779 matches
-
nu-și dă sutienul jos. Pe drumul de întoarcere la Londra, a început să plouă. Sheba, Richard și Polly s-au oprit la o benzinărie ca să ia un prânz întârziat. Shebei nu i-a surâs ideea de a mânca înăuntru - deprimant, a zis ea - așa că Richard le-a lăsat pe ea și pe Polly în mașină și s-a dus să ia ceva la pachet. Sheba și Polly l-au privit mergând ghemuit ca să se ferească de ploaia piezișă. Polly i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
și am plecat spre Primrose Hill. Așa cum am spus, nu m-am omorât niciodată după artificii. Toată acea strălucire căzătoare, mirosul trist de fum, finalul care nu e niciodată așa magnific cum ar trebui. Și apoi mai e și tendința deprimant figurativă a artificiilor moderne. Să stai în frig ca să vezi cum scânteile colorate iau pentru o secundă forma unei fețe zâmbitoare sau a unui scris de bețiv care zice „Vacanță plăcută“ mi se pare, cu toată obiectivitatea, o formă foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
supăra, a zis ea. Ia un biscuit. În mod evident nu ești persoana ei favorită în momentul ăsta. Polly trece printr-o criză tipică de adolescentă. Nu trebuie s-o iei personal. Și a zâmbit, arătându-și dinții mai degrabă deprimanți, sumbrii. Sheba a luat furioasă un biscuit. — Așadar, știi ceva despre partea asta de lume? a întrebat doamna Taylor întorcându-se spre mine. — Da, am petrecut o perioadă în Dumfries... — Înțeleg... — Dar nu, nu știu Scoția foarte bine. Apoi a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
știți, sună mult mai incitant și mai periculos decât este de fapt pentru că ea se ocupă mai ales de infracțiuni în servicii și probleme „domestice“ - unde trebuie să obțină dovezi asupra infidelității soților. Mie mi s-ar părea cumplit de deprimant, dar ea zice că n-o deranjează pentru că a știut dintotdeauna că bărbații sunt niște gunoaie. Petrece o grămadă de timp ghemuită între garduri vii ude cu un aparat foto cu obiectiv puternic, încercând să surprindă perechile adultere la ieșirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
dacă ne oprim? Pentru că eu cred că s-ar putea să MOR dacă nu ne oprim. N-am mai avut puterea să o fac. După cinci minute jucam simțind în gură aproape permanent gustul vomei. A fost momentul cel mai deprimant al vieții mele, și eu am mai avut asemenea momente. Primul set s-a terminat cu șase la zero. La fel și al doilea. Ajunseserăm la nouă zero în al treilea, când Fielding a spus: — Mai ținem scorul sau vrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
O face superb. Bun, moșule. Ce părere ai? — Eu zic să-l luăm pe Spunk. Am mers direct la un restaurant lambrisat, din zona plină cu localuri dintre străzile Fifth și Sixth pentru o discuție lămuritoare cu Christopher Meadowbrook. Era deprimant, după Preistoric. A fost suficient să-i arunc o singură privire lui Meadowbrook ca să-mi dau seama că nu ne e de folos. Scaunele cu spătarul îngust, care îmi aduceau aminte de torsul Selinei și de triunghiularitatea lui dreaptă, păreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
nu poți să găsești nici cel puțin o ciudățenie hazlie. Din cauza asta, chiar, simțul umorului a devenit o problemă. Dacă l-ai avea, te-ai tăvăli de râs cât e ziua de lungă. Mi-am încheiat căutările într-un locșor deprimant numit High, Wide and Handsome (Simplu, Triumfător și La marea artă) sau High and Mighty (Aroganța) sau (ca să fiu cât mai exact) Rent-a-Tent (Închiriază-ți un cort) chiar la intrarea în Harlem și am încropit un echipament printre prăjine și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
oceanul înot. Nu mă mai întorc în America. Niciodată. Fac parte din acea categorie de oameni care și-au adunat hârtiile și sulurile cu bani în coburii de la piept. E toată povestea unei vieți - o poveste nereușită, de-a dreptul deprimantă - care se zbate și se zvârcolește în poala mea. O factură pentru gaze, programe de operă, cupoane de țigări, pașaport, mesaje telefonice, facturi de impozitare, liste cu nume, programări pentru filmări, foi de credit de la Kreutzer’s, Bartleby, din Insula
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
bogăția poate fi un spanac. Știi, atâta timp cât am fost pe pastile și băutură, cât am fost frământat de gândul sinuciderii, tot viitorul meu mi-a trecut ca un fulger prin cap. Și să vezi. A fost cât se poate de deprimant. Cel puțin trecutul mi-a fost - cum? A fost... bogat. Viața mea și-a pierdut conturul în prezent. Acum toată viața mea e prezent, mai mult prezent, prezent continuu. Bun, aș vrea să închei cu câteva cuvinte înțelepte. Eu sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
noi toți - ființăm. Locul din care vii nu știe nimic despre noi. — Deci sunteți cu toții niște stafii, spuse Vultur-în-Zbor. Iar eu sunt nebun. Asta vrei să zici? Văd lucruri și locuri care nu există. — Iată, într-adevăr, o perspectivă excesiv de deprimantă, comentă Virgil Jones. Pentru că reciproca ei e asta: poate că tu ești stafia. Și sora ta, Prepelicarul. Unde e ea? întrebă nerăbdător Vultur-în-Zbor, ca și când vederea surorii sale i-ar fi risipit toată nedumerirea. — Nu sunt sigur, îi răspunse Virgil. Undeva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
te seduc, Irina Natalievna, i-a zis el. Dacă vrei un bărbat, trebuie să fii sigură. Dacă nu... s-a strâmbat el. — învârte cheia în ușă! i-a poruncit ea. Să privești un bărbat corpolent dezbrăcându-se e o activitate deprimantă. Patașin și-a părăsit geniul odată cu gulerul și vesta, așezate pe un scaun, și a rămas înaintea ei, cu păr alb pe piept și cu priviri lacome în ochi. Ea a închis ochii, dorindu-și cu tărie să nu îmbătrânească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Iar smoală. Orașul Plouă. Plouă și în case, plouă peste inimi gârbovite, arse. Frig este ‘năuntru, frig e și afară. Gândul împresoară iubiri îndrăcite visări încâlcite ziduri coșcovite deprimantă stare diurn calapod reverii pictate clonă zbuciumată. Totul se transformă-n moină-ofticoasă și-aș merge-n pădure într-un parpalac, ferit de dileme parca-aș fi brotac și vârât în scheme de mai marii mei care-s, din păcate, candizi
Iar smoal?. Ora?ul by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83719_a_85044]
-
cumpărat lucruri de care nu aveam nevoie Într-un efort evident de a umple toate golurile din viața mea și am luat decizia conștientă de a mă reapuca de fumat, ca să am ceva de făcut după ce se termină Conan. Pare deprimant și e normal, dar a fost cea mai frumoasă lună din ultima vreme și s-ar fi putut prelungi pe o perioadă nedefinită dacă Will nu m-ar fi sunat la serviciu și n-ar fi vorbit cu Înlocuitoarea mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
40, era prea târziu. Toată lumea Îmi spune acum așa, În afară de părinții mei, firește. —Mamă! Par foarte interesanți. Aș vrea să-i cunosc la un moment dat. Nu prea știam cum să răspund la asta - poate că ar fi fost cam deprimant pentru el să-l anunț că erau viitorii lui socri - așa că l-am Întrebat despre părinții lui. Când am Încercat să mi-l amintesc pe Sammy din liceu, nu mi-a venit nimic În minte și mi-am dat seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
gândindu-se la câteva scuze verosimile. Când încetini și opri, avea deja două pregătite. Zâmbi și se pregăti să-și intre în rol. Claire îl mângâie pe obraz, mai blând decât prima oară. — Îmi pare rău, Teddy. A fost destul de deprimant pentru o primă întâlnire. Altădată? Danny spuse: — Sigur. Se încălzi cu totul și simți iarăși nodul din gât. — Mâine seară, tot aici? Doar noi doi, strategia și orice altceva ne îndeamnă spiritul să facem... Mâna ei se răsuci, iar încheieturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
referiri la vrăjitorie. Sunt posedat de un spirit rău/ un spirit bun/ spiritul unui vițel nenăscut/ al unei muște de cal/ al unii salcâm... Ideea că există o țară în care o persoană poate fi posedată de un tufiș este deprimantă. Jonathan copiază frazele într-un caiet, același pe care l-a folosit cândva pentru observațiile sale legate de limba engleză. El și profesorul Chapel nu vor fi singurii membri ai expediției. Într-o seară, este invitat să cineze la Colegiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
că îmi pierdeam mințile. îmi doream, tânjeam să mor. Mai mult decât în toate celelalte dăți când îmi dorisem să fi murit. Un atac de disperare, de dimensiunile unui bolovan, mă făcuse una cu pământul. Disperare generată de un cocteil deprimant compus din cuvintele îngrozitoare pe care le urlase mama, rușinea că revenisem la droguri și faptul că fusesem respinsă de Chris. Am stat întinsă pe patul de spital, în timp ce lacrimile mi se rostogoleau de-a lungul feței pentru ca apoi să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
mea, îi și văd coperta - — Obiceiuri Indecente? l-am întrebat. Gordon făcuse câteva glume legate de ea, în timpul ședinței editoriale din săptămâna precedentă. Obiceiuri Indecente era deja de șase săptămâni pe lista bestseller-urilor din New York Times, ceea ce era puțin deprimant. Randall citise cartea asta? — Exact. Obiceiuri Indecente. A clătinat din cap și o șuviță groasă de păr i-a alunecat pe frunte. — Îmi dau seama că nu e o literatură de calitate. Probabil că nici nu e literatură. S-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
sexuale și orgii... N-am mai putut să continuu. În dimineața aia, ajunsesem la birou sperând c-o să fiu în stare să adun câteva pagini de catalog, pe care le tot amânasem de mai multe zile, dar era mult prea deprimant. În loc de asta, mă holbam la calendar. Nu mai erau decât câteva zile până la week-end-ul în Iowa. Eram aproape. și, slavă Domnului, Randall se întorcea și el acasă în seara aia. Primele trei nopți în apartamentul lui le petrecusem în compania
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
Am avut odată p-un gagiu care s-a dus de s-a gazat. Pinkerton, așa-i ziceau. Ne-a luat un semestru și ne-a pus să citim cartea aia, Jude neștiutul. Aia chiar c-a fost o carte deprimantă. Toată numa’ despre tăntălău’ ăla, Jude. Am habar cam cum era, spuse Wilt. — Și semestru’ care-a venit bătrânu’ Pinky nu s-a mai întors. S-a dus pă malul râului și și-a tras un furtun de la eșapament și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
atâtea și, după atâtea suișuri și coborâșuri, stăteam amândoi pe picioarele noastre, pregătindu-ne să ne căsătorim... Într-o zi, m-am dus la New York, să-l văd pe Tom, și trebuie să recunosc că mi s-a părut puțin deprimant. Se îngrășase tare, se lăsase de școală și acum era șofer de taxi, în plus și-a cam pierdut răbdarea cu mine, cel puțin la început. Nu l-am condamnat. Dispărusem atâta vreme, cum să nu fie supărat pe mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
duc la clasa întâi și să citesc ziarele de dimineață. E o ofertă tentantă, dar o refuz. Cred că dacă o să mă așez acum, nu o să mai vreau să mă ridic. Și, în plus, eu nu citesc ziarele - sunt prea deprimante. Pline de șomeri, prețuri în creștere la proprietăți imobiliare și povești însângerate despre monștri care trăiesc în America Centrală. Dar Debbie spune că ar trebui oricum să iau o pauză și o ascult. E o plăcere să te duci la clasa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
mai bine o duc la curățătorie să scap de grija asta. Apoi poate o să am timp de mine și o să mă apuc să scriu scenariul. Hmm. Sau poate nu, totuși. Sunt prea obosită ca să mă gândesc la ceva atât de deprimant acum. Merg cătinel spre bucătărie să văd ce informații mai găsesc despre Adam. Din cauza visului, acum îmi place un pic mai mult. Și e o poză drăguță cu el pe site-ul său. Probabil e retușată, dar cine sunt să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
devin mai negativistă. Ajungând la momentul în care tatăl își bate cu bestialitate fiul, ochii mi se umplu de lacrimi. Iar când băiatul urlă îngrozit, încep să-mi curgă pe obraji. Destul. Doamne, nu suport să scriu chestii din astea deprimante. Aș vrea să scriu mai bine ceva amuzant. Ceva care să-i facă pe spectatori să se țină de burtă. Dacă o să continui să scriu lucruri de-astea morbide, o să fiu distrusă. Of, Doamne, ce-o să mă fac? Nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
Nu erau pretențioși - voiau doar să spună că ies și ei cu cineva. Oricine. Sunt sigură că, dacă vă stoarceți puțin creierii, o să vă aduceți aminte că ați fost invitate în oraș de asemenea tipi. Nu e măgulitor, ci doar deprimant. Din câte îmi aduc aminte, mi se părea că tipilor frumoși ar trebui să le placă doar tipele frumoase. Așa că nu mi-a trecut niciodată prin cap că unul din ei mă va invita vreodată în oraș. Nu eram chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]