cîine, este prima oară cînd le pare rău c-au lichidat pe cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
am Învățat cum să mă masturbez. Vă mulțumesc mult!” O admiratoare a lui Kim Basinger. Toate acestea Însă, cum am spus, pentru bătrînii rafinați. Deoarece sîntem Înștiințați că va apărea și Mini-Oblyo, pentru copii, cu arici pogonici În plin orgasm, delirînd, cu țepii sărindu-le În toate părțile de plăcere. Călcînd cu grijă, culegem de pe covor informația că prima erecție a avut loc exact acum 2.5000.000 de ani, și a durat, conform aprecierilor unor savanți internaționali, două ore și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
distanță? Poezia este arma care lovește la mare distanță și care ruinează semnul celor ticăloșiți în inimă și în cuget. Arma aceea am perfecționat-o, ca și acel Dante pe care toată lumea îl onorează. Ai mintea-ntreagă, fra' Rommaso, sau delirezi ca atunci când ai îndrăznit să concepi construirea unor caravele pentru a naviga fără pânze și fără vâsle, folosindu-te de o mașină care sustrage sunetele spațiilor nesfârșite ale cerurilor? Doar delirul e semn de bunătate și de gândire rațională. Vreți
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
scrierilor sale pentru a te convinge de integritatea și perfecțiunea minții și gândirii lui, dar judecătorii erau mult prea ocupați cu modul de a-l prinde în flagrant iar în operele lui nu vedeau altceva decât "obscene halucinații". De delirat delirează, dar cum poți să te convingi că nu se preface? Exact, niciun tip de tortură n-a dat rezultate probatorii. Doar cel ce are creierul stricat nu reacționează la durere. Dacă ar fi fost torturat în continuare, și-ar fi
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
operele mele, dacă s-ar fi uitat, tot ar fi găsit ceva valoros. Sunt considerat un sfânt, un eretic, un idealist, un nebun, un viclean. De fapt cine sunt? Am suferit ca un sfânt, am visat ca un idealist, am delirat de durere și singurătate ca un nebun, am sfârșit folosind șiretenia. Cine sunt?" Norii pe care Tommaso îi întrezărea prin ușa dată de peretele localului își schimbaseră treptat culoare, devenind negricioși; se prevestea ploaie, așa că se cuvenea să lase locul
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
Cu lumină pe lumină,/ Încât nu se mai distinge/ Decât o misterioasă combustie/ Care semnifică totul./ Așa cum raza albă a diamantului,/ Se face țăndări colorate/ Așa cum șarpele își înghite coada/ Și devine inel,/ În adâncul rădăcinilor fără sfârșit,/ Popoarele lumii delirează la fel". (Mandala) Din nou jocul antitezelor, între aparență și esență stabilindu-se de fiecare dată o punte stabilă, în poeziile Anei Blandiana, care trimite, însă, spre nicăieri. Subliniem însă prezența acelorași versuri lapidare, scurte, așa cum ne-a obișnuit în
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
n, apreciază situația, se îndreaptă spre cei trei care, simțindu-se presați, se așează cuminți unul lîngă altul; El 1 a tăcut, Ea 1 nu mai plînge, Ea 2 îl mîngîie pe El 1 ca pe un copil care a delirat prin somn; în clipa în care El n a ajuns foarte aproape de ei, cei trei se așează spontan într-o formație de șir indian și, după ce au mai primit încă o dată forța privirii lui El n, ies din scenă realizînd
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
și torță...”? 1) Poate fi religios - te mai întrebi o dată, pentru a scăpa de îndoială - cel care scrie în „în altar” ceva ce seamănă a blasfemie („Stă fără noimă catedrala/ Azi, într-un secol rafinat -/ Doar de mai vin să delireze/ Amanți cu suflet ruinat.// ...Și delirînd, cînd corul curge/ Se face gîndul mai amar -/ Ei vor o noapte de orgie/ Pe canapeaua din altar...”)2) ori își inventează un alter ego „patriarh al magiei negre”?3) Desigur, - zici iarăși -, nu
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
te mai întrebi o dată, pentru a scăpa de îndoială - cel care scrie în „în altar” ceva ce seamănă a blasfemie („Stă fără noimă catedrala/ Azi, într-un secol rafinat -/ Doar de mai vin să delireze/ Amanți cu suflet ruinat.// ...Și delirînd, cînd corul curge/ Se face gîndul mai amar -/ Ei vor o noapte de orgie/ Pe canapeaua din altar...”)2) ori își inventează un alter ego „patriarh al magiei negre”?3) Desigur, - zici iarăși -, nu. O demonstrație contrară e, de asemenea
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
trebuie scos de sub sedimentele unor interpretări critice abuzive, care pur și simplu ignoră „ce-a vrut să spună poetul” sau „ce înseamnă cutare lucru sau gest” dintr-un vers de-al său. Nu o dată s-a fantazat și s-a delirat pe marginea poeziei sale. Cred că important nu e să spui ce nu s-a spus, deraind de la linia textului, ci să faci dovada comprehensiunii, să restaurezi înțelesurile originare ale operei. Mi-i dor, dacă pot zice așa, necritic, să
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
disperării”, al dezgustului de „lepra cuvintelor” și de condiția existenței într-o „provincie bolnavă”. Sub cupola „Marelui Circ” terorizat de „statuia de pluș a Comandorului”, ființa poetului se sufocă „infectată de logos”, sub „niagare de falși martiri și poeți mesianici”, „delirând buimac ca o fântână somnambulă” (temerară săgeată ad personam). „Crin otrăvit” de „mâlul din jur, drămuit în porții egale”, el năzuiește în zadar să „taie nodul gordian al umilințelor”, să incizeze „in vitro cangrena grețoasă a minciunii, termitiera celor lași
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290423_a_291752]
-
susține că sinuciderea este întotdeauna consecință unei boli psihice, a ruperii echilibrului mintal,este un episod al uneia sau mai multor forme de nebunie, care nu se întâlnește la subiecții cu spiritul sănătos"; omul atentează asupra vieții sale doar atunci când delirează, iar sinucigasul este un alienat" (apud, Durkheim, 1993, p. 23). Nu este vorba de omuciderea propriei persoane, scrie Esquirol, atunci când un om, ascultând doar de sentimente nobile și generoase, se aruncă în mijlocul pericolului, se expune la o moarte inevitabilă și-
by Lăcrămioara Mocanu [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
o scurtă criză birocratică, sună a program - cu alte cuvinte, cantonează săptămânalul în stilul cultural care l-a consacrat. Revista Cuvântul a renăscut în ultimii ani sub conducerea lui Mircea Martin, spiritus rector de vocație, după ce ezitase și uneori chiar delirase imediat după 1990; prin conferințele organizate sub egida sa, atât în Capitală, cât și în alte orașe - ultimii ani au marcat și resuscitarea acestui model tradițional al comunicării sociale, conferința publică -, Cuvântul începe să atingă un mediu mai larg decât
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
rezumatul acestui film-pildă ? Intelectualul Vladimir, chemat sub arme în războiul care va duce la crearea României Mari, refuză să se alăture militarilor activiști socialiști, mai mult, împușcă un socialist care tocmai dezerta. După care, întors de pe front, își pierde mințile delirând socialist, obsedat fiind de împușcarea lui Serdici. Deși află tragica poveste care l- a dus pe tatăl său la balamuc, deși comuniștii îi trimit pe toate căile mesaje să nu se supună, totuși, tânărul pleacă sub arme în războiul antisovietic
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
a metafizicului: „Tot ce există există. Tot ce există există de-a pururi./ Moartea nu are viață. Nălucă și vis e istoria/ mării e sânge, coșmarului roșu, totul s’a săvârșit/ întru deplina înstăpânire-a deșertului. Deșertului. Nu asculta ce deliră strigoiul. Aceștia/ suntem noi înșine”. Prozele din Zidirea și alte povestiri (1978) au rămas un aspect periferic al literaturii lui U., dat fiind caracterul lor minor, divagant, schematic, de pastișă. Zidirea e un text care nu mai ajunge să înceapă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290386_a_291715]
-
o fază de prostrație, simțurile sunt cuprinse de o agitație vecină cu demența. Poetul zgâlțână nervos fereastra iubitei ca să-i arate cum plouă cu frunze, bolnavii isterizați răcnesc la ploaie, vitele rag, răcnesc și nebunii și înnebunesc oamenii normali, cetățenii delirează, vorbesc singuri pe drum și râd în neștire, cuprinși de un răget intern asemeni osândiților din cercul al treilea infernal care urlă în bătaia ploaiei. Ca supreme condensări ale teroarei de umid sunt de citat Lacustră, halucinație a unui diluviu
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
laurul se concurează În parfumuri și În culori de aur și de purpură. Aici este o eternă, mirifică primăvară: „Îmbălsămînd ferice locașul răpitor D-eternă primăvară, de vise și de-amor.” La Iscia, Proceda și Caprea, acolo unde lucește și delirează cerul, „blonda dimineață” despică pînzele de ceață... Fiind un poet de structură romantică, Bolintineanu iubește ceea ce Mallarmé numea „categoriile perverse”: albul și negrul, lumina și Întunericul, sclavia și libertatea, dragostea și moartea etc... Lingă răsărit este, În poemele lui, mereu
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
să viseze... Pereche, sînii ascund o vale făgăduitoare de mari delicii. Tresărind, ei comunică emoția interioară. Mișcarea grațioasă, abia perceptibilă, a sinilor este semnul că simțurile urcă spre beție, iar poezia spre senzualitate. „Deschiderea” sinului are consecințe profunde: universul material delirează, Îndrăgostitul intră În starea de răsfăț și, sub puterea ei, se hotărăște pentru actul suprem: răpirea, căci: „Îți deschid frumosul sîn... ........................................... Fericit cel ce răpește Tinerele-i răsfățuri Vezi tu, noaptea e nebună, La suspinele d-amor, Cer, pămînt, eter
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
a trimis un cadou de Crăciun! Din senin, Îmi aduc aminte de cuvintele Învățate În latină. — Uti... barberi... dar limba nu vrea deloc să mă asculte. Nam... Adică, tui... Rahat. Ce limbă idioată mai e și latina asta! — Scumpa mea, delirezi? mama mă privește neliniștită. — Becky, habar n-am la ce te referi, spune Venetia, mai-mai să pufnească În rîs. — Lasă-ne În pace. Tremur de mînie. Lasă-ne, pe Luke și pe mine, În pace. — Tu mi-ai trimis mesaj
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
inclusiv cu studenții. Faptul că gândesc pozitiv e destul de relativ, pentru că am un pesimism structural care, când am vreme, mă mai vizitează. Noroc că de obicei sunt foarte ocupat și nu mai am momentele acelea de reverie neagră, în care deliram interior la răceala și răcirea Universului! De un număr de ani, mai precis de prin 1990 încoace, am reușit să împac pesimismul structural cu un fel de optimism metodologic. Suntem muritori, suntem singuri în univers, ființa noastră fizică se degradează
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]