461 matches
-
decît modul în care o colectivitate depersonalizată (inițial prin teroare, dar mai apoi și prin efecte înlănțuindu-se și derivînd unul din altul de-a lungul timpului) impunea (devenind ea însăși cauză la rîndul ei) fiecărui individ în parte pecetea depersonalizării (un fel de "capul plecat, sabia nu-l taie")". Excelentă definiție a totalitarismului! În chip paradoxal, admite filosoful, și individul cu o cultură filosofică, cu atît mai vîrtos cel ce a frecventat și teologia scolastică, înțelege libertatea tot ca "necesitate
La antipod, Mihai Șora (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14491_a_15816]
-
și sobru om de munci" e destinatarul cel mai improbabil al unei cărți de versuri iconoclaste. Așa încît, față de această specie, pe care toamnele reci și jilave o nutresc, starea poetică nu poate fi decît de apăsată mizantropie. De aici, depersonalizarea, epurarea de siluete omenești, substanța omenescului refugiindu-se în extreme: nebuni, Ofelii care cîntă la clavir, alcoolici, estropiați. Locurile lor sînt și ele marginale: cimitire, crîșme de duzină, parcuri cu vocație funerară. Iar locul în lumea oamenilor circulînd „cu treabă
Obligații by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6877_a_8202]
-
pe care o are de a desfășura o mulțime de filoane narative în paginile romanului ei de peste 400 de pagini, fără a pierde din mînă capătul nici unuia, și izbutind să ducă la bun sfîrșit o savantă țesătură multicoloră: istoria unei depersonalizări. De cîțiva ani încoace literatura ungară pare a-i fascina pe criticii și cititorii germani. După ce Imre Kértesz a fost răsplătit cu Nobelul pentru Literatură în 2002, el a dispus de autoritatea necesară pentru a atrage atenția asupra romanelor lui
O zi la Salonul de Carte de la Frankfurt by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/12389_a_13714]
-
asta (...) prea mare-i tăcerea de sub roșul apusului,/ apele-s mute și negre, orice mișcare a mîinii/ prin aer rămîne, ca scrisă” (Cina). Exercițiul scriptic i-ar putea produce „o rană mai mare”, în care ființa ar putea „îngheța” prin depersonalizare, vorbind despre sine „ca despre altcineva”. Are loc un impact între scriptorul care se livrează fatalmente formei și informalul vieții care-i asigură identitatea ontologică. Excedat de egalizarea lui cu textul, acesta tînjește după informal ca după o stare ingenuă
Poet pur și simplu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4438_a_5763]
-
psihologică și de "coexistență" a antinomiilor în același individ sau textul ne confruntă cu o sugestie semiotică puțin mai complexă? Răspunsul trebuie căutat în confesiunea introspectivă a ultimului narator, doctorul Jekyll însuși, analistul cel mai îndreptățit al teribilului fenomen de depersonalizare. Scrisoarea lui debutează, într-adevăr, cu descrierea opozițiilor native din interiorul personalității sale. Doctorul menționează, suficient de ambiguu, că, încă din copilărie, obișnuia "să-și ascundă plăcerile", dezvoltînd, în secret, o anumită duplicitate și, prin determinare, o dihotomie psihologică. Așa
Deconstrucție postmodernă by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/8827_a_10152]
-
care are răceala metalică, dar și finețea unei gravuri. Iar timpul de elecțiune al Mioarei Cremene nu putea fi, dintr-o asemenea perspectivă, decât secolul lui Cartesius, cu disprețul lui suveran pentru limbajul afectelor, angoasa timpului fiind depășită acum prin depersonalizarea estetizantă și puțin prăfuită a „culorii de epocă”: „Doamna de Grignan / ședea / la masa de lucru cu picioare rotunde / adusă în caleașcă la țară / și pana subțire scria o misivă / una din zecile de mii de epistole / călătorind cu poștalionul
Mioara Cremene la aniversară by Octavian Soviany () [Corola-journal/Journalistic/3166_a_4491]
-
Anchetatorul și informatorii îl obsedează. Pentru a scăpa de presiunile unei lumi detestabile caută un fel de terapeutică a evaziunii sau a neutralității, "un mod de a ignora realitatea". Proza din Punctul de inflexiune devine astfel un dens poem al depersonalizării, una din temele predilecte ale lui Norman Manea. E terenul pe care s-ar putea înregistra o relație de osmoză cu atmosfera și obsesiile din proza lui Kafka. Există o etapă, prima, a romancierului Norman Manea, puțin cunoscută, ca să nu
Ambiguitățile exilului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8554_a_9879]
-
necesară performanței: „Un autor care continuă să scrie «după ureche» după ce a lăsat în spatele lui adolescența, merge pînă unde poate, șansele lui fiind mult mai mari dacă se îmbogățește intelectual și sufletește”. Și nu în ultimul rînd are loc o „depersonalizare” a poetului, o discretă glisare spre figura Celuilalt, din imboldul unei obiectivități. Bunăoară această manevră, instinctiv „clasică”, de conviețuire, la începuturi, cu cerințele proletcultiste: „Constrîns să glorific mineri, zidari, oțelari și alte categorii de «oameni ai muncii», eu mă proiectam
O natură clasică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4753_a_6078]
-
economie strict individuală și predominant interioară, este un unicat care exclude posibilitatea standardizării lui pragmatice, fie ea și sub forma binevoitor mobilizatoare a domnului Miller, căci acest gen de efort ne conduce negreșit în punctul de la care am plecat - la depersonalizare. Chestiunea nu e nouă. A fost de pildă semnalată la culturaliștii americani, în binecunsocuta dispută dintre Marcuse și Fromm. Cumva prin înrudire cu problematica de mai sus, Marcuse le reproșează lui Karen Horney, Harry Stack Sullivan și, din motive lesne
Cum să, cum să nu... by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16765_a_18090]
-
agonia: „Trupul puternic, slab narcotic/ Și puțin fu,/ Convulsioneaz-acum erotic:/doar tu, doar tu// Pereții cad, scaune, masă,/ De sânge, de țesut sunt pline,/ În îmbulzeal-arzând setoasă/ Imensă scufundarea vine.” La Benn putem sesiza cel mai bine acel efort de depersonalizare cerut de T.S. Eliot poetului modern, în efortul său de legitimare a vocii unice, care nu a rupt însă legătura cu simțul tradiției: „Un lucru asupra căruia trebuie insistat este că poetul are datoria să-și dezvolte sau să dobândească
Gottfried Benn – melancolie și distrugere by Nicolae Coan () [Corola-journal/Journalistic/3450_a_4775]
-
unui artist este un perpetuu sacrificiu de sine, o continuă renunțare la propria personalitate” (Tradiția și talentul personal, vol. Eseuri, Univers, 1974). Un fragment dintr-un poem al lui Benn este dovada puternică a acestei conștiințe acute care se supune depersonalizării, pentru a deveni, cum cere poetul englez „un mediu mai bine elaborat”, apt pentru a combina sentimente și emoții, nu neapărat noi, până la o formulă, însă, nemaiîntâlnită până atunci: „Tu ai a te-arăta doar în cuvinte/ care în forme
Gottfried Benn – melancolie și distrugere by Nicolae Coan () [Corola-journal/Journalistic/3450_a_4775]
-
Azvîrlindu-se nebunește în mitologia magazinelor de modă, își desfășura toate facultățile mimetice pentru a se molipsi cu bună știință de calitățile și atitudinile idolilor zilei care izbutiseră în modul cel mai imperios s-o fascineze; în cursa ei dezlănțuită către depersonalizare, Barbara Stevens își cheltuia astfel toate resursele de energie pentru a semăna cu toate femeile frumoase ale epocii sale, nemaipăstrînd de la ea însăși decît strictul necesar pentru a rămîne în viață. Tot ce era firesc în ea era limitat: avea
Salvador Dalí - Chipuri ascunse by Ileana Cantuniari () [Corola-journal/Journalistic/13046_a_14371]
-
semnul frivolității și capitulare de la țelul suprem al artei care cere inclusiv sacrificiul trupului. Arta ar trebui să răzbune carențele afective și să suplinească iubirea, o vulgară diversiune. Viața pe care i-o prescrie fiicei sinistra mamă este o odioasă depersonalizare în numele muzicii, pretext superior care justifică orice restricție socială. Ratarea complexului Electrei, interdicția genitalității și reprimarea libidoului deviază sexualitatea înspre masochism. În lipsa comunicării cu celălalt sex, a asumării dorinței erotice și a seducției, cu alte cuvinte, a unei socializări emoționale
Să vorbim despre sex by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11508_a_12833]
-
alt atac. C. Cel putin 4 din următoarele simptome apărute în cel puțin unul din atacuri: 1. dispnee sau sufocare 2. amețeala, senzație de dezechilibru sau leșin 3. palpitații sau tahicardie 4. tremurături 5. transpirație 6. greață, dureri abdominale 7. depersonalizare sau derealizare 8. amorțeli, parestezii 9. valuri de căldură, frisoane 10. frică de moarte 11. frică de a nu înnebuni sau a face ceva necugetat D. Survin brusc și cresc în intensitate în decurs de 10 minute. E. Nu există
EUR-Lex () [Corola-website/Law/139583_a_140912]
-
că la prima vedere problema nu e una a realității, cât a instanțelor textului. Naratorul se străduiește să convingă cititorul să participe. I se adresează insistent. Însă totul e un joc, cum avertizează în același timp. Suntem martorii unei multiple depersonalizări, cu euri suprapuse ierarhic în funcție de aderența la o realitate toxică și carnavalescă. Cert e că Abăza are un statut special între aceste euri tricefalice: „el nu vede și nu aude niciodată nimic”. Numai că naratorul diluează sensurile paradoxal. El continuă
Un roman patafizic by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3652_a_4977]
-
să fie hrăniți de altcineva, informează . O altă mărturie aparține lui Dumitru Popescu, fost important membru al Comitetului Central al PCR, care în memoriile sale, publicate după 1990, a creionat portretul-robot al lui Emil Bobu: “Bobu reprezintă un caz de depersonalizare dramatică. Nu știu cum îi arăta în realitate firea, dar, din nenorocire, i-a fost percepută, de la bun început, numai uriașa disponibilitate de subordonare. N-am mai întâlnit un om capabil să disimuleze în asemenea grad, să nu poată ieși nici un milimetru
Ponta îl compara pe Emil Boc cu Emil Bobu. Vezi povestea lui Bobu şi asemănările dintre cei doi () [Corola-journal/Journalistic/45551_a_46876]
-
folcloric românesc, elemente naturaliste cu cele stilizate. Acest mixtum compositum, un eclectism elevat, un amestec de stiluri făcut cu stil, sugerează imaginea unui haos existențial, impuritatea timpului în care trăim, sufocat de surogate, sfâșiat de fragmentarism și incongruență, amenințat de depersonalizare. El exprimă, în același timp, deriziunea, ironia ionesciană "o viziune apocaliptică a istoriei în spatele căreia există ideea că lumea nu e decât o farsă." în acest demers regizorul a avut colaboratori remarcabili. Scenografia inventivă plastic, semnată de Nobutaka Kotake și
Un spectacol autobiografic: Macbett - Caramitru by Ludmila Patlanjoglu () [Corola-journal/Journalistic/14630_a_15955]
-
Dar atât timp cât perspectiva nu își rămâne consecventă, miza cărții e în pericol. Portretul se conturează însă pornind de la considerente de ordin psihologic (complexul lui Iov, luciditatea structurală), filosofic (se discută poziția lui față de Blaga), politic (este foarte bine surprins fenomenul depersonalizării impus de regimul totalitar), antropologic (accentuată este subordonarea opiniilor față de antropologicul politic), religios (comparația cu Țuțea, Blaga, Cioran) și chiar de ordin sociologic (referitor la analiza mentalității poporului român). Fiecare domeniu prezent produce revelația unei alte fațete a Jurnalului unui
Un jurnal, o stare, o metodă by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/16892_a_18217]
-
puterea a doua prin acea (dublă) atracție a celor două voci care își dispută alternativ aflarea codului schimbării de sens prin care viața capătă atributele morții și viceversa, devine acum o experiență anonimizată, simultană, căpătând o nouă personalitate tocmai prin "depersonalizarea" particularităților. Ecourile dintre poezia celor doi se topesc aici indistinct parcă într-o singură voce. Experimentul poetic complementar e dus până la capăt. Proiectul celor doi e, măcar din acest punct de vedere, remarcabil. În ceea ce privește editarea, e prima dată când scriu
Vieți și poee în oglindă by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12347_a_13672]
-
prinde pe acest autor dispus mai degrabă la eforturi de atenție decât la sclipiri de fantezie. De frica superiorilor, cei nouă soldați fac tot posibilul să-și camufleze numele, în așa fel încât diferențierea lor implică - fără drept la replică - depersonalizarea. Onomastica cedează, de nevoie, în fața aritmeticii. Privându-se de unul singur de asemenea delicii ale concretului, Dan Lungu are cel mai mult de pierdut. Devenite neinteresante în cercul lor închis, personajele alunecă, nu o dată, pe lângă poveștile care se rostesc în jurul
Antologia provințialului by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8112_a_9437]
-
ce ne succed. Să fie vorba de un reflex al epocii tulburate, dînd semne de epuizare a unui ciclu istoric? De o sforțare compensatoare a „originalității” cu orice preț, acompaniind extravaganțele ce se țin lanț în mass media? De o depersonalizare, de o reducție a ființei lăuntrice în favoarea unor prestații uscate, mașinale? De o depreciere a valorilor „înalte”, ducînd la un egotism cinic? Greu să mă opresc la una singură din asemenea cauze, la urma urmei verosimile, ori la altele ce
Recepția trecutului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5620_a_6945]
-
privind circulația actuală a valorilor aduc juxtapuneri uimitoare. Mărturisesc, nu-mi este comod să gândesc precum Alvin Toffler care considera că ne aflăm într-un sat planetar în care valorile se apropie, se cunosc, comunică, se pot influența. Riscul posibilei depersonalizări există. Nu în cazul personalităților autentice. Asta ne-o demonstrează octogenarul compozitor japonez Joji Yuasa, artist aflat în rezidență în cadrul ediției din acest an a „Săptămânii...“; o demonstrează pe parcursul unei creații absolut fabuloase, „Interpenetration II“ pentru doi percusioniști, componenți ai
Săptămâna Internațională a Muzicii Noi... by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/7230_a_8555]
-
boală sau tortură, prin Înșelăciune și prin falsă compătimire, prin mistificare sau prin scrisori anonime, prin micile Învățătoare sau prin inchizitori”. Configurația de ierarhii, coduri și obiective, urmărind proiectul răului absolut organizat, realizează până la urmă tocmai atomizarea existenței, vidarea comunicării, depersonalizarea, dezordinea spaimei, opacitatea apatiei, glaciațiunea perfectă a terorii. Oarba opresiune dirijată are În vedere o colectivitate masificată Într-un unic trup enorm și supus, care „vede”, Însă, totul, fără a accede la sursa ascunsă care i-a deformat și degradat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
de frecvent În retorica dezbaterilor publice și În produsele culturii pop și senzaționaliste, comercializate astăzi. Oricum am privi textul, Însă, ca o istorie a alienării În familie și societate sau ca o metaforă a solitudinii, ca scrutare a procesului de depersonalizare, chiar și ca invocare simbolică a situației unui grup sau a unei comunități persecutate pe motive rasiale sau În conjuncturi istorice extreme (am putea evoca Auschwitz, Vortuga, Cambodgia, Rwanda, Kosovo) sau ca o parabolă politică vizând minorități etnice, politice, religioase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
paroxistice de la nivelul conexiunii temporoparietale. Puțin curent electric aplicat în locul potrivit, pe cortexul parietal drept, și oricine poate pluti până-n tavan de unde-și poate privi corpul părăsit. Continuu: acest fir stătea să plesnească la cea mai mică presiune. Derealizarea și depersonalizarea. Atacurile de anxietate și convertirile religioase. Identificările greșite - toată gama de fenomene tip Capgras, fenomene la care Weber asistase toată viața, fără să le observe cu adevărat. Iubirea veșnică tăgăduită. Filosofii întregi de viață, abandonate cu dezgust. Pianistul pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]