2,891 matches
-
Îți imaginezi cam câte variante rezultă efectuând permutări de 10 elemente luate câte 10? - N-am idee; câteva sute sau mii, probabil... - Mda, Îmi dau seama acum de ce te-ai făcut istoric și nu matematician. Exact 3.628.800! În demența mea, am sperat că poate vreuna dintre ele are un sens ascuns, care să deschidă povidențial o pistă pentru dezvoltări ulterioare. De pildă, la un moment dat, mi-a ieșit un șir ce părea să conțină două cuvinte latinești: MANU
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
așa cum bat eu cîmpii acum pentru că mă cuprinde din nou lenea aceea dezgustătoare pe care o simt ori de cîte ori mă aproprii de subsoluri. Seară de seară În fața unui televizor, urmărind emisiuni dintr-o țară vecină, ascultînd pînă la demență o limbă necunoscută din care doar neologismele Îți fac semne prietenești și Începi să deslușești ticurile aproape uitate ale unui limbaj cultural; parcă revezi după ani de zile chipul unui om cu care te-ai simțit bine, preț de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
văzut burta țuguiată și buricul ieșit În afară ca o suzetă, se tîra pe labele alea păroase, mușca franjurile cuverturii, Îi pupa ciorapii - amfitrioana Îi vîră În gură o jumătate de ou cu maioneză - leit Emil Jannings În Îngerul albastru, demență curată...“ Sună. „Ei trebuie să fie, du-te tu te rog“. În ușă Relu, Sandu și Guță. „Cam tîrzior, crailor, cam tîrzior dați-mi voie să vi-i prezint, Sir Pașadia, Sir Pantazi, Sir Pirgu“ - aplauze și rîsete generale. „Eh
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
a fost scurt ca un hohot de rîs Într-o cameră de gazare. Treceam În centru fără să știm că ne aflăm Încercuiți de toți ochii aceia amuzați, mereu amuzați de tumbele, de giumbușlucurile noastre cînd gîdilam cerul pînă la demență cu perucile noastre ca niște imense comete oranj. Nu e nici o exagerare În acest tablou În care liniile și culorile vin să se așeze singure, găsindu-și orbește drumul Înapoi În imaginea unei secvențe Întrerupte la jumătate. Fără Îndoială, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
cu bale la gură și ochi de nebun, m-am gândit la Sultana și la tot ceea ce era ea. Era tot. Apoi am văzut scârboșenia de spânzurătoare și m-am îngrozit dându-mi seama cât de înalt era piedestalul de demență pe care mă suisem. I-am dat foc. Și am realizat cât de îndrăgostit eram. Am trăit. PAGINĂ NOUĂ SIR SUGISMUND E SUA STÒRIA DANS UNA NUOVA LINGUA PLANETARA Il était une fois que se făcea c-aveam un frate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
scobesc din nou în nas, așa cum îmi este obiceiul. Ăsta e singurul mod în care reușesc să fiu interesant, iar eu încă nu mă obișnuiesc cu ideea asta. Tăcerea e însă prea grea, omul e într-o stare avansată de demență, așa că bine-ar fi să-i răspund ceva înainte să se îmbăieze în viscerele mele, la care acum mi se pare că privește cu poftă. - Sunt cu tine, Bogdan, îmi aud din nou gura vorbind, fără mine, pentru că nici măcar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
întrucât clipa a ceea ce voia să facă Clossettino îl aștepta să fie gol, cu nimic îmbrăcat în fața nimicului. Alba himeră textilă se sfâșie turbată, șerpuind veninos, agățându-se, încercând cu ultimele puteri să nu se despartă de umerii stăpânului. Apoi, demența Directorului întrecu orice așteptare. Labele păroase ale mâinilor sale prinseră catarama curelei, strâns, într-un jazz nebun, exact când ritmul audibil din însăși structura pământului pornise a înfricoșa simțirea mai destoinic. Nu era destul de clar ce avea să urmeze? Căzură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
acolo, Maro, începe cenaclul, urlă John Euripide, văzând cu nemulțumire că șușoteala noastră nu contenea. Tot timpul creezi probleme, Maro, la fiecare adunare, nu înțeleg, ce dracu’ ai? Să nu-l iei în seamă pe nebunul ăla, mă atenționă Euripide. Demența acestei zile atingea treptat momentul de unde aș fi putut începe să fiu încântat de felul în care se desfășurau lucrurile. Vecinul meu se retrase în poziția în care stătea înainte să vin lângă el, numai că acum avea o figură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
misiunea clară de a le ajuta sufletele pe drumul cel bun. Dar poate oare cineva cu adevărat să facă acest lucru, om fiind? Sigur că nu, și numai cineva cu adevărat nebun, cum sunt eu, căruia nimeni decât propria-i demență nu i-ar atribui o asemenea misiune, își poate închipui o asemenea minciună. Vă simt părăsindu-vă trupurile, suflete atât de dragi mie, iar pe mine mă văd încercând să mă îngemănez cu ele, vrând să mor odată cu ele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
pentru oricine poate gândi, indiferent dacă vătămat sau nu acel corp, ciopârțit sau descărnat acel trup, numai simpla reflecție asupra simplului fapt de a fi cineva mort fiind înnebunitoare prin neverosimilitatea ei pentru cineva aflat într-un stadiu de avansată demență, precum cel în care mă aflu eu. Dar vederea propriului corp lipsit de viață, asta e prea mult pentru oricine, iar exact aceasta este ceea ce mi se întâmplă acum și nu știu cum să dau cât mai degrabă de înțeles o astfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
ca un câine turbat în fața acestor oameni cumsecade? Nu se poate! Dați-mi arme și sânge suficient încât să sfâșii, într-o ultimă încercare de revoltă, ordinea universului! Iar voi pregătiți cea mai severă și organizată exorcizare a lumii pentru ca demența din mine să se potolească ! Dar nu, nu poate fi așa, animale spumegânde ale lumii, nu aceasta este moartea voastră, n-ați înțeles, și nici a mea, suflet stricat și încă pierdut. Ci moartea a ceea ce e întunecat în noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
serviam primordial, așa cum m-aș scutura de praf... Dar nu. Mi-e din ce în ce mai clar că nu mă pot împlini decât în moarte, ba chiar și mai grav, într-o moarte pe care singur să mi-o acord, să scap de demența unei existențe pe care n-am reușit s-o înțeleg, a unui univers pe care singurul fel în care am izbutit să-l demitizez a fost să mi-l închipui mergând la closet... dar nu, ajunge, ajunge odată, mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
că le-am trăit în visul existenței mele... Acum, chiar acum, cât mai degrabă să caut uriașa lamă pe care o țin ascunsă sub pernele acestea murdărite de prezența mea îndelungată aici și să-mi sfârșesc viața cu demnitate... câtă demență! Nebun, nebun am fost să vin pe-această lume... iar acum, realizând prostia de a nu putea dispărea la timp, greșeala de a nu fi renunțat la lumea aceasta atunci când încă mai puteam, în gloria existenței mele, nu-mi mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
și ultimul manuscris. Astfel că din opusul lui M.O. lipsește volumul cinci, iar corespondența se reduce la acele douăzeci de scrisori trimise editorilor și prietenilor. Ceea ce n-a fost ras de „sabia necruțătoare a revoluției“ a fost aneantizat de demența iubirii. Ce-a fost a fost. Trecutul trăiește În noi, nu avem cum să-l ștergem. Cum visele sînt imaginile acestei lumi și mărturii ale ființării noastre, ne vom Întîlni În vis: Îngenuncheați lîngă godinul Îndesat cu lemne jilave sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
la mijlocul anilor ’20. Dacă ar fi fost infectat încă de atunci, sifilisul lui ar trebui să fie terțiar. S-ar putea să vă intereseze să știți că mulți dintre colegii lui Josef Kahn de la Azilul Herzeberge sunt aceia a căror demență organică este un rezultat direct al sifilisului lor. Pot fi făcute și acceptate declarații contradictorii. Starea variază între euforie și apatie și există o instabilitate emoțională generală. Tipul clasic se caracterizează printr-o euforie dementă, deliruri de grandoare și accese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
uzbece. Calvarul uriaș al morții stătea căscat în fața tuturor aidoma unei uriașe grote adânci, în care fierbea cu zgomot asurzitor otrava greu digerabilă a destinului ... Singure numai minunile Proniei cerești mai puteau salva ceea ce era, desigur, de salvat din chingile demenței cenușii a fascism-stalinismului axat pe o unică țintă, și anume câștigarea de noi zone de influență politico-economică pe termen lung. Pentru unii combatanți, miracolul dumnezeesc a îndrăznit să se arate în toată splendoarea lui harică exact către finalul marii bătălii
DIN LAGĂRUL SIBERIEI ÎNGHEŢATE ÎN AZILUL DE NOAPTE AL UE ... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 967 din 24 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364404_a_365733]
-
cînd îi mai înjura și blestema ... dar ziceam că așa are ea temperamentul ... Mai multe amănunte trebuiau să mă fi pus pe gînduri: faptul că mînca bomboane cu mentă, că îi sticleau ochii, că avea crize de furie și de demență ... dar treceam mereu peste ele ... Pînă într-o zi cînd, plecînd de acasă, pe drum mi-am dat seama că mi-am uitat geanta diplomat. Întoarce, i-am spus șoferului. Cînd am ajuns acasă, pe Troieniței 81, ea nu mai
CAP 12 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 368 din 03 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360716_a_362045]
-
anume neînțeles al posturii sale jignitoare la adresa sentimentului milosteniei creștine. Mi-am dat seama că tot cineva dintre compatrioții “iluminatului” erei marxiste careia i-a adăugată și pseudonimul său l-ar fi ponegrit și hăcuit într-un asemena hal de demență asasină, statuia fiind ridicată și amplasată chiar lângă magazinul de antichitățuri de lux al unor imigranți ruși, cu siguranța din anii altei ere la fel de clamată în monstruozități, a celei hrușciovist-brejneviste, pentru a nu mai aminti de cea a criminalului criminalilor
DE MÂNĂ, CU LENIN DECAPITAT LA MANDALAY BAY ÎN VEGAS (VII) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366833_a_368162]
-
prima până la ultima pagina. O familie rămasă pe drumuri, cu multe guri de hrănit, acesta este tabloul de debut al românului scris de Ligia Semăn. Copiii sunt trimiși la cerșit, tatăl se îmbată, mama, Valeria, trăiește undeva, la limita dintre demență și normalitate. Dintre atâția prunci, se detașează două figuri, Ana, fiica mai mare și Vlad, imediat următor că vârsta, de care ea are grijă. Destinele lor se despart de îndată ce se produce ireparabilul: Valeria este ucisă de soț, iar odraslele iau
UN ROMAN AL IUBIRII DE DUMNEZEU SI DE APROAPELE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 159 din 08 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367211_a_368540]
-
fleurs, un peu / De solitude, un peu de silence, un ciel bleu / ... În zilele noastre cine-și simte brațele apte de muncă, pleacă în Lume să-și găsească pâinea cea de toate zilele, pâinea noastră a fiecăruia, când de fapt demența și ura stăpânește lumea! Ce ne-a adus civilizația? O întrebare pertinentă! Beneficiile tehnicii avansate au creat milioane de șomeri răspunde majestatea mea și gândesc la cifra imensă de oameni care-și părăsesc familiile și țara pentru o existență câștigată
VARĂ FIERBINTE de GETTA BERGHOFF în ediţia nr. 1533 din 13 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348636_a_349965]
-
răni adânci.Versuri cu încărcătură tainică, tulburătoare... se regăsesc în poemul “Delir”. “În lumina lunii se aprinde/Sângerând în muguri răzvrătire/ Un profet la colțde stradăvinde/ O salvare pentru omenire./ Viața stă-ntre glorie și jale /Îngânată-n crize de demență,/ Și întoarce îngeri de pe cale/Să acorde morții asistență”(Delir) Când „viața stă între glorie și jale”, - acest spectacol dezolant, cu profunde implicări în conștiința estetică, poetică a lui Alensis De Nobilis, - determină stări conflictuale, neputință și, de multe ori
„SĂ-MI FIE PÂINEA, CA ŞI TRUPUL, /ACEEAŞI ZILNICĂ POVARĂ,” ... AXIS MUNDI , AUTOR ALENSIS DE NOBILIS. CRONICA ( VALENTINA BECART) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1295 din 18 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349341_a_350670]
-
s-a întâmplat? Cum să se întâmple? Cum s-a întâmplat cu toate celelalte de aici. Mi-a scris mama cum. Au scos-o în stradă și pe ea și pe bunicul. Cu un ordin de evacuare în mână. În demența lui, bunicul tot a priceput ce se întâmplă și a sărit la milițieni. Au tăbărât cu bastoanele pe el. Două săptămâni a mai trăit după aceea. Iar mama a ajuns la mila rudelor. Îi trimiteam eu bani dar... În cele
EMIGRANTUL, HEMIPLEGICUL ŞI STATUIA de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 223 din 11 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348147_a_349476]
-
de dement, procreatura în scop eroico- rasist, apoi bolșevismul marxist- leninist de implant la români, femeia a primit tot felul de bizare atribute- sintagme: femeia de serviciu, femeia muncitoare ( șantieristă), femeia „ egală cu bărbatul”, „ tovarășa de viață”, iar la extrema demenței totalitare, „ femeia savant de renume mondial” și „ femeia erou al muncii socialiste”, femeie mamă- eroină”. Nu se poate uita oroarea unui altfel de „ eroism”, acela ce a urmat decretului lui Ceaușescu, de a se interzice întreruperea de sarcină, chiar când
PSEUDO-ESEU: RECAPITULARE DESPRE FEMEIE de EUGEN EVU în ediţia nr. 96 din 06 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348168_a_349497]
-
speriat) Atunci trebuie distrusă! (urlă) Să distrug, să distrug! (arată ca un dement, barba îi zboară în vânt, ochii îi lucesc sălbatic, sudoarea îi curge pe față, se repede, pune mâna pe un ciocan și sparge câteva lucrări în culmea demenței. Face bucăți una din opere. După ce o sparge o privește pe cea rămasă întreagă. Răsuflarea îi e șuierătoare. Încetul cu încetul se liniștește) CONSTANTIN BRÂNCUȘI : (epuizat, pierdut) Acum nu mai e sferă. Nu mai este unul. Marele Unu nu mai
PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
-
verzi care/ clipesc în raza lanternei: în această obscuritate ce întrerupe/ procesul de fotosinteză... Atâtea". Realitatea degenerată și originalitatea expunerii dă o impresie polifonică poemului săgetate de reminiscențele fantomatice ale unei existențe alienate: "... Pe/ când azi, în această epocă de demență... ce se văzuse ea, bătrâna, goală, pe atunci,/ când era fecioară, fecioară de lut crud, dezbrăcată - / pe când purta noroc,/ neștiind ce are de făcut, ca proasta...". Ambiguitatea amenință ca o ghicitoare fără răspuns. Sau dacă îl are, nu este cel
LIVIU IOAN STOICIU-POET AL PREZENTULUI LIRIC de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 401 din 05 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346661_a_347990]