384 matches
-
Rodica Zafiu În desemnarea depreciativă a prostituatei (dar și a "femeii imorale" și a femeii în genere), o zonă metaforică specifică și foarte rezistentă este cea a "obiectului (de îmbrăcăminte) uzat": boarfă, gioarsă, buleandră, treanță, zdreanță, ștoarfă etc. Cel mai cunoscut și mai folosit termen
Metafora obiectului uzat by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6739_a_8064]
-
am nevoie de comentariile unui borfet trădator, securist, cu impresii intelectuale" (forum Capital, 18.05.2009). S-a format (cu sufixul specific) și un nou feminin: borfetă, al cărui segment final e identic cu sufixul -etă, simțit azi ca ușor depreciativ (cf. nașpetă): "R. e o borfetă netalentată" (forum, libertatea.ro, 15.10.2008) și care are pluralul borfete ("cele ŤTrei suroriť au ajuns să fie Ťtrei borfeteť, în viziunea unor regizori neconvenționali", Evenimentul zilei, 10.04.2009). Injuria așadar are
Metafora obiectului uzat by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6739_a_8064]
-
umbli după marcoave, după știoalfe?" și a fost înregistrat de cercetătorii interbelici ai argoului românesc (C. Armeanu, 1937, Al. Dobrescu 1938 ș.a.). Cuvântului i s-a presupus o origine onomatopeică, lucru nu tocmai convingător; e drept, totuși, că sensul său depreciativ se asociază cu un simbolism fonetic negativ. Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic (DOOM 2005) recomandă forma știoalfă, dar acceptă și varianta ștoarfă, probabil cea mai răspândită în uzul familiar-argotic actual: "Vine o ștoarfă și-l îmbrobodește" (C. }oiu, 1984, p.
Metafora obiectului uzat by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6739_a_8064]
-
de fermitate în opinii, în atitudini etc.; inconstanță" (ibidem.). Termenii sunt atestați în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, în dicționare și în scrieri literare. Un citat elocvent, din Iacob Negruzzi, confirmă interpretarea negativă a lui versatil, epitet depreciativ prins într-o serie de acuzații: „atacă cu violență pe foștii săi prieteni, învinovățindu-i că ar fi nestatornici, versatili, interesați, ba chiar și trădători". În dicționarul său român-francez (din 1893), Frédéric Damé înregistra adjectivul versatil, considerându-l echivalent cu
Versatilitate by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5988_a_7313]
-
vorbești, mai ales în Italia, la ora prânzului, în timp ce Hans Saner, care sorbea ca nesaț din paharul său, vedea în fiecare sticlă din perimetrul lui vizual un prilej pentru considerații și judecăți de valoare. „Ha“-ul lui devenea un „mda“ depreciativ când eticheta nu era lipită perfect sau mai apăreau chiar și urme de „clei“. La mașinile de etichetat de la Jagenberg asemenea „iregularități“ erau de neconceput, nici nu aveau egal - și W. se gândea la conducerea lanțului de întreprinderi producătoare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
poate o lașitate - m-am comportat mai rezervat doară, ca orice bărbat care prinde într-un colț mai întunecat pe o femeie cu care flirtează și pe care o crede destul de accesibilă". Pudoarea morală din el se revoltă în accente depreciative la adresa josniciei făptuite. Să nu ne lăsăm înșelați de text. Și de astă dată se exagerează proporțiile unui gest altfel normal, pentru a se dezvălui, fără intenție explicită, anormalitatea: Am căzut ca o femeie isterică, m-am dat pradă mânii
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
să își scrie numele cu un băț în nisip când a terminat școala. Dar nu exista scuză pentru o persoană care nu știa cu cine era căsătorită Meg Matthews. — Unde locuiești, frumosule? întrebă Lisa. Spusese „frumosule“ pe un ton oarecum depreciativ, ca și cum ar fi vorbit despre o bucată de carne. Amuzant, se gândi Wayne. ăsta era felul lui de a vorbi de obicei cu fetele. Am un apartament în Londra, dar nu prea stau acolo, spuse el, foarte mândru de asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
toate zilele? Subiectul este trivial. Nu putem înjosi cultura la nivelul trivialului. Unele femei, precum și bărbații „colaboraționiști”, lipsiți de complexul recunoașterii deschise și mândre că vin din femei, spun însă altceva: da, putem înălța cultura la nivelul „trivialului”. Acest adjectiv depreciativ vine dintr-un substantiv propriu: Trivia, arborele mitologic al vieții, divinitate feminină. Femeile sunt Trivia-lele fiecăruia dintre noi. Pântecele, burta, este locul haosului începuturilor, haos care prinde să se ordoneze, să devină cosmos întrupat într-o nouă făptură. Ioana Nicolaie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
Piața Universității. Este tehnica de manipulare a omisiunii. Există totuși două mențiuni în materiale difuzate la patru zile de la eveniment, ambele negative. 4. titluri, enunțuri și imagini folosite: Cele două mențiuni din articole utilizează un limbaj retoricizat, marcat de termeni depreciativi și acuzatori. Astfel, Traian Băsescu este categorisit ca fiind "corsar", "atentator la ordinea constituțională". Evenimentul este catalogat ca "diversiune" și "mârșăvie", în legătură cu alte evenimente și manifestații periculoase petrecute în București, "mineriadele". Se citează un alt ziar, fără alte probe, și
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Journalistic/1409_a_2651]
-
zile de la manifestația din Piața Universității, apar interpretări tendențioase. Adevărul publică, încă de a doua zi, materiale largi despre mitingul lui Băsescu. Evenimentul nu este oprit de la publicare, însă articolele sunt orientate anti-Băsescu, utilizându-se numeroase figuri retorice și titluri depreciative. În sfârșit, cotidianul Gândul optează pentru relatări ale evenimentelor, fără interpretări sau orientări ale prezentărilor. În aceste condiții, analiza comparată a celor trei cotidiane ne-a permis să identificăm atât diferențele majore dintre acestea, cât și tehnici de prezentare manipulatorii
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Journalistic/1409_a_2651]
-
poți fi chiar ubicuu, poți evada oriunde, fără limite. Din tine, e mai greu să fugi când te plictisești de tine. În rest, e O.K. Provincia literară ar fi, mură-n gură, literatura scrisă în provincie sau, cu sens depreciativ, o literatură mărginașă, periferică. Nimic nou sub soare. Să conteze spațiul geo-administrativ în care scrii? Lucrurile sunt atât de complicate încât cred că există o infinitate de răspunsuri, toate aproximative. Scriitorul bun scrie și în tren. V.P.: Un vers eminescian
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
ăsta va lucra pentru Prince - The Daily Princetonian, vreau să spun. — Da, Înțeleg. — Tu intenționezi să faci ceva? — Cred că da. Voi Încerca să joc În echipa de fotbal a bobocilor. — Ai jucat la St. Regis’? — Nu mult, a recunoscut depreciativ Amory. Dar am slăbit al naibii de tare. — Nu ești slab. Păi, eram mai solid astă-toamnă. — Of! După cină s-au dus la cinematograf, unde pe Amory l-au fascinat comentariile volubile ale unui spectator din rândul din față, cît și țipetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Dar tu mă întrebi unde este centrul românesc, de parcă aș fi eu un cartograf sau măcar un geodez literar care să-ți spună asta. Centrul, literar și administrativ, este în provincia București, după cum bine știi. Nu o spun în sens depreciativ, Bucureștii sunt cea mai mare provincie din țară, întrucât acolo se reunește elita românească din toate domeniile. Mirajul capitalei nu-i bântuie doar pe români, e prezent peste tot în lume. Lumea roiește la un semn nevăzut al prestigiului arborat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
unui credit imobiliar vor deveni din ce în ce mai mici în termeni reali. Efectele asupra cumpărătorului și vânzătorului sugerează astfel că inflația are un impact negativ asupra prețului relativ al cumpărării imobiliare în raport cu locația. Datele macroeconomice par să confirme un astfel de efect depreciativ al inflației asupra prețului bunurilor imobiliare. Brunnermeier și Julliard (2006Ă observă astfel că raportul dintre prețul locuințelor și cel chiriilor este legat negativ de ratele dobânzilor nominale, dar nu depinde dimpotrivă de ratele dobânzilor reale. Concluzie Iluzia monetară ne împiedică
[Corola-publishinghouse/Administrative/1954_a_3279]
-
să le ponderăm pe celelalte. Fie așadar în mod suprem ridicol acest Cipriano Algor care se extenuează să coboare panta gropii ducând în brațe nedoritele vase în loc să le arunce de sus la nimereală, transformându-le in continenti în cioburi, cum depreciativ le-a clasificat când i-a descris fiicei lui aventurile și episoadele traumatizantei operațiuni de transbordare. Nu există, totuși, limite pentru ridicol. Dacă într-o zi, așa cum și-a imaginat Marta, un puștan din sat va recupera din grămadă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
mai ambițioși post-doctoranzi, care desfășurau pentru Bellarmino o muncă strălucită, contribuind la prestigiul lui). În cazul lui D4DR, Bellarmino era capabil să își adapteze comentariile în funcție de convingerile auditoriului său, vorbind despre noua genă fie cu entuziasm, în fața grupurilor progresiste, fie depreciativ, în fața celor conservatoare. Era elocvent, profetic și neinhibat în predicțiile sale. Mersese până acolo încât sugerase că era posibil ca, într-o zi, să apară un vaccin care să prevină infidelitatea. Absurditatea unor astfel de comentarii îi enervase atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
i se părea un pic diferită. Ea nu era ca a celorlalți. Da, ar fi putut chiar s-o numească exclusivă. A folosit acest termen, „exclusiv“, în toate variatele înțelesuri pe care le poate avea cuvântul, atât laudative, cât și depreciative, ca să spunem așa, în spiritul lui Pascal. Și a pomenit și asta. Mulțumesc, am spus eu. A fost foarte frumos spus. Odată, după ce ajunseserăm să ne cunoaștem cu adevărat, mi-a citit acel pasaj unde Pascal spune că Dumnezeul creștinilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
locală, iar satisfacerea lor - ratarea ascensiunii politice. Ținuta morală nu-l împiedică însă să tolereze generos calculul lui Pristanda cu steagurile și nu-l oprește nici de la adulterul cu soția lui Trahanache. Dacă în bilețelul Miței, Mache Răzăchescu este numit depreciativ „mangafaua”, Tipătescu păstrează pentru amicul încornorat stimă prevenitoare prin apelativul „venerabilul”, ce conține și o ironie subtilă. În O scrisoare pierdută Caragiale realizează o bună organizare a triunghiului conjugal <footnote În Dicționarul personajelor..., coord. C-tin. Cubleșan, ed. cit., p.
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
pe Urmuz în studiul despre Proza fantastică românească la capitolul „Fantasticul absurd” (Editura Minerva, Colecția „Momente și sinteze”, București, 1976, pp. 300-303), alături de autori precum Gib Mihăescu, Ion Vinea, M. Blecher, Emil Botta. O opinie în parte comprehensivă, în parte depreciativă este exprimată de Pompiliu Constantinescu în Vremea, IV, nr. 162, 25 ianuarie 1931, p.5 („Urmuz”). Criticul indică două niveluri de lectură a textelor urmuziene, justificînd, în primă instanță, impresia defavorabilă resimțită de un cititor obișnuit. El are însă grijă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
operă” vastă. Prejudecată activă într-o Românie unde „totul rămîne de făcut”, unde „nimic nu durează”. Matei Călinescu vedea în Urmuz un „mare precursor”, dar nu și scriitor mare, opera lui fiind „foarte restrînsă”. Ion Negoițescu nota malițios (deși nu depreciativ) faptul că Urmuz a atins „maximum de notorietate cu minimum de operă”, o „operă” net inferioară cantitativ monografiei lui Nicolae Balotă. Contestările radicale au fost însă — după 1965 — destul de rare. Probabil cea mai radicală dintre ele îi aparține lui Alexandru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
că Urmuz a fost un scriitor „important”, dar... în sensul dat de Paul Valéry (adică nu neapărat „valoros”, ci „semnificativ”): un tip „steril și inovator”. Nu lipsește din galantar nici acuza de „patologie” (e drept, „artistică”). Iar concluzia e ferm depreciativă: „Tot ce e valoros în Urmuz este astfel pentru că a fost valorificat de alții”. Grila eseistului este una clasicizantă, avînd în centru „marea literatură” și figura geniului-creator-de-opere-monumentale, închise. În orice caz, spiritul său critic „în răspăr” reprezintă o pată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
a ieșit curcubeul? Privea la "corola de minuni" a lumii din jurul său și se întreba de ce un astfel de incident poate controversa atât de mult oamenii și altele trec neobservate, doar pentru că se întâmplă zi de zi. Au urmat articole depreciative la adresa tânărului Jorge. Iată un rezumat al evenimentelor din ultimele săptămâni în Ouro Prieto. Unii afirmau reaua-credință a lui Jorge, vorbeau despre puterile lui paranormale, care, chiar dacă existau sau erau în bună măsură incontestabile, nu au venit în ajutorul oamenilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Régence. Les Roués... ar fi vicioșii, libertinii, corupții, cei care n-au nici un scrupul și, În plus, nici o snagă, semn că dandysmul e Încă defavorabil perceput. Cât despre le gandin, alt sinonim pentru dandy, tradus În dicționarele românești cu același depreciativ „filfizon”, el apare În 1854 și marchează o altă etapă a dandysmului. Până să ajungem acolo, să depănăm Însă istoria Leilor, care nu pare nici ea foarte pașnică. The Lions, les Lionstc "The Lions, les Lions" Leii apar Întâi la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
filfizoni din București ori Iași au o amprentă de neconfundat. Rareori tonul lor se Încarcă de simpatie fățișă. Confecționează descrieri neutre, dar cel mai adesea varsă multă zeflemea prin vârful peniței. Până și filfizon, așa cum Îl notează dicționarele, rămâne total depreciativ. Chiar atunci când Îl Întâlnim pomenit - poate pentru prima dată - la Ion Ghica, e vorba despre lălăiala smintită a lui Manea Nebunu’: „Fivrelzon! Fivrelzon!”. Cu alte cuvinte, Într-o franceză revoluționară, „Vive le son!”. Oare de unde să vină rezerva aceasta disprețuitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
Baudelaire și Oscar Wilde. O privire superficială, concentrată exclusiv asupra stridențelor din aceste „accidente”, l-ar putea descrie pe Macedonski drept un individ cu o personalitate tipică „pentru «pozeuri», cabotini și ratați”1. Și, am adăuga noi - În același registru depreciativ (deoarece el funcționa Încă În cultura română) -, pentru un dandy. Înainte de orice cuvânt ori gest, portretul Însuși al poetului (imortalizat mai ales după 1900 În fotografii, tablouri sau desene) este portretul unui dandy. Chiar dacă lui Eminescu Îi va părea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]