488 matches
-
Probabil acesta era discursul pregătit în taxi. Dar nu era atât de simplu să o compătimesc, numai pe baza solidarității dintre surori, pe această femeie care muta acțiuni din sau în fondurile de pensii și reținându-și un anumit procent pentru deranj; ca să găsești o slujbă mai puțin folositoare societății ar trebui să te strecori prin vreo organizație guvernamentală independentă. Nu am spus nimic, doar m-am uitat la ea. Avea o calitate ce putea fi admirată: de a sta nemișcată și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
conversația, Înainte ca Fermín să-și recapete suflul. — Articolele la care face referință domnul Romero de Torres sînt de natură familială, amintiri și obiecte de valoare pur sentimentală. Ceea ce am dori să vă rugăm, părinte, dacă nu e prea mare deranjul, este să ne spuneți cîte ceva din ceea ce vă amintiți despre Julián și despre Aldaya, de pe vremea cînd erau elevi. Părintele Fernando Încă ne privea bănuitor. Deveni pentru mine evident că explicațiile pe care i le dăduserăm nu erau suficiente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
un hotel la două străzi de aici. Curat, accesibil și respectabil. Mi-am permis să fac o rezervare... Am avut Îndoieli, Însă m-am temut să nu-l jignesc. — Aici o să stau perfect, dacă nu cumva asta nu presupune un deranj, nici pentru tine, nici pentru Kurtz. Kurtz și cu Julián schimbară o privire. Julián clătină din cap că nu, iar motanul Îi imită gestul. Nu-mi dădusem seama cît de mult semănau unul cu celălalt. Julián insistă să-mi cedeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
gândindu-se că Smith și Loew arătau ca doi cățeluși feroci ieșiți din aceiași hazna. „Nu, mulțumesc”. Loew arătă spre ibricul de argint. „Cafea?” „Nu, mulțumesc”. Smith zâmbi și se lovi peste genunchi cu palmele. „Dar de o explicație a deranjului matinal în pașnica ta viață de familie, vrei?” Mal spuse: „Bănuiesc că Ellis dorește să fie procuror-șef, eu vreau să ajung investigator al procurorului șef, iar ție ți-ar plăcea să conduci Biroul Omucideri după ce Jack Tierney iese la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
cu sânge” enunțată de doctorul Layman nu se potrivește. Niște câini răi, dresați zdravăn, nu se împacă cu scenariul. Ar fi fost prea dificil de mânuit, prea greu de controlat în momente de presiune psihică - o povară prea mare, un deranj, prea mult zgomot la locul crimei... Asta însemna că dinții ce s-au înfipt în torsul victimei trebuie să fi fost umani, deși amprenta mușcăturii e prea mare pentru a fi făcută de dinții unui om. Ceea ce însemna că asasinul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
urâcioasă. O ușă de legătură se deschise brusc și apăru un bărbat într-un halat pătat cu sânge. Danny întrebă: — Domnul Carmichael? — Da, domnule...? — Detectivul Upshaw. — Și în ce privință, detective? — În privința dinților de wolverine. Nici o reacție în afară de cea de deranj. Omul era în mod evident nerăbdător să se întoarcă la treabă. Atâta tot. — Atunci nu vă pot ajuta. Joredco e singurul laborator din Los Angeles care produce proteze din dinți de animale, dar n-am făcut niciodată una pentru wolverine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
nevastă-sa o dorise după gustul ei propriu, încetinise puțin lucrul. La jumătatea lucrărei artistice însă, pentru care chemase specialiști, o boală nervoasă, o sarcină mai anevoioasă a Lenorei, făcuse imposibilă continuarea. Oboseala, pe care o dă un astfel de deranj, zgomotul meșterilor, dezordinea o nemulțumiseră într-atîta, încît nu mai fusese cu putință ani de-a rândul să o convingă să primească un dulgher, un meșter de orice fel. Vestibulul neisprăvit rămăsese neîntrebuințat și camerile deasupra, ne mobilate, slujeau numai ca
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
necazurile pe care le întâmpină în conducerea unui magazin de hrană uscată. — În ultimii ani nu prea a fost ce hrană să usuci, zice el. S-a mâncat tot. N-a rămas nimic pentru vânzare. Mama își cere scuze pentru deranj și îi zice că o să plecăm de îndată ce ne punem pe picioare. El aprobă din cap și apoi o previne pe mama în legătură cu ușa: — Se desprinde din toc. În cele din urmă îl îngropăm pe tata. Pentru că nu ne permitem, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Ochii tuturor generalilor reuniți se ațintiră asupra nevinovatului copil. Unii surâdeau vag, în timp ce alții vărsau, în tăcere, lacrimi. Numai Katsuie privea peste sala uriașă cu o mutră posomorâtă. Părea că tare ar mai fi vrut să bombăne ceva despre un „deranj“. Aflându-se în fruntea întrunirii și, totodată, demn și solemn vorbitor, ar fi trebuit să deschidă ședința, luând, cel dintâi, cuvântul. Acum, însă, tuturor le zburase atenția în altă parte, iar Katsuie pierduse ocazia de a glăsui. Părea aproape insuportabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
se făcuseră deja pregătirile. Soția lui Inuchiyo intră repede și îi servi lui Hideyoshi o ceașcă de ceai. — Ei, doamna mea, spuse el în timp ce bea, privind-o ca și cum s-ar fi pregătit să-i ceară sfatul. Ți-am pricinuit mult deranj, dar acum, pe deasupra, aș mai dori să-ți iau și soțul cu împrumut, pentru un scurt răstimp. Soția lui Inuchiyo râse veselă: — Să-mi împrumuți soțul? De mult n-ai mai folosit expresia asta. Hideyoshi și Inuchiyo râseră amândoi, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Așa ar izbuti să fixeze peruca pe capul lui Judy. Găsi o bucată într-o cutie din dulapul cu rechizite, își strecură hârtiile în buzunarul celălalt și coborî. — Mulțumesc tare mult, îi zise el paznicului. Și-mi cer scuze pentru deranj. Apoi se împletici pe după colț, îndreptându-se spre adăpostul bicicletelor. — Beat muci! spuse paznicul și se întoarse în ghereta lui. Wilt îl urmări cum își aprinde pipa, după care își îndreptă atenția spre biciclete. Afurisitele alea erau încuiate. Nu avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
spunem doar că a dispărut de-acasă în condiții suspecte. L-am reținut pe soțul ei pentru cercetări. Părintele St John Froude clătină din cap. — Ce nenorocire! murmură el. — Vă mulțumim pentru ajutor, domnule, zise sergentul. Și ne scuzați pentru deranj. Părintele paroh St John Froude puse telefonul în furcă, rămânând pe gânduri. Ideea că împărțea locuința cu o femeie eliberată de corp și recent ucisă nu era tocmai dintre cele pe care ar fi avut chef să le pună pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
tratamentului, totul e normal, o să vă convingeți“, „De ce să plângi, tovarășe inginer, ești om în toată firea, vino să vorbim, există soluții, sigur că există, totdeauna există“... tot așa, caramele somnifere fumigații, numai răbdare să ai. — Bineînțeles, doamnă, nu, nici un deranj. Da, am vorbit încă ieri, l-am întrebat. Peste o lună, peste o lună la control. O iritație, atât, nu e decât o alergie. Luați pastilele, sigur. Seara, da, puteți suna seara. Oricând, seara. Bărbosul Marga își flutură halatul roșu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
atât - mult mai rău decât atât -, am înțeles că probabil nu aveam să o mai văd niciodată. Odată ce calmul s-a restabilit în local, Dimitrios s-a îndreptat spre masa mea și s-a așezat. Și-a cerut scuze pentru deranj și a vrut să îmi ofere prânzul din partea casei, dar, când am încercat să îl conving să nu o concedieze pe Marina, s-a arătat de neclintit. Participase de bunăvoie la complotul colierului din casa de marcat, dar afacerile erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
să tresar. Mă întorc. Bărbatul înalt din fața mea își cere scuze. Și totuși zâmbește. Și e drăguț. Foarte drăguț, de fapt. Așa că e iertat pe loc. — Nu am vrut să te sperii, dar mă întrebam, dacă nu e prea mare deranjul, aș da orice pentru o cană din cafeaua aia. Miroase divin. Are cel mai fermecător zâmbet pe care l-am văzut vreodată. Genul de bărbat pe care sunt sigură că celelalte femei îl adoră. Imaginează-ți cum ar fi să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
duc în spate, dar fetele au închis barurile duty-free. Zahăr, zahăr, zahăr. Sub nici o formă nu mă duc iar la clasa întâi. În cele din urmă scot cinci euro din poșetă și le cumpăr eu, doar ca să mă scutesc de deranjul de a merge din nou acolo. Mai rămăseseră deserturi delicioase la clasa întâi? mă întreabă una dintre fete în timp ce îndes jeleurile în mica mea valiză. — Dacă mai rămăseseră, Față-de-șarpe nu mi le-a oferit mie, mormăi. Față-de-șarpe, ești așa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
trei dimineața și, În momentul În care s-a Întors, totul era la locul lui. Scotchul și tot restul. Am avut extrem de mare grijă. — Nu, admite Jemima fără prea mare chef. N-am găsit nici cea mai mică urmă de deranj. Dar am avut așa, un feeling extrem de clar. De parcă În camera mea ar fi fost cineva. — Ai lăsat fereastra deschisă ? spune Lissy. Fiindcă am citit de curând un articol, despre cum hoții trimit maimuțe În casele oamenilor, să fure diverse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
În ușa biroului său. — Emma, spune, ridicând din sprânceană. Înțeleg că ai musafiri ? — Ăă... da, zic. Paul, ei sunt... Îhm... părinții mei, Brian și Rachel... — Încântat, spune Paul politicos. — Nu vrem să vă deranjăm, spune mama iute. — Nu-i nici un deranj, zice Paul și-i zâmbește fermecător. Din păcate, Însă, sala În care ținem de obicei reuniunile familiale e În plină redecorare. — A ! spune mama, neștiind dacă să-l ia sau nu În serios. Vai, ce păcat ! — Așa că, Emma, ce-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
vin, pe urmă s-a refugiat în baie. A ieșit de acolo peste vreun sfert de oră, mergând prin sufragerie ca un automat, fără să vadă pe nimeni, s-a oprit abia în hol și a țipat peste umăr, Scuzați deranjul, eu mă retrag, nu știu de ce a trebuit să țipe, că doar de la ieșirea ei nu mai scosese nimeni o vorbă. Până să mă ridic de la locul meu, să ajung la ea ocolind scaunele grele, masa cu fața atârnând în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
clanță, Stați puțin! ea oprindu-mè, vè aduc eu niște pâine! Matei protestând, Nu, nu se poate! Nu vè deranjați! parcè așa se spune, sunt și eu politicos câteodatè, nu întotdeauna, numai când mi-aduc aminte de reguli, Nu-i nici un deranj! apoi ea dispare în spatele rafturilor unde trebuie sè existe o ușè care sè comunice cu restul casei, farmacia e amenajatè într-o casè particularè, probabil încèperea din spate dè într-un coridor și de acolo în lumea realè, o bucètèrie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
Matei! La telefon! Eu, aplecat asupra tastaturii, cu ochii în ecran, întrebând, Cine mè cautè? O femeie! nerèbdarea lui Eugen care stè cu receptorul suspendat în aer, pește biroul meu, mè ridic cu greu din scaun apucând vizibil indispus de deranj receptorul din mână colegului meu, Alo, Matei? Da! Muzeul de Artè! tresèr, recunoscându-i vocea din prima clipè, are probleme cu Internetul și ar vrea sè trec pe acolo sè-i mai explic câte ceva, ar mai avea de trimis și niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
goi. Când s-a Împărțit mintea, Lesley a fost probabil prea ocupată să stea la coadă. — Uite ce e, Lesley, e viața ta, e slujba ta, OK? spuse Rachel. Dar Sam are dreptate. Nu te apropia de Derek. Nu face deranjul. — Dar nu e corect! protestă ea. Ce treabă are cu slujba mea faptul că Derek Încearcă să mă vrăjească? — Aș avea și eu o curiozitate În legătură cu o chestie măruntă, am spus eu. Se Întâmplă cumva să fii singurul copil răsfățat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
ea. Ar fi trebuit să-i dea papucii. — E o partidă bună, am obiectat eu. — Atunci ar fi trebuit să-l aducă Înapoi, la ea. Se epuiza Încercând să le țină pe toate fetițele alea departe de el. Nu merita deranjul și supărarea. Ne mai turnă puțină cafea. — De asta se Împungea mereu cu Jeff. Îi ura pe cei care o provocau. Am Înțeles ideea, voia să fie liniște. Dar Jeff venea mereu cu sugestii de schimbări. Ea credea că era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
cu această stare de spirit intră În scenă și se așeză la locul său. Loja era goală. A Întârziat, Își spuse, trebuie să fie pe punctul de a sosi, Încă mai intră lume În sală. Așa era, cerând scuze pentru deranjul de a-i face să se ridice pe cei care se așezaseră deja, Întârziații Își ocupau locurile lor, dar femeia nu apăru. Poate În pauză. Nimic. Loja rămase goală până la sfârșitul spectacolului. Cu toate acestea, Încă mai exista o speranță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
de telefon și mi le-am notat. Locuia în cartierul Toshima. Am intrat într-o cabină telefonică și am format numărul. A răspuns o voce de bărbat: — Da, vă rog! Librăria Kobayashi. Librăria Kobayashi? — Vă rog să mă scuzați pentru deranj. Aș putea vorbi cu domnișoara Midori? — Nu, nu este, mi-a răspuns vocea. — A plecat cumva la facultate? — Păi... nu cred. Probabil e la spital. Cine o caută, vă rog? În loc să-i răspund, i-am mulțumit și am pus receptorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]