1,537 matches
-
foc concentrat și spirit sedus de materie 442. O interesantă interpretare întâlnim referitor la alcool, lichid care flambează, într-o seară de sărbătoare, materia părând a fi nebună. Apa, feminină pare a-și fi pierdut orice pudoare și se dăruie, delirantă, stăpânului ei, focul 443. Flacără singură, sunt singur 444, iată focul simbol în regatul liric al marelui nostru poet. Banville povestește că, după ce i se stingea lumânarea lui Camoëns, el continua să scrie poemul la lumina ochilor pisicii sale445, având
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
tulburări de comportament și de caracter. Delirul se încadrează în categoria psihozelor, care se traduc prin pierderi de adecvare la realitate. Precizăm că există psihoze acute a căror durată este destul de scurtă și care se prezintă sub forma unor idei delirante, și psihoze cronice ce pot invada definitiv viața individului. În toate psihozele, pacientul are o convingere de neclintit în ceea ce trăiește sau în ceea ce fals interpretează, delirul fiind astfel o încredere ireductibilă într-o falsă concepere a realității. Individul devine
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
de neclintit în ceea ce trăiește sau în ceea ce fals interpretează, delirul fiind astfel o încredere ireductibilă într-o falsă concepere a realității. Individul devine atunci incapabil să facă distincția dintre lucrurile din imaginarul său și cele din lumea reală. Ideile delirante pot fi multiple: idei de posesie, de seducție, de vrăjire, de blesteme (pacientul poate să se creadă persecutat, la discreția demonilor), idei de ales mistic, de mărire, de misiune pentru salvarea lumii, de a fi reîncarnarea lui Iisus etc. (pacientul
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
precum sfârșitul lumii, comploturi misterioase etc. Asemenea idei pot fi exprimate într-o formă structurată, uneori inducând în eroare anturajul, sau dimpotrivă într-o formă haotică. Totul depinde de forma bolii mintale în care acestea se încadrează (schizofrenie, paranoia, bufeuri delirante, parafrenie). Mecanismele care stau la baza acestor idei delirante sunt ele însăși diverse-intuițiile false și convingerile eronate, halucinațiile vizuale, auditive, cenestezice sau interpretările delirante, ce sunt erori de judecată având ca plecare fapte reale, dar care nu sunt corijate prin
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
fi exprimate într-o formă structurată, uneori inducând în eroare anturajul, sau dimpotrivă într-o formă haotică. Totul depinde de forma bolii mintale în care acestea se încadrează (schizofrenie, paranoia, bufeuri delirante, parafrenie). Mecanismele care stau la baza acestor idei delirante sunt ele însăși diverse-intuițiile false și convingerile eronate, halucinațiile vizuale, auditive, cenestezice sau interpretările delirante, ce sunt erori de judecată având ca plecare fapte reale, dar care nu sunt corijate prin critică, prin convingere sau demonstrație. Am accentuat puțin asupra
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
formă haotică. Totul depinde de forma bolii mintale în care acestea se încadrează (schizofrenie, paranoia, bufeuri delirante, parafrenie). Mecanismele care stau la baza acestor idei delirante sunt ele însăși diverse-intuițiile false și convingerile eronate, halucinațiile vizuale, auditive, cenestezice sau interpretările delirante, ce sunt erori de judecată având ca plecare fapte reale, dar care nu sunt corijate prin critică, prin convingere sau demonstrație. Am accentuat puțin asupra acestor date, puțin tehnice, tocmai pentru a te readuce pe tine, cititorule, cu picioarele pe
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
dar mă strecor din clopot în clopot cu bagaje din ce în ce mai grele, să înțeleg Labirintul. Nu m-am amăgit citind literatura, uneori de proastă calitate a unor autori necunoscuți despre misticism. Ce elemente m-ar putea ajuta să deosebesc un mistic delirant de un mistic autentic? Pentru a răspunde la această întrebare, se apreciază criteriul de autenticitate a unei experiențe mistice veritabile, coerența și conexiunea cu realul, precum și fecunditatea spirituală a persoanei în cauză. Misticul delirant a avut deseori crize identice în
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
putea ajuta să deosebesc un mistic delirant de un mistic autentic? Pentru a răspunde la această întrebare, se apreciază criteriul de autenticitate a unei experiențe mistice veritabile, coerența și conexiunea cu realul, precum și fecunditatea spirituală a persoanei în cauză. Misticul delirant a avut deseori crize identice în trecut. De altfel există în general o repercusiune în toate sferele existenței acestuia, cu tulburări de comportament și de caracter. Delirantul încearcă dificultăți în contactele sociale și le plasează adesea sub semnul neîncrederii, al
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
coerența și conexiunea cu realul, precum și fecunditatea spirituală a persoanei în cauză. Misticul delirant a avut deseori crize identice în trecut. De altfel există în general o repercusiune în toate sferele existenței acestuia, cu tulburări de comportament și de caracter. Delirantul încearcă dificultăți în contactele sociale și le plasează adesea sub semnul neîncrederii, al ostilității sau al riscurilor de comunicare. În final este bine să se rețină că diferența fundamentală dintre misticul delirant și misticul autentic constă în faptul că primul
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
acestuia, cu tulburări de comportament și de caracter. Delirantul încearcă dificultăți în contactele sociale și le plasează adesea sub semnul neîncrederii, al ostilității sau al riscurilor de comunicare. În final este bine să se rețină că diferența fundamentală dintre misticul delirant și misticul autentic constă în faptul că primul suferă de o dezorganizare a Eului său obiectiv și de o destructurare a conștiinței, în timp ce la cel de al doilea, acest Eu nu este dezorganizat, ci dimpotrivă evoluează către o Pace Profundă
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
de al doilea, acest Eu nu este dezorganizat, ci dimpotrivă evoluează către o Pace Profundă, de unde și faptul ca un număr de autori consideră misticismul ca pe un act conștient de libertate. Misticul autentic este eficace în viață, în timp ce misticul delirant evadează din realitate și își alterează personalitatea. Numai dacă amintesc fecunditatea spirituală și materială a unor mari mistici precum Spencer Lewis, Thérèse d-Avila, Mama Teresa, Padre Pio, Sri Aurobindo, Rudolph Steiner, Helene Blavatsky și mulți alții. Exemplele cu privire la această eficacitate
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
și abisul 673. Somnul e mediul potrivit sustragerii de sub orizontul solar și intrării în metafizic. Pentru că dacă urmărim înlănțuirea dialectică a evenimentelor și succesiunea fazelor conștienței, în jocul mnemic al conștiinței cosmice interferată în subconștientul uman, observăm că nu imaginația delirantă crează operele vizionarilor 674 ci receptarea prin arc reflex a informației spiritului cosmic în care memoria tuturor străbunilor și a experiențelor personale realizează coca din care se plămădește apoi arta. Somnul este asemeni unui pod care unește ziua de azi
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
lume fantastică, imagini, mistere și simboluri părând o adevărată lume a halucinațiilor uneori prin experiențe mescalinice, dar ea este o îmbinare de mit, incantație și reverie descoperite în somnul poetului: Am văzut arhipeleaguri siderale și insule de vis/ Cu ceruri delirante deschise pribeagului rătăcitor./ Și-n aste nopți fără sfârșit când dormi exilul din abis/ Ce infinit de aripi ți-or da credința-n viitor?678. S-ar putea spune că visul reprezintă modalitatea noastră de limbaj în timpul somnului. Dialogul îl
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
a vieții afective și a dispoziției (întrerupere a contactului afectiv, în schizofrenie, colorații emoționale abundente în manie sau în depresie), o perturbare a controlului conștiinței, a amplasării în perspectivă a diverse puncte de vedere, aspecte deformate ale simțului critic (credință delirantă în paranoia, unde sistemul de interpretare reneagă probele exactității și rămâne refractar la orice controverse; indiferență a paranoicului față de singularitatea experienței sale halucinatorii, care are, pentru el, valoarea de realitate). ▪ În nevroze, dimpotrivă, este atins numai un singur sector al
Fundamentele psihologiei speciale, Ediţia a II-a by GHEORGHE SCHWARTZ [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
și insensibilitatea lor morală; • epilepticii, prin expresivitatea angelică, în contrast cu reactivitatea lor explozivă și vîscozitate ideatorie; • oligofrenii, prin inocenta lor sugestibilitate; • maniacii, prin tumultul psihomotor nepotolit și euforie contaminativă; • melancolicii, prin durere morală și autoacuzatoare; • schizofrenii, prin înstrăinare și demodulare ideo-afectivă; • deliranții, prin bogăția și fervoarea argumentării paralogice; • demenții, prin pierderea funcțiilor de cunoaștere și sărăcirea conținutului trăirilor afective etc. Acordând atenția cuvenită psihologiei interpersonale și, în consecință, psihoterapiei, subliniem, totodată, efectul binefăcător pe care îl resimt bolnavii manifestându-se în cadrul unui
Fundamentele psihologiei speciale, Ediţia a II-a by GHEORGHE SCHWARTZ [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
aceasta rămâne în Occident, se îneacă în alcool și plonjează devastator în relația cu Pușa, divă la douăzeci de ani, pozând pentru „Play-boy”. De-acum, gelozia voyeur-ului ad-hoc (din proprie voință) trece de partea fostului înșelător și totul devine proza delirantă a unei fantezii conspirative, cu Bucureștii împânziți de mafia chinezească, o a doua Revoluție (la eclipsa din 1999), noua incendiere a Bibliotecii Centrale Universitare și execuția finală de la Târgoviște. Asociată cu motivul „lumii pe dos”, tema geloziei pustiitoare sare din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286683_a_288012]
-
și trecătoare, lipsită de pericol vital; bă durerea provocată, mai nuanțată, mai complexă și care poate fi o durere provocată de alții, sau o durere autoprovocată; că durerea imaginară, care este o durere psihică, cu caracter fantasmatic sau chiar net delirant, raportată la o suferință sau la o suită de suferințe imaginare, dar care au autenticitate pentru individul respectiv; cea mai tipică formă este cea Întâlnită În cursul stărilor ipohondrice, fiind Însoțită de o stare de regresiune psihică a personalității sau
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
apărea conflicte, excluderea individului din grup, marginalizarea acestuia etc. Cel care va avea alte „scopuri” sufletești și morale În raport cu cele colective, se va simți frustrat. În multe situații, Întâlnim aceste aspecte În cazul afecțiunilor psihiatrice, În special la bolnavii psihotici, deliranți. Cea mai semnificativă formă În sensul acesta ne este oferită de paranoia. Nu orice acțiune psihomorală este pozitivă. De multe ori greșim prin acțiunile noastre. Voit sau neintenționat, greșeala este o acțiune umană negativă, cu consecințe importante asupra eului individual
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
existențiale încearcă să surprindă impactul pe care șocul ce apare între timpul vieții și tipul de muncă, între timpul uman și timpul trăit, pe de o parte, și timpul cronologic pe de altă parte îl are asupra personalității umane, bufeele delirante, puseele procesuale paranoide care apar, de cele mai multe ori, ca rezultat al dezorganizării reperelor temporale; abordările cognitiviste se conturează pe surprinderea efectelor de natură patologică ce pot apărea atunci când subiectul execută simultan activități multiple (de exemplu, să răspundă motor la un
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
sunt într-adevăr (pseudo-)epistole, altele sunt texte cvasieseistice ori, dimpotrivă, povestiri propriu-zise. Câteva dintre temele ilustrate: literatura în totalitarism, scriitorul și cenzura (cu detalierea atentă a efectelor acesteia din urmă la nivelul intim al scriiturii), totalitarismul ceaușist (cu manifestările delirantului cult al conducătorului etc.), raporturile dintre ficțiunea literară și real, marasmul și absurdul vieții cotidiene. Scriitoarea reconstituie ficțional situații sufletești vagi, difuze, „criptice”, pe fond peisagistic montan ori din deltă (este aceasta o moștenire din propria creație lirică), construiește mici
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287644_a_288973]
-
din captivitate au trebuință pentru a se înapoia teferi în țară. Fragilitatea părelnică a lui Vlaicu, docilitatea lui pusilanimă, măgulelile, la care nu se zgârcește, reușesc să înșele într-o măsură vigilența Doamnei Clara, a cărei trufie, congestionată în egolatrie delirantă, o face să-și piardă din când în când simțul realității. Agresivitatea insolentă a teribilei femei, maghiară de origine și catolică fanatică, nu e doar urmarea unor prezumțioase veleități politice, exacerbate de o beție a puterii. Maștera trebuie văzută - ca
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286707_a_288036]
-
crizele epileptice parțiale) se împart în două mari categorii: absențe (crize minore, petit mal, în care cunoașterea este abolită pentru câteva secunde; nici bolnavul și nici oamenii din jurul său nu realizează existența ei) și epilepsia temporală (care constă în episoade delirante, paranoice, de depersonalizare și halucinatorii sau ambulatorii, în care se realizează acte complexe, în absența conștiinței). Unul dintre cele mai fascinante cazuri de epilepsie temporală este criza ambulatorie a unui ofițer din timpul Primului Război Mondial, care a plecat cu servieta cu
[Corola-publishinghouse/Science/84988_a_85773]
-
-l cultivă haiku-ul punînd În opoziție eleganța și grația unui instrument muzical cu prestația unei insecte sîcÎitoare. Solicitînd poeme cu greieri pentru un număr special al revistei RO KU cu această temă, am primit de la Anișoara poemul: Apus tăcere delirantă: În cutia viorii un greier care mi-a adus aminte de versul de demult. Tăcerea delirantă compromite poemul, dar plasarea greierului În cutia viorii face toți banii. Pornind de la această sugestie, Încerc: citind un haiku - În cutia viorii stăpîn greierul
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
insecte sîcÎitoare. Solicitînd poeme cu greieri pentru un număr special al revistei RO KU cu această temă, am primit de la Anișoara poemul: Apus tăcere delirantă: În cutia viorii un greier care mi-a adus aminte de versul de demult. Tăcerea delirantă compromite poemul, dar plasarea greierului În cutia viorii face toți banii. Pornind de la această sugestie, Încerc: citind un haiku - În cutia viorii stăpîn greierul Chiar dacă pare puțin didactic și poate fi citit ca un fel de definire intuitivă a lirismului
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
pesimismul vital, cărora li se adaugă infernul care a fost pierderea somnului, cea mai mare experiență a vieții sale, precum epilepsia la Dostoievski. De aceea, pe Cioran nu-l interesează decât cei care suferă, cei care trec prin experiențe la fel de delirante că el. Pentru el, Dostoievski, cu personajele sale fără credință, asasini, tâlhari, epileptici, cu luciri de sfințenie ce ating demonicul, este Scriitorul; omul normal nu are acest conținut interior și, ca atare, pentru Cioran, este "fără substanță". De aceea scrie
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]