853 matches
-
unui șoc puternic“. George nu răspunsese la telefoanele repetate pe care i le-au tot dat. Brian urma să se ducă acum la el, să-l vadă. — Te rog, nu mai plânge, îi spuse Gabriel, îți faci rău și mă deprimi și pe mine. Felul acesta de a vorbi, cu calm și fermitate, cu totul neobișnuit pentru Gabriel, era maniera pe care o prefera cumnata ei. Stella plânsese până atunci cu fața într-o batistă. Acum dădu batista la o parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
unui fior de complicitate pe care i-l stârneau asemenea experiențe. Această infiltrare a subconștientului în mediul care o înconjura, această știrbire a vitalității ei de către forțe răuvoitoare, se lega acum, în mintea lui Alex, cu enigma ridicată de Ruby, deprimând-o și mai mult. Nu putea crede că Ruby ascundea lucrurile în mod deliberat pentru ca apoi să le poată găsi, dar s-ar fi zis că Ruby devenise „frontul uman“ al revoltei împotriva lui Alex, în care se angajase lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
îmbătase în asemenea hal. În acea seară, refuzase să-i întovărășească la chef pe Tom și pe prietenii acestuia, pur și simplu din gelozie. Își propusese într-adevăr să studieze serios. Dar după plecarea lui Tom se simțise atât de deprimat, încât hotărâse să ia o gură de whisky. După care, devenise strict necesar să bea în continuare. Pe urmă începuse să scotocească prin dulapul lui Judy, găsise peruca blondă cu păr lung, o încercase și se gândi că ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
găsit-o singură? — Oh, Tom... Am văzut-o la Băi și am stat de vorbă cu ea la picnicul acela, nu ții minte? Și-am văzut-o din nou sâmbăta trecută. Sâmbăta trecută am sărutat-o. — Înțeleg, așadar... Eram îngrozitor de deprimat. Tu nu te-ai întors la Londra și n-ai dat nici un semn de viață. M-am gândit să vin eu aici și, din gară, i-am dat un telefon lui Pearl și am invitat-o la o cârciumă. Mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
actorul”: refuzul de a înțelege: schimbarea este respinsă deoarece îi perturbă situația cu care este obișnuit; rezistența: actorul admite schimbarea, dar încearcă să o adapteze pentru ai afecta cât mai puțin obișnuințele; demobilizarea: actorul înțelege inevitabilitatea schimbării și aceasta îl deprimă; resemnarea: actorul acceptă schimbarea cu nostalgie, considerând că era mai bine înainte; integrarea: colectivitatea trebuie să-l ajute pe individ pentru a se integra complet schimbării și pentru a-i vedea aspectele pozitive ale acesteia. Depășirea rezistenței la schimbare Prima
Evaluarea impactului politicii structurale asupra economiei reale. Aspecte financiare. In: Impactul politicilor de tip anticriză asupra economiei reale by Picu Alina () [Corola-publishinghouse/Science/1127_a_2357]
-
mai primise nici o veste. Lică, după scrisoarea lui de 226 chemare, avea de ghid să se ducă el singur o dată, pe-acolo dar am în a din zi în zi. Norocul surâdea din nou profesorului Rim. XII Elena Drăgănescu rămase deprimată de atmosfera tristă în care găsise pe Lina Rim și uitase să-i spună evenimentul recent al vizitei prințesei Maxențiu. Plecase totuși de acasă cu ideea de a-i povesti acel incident neașteptat. Vlădici, colportorul monden, fusese acel care la
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
categoria cea mai expusă și mai stupidă: omul cu sentimente. Mă domină ceea ce simt, nu ceea ce gândesc. N-am avut parte de un spirit practic și uneori mă port, pur și simplu, ridicol. În clipa aceasta, cerul primăvăratic, afectuos, mă deprimă cu frumusețea lui, în loc să mă bucure. Dar, oare, lucrul de care ne temem cel mai tare trebuie să se întîmple întotdeauna? 2. Așezat pe un scaun, lângă patul pe care stam întins, profesorul, un om blajin, subtil specialist, se pare
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
viață. Nu voi mai cunoaște niciodată, din păcate, bucuria tulbure de a sta pe nisipul fierbinte, golit de griji, de probleme, sau pacea ceasurilor petrecute lângă niște banali ciulini înfloriți pe faleză, printre pietre de o strălucire cenușie. Asta mă deprimă la fel de mult ca boala și face din vremea când rămâneam la Costinești până ce căpătăm culoarea castanelor coapte sau închiriam la Venus o cameră izolată, culcîndu-mă pe plajă fără să mă sinchisesc de radiații, o amintire aproape dureroasă. Vara a încetat
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
Intră, intră... Ia vezi, Susan, ocupă-te tu, te rog. Arminda făcu cîțiva pași timizi și acum era Înăuntru, În la suite, năucită. Susan băgă de seamă că Începea să se Întunece și acum asta ar fi putut s-o deprime, se duse să tragă perdelele, ca să se facă noapte mai repede și să meargă mai repede la cocteil. Aprinse apoi o lampă cu picior, Într-un colț al camerei și alta de pe masă, În dreapta sofalei, obținînd o atmosferă perfectă pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
-vă cazul și voi decide ce voi face cu dumneavoastră. Lydia a dat din cap dar observă că nu spusese că era ofensat. Răsuflă ușurată în sinea ei. În mintea ei se conturase acum imaginea acestui bărbat și asta a deprimat-o. De-a lungul întregii istorii, acești conducători naturali fuseseră scuipați de masele mute. Ei aveau voința să conducă sau să moară. Dar faptul că au murit tineri nu avea nici o importanță. Impactul asupra epocii lor era colosal. Un asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
nebunească prin creierul uman a unui filosof aflat la apogeul talentelor sale“. Călătorie nebunească nu va pica deloc bine în cercurile neurologilor, cercuri care nu iertaseră succesul primelor cărți ale lui Weber. Și apogeul talentelor sale avea ceva care-l deprima. De-aici drumul nu mai ducea decât în jos. Weber se târî până în Manhattan, mergând pe jos de la Penn Station la Union Square suficient de repede ca să profite de pe urma exercițiului fizic. Umbrele erau total aiurea: tot derutante, chiar și după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
dealuri cu un aer fericit și a început să se simtă puțin mai bine.“ Acum spune-mi tu mie povestea. Dacă asta te excită... Deci era tipul ăsta, mormăi Mark. Care și-a luat-o-n freză și s-a deprimat. S-a dus la spital, dar nimeni nu voia să-l ajute. I-au zis să caute pe cineva mai fericit decât era el. Așa că s-a dus în centru, dar n-a găsit pe nimeni. Așa că s-a dus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
s-ar fi simțit de zece mii de ori mai bine în pielea ei față de cum o făcuse să se simtă la ultima lor întâlnire. —Mă ajuți chiar acum, spuse ea. Robert readuse discuția la Mark. Simptomele îl fascinară, pronosticul îl deprimă, iar reacția medicală îl indignă. Să mă anunți când se întoarce Doctorul Scriitor. Aș vrea să fac niște teste pe el. Nu i-o descrise pe Barbara lui Karsh. Nu voia ca ei doi să se întâlnească, nici măcar în închipuire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
felu’? Stomacul i se strânse. Clătină din cap atât de tare încât părul îi biciui fața. El o privi atent, asigurându-se că nu-l înșală. —Ești sigură? Ești sută la sută sigură? N-am zis nimic înainte? Eram cumva deprimat? Pentru că uite ce cred eu. Era ceva pe drum, în fața mea. Țin minte că era ceva pe drum. Ceva alb. Poate mașina aia care venea din față și mi-a tăiat calea. Dar de fapt putea să fie și, știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
el însuși o reacție favorabilă sau defavorabilă. Iată că impulsurile inconștiente ale corpului lui Ashargin foloseau și ele la ceva. După un minut-două, absorbea alimente care aveau un gust familiar și satisfăcător pentru papilele lui Ashargin. Începea să se simtă deprimat pentru cele întâmplate. Era greu să participi la o experiență atât de umilitoare fără să te încerce în sinea ta sentimentul că participi efectiv la ea. Și ce era mai rău era că nu putea să facă pe moment nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
în poziția lui Madrisol să-i ceri informații pentru prințul Ashargin. Dar își aminti asprimea interlocutorului său când îl chemase de pe Venus. Se potrivea. Și încă cum... Își regăsi vocea. - Vă implor, zise, să-i contactați imediat - personal. Opri comunicația, deprimat Planul disperat al lui Crang nu era ultima soluție, ci singura soluție. Și totuși nu! Paleol va executa pe toți locuitorii palatului: Nirena, Patricia, Crang... Gosseyn se calmă. La ce bun să se gândească la toate astea? Dacă nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
să ne batem capul?“ ai zice și ai rata complet sensul. Inamicul se află în aceeași situație proastă ca și noi. Pregătirile acestea pentru marele spectacol pot părea destul de nepotrivite, dar dacă le vom opri, balonul se va ridica. Vă deprimă ce vă spun? — Nu, dar nu prea pricep. Bărbatul înalt dădu din cap a înțelegere. — Știu, e dificil. Metafora este unul dintre instrumentele esențiale ale gîndirii. Luminează ceea ce altminteri ar rămîne în deplină obscuritate. Dar această iluminare este uneori atît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
să ne faci un serviciu. Presupun că dormi în continuare ușor? — Da. — S-ar putea să-și recapete cunoștința și să dorească să vorbească. Aș putea pune o asistentă de gardă aici, dar nenorocita asta de bună dispoziție profesională îi deprimă pe tipii introspectivi. Te rog să vorbești cu el, și dacă dorește să vadă un doctor, chemă-mă cu chestia asta. Scoase din buzunar un radio din plastic alb de dimensiunea unui pachet de țigări. Pe una din fețe avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
banii imaginari, au nevoie de viitor pentru a avea forță. Fără viitor nu există nici înscrisuri în răboj și nici hîrtii în pungă. Viitorul dispăruse odată cu corpul meu. Nu aveam nimic altceva de făcut decît să-mi amintesc, și eram deprimat să constat că activitatea care dăduse un scop și ordine decentă vieții mele părea ca o boală aritmetică a creierului, un calcul al profitului și pierderilor care dura de ani de zile și nu dovedea absolut nimic. Memoria îmi era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
poate trăi doar cu pîine“. Nu, și-ați face bine să vă amintiți aceste vorbe. Acum o să vă citesc numele și voi o să-mi spuneți tare moderne sau clasice, după cum ați ales. Citi din nou lista cu nume. Thaw era deprimat că toți pe care-i cunoștea alegeau latina. Alese și el latina. Elevii latiniști făcură rînd la ușa unei alte clase care dădea în hol. Fetele care aleseseră latina erau deja acolo, chicotind și șușotind. Doar o clipă îi trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
aș vrea să mă uit mai de-aproape... Coulter arătă spre Kate Caldwell. La urma urmelor, pe tine nu te interesează chestiile astea. Thaw își luă cărțile și le duse la banca lui Coulter, simțindu-se negru de furie și deprimat la culme. Nici în ruptul capului n-ar fi recunoscut că-l interesa Kate Caldwell. într-o zi, după examene, profesorii stăteau la catedră și corectau lucrările, în timp ce elevii citeau benzi desenate, jucau șah, cărți sau discutau în liniște în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
și-l agăță în sala de ședințe, unde rătăci printre ceilalți studenți duși pe gînduri sau care vorbeau ca niște flașnete. Era sătul de el acum, părea supralicitat și plicticos, dar încă se aștepta să eclipseze lucrările celorlalți și se deprimă văzînd alte două lucrări la fel de bune. Acestea prezentau interiorare de bucătării obișnuite. Vopselele erau bine mînuite pentru a reprezenta figuri în relief și spațiul dintre ele, iar profunzimea banală a luminii și aerului era mai rafinată și mai sănătoasă în comparație cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
un albastru sclipitor. Rima se apleca să privească, iar Wilkins îi atinse ușor fruntea, făcîndu-i un semn, ca o mică vînătaie, între sprîncene. Surprinsă, scoase un chițăit. — N-a durut, nu-i așa? întrebă Wilkins. Și tu, Lanark. Lanark, prea deprimat să mai pună întrebări, primi un semn similar; apoi Wilkins își vîrî a doua oră degetul mare în măciulie și-l scoase curat. — Nu este un semn evident, dar spune celor educați că ați lucrat pentru institut și sînteți sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
a constat necazul neașteptat al consiliului? — Creatura i-a livrat o cantitate atît de mare de arme, că doar cîteva ar putea otrăvi omenirea. Majoritatea oamenilor sînt încăpățînați și nu se plîng de propria moarte, dar moartea copiilor lor îi deprimă. Consiliul a încercat să pretindă că noile arme nu sînt deloc arme, ci case în care fiecare poate locui în siguranță; cu toate astea, au început să apară proteste pînă și pe coridoarele consiliului. Mulți dintre care nici nu visaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
se va declanșa germinarea. Pe pagina a doua o scurtă știre îi atrase atenția lui Gosseyn: NICI O ȘTIRE DE PE VENUS Serviciul de comunicații radio anunță că în această dimineață nu s-a putut stabili legătura cu Venus. Această știre îl deprimă pe Gosseyn și-i readuse în atenție o realitate care îi preocupa subconștientul de când părăsise palatul. În fond, el era la fel de neștiutor, ca și cele cinci miliarde de ființe omenești care nu cunoșteau altceva decât cele ce li se spunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]