373 matches
-
de cele două crucișătoare au fost primite de rețeaua de interceptare. Cele mai apropiate unități erau crucișătorul de bătălie Hood și cuirasatul Prince of Wales, escortate de 4 distrugătoare. Hood era pe vremea aceea nava-amiral a flotei britanice. Avea un deplasament maxim de 49.000t și atingea o viteză maximă de 30.5-31 de noduri, fiind înarmat cu 8 tunuri de 381mm L42. Prince of Wales era un cuirasat foarte nou, din clasa King George Vth, echipat abia în martie 1941
Bismarck (cuirasat) () [Corola-website/Science/321268_a_322597]
-
49.000t și atingea o viteză maximă de 30.5-31 de noduri, fiind înarmat cu 8 tunuri de 381mm L42. Prince of Wales era un cuirasat foarte nou, din clasa King George Vth, echipat abia în martie 1941. Avea un deplasament de 43.000t și atingea o viteză maximă de 29 de noduri, fiind înarmat cu 10 tunuri de 356mm L45. Bătălia din Strâmtoarea Danemarcei În dimineața zilei de 24 Mai, cele doua cuirasate britanice au interceptat navele germane, având loc
Bismarck (cuirasat) () [Corola-website/Science/321268_a_322597]
-
crucișător de linie construit pentru Royal Navy. Vreme de 21 de ani, a fost nava-amiral a Flotei Britanice, purtând pavilionul englez în toate marile porturi ale lumii. Deși era o navă foarte mare (262m lungime și aproape 50.000 tone deplasament), "Hood" era depășit din punct de vedere material și moral față de alte nave din conflictul al doilea mondial. Hood a participat la atacul de la Mers-el-Kebir din 1940 și la Bătălia din Strâmtoarea Danemarcei din 1941. Aici a întâlnit nava-amiral a
Hood (crucișător) () [Corola-website/Science/321299_a_322628]
-
compună "clasa Admiral". Dar războiul s-a sfârșit mai repede decât se aștepta Marina Regală, iar fondurile alocate construcției de mari bastimente au fost retrase și ele. Proiectul presupunea o navă de 43500 tone nominal și 48.000-49.000 tone deplasament de război. Deplasamentul foarte mare pentru acea vreme (Hood era cea mai mare navă de război din lume la data lansării) se datora sălii mașinilor, care dezvolta 144.000cp, suficienți pentru a propulsa nava cu peste 32 noduri. Artileria era
Hood (crucișător) () [Corola-website/Science/321299_a_322628]
-
Dar războiul s-a sfârșit mai repede decât se aștepta Marina Regală, iar fondurile alocate construcției de mari bastimente au fost retrase și ele. Proiectul presupunea o navă de 43500 tone nominal și 48.000-49.000 tone deplasament de război. Deplasamentul foarte mare pentru acea vreme (Hood era cea mai mare navă de război din lume la data lansării) se datora sălii mașinilor, care dezvolta 144.000cp, suficienți pentru a propulsa nava cu peste 32 noduri. Artileria era foarte puternică pentru
Hood (crucișător) () [Corola-website/Science/321299_a_322628]
-
a fost dotată cu radar, toate măsurătorile de distanță și viteză a navelor adverse fiind realizate prin diverse instrumente optice. Între 1929 și 1931, nava a beneficiat de o serie de îmbunătățiri: După aceste modernizări, nava a ajuns la un deplasament total de peste 49.000 tone, față de 47.000 tone cât era maximul prevăzut inițial. După căderea Franței, Amiralitatea Britanică se temea de posibilitatea capturării flotei franceze de către germani. De aceea, la 3 iulie 1940, o escadra engleză s-a postat
Hood (crucișător) () [Corola-website/Science/321299_a_322628]
-
poate fi accesată astfel. Acest mod de adresare este folosit pentru a citi tabele memorate în memoria program. Registrul de bază pe 16 biți care reprezintă adresa de început al tabelului, poate fi registrul DPTR sau PC, iar ca registru deplasament este folosit acumulatorul. Adresa unui element din tabel accesat la un moment dat, se calculează astfel: DPTR (PC) +Acc. ex: MOVC A,@ A+PC Tot adresare indexată este utilizată și în cazul instrucțiunilor de salt. În acest caz, adresa de
Intel MCS-51 () [Corola-website/Science/320976_a_322305]
-
ai ducelui de Parma. Un plan de o asemenea anvergură era supus unei serii de elemente variabile, care, în cele din urmă, s-au dovedit a fi în defavoarea spaniolilor. "Invincibila Armada" era alcătuită din circa 130 de nave cu un deplasament total de . La bordul navelor se aflau de tunuri, de soldați, de marinari și de vâslași. La începutul ostilităților, flota engleză a angajat 35 de nave, dintre care 10 erau nave mici de observare, cu un potențial de foc mult
Invincibila Armada () [Corola-website/Science/316925_a_318254]
-
foc mult redus comparativ cu navele spaniole. Pe parcursul desfășurării campaniei, numărul navelor engleze a crescut la 190, dintre care 140 au intrat efectiv în luptă. S-a ajuns astfel aproape la paritate, ținând cont că navele engleze aveau cam același deplasament cu cele spaniole. Comandant al flotei engleze a fost numit lordul mare-amiral Charles Howard of Effingham, 50 de ani, fiul mai mic al ducelui de Norfolk. Avea avantajul de a fi asistat de niște veritabili lupi de mare, cu o
Invincibila Armada () [Corola-website/Science/316925_a_318254]
-
pe navele "Ark Royal", 800 de tone, 38 de tunuri, "Revenge", 500 de tone, 36 de tunuri și "Victory", 800 de tone, 44 de tunuri. Dacă așa cum s-a arătat mai sus, din punctul de vedere al numărului și al deplasamentului cele două flote se echivalau, nu același lucru se poate spune despre calitatea navelor care le compuneau. Flota spaniolă era compusă în cea mai mare parte din galere, nave cu bordul foarte înalt. Datorită pupei, unde se afla amplasat castelul
Invincibila Armada () [Corola-website/Science/316925_a_318254]
-
echipaj, la bord se află mai mulți oameni de știință. Unele din aceste nave navighează cu vele, în scopul de a reduce poluarea și zgomotul produs de motoare. Navele de cercetare marină sunt asemănătoare navelor obișnuite în ceea ce privește dimensiunile lor, având deplasamente cuprinse între 800 și 2 000 tone. Excepții au fost spărgătorul de gheață "Obi" cu un deplasament de 12 600 tone și navele "Vitiaz" și "Lomonosov" cu deplasament de peste 5 000 tone. Alte nave importante au fost "A. Dohrn", "Thalassa
Navă de cercetări marine () [Corola-website/Science/324941_a_326270]
-
în scopul de a reduce poluarea și zgomotul produs de motoare. Navele de cercetare marină sunt asemănătoare navelor obișnuite în ceea ce privește dimensiunile lor, având deplasamente cuprinse între 800 și 2 000 tone. Excepții au fost spărgătorul de gheață "Obi" cu un deplasament de 12 600 tone și navele "Vitiaz" și "Lomonosov" cu deplasament de peste 5 000 tone. Alte nave importante au fost "A. Dohrn", "Thalassa" (1 500 tone), "Albatros" (1 450 tone), "Argo" (2 000 tone), "Chain" (2 100 tone) etc. Cele mai multe
Navă de cercetări marine () [Corola-website/Science/324941_a_326270]
-
Navele de cercetare marină sunt asemănătoare navelor obișnuite în ceea ce privește dimensiunile lor, având deplasamente cuprinse între 800 și 2 000 tone. Excepții au fost spărgătorul de gheață "Obi" cu un deplasament de 12 600 tone și navele "Vitiaz" și "Lomonosov" cu deplasament de peste 5 000 tone. Alte nave importante au fost "A. Dohrn", "Thalassa" (1 500 tone), "Albatros" (1 450 tone), "Argo" (2 000 tone), "Chain" (2 100 tone) etc. Cele mai multe nave de cercetare marină au fost adaptate și transformate din nave
Navă de cercetări marine () [Corola-website/Science/324941_a_326270]
-
traulere în funcție de tradiții locale, condițiile fundului mării, puterea vaselor. Puterea unui trauler poate varia între 30 cp și 10000 cp, iar cele mai cunoscute tipuri de trauler sunt cele de fund, pelagice sau dedicate pescuitului de creveți. ele au un deplasament mic de 1000-2000 tdw, etrava evazată și pupa dreaptă, prevăzută cu cu un slip care permite lansarea și virarea traului. ele sunt dotate cu instalații de detecție a bancurilor de pește, de mecanizare a pescuitului și cu instalații frigorifice pentru
Trauler () [Corola-website/Science/323540_a_324869]
-
Harwich, Anglia și Zeebrugge, Belgia. În anul 1976 a intrat în serviciu feribot-ul "Railship I", cel mai mare la cea dată. Construit la șantierele navale din Bremen pentru curse între porturile suedeze, germane și finlandeze, feribot-ul avea un deplasament de 7250 t, lungimea de 151 m, lățimea de 21,6 m, pescaj de 6,2 m, puterea motoarelor de 19200 CP și viteza de 20,5 Nd. Pe fiecare din cele 3 punți erau montate 5 linii pentru vagoane
Feribot () [Corola-website/Science/323650_a_324979]
-
create pentru a se putea opune oricărei puteri maritime din acel moment. Au fost considerate ca fiind variante de crucișător de line ale cuirasatului HMS "Erin". Cu armamentul lor de calibru mare și cu blindajul care reprezenta 23,3% din deplasamentul de 30.000 de tone, "Hiei" și navele surori erau cu mult superioare oricărei alte nave din flota japoneză de la acel moment. Construcția lui Hiei a început la Șantierul Naval Yokosuka pe 4 noiembrie 1911, iar cea mai mare parte
Cuirasatul japonez Hiei () [Corola-website/Science/324360_a_325689]
-
5:3 a navelor mari de război deținute de Marea Britanie, Statele Unite ale Americii și Japonia. Tratatul i-a interzis Japoniei să mai construiască nave mari de război până în 1931, iar nicio navă de acest tip nu putea să depășească un deplasament de 35.000 de tone. Cu condiția ca îmbunătățirile să nu depășească 3.000 de tone, a fost permisă modernizarea navelor aflate în serviciu cu lansatoare de torpile și blindaje pentru punte. După aplicarea Tratatului de la Washington în Japonia au
Cuirasatul japonez Hiei () [Corola-website/Science/324360_a_325689]
-
Construcția lui "Shōkaku" a început la Șantierul Naval Yokosuka pe 12 decembrie 1937. Portavionul a fost lansat la apă pe 1 iunie 1939 și a intrat oficial în serviciu pe 8 august 1941. Cu un proiect modern și eficient, un deplasament de aproximativ 33.000 t și o viteză maximă de 34 noduri (63 km/h), "Shōkaku" putea să care 70-80 de avioane. Protecția întărită i-a permis lui "Shōkaku" să supraviețuiască loviturilor serioase pe care le-a primit în Bătălia
Portavionul japonez Shōkaku () [Corola-website/Science/324361_a_325690]
-
cu avioane. Turbinele cu reductor de turație instalate pe "Shōkaku" erau la fel cu cele de pe "Sōryū", puterea crescând cu ajutorul lor de la 8.000 CP (6.000 kW) la 160.000 CP (120.000 kW). În ciuda blindajui în plus, a deplasamentului mai mare și a pescajului cu 2,1 m mai mare, "Shōkaku" a putut să scoată o viteză de 34,2 noduri (63,3 km/h) în cursul testelor. Capacitatea maximă a rezervorului era de 4.100 de tone, ceea ce
Portavionul japonez Shōkaku () [Corola-website/Science/324361_a_325690]
-
RMS "Lusitania" supranumită și "Ogarul mărilor", a fost un pachebot englez ce a aparținut companiei Cunard Line. Cu un deplasament de 40 000 tdw, a fost cea mai mare navă la începutul secolului XX. Nava a fost lansată la apă în 1906 și numită după provincia romană antică Lusitania, care azi face parte din Portugalia. În anul 1907 câștigă trofeul
RMS Lusitania () [Corola-website/Science/325023_a_326352]
-
o tradiție a educării liderilor în Vest ca în cazul amiralilor: Takeaki Enomoto, Heihachirō Tōgō și Yamamoto Isoroku În 1863 iulie Japonia a lansat prima sa navă de luptă construită în Japonia, Chiyoda. Era o navă din lemn, cu un deplasament de 138 tone. În anii 1870-1880 a rămas în principal o forță de apărare a coastelor cu toate că guvernul Meiji continua s-o modernizeze. În 1870 un decret imperial a stabilit că modelul Marinei Imperiale japoneze trebuie să fie Royal Navy
Marina Imperială Japoneză () [Corola-website/Science/325201_a_326530]
-
și ca Beagle să se manevreze mai ușor și a redus probabilitatea ca el să se răstoarne. Căptușirea suplimentară a cocii a adăugat încă șapte tone la greutatea sa impozabilă ("burthen" în terminologia navală engleză) și probabil încă cincisprezece la deplasament. Vasul a fost unul dintre primele care au testat paratrăsnetul inventat de William Snow Harris. FitzRoy s-a asigurat că există la bord 22 de cronometre marine, și cinci exemplare de "Sympiesometru", un fel de barometru fără mercur patentat de
A doua călătorie a vasului Beagle () [Corola-website/Science/324537_a_325866]
-
vaporul cu zbaturi Clermont. Împreună cu americanul Livingstone, a construit vasul "Clermont"‚ prima navă cu abur, propulsată cu ajutorul roților cu zbaturi plasate câte una la fiecare bord. Nava avea 45,72 m lungime, 3,26 m lățime, pescaj 0,61 mun deplasament de 100 t. Prima cursă, de 150 km, pe fluviul Hudson, între New York și Albany, a durat 32 de ore. Călătoria a avut un mare răsunet și a înlăturat ultimele indoieli referitoare la utilizarea aburului la transporturile de toate felurile
Navă cu zbaturi () [Corola-website/Science/324635_a_325964]
-
ce pot să transporte 60-300 de pasageri cu viteze de 60-100 km/oră: Nave de tipul "Voshod" navighează în prezent pe sectorul Dunării de Jos, pe distanța Tulcea-Sulina. În prezent sunt în curs de realizare nave cu aripi portante cu deplasamente mari de câteva sute de tone și viteze de peste 20 km/h, în special pentru transport maritim. În domeniul militar navele cu aripi portante au început să fie utilizate începând cu anii 1970, ca nave de patrulare de coastă sau
Navă cu aripi portante () [Corola-website/Science/324663_a_325992]
-
secolului al XX-lea, mai multe țări au început să conceapă spărgătoare de gheață. Cele mai multe au fost spărgătoare de gheață pentru zona de coastă, însă Rusia și mai târziu Uniunea Sovietică, au construit, de asemenea, spărgătoare de gheață maritime cu deplasamente de 10 000 de tone, în cele din urmă cu propulsie diesel-electrică. În următorii ani au fost introduse mai multe tehnologii moderne în construcția spărgătoarelor de gheață, printre care și propulsia nucleară odată cu lansarea navei "V.I. Lenin" în 1957. Al
Spărgător de gheață () [Corola-website/Science/324687_a_326016]