727 matches
-
de morți care nici măcar nu mai erau strânși... El se trase înapoi, pe palier, îngăimă un cuvânt de rămas-bun, începu să coboare. Toate întâmplările acelea îi erau bine cunoscute. Femeia simți că-l pierde și-i strigă cu o bucurie dementă: „Iar în blocul nostru oamenii și-au mâncat câinii! Cei care nu și-au mâncat câinii au murit, iar câinii le-au sfâșiat cadavrele...“ Pavel coborî scara în goană, iar vocea, amplificată de ecou, îl urmări până la ieșire, apoi pe
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
Întruna, spuse el. ― Despre ce vrei să vorbim? ― Să mor dacă știu! țipă acesta, furios. Dar apoi spusebrusc: ― Despre indieni! Știi ceva despre indieni? ― Indienii americani? ― Îhî. Iau o grămadă de indieni când merg spre vest. Și sunt cei mai demenți rahați cu ochi de care-am auzit vreodată. Au tot felu’ de teorii și de căcaturi În cap. ― Cum ar fi? ― Cum ar fi că unii dintre ei spun că n-au ajuns aici pe la Istmul Bering. Ai auzit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
să n-o mai vadă un timp, să se poată ocupa și de celelalte treburi, că are destule. Rostește cu o voce de gheață: — Pentru că nu a respectat porunca primită, va sta singură în camera ei până la cină. Alte urlete demente. Ridică agasată din umeri. Toată lumea e obișnuită cu acce sele astea de furie. Numai nou-venita pare impresionată. O mângâie reconfortant pe creștet și zbiară către Cornelia, ca să acopere tumultul: — Dacă e cuminte, va participa la procesiunea de la Ara Pacis. Altminteri
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
-mi iau haina de piele, spuse Margot. — A luat-o deja băiatul. Wilson se urcă-n față, lângă șofer, și Macomber cu soția se așezară-n spate, fără să scoată un cuvânt. „Sper să nu-i treacă prin cap dobitocului dement să-mi tragă un glonț În cap. Femeile astea chiar sunt o pacoste Într-un safari.“ În dimineața cenușie, mașina coborî scârțâind și trecu râul printr-un vad plin cu pietre, apoi se cățără pe malul povârnit. Wilson ordonase cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
cu trupul la fel de Înțepenit, și Macomber le zări coarnele negre desfăcute larg, În timp ce bivolii alergau fără să-și miște capul. — Sunt trei masculi bătrâni, spuse Wilson. O să le tăiem calea Înainte să ajungă la mlaștină. Mașina porni Într-o cursă dementă cu peste 70 la oră și, cum Îi privea Macomber, bivolii se făceau tot mai mari, până ce reuși să distingă Înfățișarea unuia, unul imens, cu pielea cenușie și răpănoasă și lipsită de păr, cu ceafa lipită direct de umeri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
imaginile văzute la T.V. Nu numai copiii, ci și unii oameni cred că tot ce văd la T.V. este bun de urmat. Pe alte canale sunt prezentate femei și bărbați aproape goale/goi, care se bâțâie obscen, într-o bubuială dementă. De exemplu, îmi aduc aminte de o scenă, în care un om politic din orașul Constanța, dansa cu o femeie aproape goală, având doar o ață între fese. Într-un moment al dansului, femeia își ridicase un picior și-l
APOCALIPSA ESTE ÎN DERULARE. In: Apocalipsa este în derulare by Narih Ivone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/317_a_605]
-
cum Balamber, pradă mâniei, se trase înapoi cu un mârâit furios și îi strigă lui Inisius că-i va face pe plac, se apropie câțiva pași și îi ceru încă o dată, cu glas ferm, să-l cruțe pe acel sărman dement. Balamber îi porunci atunci lui Inisius să se ridice în picioare și căută să-l îndepărteze de el, însă acela, neînduplecat, îl urmă târându-se în genunchi și se aruncă să-l prindă de glezne. — Deci aceeași pedeapsă! Același martiriu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
de la soțul ei, vă întreb, vi se pare că e o persoană normală, că e vorba de un bărbat normal? Sau socotiți că-i vorba de un om imatur, căruia nu i s-a dezvoltat mintea, ori de un maniac dement? — Doamne sfinte, nici nu știu ce să spun, zău așa. Eu găsesc că e o binecuvântare mascată faptul căă Doamna de onoare s-a înclinat brusc în față, arzătoare, scoțând fum de țigară pe nări: — Bine, n-are importanță, lăsați asta acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
Întâi, Subotin se gândi să meargă acasă. Dar picioarele Începură să se-nmoaie. Ippolit aruncă o privire În ciobul de oglindă sprijinit pe stinghia geamului. Ochii i se bulbucaseră În cap. Iar fața sa buhăită de băutură avea o expresie dementă. Chipul consoartei i se clătina În fața ochilor. Scandalul avea să izbucnească imediat ce Ippolit va deschide ușa și va intra În casă. Farfuriile, cuțitele și lingurile, Însoțite de cratițe și melesteu, aveau să zboare direct În căpățâna sa. Închipuindu-și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Dr. Mengele, făcute pe copii, adulți și bătrâni, Întrece În cruzime perioada cea mai Întunecată a omenirii „Inchiziția”. Cum a fost posibil domnilor?? Aceste acte demențiale mă obligă să cred cu certitudine: Întreaga conducere a germaniei naziste - În goana lor dementă de-a opține cu orice preț, supremația mondială - erau la un pas de-a se prezenta de bună voie la un ospiciu...!! Ce părere aveți...!??” „Nu am de unde să cunosc toate dedesupturile strategiei care au generat aceste hotărâri regretabile. După cum
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
pe musulmani. Un fir de păr de pe capul unui sarazin era mai de preț decât tot trupul unui creștin. Asemenea fervoare nebună! Și acum tot rasismul, toate afiliațiile erotice ciudate, turismul și culoarea locală, exotismele sale se fărâmaseră, dar masele demente, moștenind totul Într-o stare decăzută, Își formaseră o idee despre boala corupătoare a stării de a fi alb și despre puterea vindecătoare a negrului. Visele poeților din veacul al nouăsprezecelea poluau atmosfera psihică a marilor cartiere și suburbii ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
mânile de coaste, orbește arătându-și amândouă nările. Cu toate astea nu-l lua În bătaie de joc pe Sammler. Nu tocmai. Trebuia să Înveți să faci o distincție. Distincție, distincție, distincție. Distincția conta, nu explicația. Explicațiile erau pentru masele demente. Educația pentru adulți. Ridicarea conștiinței generale. Un nivel mintal comparabil, să spunem, cu nivelul economic al proletariatului În 1848. Dar a face distincții? O activitate mai Înaltă. — O să spun o rugăciune pentru tine, zise Sammler. După aceasta conversația se scufundă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
că arăt ca o păpușă hidoasă scoasă din catacombe. În vopseaua aia lucitoare pe care o folosește, chiar arătam terminat. Era ca și cum nu-mi ajungea o moarte, ci trebuia să am o moarte dublă. Ei, lasă să vină. Intuiția lui dementă despre New York s-ar putea să fie corectă. E un maniac vesel. Zilele astea atâția oameni cu pretenții au descoperit că demența e cunoaștere de ordin Înalt. Dacă i-ar picta pe Lyndon Johnson, pe generalul Westmoreland, pe Rusk, Nixon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
mai place să alergi În Riverside Park, ca Înainte? — În ultima vreme nu. Mă simt prea Înțepenit. — Voiam să spun, e periculos să alergi pe acolo. Nu vreau să fii jefuit. Când ești cu răsuflarea tăiată de la alergat, vreun ticălos dement sare și-ți ia gâtul! În orice caz, dacă ești prea Înțepenit să alergi ești departe de a fi neputincios. Știu că nu ești genul bolnăvicios, afară de necazurile cu nervii. Mai primești plata aia măruntă de la vest-germani? Și Asigurarea Socială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
revistă o seamă de fapte. Călătoriile În spațiu erau posibile datorită colaborării dintre specialiști. În timp ce pe pământ ignoranța sensibilă Încă visa la a fi separat și „Întreg“. „Întreg“? Ce „Întreg“? O noțiune copilăroasă. Conducea la toată acestă nebunie, la religii demente, LSD, sinucideri, la crimă. Închise ochii. Expiră din suflet niște rău și inspiră niște bine. Nu, mulțumesc, Wallace, nu vreau whisky. Wallace Își turnă puțin. De unde avea ignorantul nespecialist puterea să facă față acestor miracole ale tehnologiei care Îl făceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
perdelele și se Întindea spumoasă ca apa oxigenată pe creștetul covoarelor albe, grele. — Wallace? Sammler avu impresia că-l aude jos În pivniță. Dacă nu aprindea luminile, era pentru că nu voia ca Sammler să-i cunoască mișcările. Sărmanul tânăr era dement. Domnul Sammler, forțat de viață, de soartă, de ce vreți, să fie dezinteresat, să gândească pe cât putea de bine În linii generale, nu avea de gând să se Înjosească urmărindu-l pe Wallace În casa tatălui său, ca să-l Împiedice să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
În cele din urmă exhumând și incinerând cadavre putrezite. Omul este un ucigaș. Omul are un caracter moral. Anomalia se poate rezolva numai prin nebunie, prin vise nebunești În care iluziile conștiinței sunt Întreținute prin organizare, În stări de pierzanie dementă agățându-se de forme de administrare a afacerilor. Transformând-o În „muncă la guvern“. Toate acelea! Dar pe această lume, el, el acum, Dumnezeule! trebuia să-i ofere fiicei lui tulburate, cu o inteligență oscilantă, țeluri Înalte. Și desigur În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
În parte comică, dar sunt momente, stări, În care zacem dedesubtul conștientului cumulativ și Îi simțim grozavul volum, simțim greutatea lumii. Deloc de râs. Lumea e teroare, cu siguranță, iar omenirea Într-o condiție revoluționară devine, după cum spunem, modernă - din ce În ce mai dementă, tărâmul naturii, după cum era el numit, transformându-se Într-un parc, În grădină zoologică, În grădină botanică, un târg mondial, o rezervație de indieni. Iar apoi se găsesc mereu ființe umane care Își asumă rolul de a reprezenta și interpreta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
capătul holului; n-arăta deloc a biserică; doar o cameră goală în care era un cerc de zece-unsprezece scaune așezate pe podeaua plină de praf și rumeguș. Șovăind, mă întrebam dacă ar trebui să plec. Vreau să spun, cât de dementă era chestia asta? Dar m-a oprit speranța. Speranța și deznădejdea. Ce-i drept, ajunsesem devreme. Foarte devreme. Și bătusem atâta drum până aici, puteam cel puțin să văd dacă mai apare și altcineva. M-am așezat pe o banchetă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
pierdută în tavan. Nu mi-am dorit niciodată să am copii. Acum îmi doresc. Cu tine. Mi-aș dori o versiune a ta în miniatură. —Și eu o versiune a ta. Dar, Aidan, nu cumva să uităm, am o familie dementă, o genă șturlubatică de nebunie ar putea să iasă la iveală oricând. Bun, bun, ar trebui să fie nostim. Să ne gândim totuși și la Dogly. Are nevoie de un copil să-i țină companie. S-a ridicat într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
însă necazul cu demnitatea și autorespectul: te costă o grămadă de bani nenorociți. Acum sunt și eu șomer. Ce facem toată ziua? Stăm în grupuri răzlețe pe bordurile murdare. Pavajul seamănă cu un covor ros până la urzeală după un chef dement cu mâncare proaspăt luată de pe foc și băutură grețoasă: aseară zeii vremii și-au înecat amaru-n vin după care au vomitat de la zece mii de metri. Stăm buimaci în parcuri, printre florile umile. Pfiu (socotim noi), greu se mai târâie viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
capete de funii, fierăraie și sârmăraie, lanțurile și zdrențele de pături, hârtiile zburătăcite, saltelele pline de pete negre, sfâșiate, cu paie vineții ieșind din acele răni ale cârpei, umbrele pândind în câte un colț de culoar și izbucnind în chiote demente când ne îndreptam pașii într-acolo? Într-o curte interioară, la capătul unui lung și strâmt culoar, o macara cu o mare bilă ruginie atârnată de un fel de parâmă izbea într-un turn. Bușituri surde, gemete aproape umane, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
că sînt tare riguroase În privința tainei locului (din pricina conștiinței Încărcate, aș zice eu), drept pentru care va trebui să găsim un subterfugiu ca să ne strecurăm. În vremuri mai recente, locatarii azilului Santa Lucía erau recrutați din rîndurile muribunzilor, bătrînilor abandonați, demenților, nevoiașilor și ale altor cîtorva iluminați ocazionali care alcătuiau consistenta lume interlopă barceloneză. Spre norocul lor, Îndeobște, o dată intrați, majoritatea rezistau puțin; condițiile localului și compania nu invitau la longevitate. După Fermín, defuncții erau retrași cu puțin Înaintea zorilor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
unchiului munte dar le arunc, ele nu mă interesează, pentru că eu caut ceea ce simt că există și nu va exista niciodată . din aripi de îngeri arunc poduri peste râuri de noroi, și rostogolind totul de-a valma, ca într-un dement joc de cuburi clădesc iar și iar scări în colțuri până la cer, scări de lut până la un cer prea albastru, prea rotund și prea cer pentru mine .
Caracterizare. In: Gânduri şi doruri by Bogdan NEDELCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/509_a_838]
-
lui Noimann, ce-i luneca mereu Într-o parte, nici de cupa aurită de razele lunii, În care se clătina greu o licoare arămie, cu reflexe Întunecate, nici de ochii albaștri ai doctorului, ce aveau o strălucire umedă, ușor ironică, dementă. În depărtare se auzeau țăcănind roțile unui tren. Locomotiva șuiera În zare, răspândind un fum alb, Înecăcios, ce se Întindea agale peste câmpul presărat cu candele trandafirii. Ușurința cu care trata medicul lucrurile cele mai grave o scotea din sărite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]