426 matches
-
Nu e punctul meu forte, am zis. — Bine, dar atunci care e punctul tău forte? mă întrebă Reiko râzând și etalându-și astfel ridurile de sub ochi. Bineînțeles, în afară de culcatul cu fetele. Nici la asta nu sunt grozav, am spus eu, deranjat oarecum de observația ei. — Glumeam. Hai, nu te supăra! Chiar vreau să știu la ce ești bun. — La nimic în mod deosebit. Există lucruri pe care îmi place să le fac. — Ca de exemplu? — Drumețiile, înotul, cititul. A, deci lucruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
dat din umeri și am confirmat că numele meu este Într-adevăr Alexander, dar de obicei mi se spune Sascha. În timp ce Îmi a mestecam cafeaua cu o bucată de pâine, Wickert continuă: — Conform informațiilor noastre, ați publicat și-o carte. Deranjata Esther? Distrusul eter? Ceva de genul ăsta. N-am citit-o, Îmi pare rău s-o zic. Nu prea erau cărți În Hanovra unde am copilărit. Își drese vocea ca și când și-ar fi cerut scuze. Dar, oricum, munca dumneavoastră n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
acum că totul era o aiureală, o mare aiureală. — Nimic din ce susținuse nu era adevărat! — Și-n plus, știam cu cine fusese Dora la Fundație de Paștele trecut. — Totuși, ceva n-a mers cu trebuia. Fără a se simți deranjat, Karp continuă distant. — Compatriotul dumneavoastră l-a primit pe Karp aici la hotel, chiar ieri. Se pare că a fost o reglare de conturi, ceva tipic pentru lumea interlopă. Când am cercetat camera, l-am găsit legat de un scaun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
dată când mătușa Feride le transmitea vești Înspăimântătoare, luate din pagina a treia a tabloidelor turcești, se lăsa o liniște apăsătoare. Și de data asta s-a Întâmplat la fel. În tăcerea care a urmat bunica Gülsüm s-a strâmbat, deranjată să audă că singurul ei fiu era denigrat În felul ăsta; mătușa Banu a tras de capetele eșarfei pe care o purta pe cap; mătușa Cevriye a Încercat să-și amitească ce fel de animal era „coiotul“ Însă, cum cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
fie animați de valori umane, ci unii care nu se simpatizează, se detestă reciproc“. Fostul lider unic încearcă să profite de frământările intestine pentru a acredita ideea că era mai bine pe vremea lui. Și nici corupții nu erau efectiv deranjați, cel mult le mai arăta obrazul. Dar nimic nu indică faptul că vreuna din fracțiuni și-ar mai juca viitorul pe mâna legendarului Pesedeu. „Totul se întâmplă pe lângă mine“, cum o spune Iliescu însuși cu amărăciune. În sfârșit, nu chiar
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
în care să fiu singurul client și patronul să nu mă bage în seamă. Și chiar atunci cînd mă așezam la tejghea, chiar nas în nas cu patronul, și ceream o cafea, se întîmpla uneori ca acesta să se simtă deranjat, sau să-și continue lectura ziarului încă o bucată de vreme pentru a termina eventual articolul început, înainte de a catacdisi să-mi răspundă la comandă. De fapt, modul în care formulam eu dorința de a bea o cafea nici nu
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
o elibera pe Corona din cușca ei (din valiza ei) și pentru a o instala pe masa de lucru. în timp ce mîinile sale o extrăgeau cu delicatețe pe Corona din valiză, privirile lui Bernard fură atrase de patul cu cuvertura puțin deranjată. Bernard fu ușor intrigat, de obicei, totul era perfect în camera lui, ori de cîte ori o lua în primire, și chiar atunci cînd cobora pentru o oră sau două să se plimbe, cineva intra și mai netezea o dată totul
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
reală. Miroase însă în ton cu culoarea mieroasă pe care Andreas o poate vedea pentru o secundă prin spărtura pe care cu greu a făcut-o în zid, înainte de a fi tras afară de polițiștii sanitari, care pun ordine în spleenurile deranjate (și care îl vor și expulza într-un sfârșit din raiul de astfalt pe care se pare că nu-l merita). „Aș mânca ceva bun, da’ nu știu ce“ Aerul ăsta miroase în mod sigur și a plăcintă, ca cea pe care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
musafiri, anunțați sau nu. Îmi amintesc că, acum câțiva ani, au poposit aici nu mai puțini de șapte oaspeți, din care câteva persoane chiar din România. Gazdele, adică Adina și Chrisian, Gru- ia nici atâta, nu se simt nicioda- tă deranjați. Se înțelege, însă, că atunci când vizitele sunt din timp anunțate, lucrurile se mo- difică. Nu substanțial, dar oriși- cât... Ca în imaginile de față, în care protagoniști, afară de noi, gazdele, mai sunt Sandrine, Pier- rette, Josiane și Michel, Marie-Christine și
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
de care ar fi trebuit să-i fie rușine. Sampath își petrecuse dimineața uitându-se la o colecție de obiecte pe care o stârnise într-o cutie de tinichea, de când ajunsese în livadă. Încă simțindu-și capul și stomacul ușor deranjate, stătea întins ca un invalid și încerca să se distreze cu ceea ce la un moment dat fusese o mare obsesie a sa. Tot soiul de lucruri ajunseseă în cutia aceea: un păianjen cu spate roșu precum catifeaua, o carcasă înaltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
SERIOS. ȘI, TOTUȘI, NU PREA AVEA CE SĂ FACĂ. CÂT DESPRE COOPERARE, NICI NU INTRA ÎN DISCUȚIE. ALUNGIND ACESTE GÂNDURI DIN MINTE, SE ÎNTOARSE SPRE RIVA ȘI ÎI SPUSE: \ AM DE LUCRU ÎN BIROUL MEU ȘI DORESC SĂ NU FIU DERANJAT. ERA GATA SĂ PLECE CÂND ÎȘI DĂDU SEAMA DUPĂ EXPRESIA EI CĂ FUSESE PREA ASPRU. \ ASTĂ-SEARĂ SUNT LIBER, DRAGA MEA, ADĂUGĂ CEVA MAI BLÂND. EA CLĂTINĂ DIN CAP CU AMĂRĂCIUNE. POȚI PĂCĂLI. EȘTI DEJA MORT. TOTUȘI ÎL ÎMPINSE SPRE UȘA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
pe la 30 de ani, se vedea clar că și ea petrecuse toată noaptea, și se agață de bară fix în dreptul meu. Simt mirosul de parfum umezit puțin, dar puțin, de transpirație, ridic privirea și întîlnesc doi ochi cu rimel ușor deranjat, care oftau evident obosiți ca și cum "tare mi-ar prinde bine să stau puțin jos, că-s frîntă". Mă uit în spate, tramvaiul gol, în față știam că-i pustiu și nu înțelegeam de ce tocmai acolo solicita roșcata din ochi un
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
a încheiat și acțiunea întrerupătorul și operațiunea priza. Din parchet a decupat ici-colo, prin sondaj, câteva lamele, dar, în afară de nisip și zgură, nu a descoperit absolut nimic de luat în seamă, ceea ce l-a determinat să treacă la remontarea obiectelor deranjate și să cugete cu voce tare: Omenos om și căpitanul ista, Timpan, măcar pe copii i-a cruțat de timpanele lui, deși sunt strănepoții lui bunicu... Dar nu poți să știi ce-o mai fi și pe la școală, ce ofensivă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
pe ceva spus pe un asemenea ton? Sau trebuia întotdeauna să iei în calcul posibilitatea de a nu fi înțeles ceva. Nu l-am priceput, zîmbetul acela. Nici Schneiderhahn. A fost brusc, aproape repezit cu președintele, care nu a părut deranjat. Să fi fost doar vîntul și extragerea nenorocoasă, motivele apăsării lui Schneiderhahn? Părea palid astăzi, aproape cenușiu, la fel de cenușiu precum apele unei competiții murdare. Nu-mi era frică. Desigur, n-am dormit în noaptea de dinaintea cursei. În spațiul modern, larg
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
glumă de prost gust; era o simplă nerozie! Profesorul Marinescu a fost nevoit să plătească amenda respectivă, fără să clipească măcar. La noi nici nu s-a mai uitat. Trenul, scârțâind plictisit din toate încheieturile, întocmai unui bătrân cu ciudățenii, deranjat degeaba de la tabietul lui, își urni roțile alene, pufăind morocănos, parcă mustrător și cu drept cuvânt supărat pe elevii certați cu disciplina. A doua zi, luni, la liceu, a fost scandal mare de tot! Profesorul Marinescu a reclamat cazul lui
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
acolo, s-au împânzit tufele, s-au sălbăticit, a crescut mohorul, de la ploile astea, nu te vezi călare din el.” Pământul e moale, dacă dau cu vârful papucilor, se iau brazde cu tot cu iarbă. Când le întorc, găsesc râme, se răsucesc deranjate de soare, unele sunt rozalii, altele mai galben-cenușii. Altele bat spre verde. Dacă le rup în două, ele încă mai mișcă și fiecare poate s-o ia în altă direcție. Și amândouă au cap și coadă. - Râmele înoată? - Nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
mă spălam pe dinți când am auzit o bătaie În ușă. M-am uitat pe vizor și l-am văzut pe Monkey. — Pot să intru? — Mâine trebuie să fiu la filmări de la opt dimineața, am zis pe un ton dinadins deranjat. — Îmi cer scuze, dar nu pot să dorm. Monkey părea beat și nu arăta bine la față. I-am oferit un loc pe fotoliu. Camera mea de o singură persoană era foarte mică, așa cum nu prea Întâlnești la un hotel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
de care ar fi trebuit să-i fie rușine. Sampath își petrecuse dimineața uitându-se la o colecție de obiecte pe care o stârnise într-o cutie de tinichea, de când ajunsese în livadă. Încă simțindu-și capul și stomacul ușor deranjate, stătea întins ca un invalid și încerca să se distreze cu ceea ce la un moment dat fusese o mare obsesie a sa. Tot soiul de lucruri ajunseseă în cutia aceea: un păianjen cu spate roșu precum catifeaua, o carcasă înaltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
Marcu, negustoraș filosof Codârlic cel Isteț, slujbaș mic și prost, mai mare peste doi draci și jumătate Cei doi draci și jumătate Ghimizdroc lăudărosul Aschimodie gâlcevitorul Muțachi șmecherosul Pâșpâlică, scripcar brunet și oportunist Mușterii fără treabă prin iarmaroc Un urs deranjat Partea întâi Tabloul 1 (Acasă la Dănilă. Curte țărănească. O parte din gardul de nuiele, în stare destul de proastă. În dreapta cuptorul cu vatră și trunchiul pentru despicat lemne. Alături, prepeleacul, înalt și gol. Dănilă stă pe prispă și trage securea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
vizibilă decât a lui Sisoe. Poartă un anteriu cam scurt și cam uzat, cu buzunare adânci.) HABACUC: Arăți grabă mare sfinția ta... Adevărat? SISOE (se întoarce): Potrivită... HABACUC: Ascultă, eu n-am vreme! Facem un țintar, frate Sisoe? SISOE (vădit deranjat): Eu cu țintarul... HABACUC: Lasă marafeturile, că la mine nu se prinde! Porumb ori fasole? Merge către banca de lângă colibă, scote de sub anteriu o tablă de țintar, iar din buzunarele foarte adânci boabe de porumb, apoi boabe de fasole. Așază
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
la spital? Jos, camionul de la salubritate a agățat un bidon. Manlio și-a ridicat gulerul hainei, poate a înțeles, pentru că acum fluieră. Petrecerea se termină pe divane, apoi divanele se golesc, rămân numai urmele corpurilor care le-au apăsat, pernele deranjate, pahare peste tot, scrumiere pline de mucuri. Elsa și-a scos deja pantofii: — Frumoasă petrecere. — Da. Mă ridic și culeg o scrumieră. Nu pune mâna pe nimic, se ocupă mâine Gianna... — Arunc doar mucurile, să nu miroasă. Merge în cameră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
hohote, se aruncă la gâtul meu, cu buzele și nasul ude. Nu mă părăsi. O mângâi pe obraz, dar mâinile îmi sunt rigide, sunt ca niște labe. Respiră pe mine, mă sărută. Gura îi miroase ciudat, a rumeguș, a stomac deranjat. O opresc, opresc răsuflarea aceea care mă scârbește. — Spune-mi că mă iubești. — Termină! Dar își pierduse orice urmă de control. — Nu, nu termin... Se agită pe scaun, sughite. Se aud pași pe scară. Un băiat intră la toaletă, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
va urma sfârșitului romanului, când, înainte de a începe un altul, soția lui își va urî din nou situația. El știe că toți complotiștii așteaptă un semn de la sultană ca să tragă primul foc, dar ea a dat ordin să nu fie deranjată în timp ce citește, nici dacă palatul ar fi pe punctul de a sări în aer... Iar eu am motivele mele să mă tem de acel moment, care ar putea însemna pierderea privilegiilor mele la curte...“ De aceea, Marana îi propune sultanului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
trei ori în viața ta, știu cum să facă impresie bună la început. Nu vezi cât sunt de dominatori și de inflexibili decât după ce ajungi să-i cunoști mai bine și să ai încredere în ei. După aia...ai grijă! Deranjată că el le lua apărarea părinților ei, căută niște muzică pe iPod și dădu volumul mai tare să asculte tot drumul. Din căști bubuia melodia lui John Meyer “Waiting on the World to Change”. Erau în noul Range Rover al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
numai un specialist poate să localizeze acele puncte de presiune ca să le detensioneze. Deci, ce e? întrebă ea. Avea vocea scăzută și nu foarte aspră, dar după viteza cu care vorbea părea și ea agitată. — Ce e ce? întrebă Leigh, deranjată că era obligată să participe la această conversație. — De ce ești stresată? Pentru cineva care nu se mai ducea la psiholog fiindcă i se părea că trebuie să dezvăluie prea multe lucruri personale, Leigh nu era prea încântată de acest șir
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]