415 matches
-
poți ști ce gîndea, și te duceai ca o toantă și-i povesteai lucruri pe care mai era mai bine să le treci sub tăcere... Vă pot oferi ceva? Cafea cu lapte? Nimic, mulțumesc. Nu vă deranjați. — Nu-i nici un deranj. Urma să-mi fac și eu una. Ceva mă făcu să bănuiesc că acea cafea cu lapte era toată masa ei de prînz. Am declinat Încă o dată invitația și am văzut-o că se retrage Într-un ungher al sufrageriei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
cap? Nu se lăsa convins. — Sunt laș. Poate mâine starea mea sufletească nu bun. Vreau să fiu iar la Takamori acasă... dar în seara asta sunt hotărât. Cu ochii la Takamori și Tomoe, nu mai contenea să se scuze pentru deranj. — Takamori, ai putea să-i aranjezi măcar unde să stea, sugeră Shizu, profund îngrijorată. Takamori și-a dat seama că hotărârea lui Gaston de a pleca de capul lui era de nezdruncinat. — Eu cred că-i mai bine să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
căldura era În toi, compozitorul m-a chemat În camera lui. Bineînțeles, nu mă chemase pe mine personal, ci doar chemase un băiat de serviciu să vină În cameră și s-a Întâmplat să fiu eu ăla. „Scuză-mă de deranj - mi-a zis cu o expresie patetică - adu-mi, te rog, cureaua din mașină.“ Parcarea hotelului se afla la subsol, În spatele clădirii. Curgeau apele pe mine În timp ce căutam Ferrari-ul GTO cu număr de Yokohama. Pe mănunchiul de chei pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
În jur de douăzeci și cinci, treizeci de ani, cu ochii un pic ridați, cu pielea moale. Auzind-o pe Keiko Kataoka cerându-și scuze și invitând-o să se simtă ca la ea acasă, Noriko se scuză la rândul ei pentru deranj, cu o atitudine puțin crispată. Purta un costum elegant, de firmă. — El mai are puțin de lucru cu niște documente, ce ziceți să stăm puțin de vorbă, ca Între femei? — Iartă-mă, Noriko, te rog să mă scuzi câteva minute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
cu această stare de spirit intră În scenă și se așeză la locul său. Loja era goală. A Întârziat, Își spuse, trebuie să fie pe punctul de a sosi, Încă mai intră lume În sală. Așa era, cerând scuze pentru deranjul de a-i face să se ridice pe cei care se așezaseră deja, Întârziații Își ocupau locurile lor, dar femeia nu apăru. Poate În pauză. Nimic. Loja rămase goală până la sfârșitul spectacolului. Cu toate acestea, Încă mai exista o speranță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
hală de alimente de la Ka-De-We. Mi-am dat seama că era genul de femeie pentru care un carnet de cecuri oferă cel mai bun remediu pentru ceea ce o frământă. Dar, la urma urmei, sunt multe femei așa. — Nu-i nici un deranj, i-am zis, ochii mei urmărindu-i picioarele în timp ce se urcă în mașină, bucurându-mă pentru puțin timp de priveliștea marginilor ciorapilor ei și a jartierelor. Mută-ți gândul, mi-am spus în sinea mea. Asta e prea scumpă. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
se uite la televizor când tu n-ai chef? Te-ai gândit la chestia asta, nu? Leigh oftă și spuse: — Știu. Teoretic totul sună bine, dar în realitate... m-am obișnuit să locuiesc singură. Îmi place să locuiesc singură. Zgomotul, deranjul, faptul că trebuie să vorbești când tu nu vrei decât să stai pe canapea și să te uiți pe pereți ... mi se pare îngrozitor. Oarecum mulțumită că Leigh măcar se confesase în legătură cu frica ei de coabitare, Emmy o lăsă mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
am sunat-o să-i spun că vin să-l iau, mulțumesc foarte mult că ai avut grijă de el, bla, bla, bla — i-am cumpărat și o sticlă de vin de o sută de dolari ca să-i mulțumesc pentru deranj — iar ea îmi zice că poate să mai stea. — Să stea la ea? Da! Îți imaginezi? Zicea că s-au atașat unul de altul. Că eu îl subapreciam pe Otis și că ea i-a dat o nouă șansă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
mea. E singurul din toată firma care și-a amintit de ziua mea de naștere. Nu mă pot abține să nu radiez de fericire în timp ce desfac plicul de carton. — Vai, Guy, nu trebuia să te deranjezi ! — N-a fost nici un deranj, spune, clar satisfăcut de sine. — Totuși ! Râd. Credeam c-ai... Cuvintele îmi îngheață pe buze în clipa în care mă trezesc că țin în mână un DVD al firmei, în carcasă laminată. E un rezumat al prezentării despre Partenerii Europeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
impresionant cum era când traversa gazonul. Are ochii injectați și un început de burtă. — Eddie Geiger, spune întinzându-mi mâna vesel. Stăpânul casei. — Eddie, ea e... Trish mă privește surprinsă. Cum te cheamă ? — Samantha, îi spun. Îmi cer scuze pentru deranj, dar am avut cea mai cumplită durere de cap... I-am dat câteva analgezice din farmacia noastră, intervine Trish. — Foarte bine. Eddie desface dopul unei sticle de scotch și-și toarnă în pahar. Ar trebui să încerci pastilele roșii. Sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
miră Lionel. — Ieri te-am scos din râu și din cuptor, azi te-am scos din belea. Mai avem și alte treburi de făcut decât să te tot salvăm. — Vă mulțumesc, domnule inspector, dar nu trebuia să vă deranjați. Nici un deranj, că de-aia suntem plătiți. Dar am și eu o rugăminte. — La câte-ați făcut pentru mine... spune Lionel, care începe să se îndoiască de nemurirea lui. — De când s-a apucat dobitocul ăla de Gérard Clément să-ncerce să te
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
și-și linge organele. Oamenii nu fac așa ceva - pentru că nu pot. Vâzând că nu-i întâmpină nimeni, Lionel bate un step asurzitor. Imediat, se prezintă Robert, șeful de sală. Lionel îl ironizează superior: — Iartă-ne dacă te-am deranjat. — Nici un deranj, domnule. Cu tot respectul, în Angers, lumea bună vine la restaurant după ora 9. Aveți rezervare? — N-avem, dar nu pare prea aglomerat, îi arată Lionel, cu un semn al capului, pustiul din sala de mese. După cum tocmai v-am
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
tratamentului, totul e normal, o să vă convingeți“, „De ce să plângi, tovarășe inginer, ești om în toată firea, vino să vorbim, există soluții, sigur că există, totdeauna există“... tot așa, caramele somnifere fumigații, numai răbdare să ai. — Bineînțeles, doamnă, nu, nici un deranj. Da, am vorbit încă ieri, l-am întrebat. Peste o lună, peste o lună la control. O iritație, atât, nu e decât o alergie. Luați pastilele, sigur. Seara, da, puteți suna seara. Oricând, seara. Bărbosul Marga își flutură halatul roșu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
clanță, Stați puțin! ea oprindu-mè, vè aduc eu niște pâine! Matei protestând, Nu, nu se poate! Nu vè deranjați! parcè așa se spune, sunt și eu politicos câteodatè, nu întotdeauna, numai când mi-aduc aminte de reguli, Nu-i nici un deranj! apoi ea dispare în spatele rafturilor unde trebuie sè existe o ușè care sè comunice cu restul casei, farmacia e amenajatè într-o casè particularè, probabil încèperea din spate dè într-un coridor și de acolo în lumea realè, o bucètèrie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
Matei! La telefon! Eu, aplecat asupra tastaturii, cu ochii în ecran, întrebând, Cine mè cautè? O femeie! nerèbdarea lui Eugen care stè cu receptorul suspendat în aer, pește biroul meu, mè ridic cu greu din scaun apucând vizibil indispus de deranj receptorul din mână colegului meu, Alo, Matei? Da! Muzeul de Artè! tresèr, recunoscându-i vocea din prima clipè, are probleme cu Internetul și ar vrea sè trec pe acolo sè-i mai explic câte ceva, ar mai avea de trimis și niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
indolenți la drumurile întrezărite spre inefabil de cugetătorul Nilă Hagiu. Ba chiar fără inimă, atunci când îl obligau pe maestru să pună mâna pe cărțile de Istorie, pe cea de Geografie și pe cea de Muzică, motivându-și modalitatea tiranică a deranjului adus gânditorului, prin natura funcției prozaice, de eliminare a gărgăunilor. Fapt ce frână creația lui Nilă Hagiu timp de jumătate de secol, atât de mare a fost trauma, încât și acum se resimt sechelele acelor timpuri. Chiar dacă scrie un gând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
trei dimineața și, În momentul În care s-a Întors, totul era la locul lui. Scotchul și tot restul. Am avut extrem de mare grijă. — Nu, admite Jemima fără prea mare chef. N-am găsit nici cea mai mică urmă de deranj. Dar am avut așa, un feeling extrem de clar. De parcă În camera mea ar fi fost cineva. — Ai lăsat fereastra deschisă ? spune Lissy. Fiindcă am citit de curând un articol, despre cum hoții trimit maimuțe În casele oamenilor, să fure diverse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
În ușa biroului său. — Emma, spune, ridicând din sprânceană. Înțeleg că ai musafiri ? — Ăă... da, zic. Paul, ei sunt... Îhm... părinții mei, Brian și Rachel... — Încântat, spune Paul politicos. — Nu vrem să vă deranjăm, spune mama iute. — Nu-i nici un deranj, zice Paul și-i zâmbește fermecător. Din păcate, Însă, sala În care ținem de obicei reuniunile familiale e În plină redecorare. — A ! spune mama, neștiind dacă să-l ia sau nu În serios. Vai, ce păcat ! — Așa că, Emma, ce-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
și mă privește. Unele ți se vor potrivi, dar altele nu. Dacă iei câte ceva de la mine, atunci va fi bine. ― Fii fără grijă, mormăi, încercând să nu par demoralizată, pentru că încep brusc să mă răzgândesc. Nu sunt sigură că merită deranjul. ― Jemima! mă ceartă Geraldine. Uneori ești de-a dreptul exasperantă. De zile întregi, mor să pun mâna pe tine. Acum că slăbești, ai nevoie de un machiaj serios, și iată! spune ea, ridicându-și brațele în aer. Ghici cine e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
Puțin înainte de miezul nopții, auzise o bătaie discretă în ușa camerei sale. Scuză-mă că te deranjez așa târziu! spusese Pop intrând în încăpere. Am văzut pe sub ușă lumina aprinsă și m-am gândit că nu dormi. Nu-i nici un deranj. Poftim, intrați! îl invitase Cristian lăsând din mână cartea pe care o citea și ridicându-se din pat. Luați loc! îi arătă el un scaun de lângă masă. Cum te simți? Îți place la noi? întrebă gazda, după ce se așeză pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
vin, pe urmă s-a refugiat în baie. A ieșit de acolo peste vreun sfert de oră, mergând prin sufragerie ca un automat, fără să vadă pe nimeni, s-a oprit abia în hol și a țipat peste umăr, Scuzați deranjul, eu mă retrag, nu știu de ce a trebuit să țipe, că doar de la ieșirea ei nu mai scosese nimeni o vorbă. Până să mă ridic de la locul meu, să ajung la ea ocolind scaunele grele, masa cu fața atârnând în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
pasă? Nu pot să-l sufăr! — Vai, dragostea mea, scumpa mea, nu vorbi așa, te implor să-mi dai voie să-l aduc aici. Îl putem instala foarte comod. Poate că-l putem salva. Pentru tine n-o să fie nici un deranj. Am să fac eu totul. O să-i punem patul în atelier. Nu-l putem lăsa să moară ca un câine. Ar fi inuman. De ce nu se poate duce la spital? — La spital! Are nevoie de îngrijirea unor mâini iubitoare. Trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
rog, că e o chestiune de viață și de moarte. E imposibil să-l lăsăm în gaura aia nenorocită. — E absolut evident că ar fi mult mai ușor să fie îngrijit aici, am spus eu, dar firește că e un deranj. Cred că cineva ar trebui să stea cu el zi și noapte. — Dragostea mea, n-ai fi tu aceea care să te dai înapoi de la vreun efort. Dacă vine aici plec eu! zise cu vehemență dna Stroeve. — Dar nu te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Ochii tuturor generalilor reuniți se ațintiră asupra nevinovatului copil. Unii surâdeau vag, în timp ce alții vărsau, în tăcere, lacrimi. Numai Katsuie privea peste sala uriașă cu o mutră posomorâtă. Părea că tare ar mai fi vrut să bombăne ceva despre un „deranj“. Aflându-se în fruntea întrunirii și, totodată, demn și solemn vorbitor, ar fi trebuit să deschidă ședința, luând, cel dintâi, cuvântul. Acum, însă, tuturor le zburase atenția în altă parte, iar Katsuie pierduse ocazia de a glăsui. Părea aproape insuportabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
se făcuseră deja pregătirile. Soția lui Inuchiyo intră repede și îi servi lui Hideyoshi o ceașcă de ceai. — Ei, doamna mea, spuse el în timp ce bea, privind-o ca și cum s-ar fi pregătit să-i ceară sfatul. Ți-am pricinuit mult deranj, dar acum, pe deasupra, aș mai dori să-ți iau și soțul cu împrumut, pentru un scurt răstimp. Soția lui Inuchiyo râse veselă: — Să-mi împrumuți soțul? De mult n-ai mai folosit expresia asta. Hideyoshi și Inuchiyo râseră amândoi, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]