831 matches
-
eram toți răspândiți, că numărul de deținuți într-o cameră, așa zisă de demascare, era cam proporțional, să fie egal. Câți erau din noul comitet de demascări, să fie cam egal cu câți sunt ceilalți, care trebuiau să intre în demascări, adică să mănânce bătaie... Ah, a doua seară, după ce s-a făcut această schimbare pe camere, că durat puțin, n-a fost foarte ușor. Și chiar Țurcanu te lua și te nominaliza. Tu, treci acolo! Tu, treci acolo! Tu treci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
această schimbare pe camere, că durat puțin, n-a fost foarte ușor. Și chiar Țurcanu te lua și te nominaliza. Tu, treci acolo! Tu, treci acolo! Tu treci acolo! Adică, respectiv, eram circa 30-40 care nu ne făcusem așa zisele demascări, și care trebuia să intrăm la roată din punct de vedere al bătăii, al molestării... Și asta era o condiție. Mai exact, dumneavoastră ce tratamente v-a aplicat Țurcanu? Bătaia! Bătaia! Bătaie cu bucăți de lemn. Erau picioarele de la așa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
zile. Cu piciorul de pat... Și pe măsura ce stăteai în această detenție și așteptare, și mâncai bătaie și cutare... în același timp se refăcea întreaga ta biografie, tu o refăceai, în scris pe niște foi de hârtie: așa-zisele demascări. Demascări era titulatura, dar ele erau niște autobiografii în care povesteai de când te-ai născut până în momentul respectiv, când erai acolo. Și toate ăstea treceau prin fața unor oameni care erau foarte bine puși la punct din punct de vedere al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
Cu piciorul de pat... Și pe măsura ce stăteai în această detenție și așteptare, și mâncai bătaie și cutare... în același timp se refăcea întreaga ta biografie, tu o refăceai, în scris pe niște foi de hârtie: așa-zisele demascări. Demascări era titulatura, dar ele erau niște autobiografii în care povesteai de când te-ai născut până în momentul respectiv, când erai acolo. Și toate ăstea treceau prin fața unor oameni care erau foarte bine puși la punct din punct de vedere al datelor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
eșecului. Dar directivele cu bătăile acestea administrate de Țurcanu de la cine veneau? Comenzile pe care le aplica Țurcanu cred... Eu nu am fost niciodată la aceste convorbiri... Cred că erau urmare a discuțiilor sale cu colectivele de conducere a acestor demascări, c-așa le spunea, demascări. Și erau de două genuri: demascări interioare, adică din detenție și demascări exterioare. De fapt, cele mai importante nu erau demascările interioare; ălea erau doar un motiv să te prindă că nu ai spus adevărul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
acestea administrate de Țurcanu de la cine veneau? Comenzile pe care le aplica Țurcanu cred... Eu nu am fost niciodată la aceste convorbiri... Cred că erau urmare a discuțiilor sale cu colectivele de conducere a acestor demascări, c-așa le spunea, demascări. Și erau de două genuri: demascări interioare, adică din detenție și demascări exterioare. De fapt, cele mai importante nu erau demascările interioare; ălea erau doar un motiv să te prindă că nu ai spus adevărul, pentru că în interior fiind mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
veneau? Comenzile pe care le aplica Țurcanu cred... Eu nu am fost niciodată la aceste convorbiri... Cred că erau urmare a discuțiilor sale cu colectivele de conducere a acestor demascări, c-așa le spunea, demascări. Și erau de două genuri: demascări interioare, adică din detenție și demascări exterioare. De fapt, cele mai importante nu erau demascările interioare; ălea erau doar un motiv să te prindă că nu ai spus adevărul, pentru că în interior fiind mai mulți și ăsta știa de momentul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
Țurcanu cred... Eu nu am fost niciodată la aceste convorbiri... Cred că erau urmare a discuțiilor sale cu colectivele de conducere a acestor demascări, c-așa le spunea, demascări. Și erau de două genuri: demascări interioare, adică din detenție și demascări exterioare. De fapt, cele mai importante nu erau demascările interioare; ălea erau doar un motiv să te prindă că nu ai spus adevărul, pentru că în interior fiind mai mulți și ăsta știa de momentul ăsta și ăsta știa de momentul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
convorbiri... Cred că erau urmare a discuțiilor sale cu colectivele de conducere a acestor demascări, c-așa le spunea, demascări. Și erau de două genuri: demascări interioare, adică din detenție și demascări exterioare. De fapt, cele mai importante nu erau demascările interioare; ălea erau doar un motiv să te prindă că nu ai spus adevărul, pentru că în interior fiind mai mulți și ăsta știa de momentul ăsta și ăsta știa de momentul ălălalt și ăsta știa... Și dacă cele trei date
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
și x3 nu coincideau... înseamnă că sau x1 sau x2 sau x3 a mințit. Și se depista foarte ușor cine a mințit. Adică eu vorbesc matematic... din punctul meu de vedere... Era foarte ușor în privința asta. Și aceste foi cu demascările mergeau și erau citite, probabil, de către mai mulți. Și oricine din ăștia, din cei mari, din locotenenți, din personalul care conducea aceste anchete, dacă vedea că există o nesincronizare între data respectivă care o pui tu acolo... „pe data de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
știu sigur... Ghiță Gorbatei, Constantin Păvăloaie, Octavian Tomuța, Turcu, Mihalcovici, Blaga Liciniu, Fiedler, Obrejan Vasile, Ciurescu, Buracu, Biaș, Rodas Constantin, și pot să vă spun că cel mai tare a fost torturat Blaga Liciniu, verișorul lui Lucian Blaga. Iar șeful demascării interne era Stănescu Tudor. Și, bineînțeles, un om foarte renumit, pot să vă spun că un prieten bun al meu, Aurel Suciu din Timișoara. Ieronim Comșa era? A, bine, dar el a făcut parte din comitet. Mai era Chebeleu... trei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
un om voinic tare, și îmi amintesc că era în luna aprilie când a intrat în cameră Țurcanu și s-a dus la Juberian, care a fost șeful comitetului, și l-a intrebat: Ia spune, care nu vrea să facă demascare? Și Juberian a arătat la Gogu Crainic: Asta nici gând nu are. Hai, vino aicea, banditule! L-a apucat aicea la gât, i-a dat un pumn, încât imediat a căzut jos, a leșinat. Și pe urmă l-a luat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
Facem o percheziție. Nimeni nu se mișcă! Și ei au știut un lucru: a fost cu noi un băiat foarte îndemânatic, Fântână. Și el s-a priceput bine la sculptură de os. El alegea din oasele din mâncare și, înainte de demascare, a făcut o mică amuletă pentru fiecare, cu gratii, semnul legionarilor. Pentru noi doi, pentru Dezméri și pentru mine, ar fi fost lucru ciudat să primim semnul legionarilor. (râde - n.n.) Noi am primit cruce de săgeți... că a auzit de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
mai tare... Așa că și asta a fost o invățătură, că dacă ai scăpat de grupul bandiților, să nu te gândești că ai scăpat definitiv pentru că: Noi vom afla dacă ai ascuns ceva. Ce v-a șocat cel mai tare în timpul demascărilor? Faptul că n-ai putut să socotești, să calculezi ce urmează în clipa următoare... N-ai putut să știi când urmezi tu. Și ai auzit, și ai văzut... Dar nu prea ai avut voie ca să privești din colo incoace... că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
o presiune morală, psihică, omul poate crede că, intr-adevăr, el a greșit, a făcut o prostie, și lumea din afară s-a schimbat. Numai eu sa fiu prost ca să rămân așa cum am fost? Cam astea erau gândurile noastre... După demascări s-a trecut la „invățaturi”... Ne spuneau că societatea burgheză e complet putredă, că mama ta și tatăl tău sunt ipocriți, derbedei, mă rog. Că familia burgheză e o ipocrizie pentru că, în fond, este numai curvăsărie, și asta ai putut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
și, după ce am fost reeducat, iarăși am luat pe aceasta temă... Cum am privit atuncea și cum privim acuma, cum analizăm, și ce aspect greșit am avut atuncea și cum trebuie să vedem acuma... Orice om care este intrebat despre demascare, incepe cu torturile. Dar ar fi trebuit să inversăm. Să incepem cu mentalitatea... S-a schimbat mentalitatea ta sau nu? Cu asta ar fi trebuit să începem... Și eu vă spun sincer că da. Am schimbat mentalitatea... Pentru cât timp
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
care au vorbit perfect ungurește. De exemplu Chebeleu sau Crainic. Și dacă a fost vorba despre un subiect important, atuncea am intrebat pe el: Te rog să-mi traduci. Întrebam pentru că eram curios dacă au existat probleme de comunicare în timpul demascărilor? Da. Au fost. Au fost, cum să nu? Și câteodată... (zâmbește - n.n.) sau de mai multe ori, după o bătaie serioasă a fost chemat Blaga Liciniu acolo, ca să traducă întrebările, și îmi amintesc că el mi-a spus: Te rog
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
o bucată de sânge inchegat. No, și el a mișcat picioarele acolo... A primit sus porția de la Țurcanu, încă în plus, pentru acest fapt n-a mai primit. A stat înapoi acolo în grupul „bandiților” și a continuat sistemul de demascare... Pe urmă, a primit și el mai departe bucățile de săpun și a fost reeducat. Acuma n-are nici un rost ca să povestesc mai departe, pentru că oamenii aceștia au fost un fel de... jertfe, no. Și el o fost un om
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
a fost acolo. Acolo noi ne-am plimbat... de fapt am fugit in pas alergător, dar era o mișcare. Dar n-am știut ce este dincolo de gard... Și la baie ne ducea înainte o dată in fiecare săptămână, dar în timpu’ demascării... la 10-12 zile o dată. Când ați plecat de acolo? Am plecat pe 25 august 1951 către Gherla, și am aflat după aceea că am fost ultimul lot care a părăsit Piteștiul. La Gherla ați mai avut parte de reeducare? La
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
să nu sperăm în viitor că vom mai continua școala... Spunea Țurcanu: În cel mai bun caz, dac-o s-ajungi să fii șofer, asta ar fi o meserie deosebită! Și exact așa s-o întâmplat. Ne-a explicat ce urmează: demascare internă, pe urmă demascare externă și schimbarea conștiinței. Dintre cei care au fost bătuți împreună cu dumneavoastră, mai țineți minte pe cineva? Păi, nominal, așa, nu știu, dar tot lotul ăla de studenți de la Medicina din București a fost bătut... Când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
viitor că vom mai continua școala... Spunea Țurcanu: În cel mai bun caz, dac-o s-ajungi să fii șofer, asta ar fi o meserie deosebită! Și exact așa s-o întâmplat. Ne-a explicat ce urmează: demascare internă, pe urmă demascare externă și schimbarea conștiinței. Dintre cei care au fost bătuți împreună cu dumneavoastră, mai țineți minte pe cineva? Păi, nominal, așa, nu știu, dar tot lotul ăla de studenți de la Medicina din București a fost bătut... Când au început demascările? După
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
urmă demascare externă și schimbarea conștiinței. Dintre cei care au fost bătuți împreună cu dumneavoastră, mai țineți minte pe cineva? Păi, nominal, așa, nu știu, dar tot lotul ăla de studenți de la Medicina din București a fost bătut... Când au început demascările? După câteva zile o’ început demascările. Aveau o cameră alături și-acolo trebuiau să spună: le dădea hârtie, creion și să scrie. Ce fel de lucruri trebuiau să spună deținuții în demascările lor? Ce v-a impresionat cel mai tare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
Dintre cei care au fost bătuți împreună cu dumneavoastră, mai țineți minte pe cineva? Păi, nominal, așa, nu știu, dar tot lotul ăla de studenți de la Medicina din București a fost bătut... Când au început demascările? După câteva zile o’ început demascările. Aveau o cameră alături și-acolo trebuiau să spună: le dădea hârtie, creion și să scrie. Ce fel de lucruri trebuiau să spună deținuții în demascările lor? Ce v-a impresionat cel mai tare? Păi, alea în care își blamau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
din București a fost bătut... Când au început demascările? După câteva zile o’ început demascările. Aveau o cameră alături și-acolo trebuiau să spună: le dădea hârtie, creion și să scrie. Ce fel de lucruri trebuiau să spună deținuții în demascările lor? Ce v-a impresionat cel mai tare? Păi, alea în care își blamau părinții, biserica, religia... asta era la ordinea zilei. Cam cât timp a durat până ați fost considerați reeducați? Destul de mult... 2-3 luni. Până prin aprilie 1950. Unde
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
prin iunie 1950, am fost dus la Gherla. Ne-au zis să avem grijă, că mergem acolo, și să căutăm să îi reeducăm pe bandiții de acolo, care erau muncitori. Cine v-a zis asta? Țurcanu. La Gherla cine conducea demascările în camerele în care ați stat? Era Bogos Constantin... Coca îi ziceau ăștia, tot moldovean, de prin Bacău. Păcat de el, că spuneau moldovenii lui de-acolo, care-l cunoșteau, că venea dintr-o familie de intelectuali... Eu așa rețin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]