382 matches
-
într-o asemenea situație?; * întrebări manipulative: Sunteți de acord cu un comportament agresiv?; Te-ar ajuta încă 5 minute ca să finalizezi lucrarea?; Nu credeți că...?; * întrebări autoreflexive: Ce-ai crede tu despre o persoană/un copil care întârzie mereu?; * întrebări depreciative la adresa interlocutorului: Sper că nu ți-ai uitat din nou caietul acasă, nu?; * întrebări apreciative la adresa interlocutorului/laudative/ constructive: Ți-ai amintit să aduci cartea, nu-i așa?; Cum de te-ai gândit la o soluție atât de ingenioasă?; * întrebări
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
sisteme de privilegii pentru deținuții "buni" și de sancțiuni pentru cei "răi". Existența unor surse de putere asupra altor oameni i-a făcut pe subiecții-gardieni să înceapă să-i insulte pe subiecții-deținuți, să li se adreseze în moduri agresive, impersonale, depreciative, care au degenerat rapid în ostilitate și cruzime în forme degradante. "Într-un mediu închis cresc tendințele de a-i controla pe ceilalți, iar violența izbucnește rapid... Orice individ normal se identifică cu rolul atribuit, oricîtă abjecție ar cuprinde acesta
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
des un spațiu de închidere, iar viața privată, strict separată de viața publică și situată pe o treaptă inferioară posibilitatea întemeiată a dreptului la viață privată al claselor populare. Această "presiune normalizatoare" care caracterizează democrațiile moderne nu trebuie interpretată doar depreciativ, ci și ca o căutare a bunăstării. Putem distinge aici, așa cum ne invită analiza lui Jacques Donzelot, două fațete ale socialului 65. Irumperea problemelor private pe scena publică este însoțită de legitimarea cererilor de protecție socială. Fața nobilă a socialului
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
tot primul termen, iar celălalt a făcut obiectul unei dezvoltări: "ești tare"). Compunerea celor două texteme produce, la prima vedere, un efect contradictoriu, însă acesta este dezambiguizat odată cu sesizarea [Ironiei] pe care o implică segmentul dezvoltat și care dezvăluie sensul depreciativ și antifrastic al întregii construcții. 3.5.2. Date fiind complexitatea și eterogenitatea textemelor caragialiene, cazurile de compunere (inter)textemică sunt destul de reduse în discursul public actual. Cu toate acestea, putem semnala un caz-limită de compunere, și anume pastișa, care
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
căror sens se estompează. Asocierilor saussuriene le adaugă simbolismul fonetic și grafic (mimologismele lui Gerard Genette: mimofonia și mimografia). Baudelle găsește resurse conotative ale limbii pe scara sublexicală a grafemelor și morfemelor (de exemplu, la Proust, Borniche conține două secvențe depreciative: "bor-" și "-nich-"). Numele proprii alese inițial de către scriitor pot fi modificate sau abandonate în cursul redactării, datorită multiplelor seme neprevăzute. Scriitura înzestrează numele propriu cu semnificați suplimentari care vin să se suprapună motivării principale. Această întărire a expresivității onomastice
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
p. 202. 639 Rodica Zafiu analizează acest sufix din punct de vedere diacronic, vizând semantismul dezvoltat în limba de origine, neogreaca, precum și din perspectiva tendințelor sale în limba de azi, a valorilor stilistice pe care le dezvoltă: "La formarea valorii depreciative a lui -ache au contribuit decisiv conotațiile culturale ale grecismelor și ale turcismelor, legate de o anume epocă balcanizantă și apoi de respingerea ei odată cu modernizarea occidentală - dar desigur și faptul că e vorba de un sufix diminutival: diminutivele dezvoltă
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
balcanizantă și apoi de respingerea ei odată cu modernizarea occidentală - dar desigur și faptul că e vorba de un sufix diminutival: diminutivele dezvoltă adesea, prin contrastul dintre sufix și bază, valori ironice (scriitoraș, doctoraș)." Punând sub semnul posibilității "valoarea ironică și depreciativă" (pe care sufixul o are în opera lui Caragiale și în limba de azi) și având în vedere "valoarea lui neutră" din limba de origine, procedeul redă un mod de formare a antroponimului literar cu trimitere clară la referent (Meșterul
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Dar tu mă întrebi unde este centrul românesc, de parcă aș fi eu un cartograf sau măcar un geodez literar care să-ți spună asta. Centrul, literar și administrativ, este în provincia București, după cum bine știi. Nu o spun în sens depreciativ, Bucureștii sunt cea mai mare provincie din țară, întrucât acolo se reunește elita românească din toate domeniile. Mirajul capitalei nu-i bântuie doar pe români, e prezent peste tot în lume. Lumea roiește la un semn nevăzut al prestigiului arborat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
lucrează pământul. Nu foloseam un discurs evaluativ, ci unul descriptiv, dar informația în sine jignea. Am spus despre scara din magazin că, fiind spiralată, seamănă cu un fel de cochilie. Ei au presupus că acest cuvânt, cochilie, e un termen depreciativ. Și, în afară de asta, cum îmi permit eu să compar magazinul cu o tavernă ordinară? Păi, ce, așa e magazinul lor? O chițimie? Au fost extrem de surprinși că am reușit să le redau cu exactitate limbajul, reproducând unele expresii mai pitorești
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
a partidului unic” <endnote id="(291, p. 278)"/>. După cum se vede, În epocă, și țiganii erau supuși aceluiași regim de interdicție. Interesant este faptul că, după 1990, țiganii Înșiși au cerut interzicerea folosirii acestui etnonim, ca fiind Încărcat cu semnificații depreciative. Revenind la epoca național-comunistă, Îmi aduc aminte că, În 1979, Romulus Vulcănescu mi se plângea că cenzura i-a exclus Întregul articol referitor la „țigano- logie” din Dicționarul de etnologie pe care Îl pregătea la Editura Albatros. Autorul a schimbat
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Letopisețul lui Grigore Ureche - marchează și ea diferența identitară dintre unguri și românii din Maramureș și Moldova prin modul deosebit de a se tunde al acestora din urmă <endnote id="(77, pp. 278-279)"/>. La acestea putem adăuga și o zicală maghiară depreciativă, care atribuie românilor pilozitate excesivă : Szörös talpu Oláh („Valah cu păr pe talpă”). Pentru creștini, modul evreilor ortodocși de a-și purta părul, barba și perciunii rituali marchează mai mult decât o diferență culturală. Iată câteva zicale populare, uzuale În
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
masă nu m-am mai dus, scuzându-mă cu câte ceva, căci se gătea cu usturoi, ceea ce nu puteam suferi” <endnote id="(861, p. 31)"/>. De fapt, a spune despre cineva că miroase a usturoi (sau a ceapă) este o remarcă depreciativă și disprețuitoare, menită să indice proveniența socială umilă, din „lumea de jos” (sat, mahala etc.), a persoanei respective. Referindu-se la un sat bucovinean, regina Elisabeta a României scria următoarele În 1887 : „Șeade de vorbă cu unul din acei numeroși
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
evreu din punct de vedere profesional și ungur din punct de vedere etnic. Din această perspectivă, „a fi evreu nu-i o naționalitate, ci o profesie”, putem conchide, parafrazându-l pe Bismarck (care spunea același lucru despre român, referindu-se depreciativ la politicianul român din epoca sa). Etnonimul „evreu” devine deci, din atribut etnic, un atribut profesional (comerciant, cămătar, cârciumar etc.) și unul moral (Înșelător, viclean etc.). În 1884, un interlocutor (poate imaginar) al lui Ion Ghica face distincția clară Între
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
și-a jucat din plin rolul : militarii evrei au fost acuzați de „lașitate” și „dezertare În masă”. Din „dezertori”, evreii au devenit apoi „spioni În solda nemților”, „germanofili și germanofoni”, „colaboratori cu inamicul”, „trădători și vânzători de țară”. Aceste etichete depreciative n-au fost greu de aplicat. Să nu uităm că, În imaginarul colectiv, iudeii erau receptați ca fiind „urmașii lui Iuda”, prototipul suprem al complotistului, al trădătorului și vânzătorului lui Isus, al „șarpelui Încălzit la sân” <endnote id="(vezi nota
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Cain, „ucigașul lui Abel”. Acuzat de fratricid și blestemat de Iehova (Cain) și, respectiv, acuzat de deicid și blestemat de Isus (Ahasverus), protagoniștii celor două legende sunt pedepsiți să fie pribegi (rătăcitori În spațiu) și nemuritori (rătăcitori În timp). Cognomenul depreciativ atribuit lui Ahasverus este În funcție de accentul acordat de diverse culturi uneia sau alteia dintre ipostazele pedepsei. El este numit fie „evreul rătăcitor” (engl. The Wandering Jew, fr. Le Juif errant), fie „evreul etern” (germ. Der ewige Jude, oland. De eeuwige
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
acest gen de legende și de credințe populare par să nu fi avut doar rolul de a justifica interdicția culinară de care am vorbit. Este În acest caz și o identificare paradoxală a evreului cu animalul tabu alimentar, o identificare depreciativă, care s-a materializat În multe alte forme. Este vorba, de pildă, de apelativul injurios maran (din castilianul marrano = „porc” ; din arab. mahram = „interzis”), folosit În spațiul iberic la adresa evreilor convertiți la creștinism. În spațiul german, trebuie amintită icono grafia
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
formulă ofensatoare la adresa evreilor, folosită mai ales de copii. O Întâlnim folosită și de copiii de șvabi din Banatul românesc, așa cum Îmi comunică prietenul William Totok, originar din această zonă. În timpul sărbătorii Paștelui, copiii șvabi recită o formulă cu elemente depreciative referitoare la evrei : asocierea cu Iuda Iscarioteanul, ademenirea cu mâncare interzisă (carne de porc cu varză), evreul este bătrân (alte) sau zdrențăros (schäbiger) și, În final, exclamația consacrată (Hep !, Hep !). O versiune a acestui recitativ, culeasă din satul bănățean Vizejda
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
norocul,/ Păzeam pe coastă porcul !” (149, p. 61). 266. Această mentalitate a supraviețuit În mediul rural până târziu, În secolul XX : „Ei bine, [nu contează că sunt omorâți,] este vorba doar de niște evrei” (254, p. 124). Este o prejudecată depreciativă pe care a surprins-o și Ion Pas, În nuvela Binder groparul, publicată În 1927. „El e jidov și [dacă e ucis] nu-i nici un păcat”, spune moș Radu, un gropar dintr-un târgușor nord - moldovenesc. Evident, „moș Radu era
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
frontului, totuși ofițerimea moscălească apela În continuare la proprii soldați sau chiar civili numiți „pahonți”. După cum ne explică și Dicționarul limbii române, pahonțul era un soldat cărăuș din armata rusă căruia isteții noștri țărani Îi atârnaseră de coadă și epitetele depreciative de: grosolan, necioplit sau murdar. În fine, și atunci, dar și mai târziu, mujicul rus Înrolat pentru război avea apucături de suine atât de evidente Încât (prostul) renume i-a rămas până În prezent (vezi nenorocirile făcute de aceștia În Afganistan
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
carnavalească din piesa cu subiect erotic de mahala își găsea finalul potrivit în crima din 1 Aprilie ca să devină, într-un film faimos, o veritabilă apocalipsă morală și socială (s.n.).” Înainte ca regizorul să se pronunțe, enormul era înre- gistrat depreciativ de unul dintre scriitorii-gardieni ai unui naționalism furibund, însă cu o sensibilitate reală pentru grotesc : Eugen Barbu. Fragmentul din articolul lui Eugen Barbu era citat chiar de Pintilie într-un text adresat cenzo- rilor săi în 1981 când filmul era
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
vale, într-o zonă izolată și insalubră. Se transformase într-un cuib de mizerie morală și materială, «buboiul» Romei. Locuitorii din apropiere nu se hazardau să-i treacă hotarele prudențiale ale siguranței. În împrejurimi, toți o cunoșteau cu un nume depreciativ «Shang-hai». Era nevoie de curaj, dincolo de zelul apostolic, pentru a merge să te instalezi în acea biserică non parohială. Într-o zi, abatele Caronti, Vizitatorul Apostolic al Congregației Slujitorilor Săraci di Divinei Providențe, s-a dus în parohia San Filippo
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
în baza unei anumite ideologii, iar al doilea denumește o linie de acțiune. Noțiunile complexe propuse de Badiou, amintite mai sus, răspund peste timp, într-o anumită măsură, liniei filosofice grecești de interpretare a politicului (dat fiind înțelesul specific și depreciativ pe care, spre exemplu, Platon îl atribuie noțiunii de opinie, precum și sensul fundamental pentru existență, în general, atribuit noțiunii de adevăr); de asemenea, și celei latine (Cicero ne oferă, prin opera sa, un exemplu grăitor al întâlnirii dintre cele două
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
le-a determinat reprezentărilor cu care imaginația operează un statut nefavorabil. Cum din aceeași rădăcină, imag-, derivă și noțiunea de imaginar, pare să fi fost o consecință directă faptul că și ea, cea din urmă, a fost văzută în general depreciativ în raport cu cunoașterea. Pentru că solicită analogia, dar și lipsa, specularul sau abaterea, imaginația ajunge în gândirea platoniciană un instrument de decupaj și de ierarhizare, într-o negociere continuă a "lucrurilor posibile", a prezenței și a absenței. Înțelegerea imaginației și a imaginii
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
nume Însă, unele celebre, ca Alain Besanșon, Claude Imbert, Fernando Arrabal, Alain Finkielkraut, Monique Canto Sperber sau Dominique Noguez, alturi de critici germani, spanioli sau americani, simt nevoia să publice texte despre producțiile houellebecquiene, și nici unul n-o face exclusiv depreciativ. Un alt scandal, care nu face decît să-i cimenteze notorietatea, se produce În toamna lui 2001, cu ocazia nominalizărilor pentru cele mai importante premii literare franceze. În urma unor declarații publice, xenofobe, care nu făceau Însă decît să confirme xenofobia
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
lui scrieri abundă în referințe directe sau aluzive la elementele care definesc geniul francez al limbii. Evocă - desigur, ca reper negativ - atât figurile conversației, cât și toposul salonului sau al capitalei având Parisul ca referință implicită 30. Altundeva se referă depreciativ la caracterul prozaic al producției franceze de literatură: "Poeții francezi târzii nu se pot pierde în înălțimi, fiindcă primii inventatori ai limbii lor nu au zburat niciodată: limba lor e în întregul ei o proză a sănătoasei rațiuni"31. În
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]